RADIO ORTODOX

 

RADIO ONLINE

DATI CLICK PE ADRESA DE JOS APOI CLICK PE LISTEN SI DESCARCATI ADRESA IN PLAYERUL DUMNEAVOSTRA

http://188.241.14.100:9974/

Posted in STIATI CA... | Tagged , | Scrie un comentariu

Joia Mare

Joia din Saptamana Patimilor este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii are loc dupa citirea Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune: “Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape”. Sfanta Cruce ramane in mijlocul bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.
Joia Mare – Denia celor 12 Evanghelii si scoaterea Sfintei Cruci

La Ierusalim, incepand cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.

Joia Patimilor – scoaterea Sfantului Agnet pentru impartasirea bolnavilor

In cadrul Proscomidiei din Joia Mare, pe langa Sfantul Agnet care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Al doilea Agnet va fi pastrat pana in Martea Luminata cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

Joia Patimilor – sfintirea Sfantului si Marelui Mir

Joia Patimilor este si ziua in care are loc sfintirea Sfantului si Marelui Mir, materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, sfintirea bisericilor, sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in Ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta. Mentionam ca sfintirea Sfantului si Marelui Mir nu se savarseste in Joia Patimilor fiecarui an, ci doar atunci cand se constata ca nu mai exista Mir pentru un an de zile.

In Joia din Saptamana Sfintelor Patimi praznuim spalarea picioarelor ucenicilor de catre Hristos, Cina cea de Taina in cadrul careia Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vinderea Domnului.

Spalarea picioarelor ucenicilor

In amintirea spalarii picioarelor Apostolilor de catre Hristos, exista obiceiul ca in Joia din Saptamana Patimilor, in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce.

In Israel, ceremonia spalarii picioarelor se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant. Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi. Interesant este ca in jurnalul lui Necolae Ses, un pelerin in Tara Sfanta in anul 1870, se mentioneaza ca la Ierusalim tuturor pelerinilor le erau spalate picioarele de catre monahi. Cei care participau la acest ritual primeau un fel de “certificat de inchinator la Locurile Sfinte”.

Spalarea picioarelor ucenicilor este o invitatie la smerenie, slujire, daruire pentru ceilalti pana la jertfa.

Cina cea de Taina si instituirea Sfintei Euharistii

In cadrul Cinei de Taina a fost instituita Sfanta Euharistie. Cina cea de Taina a avut loc dupa spalarea picioarelor de catre Mantuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea ca pentru poporul evreu Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate. In amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifica un miel si-l mananca cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata vesnica.

La aceasta Cina, Mantuitorul Se daruieste pe Sine sub chipul painii si al vinului. S-a daruit si continua sa Se daruiasca in cadrul fiecarei Liturghii.

Rugaciunea din gradina Ghetsimani

Dupa Cina, Hristos merge impreuna cu ucenicii Sai in gradina Ghetsimani. Se roaga inainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii: “Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca, precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat ca sa fie una precum suntem si Noi… Dar nu numai pentru ei Ma rog, ci si pentru cei ce prin cuvantul lor vor crede in Mine, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis”.

In gradina Ghetsimani Mantuitorul supune vointa Sa omeneasca celei dumnezeiesti. Acest lucru reiese din cuvintele: “Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti” (Matei 26, 39). Este momentul in care “Iisus s-a cununat in duh cu moartea”, dupa cum marturiseste parintele Staniloae. Prin ambele vointe Hristos a dorit mantuirea noastra: prin cea dumnezeiasca binevoind impreuna cu Tatal si cu Duhul, iar prin cea omeneasca facandu-Se ascultator Tatalui. Asa a indreptat firea noastra in Sine si prin ea si pe cea din noi.

Ceea ce s-a petrecut in acea noapte la Ghetsimani, ramane pentru noi model si putere spre izbavire. Dupa cum Hristos a intarit vointa omeneasca in directia celor dorite de Dumnezeu, asa se intampla si cu cei care cer cu credinta “faca-Se voia Ta precum in cer asa si pe pamant”.

Tot astazi ne aducem aminte si de vanzarea Domnului, pomenita si la Denia din Sfanta si Marea Miercuri. Iuda vanzatorul este pus in oglinda cu femeia pacatoasa. Aceasta, desi era o prostituata, datorita pocaintei si iubirii Sale fata de Hristos se mantuieste. In vreme ce Iuda, lipsit de pocainta, ajunge tradator.

 

Scris de : Adrian Cocosila

Posted in Uncategorized | Tagged , , | Scrie un comentariu

Pr. Arsenie Boca- Cararea Imparatiei

Posted in SFINTII PARINTI | Tagged , | Scrie un comentariu

Folosul venit din ispite

984757z6pg4s804m14

1. Cunună a nemuririi şi virtute şi mântuire a omului este să sufere el cu bucurie şi mulţumire nenorocirile care i se întâmplă. Să-şi înfrâneze mânia. să-şi ţină limba, să fie atent la răzvrătire şi să se ţină departe de plăcerile pe care le provoacă iubirea de sine.
2. Fiecare împrejurare întristătoare îi aduce omului înţelept amintirea de Dumnezeu şi provoacă o mâhnire potrivită în acela care L-a uitat pe Dumnezeu.

3. Fiecare suferinţă venită fără de voie să ţi se facă pricină pentru amintirea de Dumnezeu, şi niciodată nu-ţi va lipsi motivul pentru pocăinţă.

4. Acela care stăruie în ţinerea poruncilor să aştepte ispitele pe care acestea le atrag. Pentru că iubirea de Hristos cu cele dimpotrivă se probează.

5. Împotriva întristărilor mulţi prin multe s-au opus. Dar fără rugăciune şi pocăinţă nimeni nu a aflat dezlegarea nădăjduită.

6. Cunoaştere adevărată este răbdarea întristărilor şi faptul de a nu-i osândi pe oameni pentru nenorocirile venite.

7. Acela care cu înţelepciune atribuie întristările care i se întâmplă judecăţii şi dreptăţii dumnezeieşti a aflat cunoaşterea împreună cu dreptatea, căutându-L pe Domnul.

8. Dacă înţelegi, după Scriptură, că: „Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile Lui” (1 Paralipomene 16, 14), atunci orice necaz ţi se face învăţător al cunoaşterii lui Dumnezeu (a teognosiei).

9. Tot ce ni se întâmplă noi interpretăm prin propria noastră gândire. Însă felul încercării care trebuieşte este cunoscut numai de Dumnezeu, Care îngăduie încercarea.

10. Când un suflet păcătos nu primeşte cu mulţumire întristările care îi vin, atunci îngerii păzitori spun despre acesta: „Am vindecat Babilonul, dar nu s-a făcut bine” (Ieremia 28, 9, cf. Septuaginta).

11. Acela care este lepădat de altul şi nu se ceartă nici cu cuvintele, nici cu gândul cu acela, care cu ispitire l-a lepădat, acesta are adevărata cunoaştere duhovnicească şi-I aduce înainte Domnului credinţă întărită.

12. Ia aminte la cugetarea ta şi în ispite nu te va cuprinde oboseala. Dacă însă nu vei fi cu luare aminte, vei suporta întristările ce vin.

13. După cum doctorul le aplică celor bolnavi, pentru a lor vindecare, un oarecare leac amar, astfel şi celor ce se poartă rău şi iubitorilor de plăceri li se îngăduie de către pronia dumnezeiască întristări dureroase.

14. Ispitele cele neaşteptate care ni se întâmplă ne învaţă, „potrivit iconomiei lui Dumnezeu”, să ne facem iubitori de osteneală.

15. Când ţi se întâmplă o ispită, sau te întărâtă vreo vorbă spusă împotriva ta, pentru ca să-ţi întorci mânia împotriva unui om, sau să scoţi un ţipăt nearticulat, atunci aminteşte-ţi păcatul pe care acestea îl atrag, fugi la rugăciune şi vei linişti îndată această mişcare fără rânduială dinlăuntrul tău.

16. Lucru foarte folositor şi aducător de câştig pentru suflet este să răbdăm cu răbdare orice întristare care este provocată fie de oameni, fie de demoni. Trebuie să cunoaştem în mod conştient că suntem datori dreptăţii dumnezeieşti cu această rea-pătimire a noastră şi să nu osândim pe nimeni altcineva decât totdeauna pe noi înşine.

17. De multe ori învăţătorul suferă dispreţuire şi necinste prin faptul de a purta ispitele de dragul celor pe care i-a folosit duhovniceşte.

18. Mai întâi Petru primeşte în mâinile sale cheile împărăţiei cerurilor, iar apoi este îngăduit să cadă în tăgăduirea lui Hristos, pentru ca să-şi smerească prin cădere cugetarea. Aşadar şi ţie, dacă primeşti cheia cunoaşterii dumnezeieşti şi totuşi cazi în diferite gânduri, să nu ţi se pară lucru de mirare. Slăveşte-L pe Domnul nostru Cel singur înţelept, care prin diferite împrejurări pune frâu îngâmfării ce ne vine atunci când înaintăm în cunoaşterea lui Dumnezeu. De aceea ispitele sunt frâu pentru înfumurarea omenească şi sunt trimise de pronia lui Dumnezeu.

19. În vremea ispitelor să nu-ţi părăseşti mănăstirea, ci suferă cu bărbăţie valurile gândurilor şi mai vârtos ale întristării şi ale akediei[2]. Astfel, de vreme ce eşti încercat potrivit dumnezeieştii iconomii prin întristări, vei dobândi nădejde adevărată în Dumnezeu.

20. Atunci când îţi vine o ispită pe care nu o aştepţi, să nu-l învinuieşti pe acela de la care îţi vine, ci cercetează pentru ce anume ţi-a venit aceasta şi vei afla îndreptare. întrucât din neatenţie ne-am făcut cu nărav rău, trebuie să rău-pătimim. Aşadar, cu dreptate gustăm paharul cel amar al judecăţii lui Dumnezeu, prin care ne smerim şi ne izbăvim de trufie.

21. Nu este cu putinţă ca acela care a păcătuit să scape de viitoarea judecată, dacă nu va răbda aici osteneli de voie sau întristări fără de voie.

22. Încă nu are iubire desăvârşită, nici cunoaşterea proniei dumnezeieşti acela care în vremea ispitei nu rabdă îndelung pentru toate cele întristătoare care i se întâmplă, ci în chip necugetat se desparte de trupul comunităţii fraţilor.

23. Acela care nu suferă necazurile, nici nu îndură întristările şi ostenelile, păşeşte în afara iubirii dumnezeieşti şi nu cunoaşte scopul proniei dumnezeieşti.

24. Dacă toţi sfinţii au fost încercaţi şi învăţaţi prin rele-pătimiri, să mulţumim şi noi când suntem încercaţi împreună cu ei, pentru ca să fim învredniciţi să participăm şi la slava lor. Căci pe acela pe care îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi cu toiagul îl loveşte pe cel pe care-l primeşte ca fiu.

25. Dacă Dumnezeu, de vreme ce S-a făcut om, pătimeşte cu trupul, oare cine, atunci când suferă, nu se bucură că îl are pe Dumnezeu părtaş pătimirilor sale? Iar El îl va face părtaş veşnicei împărăţii. Pentru că spune: „Dacă pătimim împreună cu El, împreună cu El vom fi şi preaslăviţi” (vezi Romani 8, 17).

26. Dacă trebuie negreşit să ne îndurerăm, deoarece înlăuntrul nostru, prin protopărintele nostru, a odrăslit plăcerea, avem datoria să răbdăm cu mărinimie mulţimea de dureri, care îi toceşte acul plăcerii şi pe toate acelea la care aceasta ne provoacă pe noi.

27. Toată Evanghelia învaţă tăgăduirea vieţii trupeşti şi mărturisirea vieţii duhovniceşti. Astfel, aceia care s-au făcut morţi în acest veac pentru Dumnezeu au întristări, mulţime de chinuri, necazuri şi prigoane şi rabdă cu bucurie multe feluri de ispite.

28. Acela care îşi doreşte viaţa cea adevărată, întrucât cunoaşte faptul că orice fel de durere, fie cu voie, fie fără de voie, se face moarte a maicii morţii – a plăcerii –, va primi cu bucurie toate asprele necazuri ale ispitelor celor fără de voie. Prin răbdarea sa el transformă întristările în căi uşoare şi netede, care îi conduc în chip nemincinos spre răsplata chemării sale cereşti, atunci când cu evlavie îşi face dumnezeiescul mers pe acestea. Întrucât în mod sigur maica morţii este plăcerea, atunci şi moartea plaurii este durerea, şi cea voită, şi cea nevoită.

29. Încercări înfricoşate îi aşteaptă pe cei aspri (împietriţi); pentru că fără mari dureri nu vor consimţi să se înmoaie.

30. Orice păcat se face pentru plăcere şi orice iertare reuşeşte prin reaua-pătimire şi întristare.

31. Răbdarea în suferinţe topeşte răutatea; răbdarea până la sfârşit împreunată cu cunoştinţa că pe toate le îngăduie Dumnezeu o face să dispară cu totul (pe răutate).

32. Cu cât simţi durerile, cu atât mai mult să-L primeşti pe Acela care, prin certările Lui, ţi le provoacă. El ţi Se face pricină a desăvârşitei curăţii, fără de care mintea nu poate intra în spaţiul curat al rugăciunii.

33. Nu poate exista fără întristare nici păcătosul, nici dreptul. Primul, pentru că nu s-a izbăvit cu totul de răutate. Al doilea, pentru că nu a ajuns încă la desăvârşire.

34. Dumnezeu dăruieşte oamenilor cele bune prin întristări. Cele rele vin din slava deşartă şi din iubirea de plăcere.

35. Se slobozeşte de păcatele sale acela care sumbră nedreptatea, deşi ar fi putut să o lepede de la el; pentru răbdarea sa va afla mângâiere de la Dumnezeu, din pricina credinţei sale în El.

Gheronda Iosif Vatopedinul

sursa

http://www.ortodoxia.md/

Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu

Semnele vremurilor

 

În urmatoarea conferinta a parintelui Serafim, desi tinuta acum aproape douazeci de ani, gasim
cuvinte care sunt relevante si pentru noi cei de azi, care ne aflam la începutul celui de-al treilea mileniu.
Desi o parte din exemplele pe care le da sunt valabile mai mult pentru vremea lui, în prezent ne
confruntam cu situatii extreme ale acelorasi fenomene analizate de el. Ca de obicei, el se pleaca cu
smerenie în fata Sfintei Scripturi si a tâlcuirii ei de catre SfinNii ParinNi Rasariteni, astfel ca învatatura
despre vremurile de pe urma ramâne fara vreo referinta temporala precisa, detasata de modele intelectuale
si de prejudecaNile acestei lumi. Pe masura trecerii timpului, viziunea ortodoxa de unde el si-a primit
înNelepciunea va deveni din ce în ce mai necesara pentru supravieNuirea duhovniceasca a adevaratilor
crestini.

 

 Cuvânt tinut în vara anului 1980, în Redding, California, la Conferinta Femeilor Crestin-Ortodoxe tinuta sub patronajul Sfântului Gherman.

De ce sa studiem semnele vremurilor?
Tema acestei conferinNe este privegherea pentru semnele vremurilor. În primul rând,
trebuie sa aflam ce se întelege prin sintagma „semnele vremurilor”. Expresia vine direct din
Evanghelie, din cuvintele Mântuitorului, de la Matei 16, 3. Hristos le spune fariseilor si
saducheilor care au venit la El urmatoarele: Fata cerului stiti s-o judecati, adica cum va fi vremea,
dar semnele vremilor nu puteti? Cu alte cuvinte, El le spune ca aceasta nu are nimic de-a face cu
stiinNa sau cu cunoasterea locului nostru în aceasta lume sau altceva de acest gen. Este o
întrebare religioasa. Studiem semnele vremurilor pentru a reusi sa-L recunoastem pe Hristos.
În vremea lui Hristos, fariseii si saducheii nu cercetau semnele vremurilor pentru a afla
daca Hristos venise, daca Fiul lui Dumnezeu era cumva deja pe pamânt. Dar deja erau semne
pe care ei trebuie sa le fi recunoscut. De pilda, în Vechiul Testament, în Cartea lui Daniel, avem
o profeNie despre cele saptezeci de saptamâni de ani, conform careia Mesia urma sa vina cam la
490 de ani dupa Daniel. Acei iudei care îsi citeau Scripturile cu atenNie stiau cu exactitate ce
însemna acest lucru si cam pe la vremea venirii lui Hristos ei stiau ca venise vremea lui Mesia.
Dar acesta este un semn exterior. Mai important era ca fariseii si carturarii sa fi prevazut
semnele interioare. Daca inimile lor erau drepte în fata lui Dumnezeu, si daca n-ar fi încercat
doar sa împlineasca o porunca exterioara a legii, inimile lor ar fi fost receptive si L-ar fi
recunoscut pe Dumnezeu în trup atunci când El a venit. Dar nu putini iudei au fost aceia care Lau
recunoscut – Apostoli, Ucenici si multi alNii.
Acelasi pasaj din capitolul 16 de la Matei ne vorbeste în continuare despre semne. Domnul
le spune iudeilor: Neam viclean si desfrânat cere semn si semn nu se va da lui, decât numai semnul lui
Iona (v. 4). Evenimentele vechi-testamentare conNin prefigurari ale evenimentelor din Noul
Testament. Când Iona a stat trei zile în pântecele chitului, aceasta a fost o prefigurare a sederii
de trei zile a Domnului în mormânt. Iar acest semn – semnul lui Iona – li s-a dat oamenilor din
vremea lui Hristos.
Domnul le spunea fariseilor si saducheilor ca un neam viclean si desfrânat cauta
evenimente spectaculoase: foc din cer, izgonirea romanilor, manifestarea îngerilor care alunga
stapânirea straina a romanilor si alte lucruri de acest fel2. Hristos le spune ca acest fel de semne
nu se vor da. Un neam viclean si desfrânat cauta astfel de semne, dar cei curaNi cu inima cauta
ceva mai duhovnicesc. Singurul semn care li se va da este semnul lui Iona. Desigur ca nu este
lucru mic ca un om, care era si Dumnezeu, sa stea trei zile în mormânt.
Astfel, din cuvintele Mântuitorului, aflam ca nu trebuie sa umblam dupa semne
spectaculoase, ci mai degraba sa cautam semne duhovnicesti, din launtrul nostru. De asemenea,
trebuie sa priveghem fiind atenti la acele lucruri care, dupa Scriptura, sunt trecatoare.
Semnele pe care ni le-a dat Hristos
Noi, crestinii ortodocsi, deja am recunoscut si acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos.
Însusi faptul ca suntem crestini ortodocsi înseamna ca am facut aceasta. Stim înNelesul acestor
semne, ca de pilda: semnul lui Iona, cei 490 de ani ai lui Daniel si multe altele pe care Domnul
le-a împlinit. Dumnezeiestile slujbe ortodoxe sunt pline de proorocii ale Vechiului Testament
2 Asteptau un Mesia politic, razbunator, mai puNin unul în chip de smerenie [n.tr.].
11
care au fost împlinite prin venirea lui Hristos. Le vedem cu toNii si le recunoastem – toate sunt
limpezi. Dar acum trebuie sa ne uitam dupa alte feluri de semne, adica semnele Celei de-a Doua
Veniri a lui Hristos. Întreaga învaNatura despre A Doua Venire a lui Hristos si semnele ce o vor
preceda sunt aratate în mai multe locuri din Evanghelii, cu deosebire în capitolul 24 al
Evangheliei dupa Matei. Sfântul Marcu si Sfântul Luca au si ei unele capitole dedicate acestora.
Capitolul de la Matei ne arata cum Domnul S-a departat de Templu si cum ucenicii au
venit la El pentru a-I arata zidurile Templului. Stim bine ca în acele zile Templul era centrul
cultului. Fiecare iudeu trebuia sa vina la Templu cel putin de sarbatoarea Pastilor, caci numai
acolo putea fi slujit Dumnezeu cum se cuvine.
Domnul nostru a privit spre Templu si le-a spus ucenicilor: Le vedeNi pe toate acestea? Adevar
va graiesc: Nu va ramâne aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca (Matei 24, 2). A spune unui
iudeu credincios din acea vreme ca tot Templul va fi darâmat, ca nu va mai ramâne nimic din
el, este ca si cum i-ai spune ca este sfârsitul lumii, deoarece Templul este tocmai locul în care
Domnul trebuie slujit. Cum va veti închina Domnului daca nu este nici un templu? Astfel ca
aceste cuvinte ale Mântuitorului i-au facut pe ucenici sa înceapa sa se gândeasca la sfârsitul
lumii. Au spus imediat: Spune noua când vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfârsitului
veacului? (v. 3). Cu alte cuvinte, ei deja stiau ca El va veni din nou si ca aceasta venire e legata de
sfârsitul lumii.
Deci Domnul ne da o întreaga serie de semne care urmeaza sa se petreaca pâna ce El va
veni din nou. Înainte de toate, El spune: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci mulNi vor veni în
numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, si pe mulNi îi vor amagi (vv. 4, 5). Adica vor veni mulNi hristosi
amagitori. Acest fenomen a fost remarcat si în istoria Bisericii: cazul celor ce s-au ridicat
împotriva lui Hristos, care au pretins a fi Dumnezeu sau Hristos.
Apoi, în versetul urmator, El spune: Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luaNi
seama sa nu va speriaNi, caci trebuie sa fie toate, dar înca nu este sfârsitul (v. 6). Stim bine ca au fost
razboaie si zvonuri de razboaie înca de la începutul erei crestine, dar despre timpul nostru ce sa
mai zicem? (…) Se va ridica neam peste neam si împaraNie peste împaraNie si va fi foamete si ciuma si
cutremure pe alocuri (v. 7). Din nou razboaie, foamete, cutremure… Si zice: Dar toate acestea sunt
începutul durerilor (v. 8).
Apoi vine urmatorul semn, acela al prigonirilor: Atunci va vor da pe voi spre asuprire si va vor
ucide si veNi fi urâNi de toate neamurile pentru numele Meu (v. 9). Deci întâi avem pe hristosii
amagitori, apoi razboaie, zvonuri de razboaie, foamete, prigoniri, iar apoi un semn foarte
important pentru vremurile în care traim – racirea crescânda a dragostei: Iar din pricina înmulNirii
faradelegii, iubirea multora se va raci (v. 12). Acesta este cel mai periculos dintre semne, întrucât
semnul crestinilor, dupa cum ne spune Sfântul Ioan Teologul, este dragostea pe care o au unii
pentru alNii. Când aceasta dragoste se raceste, înseamna ca inclusiv crestinii încep sa-si piarda
credinta crestina.
Avem apoi un alt semn, în urmatorul verset din capitolul 24: Si se va propovadui aceasta
Evanghelie a împaratiei în toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfârsitul (v.
14). Despre acest semn al Evangheliei care este propovaduita la toate neamurile vom vorbi
acum. Vedem ca Evanghelia este tradusa în sute de limbi, la aproape toate neamurile
pamântului, iar Crestinismul ortodox este propovaduit în aproape fiecare Nara a lumii. În Africa
exista misiuni impresionante: în Uganda, Kenya, Tanzania, Congo, de acolo raspândindu-se
mai departe.
Apoi dam de un loc mai dificil: Domnul vorbeste despre urâciunea pustiirii: Deci, când veNi
vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul stând în locul cel sfânt – cine citeste sa înNeleaga
(v. 15). Dar nu vom înNelege acest semn decât referindu-ne la alt loc. Este vorba de alt semn. Se
leaga, desigur, de Templul din Ierusalim si de un fel de profanare a lui.
Dupa care, în versetul 21 avem un semn al unei mari strâmtorari: Caci va fi atunci
strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pâna acum si nici nu va mai fi. Adica va fi
12
momentul de suferinNa cel mai rau si cel mai dificil din toata istoria lumii. CitiNi carNile de istorie
si veNi vedea ca au fost multe momente în istorie când a existat multa suferinta. Daca citiNi
despre ceea ce s-a întâmplat cu evreii atunci când Ierusalimul a fost distrus, veti descoperi ca o
astfel de suferinta precum cea de atunci nu are egal în istorie. În alte locuri a fost aproape tot
atât de multa suferinta. Si totusi, marea strâmtorare de la sfârsit va fi mult mai teribila.
BineînNeles ca va avea loc la scara mondiala si va implica pe toata lumea, nu numai un popor,
fiind ceva cu caracter impresionant. Se va numi: „o astfel de strâmtorare cum n-a fost de la
începutul lumii pâna acum si nici nu va mai fi”.
Imediat dupa aceasta, va începe ceva si mai înfricosator. În versetul 29 citim: Iar îndata dupa
strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer
si puterile cerurilor se vor zgudui. Desigur ca un eveniment ca acesta nu a mai fost niciodata si este
evident ca se refera la vremea sfârsitului lumii, când întreaga creaNie va fi nimicita pentru a fi
remodelata4.
În sfârsit, urmatorul verset: Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului (v. 30), adica va
aparea semnul Crucii pe cer. Si atunci vor plânge toate neamurile pamântului si vor vedea pe Fiul
Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa. Adica însasi venirea lui Hristos va fi din
ceruri, alaturi de semnul Crucii – si atunci va fi sfârsitul a toate.
Dupa ce ne-a spus toate despre semnele sfârsitului, Domnul ne da o porunca finala,
spunând: PrivegheaNi deci, ca nu stiNi în care zi vine Domnul vostru (…) fiti gata, ca în ceasul în care nu
gânditi Fiul Omului va veni (vv. 42, 44).
Toate acestea se afla în capitolul 24 al Evangheliei dupa Sfântul Matei. Dar pentru cineva
caruia Scriptura si SfinNii ParinNi nu-i sunt asa de familiari, tot ce s-a spus mai mult ridica
probleme decât rezolva. Trebuie sa stim care este întelesul tuturor acestor proorocii. Cum
putem sti ca ele se împlinesc sau ca s-au împlinit la un moment dat? Si cum putem evita falsele
interpretari, mai ales ca exista atât de multi hristosi amagitori, prooroci falsi, proorocii false,
interpretari false? Cum putem sti care este adevarata interpretare si care sunt adevaratele semne
ale vremurilor? Daca va uitati în jurul vostru sau daca va duceNi la oricare librarie religioasa,
veNi vedea rafturi ce conNin multe carti si comentarii ale Apocalipsei, carNi ce conNin interpretari
ale venirii sfârsitului lumii. Fapt e ca multi crestini, care nu sunt ortodocsi, au o siguranNa, o
presimNire ca vremurile în care traim sunt vremurile de pe urma, dar ei îsi bazeaza interpretarile
pe propriile pareri.
Temeiul întelegerii semnelor
Daca vrem sa avem o interpretare autentica a semnelor vremurilor, primul lucru pe care
trebuie sa-l stapânim este o cunoastere ortodoxa temeinica. Adica o cunoastere a Sfintei Scripturi,
atât a Noului cât si a Vechiului Testament (dar nu prin constatari ale „bunului simN”, ci potrivit
modului prin care Biserica a tâlcuit-o); o cunoastere a scrierilor Sfintilor ParinNi; o cunoastere a
istoriei bisericesti; o cunoastere a ereziilor si a erorilor care au atacat adevarata înNelegere a
dogmelor si mai ales a semnelor vremurilor din urma de catre Biserica. Daca nu avem o
întemeiere pe surse ca acestea, ne vom afla nepregatiti si tulburati. Este exact ceea ce ne spune
Domnul: „sa fim pregatiNi, sa fim gata”. Daca nu avem aceasta întelegere de baza, nu ne vom
afla pregatiNi, drept care vom rastalmaci semnele vremurilor.
3 La anul 70 [n.tr.].
4 Ceea ce vrea sa spuna parintele Serafim este ca lumea, conform autorilor Noului Testament (de ex. I Cor. 3, 12-15),
va trece printr-un foc curatitor sau lamuritor, care va înnoi din temelii materia si o parte din oameni, care se vor
mântui prin mila lui Dumnezeu si rugaciunile sfintilor [n.tr.].
13
Cu câNiva ani în urma s-a tiparit în limba engleza o carte, devenita rapid un best-seller
extraordinar la categoria carti religioase. În America s-a vândut în peste 10 milioane de
exemplare. Se numeste The Late Great Planet Earth [Ultima mare planeta Pamânt] de Hal Lindsey,
un protestant de rit evanghelic din Texas. Într-un stil destul de superficial, el ofera un fel de
interpretare a semnelor vremii. El e convins ca vremurile în care traim sunt cele de pe urma. El
crede ca peste tot în jurul nostru se împlinesc semnele despre care vorbeste Domnul. Daca citiNi
aceasta carte, veNi descoperi ca el uzeaza din când în când de o oarecare înNelegere mai mult sau
mai puNin ortodoxa, câteodata este total pe dinafara, iar altadata are dreptate doar pe jumatate.
E ca si cum s-ar Nine de ghicit, deoarece citeste Scriptura uzând exclusiv de propria înNelegere.
Nu are nici cele mai elementare cunostinte crestin-ortodoxe, nici un cadru referenNial al dreptei
înNelegeri a Scripturilor si a SfinNilor Parinti. De aceea, lectura acestei carNi nu poate decât sa va
arunce în tulburare. N-o sa stiNi ce sa mai credeti. Vorbeste, de pilda, despre un millenium
premergator sfârsitului lumii. Vorbeste despre rapire, adica momentul în care crestinii se vor
aduna în ceruri înainte de sfârsitul lumii, de unde vor urmari suferinNele oamenilor de jos.
Vorbeste despre construirea Templului din Ierusalim ca despre ceva pozitiv, de parca acest
lucru ar fi ceva pregatitor pentru venirea lui Hristos.
Daca citiNi carNi ca acestea (exista multe alte carNi asemanatoare; aceasta se întâmpla sa fie
un best-seller deoarece autorul a reusit sa capteze imaginaNia oamenilor doar la un moment
dat), iar daca le luati pe toate ca adevaruri, veti vedea ca în locul descoperirii lui Hristos – care
este singurul motiv al demersului nostru de întelegere a semnelor vremii – va veNi trezi ca-l
primiNi pe Antihrist.
Luati de pilda doar problema Templului din Ierusalim. Este adevarat ca, potrivit dreptelor
profetii ortodoxe, Templul va fi reconstruit în Ierusalim. Daca va uitati la oameni de genul lui
Hal Lindsay sau chiar la fundamentalisti precum Carl McIntire, veNi observa ca si ei vorbesc
despre construirea Templului, dar ei se refera la el de parca noi ar trebui sa-l construim ca
pentru întoarcerea lui Hristos, Care vine sa domneasca asupra lumii timp de o mie de ani. Ei
vorbesc de fapt despre Antihrist. Conform interpretarii protestante, mileniul, înNeles ca o
domnie speciala de o mie de ani la sfârsitul lumii, este de fapt domnia lui Antihrist. De fapt,
deja au fost oameni care s-au ridicat proclamând împaratia de o mie de ani ce va continua pâna
la ultimul sfârsit al lumii. Ultimul a fost Adolf Hitler. Aceasta se bazeaza pe aceeasi idee
hiliasta, adica interpretarea mileniului într-o maniera seculara. Miile de ani ai Apocalipsei
reprezinta de fapt viaNa Bisericii de acum, adica viaNa Harului; si oricine traieste în el poate
vedea limpede ca, în comparaNie cu viata exterioara a oamenilor, el este raiul pe pamânt. Dar
acesta nu este sfârsitul. Aceasta este pregatirea noastra pentru adevarata si vesnica Împaratie a
lui Dumnezeu.
Acum avem disponibile o multime de carti ortodoxe ce ne pot oferi cunostinNe elementare.
Cei cu adevarat interesati de studierea semnelor vremii trebuie în primul rând sa cunoasca bine
macar o parte dintre ele, sa le citeasca, sa le studieze serios si sa le Nina ca pe o hrana de fiecare
zi. Cele mai bune lecturi nu sunt acelea bazate pe interpretarea cuiva la Apocalipsa, deoarece
acum, în limba engleza, nu avem nici macar o tâlcuire a acesteia. Cu voia lui Dumnezeu, se va
tipari în curând câte ceva5.
Cele mai bune carNi sunt lucrarile6 duhovnicesti de capetenie. În primul rând sunt scrierile
dogmatice si diferitele catehisme. Una dintre cele mai bune este lucrarea Sfântului Ioan
Damaschin din secolul VII, Despre credinNa ortodoxa [Dogmatica], care îndeplineste toate calitaNile
unui catehism. O lucrare mai timpurie este cea a Sfântului Chiril al Ierusalimului, Catehezele,
adica predici pregatite pentru cei ce urmau sa se boteze, care parcurge întregul Crez si expune
pe larg credinNa Bisericii. Sunt multe astfel de carNi tip catehism, atât în vremurile mai vechi cât
5 Parintele Serafim si-a tinut cuvântarea înaintea publicarii traducerii Comentariului la Apocalipsa al Arhiepiscopului
Averchie, publicata mai întâi în The Orthodox Word si mai târziu în volum separat.
6 Engl.: textbooks = tratate, expuneri ale credinNei si moralei ortodoxe [n.tr.].
14
si în cele mai noi. Mai recente (secolul XIX) sunt catehismele MitropoliNilor rusi Platon si Filaret,
care sunt mai mici si mai simple.
Apoi exista un alt fel de carNi: tâlcuirile la Sfintele Scripturi. În limba engleza nu avem
multe de felul acesta7, dar avem unele dintre comentariile Sfântului Ioan Gura de Aur. Acest
sector nu este asa de dezvoltat în limba engleza, dar sunt multe carNi în limba rusa pe care înca
nu le avem în engleza, precum unele comentarii mai recente ale Scripturii, chiar ale Apocalipsei.
Cartile Arhiepiscopului Averchie sunt foarte bune, dar ele abia au început sa fie traduse în
engleza. Cu voia lui Dumnezeu, vor fi tiparite în curând8.
Dupa care, pe lânga aceste doua tipuri de carNi – catehismul de baza si comentariile la
Scriptura – mai sunt carNile ortodoxe despre viaNa duhovniceasca: Lavsaiconul (ce contine relatari
despre vietile monahilor din Egipt si lupta lor duhovniceasca), Dialogurile Sfântului Grigorie al
Romei, Vietile SfinNilor, Scara Sfântului Ioan, Omiliile Sfântului Macarie cel Mare, carNile Sfântului
Ioan Casian, Filocalia, Razboiul nevazut si ViaNa în Hristos de Sfântul Ioan din Kronstadt. Aceste
carNi pot pune bazele unei vieNi duhovnicesti autentic ortodoxe, vorbindu-ne despre lupta
duhovniceasca, despre cum sa ne dam seama de amagirile diavolilor, cum sa nu cadem în
deznadejde etc. Toate ne ofera o temelie prin care putem înNelege semnele vremurilor.
Apoi avem lucrari ale unor autori mai noi, care se înscriu în acelasi duh patristic al
SfinNilor Parinti din vechime. Exemplele principale sunt cei doi mari scriitori ai Rusiei secolului
XIX – Episcopul Teofan Zavorâtul si Episcopul Ignatie Briancianinov9, ale caror carNi au început
deja sa apara în engleza. Cartea Episcopului Ignatie, Arena10, si diferitele articole ale Episcopului
Teofan se afla deja traduse în engleza. Acesti autori au o importanta covârsitoare, deoarece
reusesc sa transmita învatatura patristica pâna în vremurile noastre. Ei au rezolvat deja multe
chestiuni legate de modul de întelegere al SfinNilor ParinNi. De exemplu, noul numar al revistei
Orthodox Word conNine un text întreg din Sfântul Ignatie referitor la vamile vazduhului, vami
prin care sufletul va trece dupa moarte. Câteodata, citindu-i pe SfinNii ParinNi, e posibil sa ne
punem întrebari asupra unor subiecte pe care nu stim cum sa le înNelegem, nestiind de fapt ceea
ce SfinNii ParinNi vor sa spuna, drept care acesti parinNi mai noi explica aceste texte11.
Exista apoi istorii ale Bisericii care vorbesc despre modurile descoperirii lui Dumnezeu
catre oameni si cum lucreaza Dumnezeu cu acestia. Lectura istoriilor vechi-testamentare este
foarte instructiva, deoarece evenimente asemanatoare au loc si în Biserica Noului Testament.
Avem de pilda Istoria bisericeasca a lui Eusebiu, sub forma de carte de buzunar, care continua
istoria biblica de-a lungul a trei secole; ea a fost scrisa de pe poziNie ortodoxa12. Este foarte
important sa vedem ce anume au considerat primii scriitori bisericesti ca este important în
istoria Bisericii, Mucenicii, Apostolii si asa mai departe. Asadar, toate aceste scrieri diverse,
catehismele, comentariile la Scriptura, carNile despre viaNa duhovniceasca, carNile mai recente ale
parinNilor, ce se înscriu în acelasi duh, si istoriile bisericesti, ne ofera o cunoastere crestina de
baza. Înainte sa ne scufundam în lectura cartilor despre semnele vremurilor, încercând sa le
descifram sensurile, trebuie sa ne însusim din toate aceste tipuri de carNi cunostinNele de baza.
Toate ne pregatesc pentru a înNelege câte ceva despre semnele vremurilor. De îndata ce am
început sa ne pregatim astfel, nu trebuie sa vedem demersul nostru ca pe o simpla însusire de
cunostinNe, doar ca hrana pentru minte din care sa repetam anumite fraze pentru a obNine
interpretarea exacta a unui verset biblic, sau altceva de acest gen.
7 De la moartea parintelui Serafim încoace s-au publicat unele comentarii ortodoxe la Scriptura, ca cele ale SfinNilor
Chiril al Alexandriei si Teofilact al Bulgariei.
8 Pe lânga traducerea întregului Comentariu la Apocalipsa al Arhiepiscopului Averchie, parintele Serafim a tradus si
unele bucaNi din Comentariu la Evanghelii si Epistole.
9 CanonizaNi mai târziu de Biserica din Rusia.
10 Tradusa în limba româna sub titlul Ofranda monahilor [n.tr.].
11 Pentru cei mai pretenNiosi, precizam ca lista parintelui nu cuprinde chiar toNi autorii pe care el i-ar fi recomandat
cititorilor. Celelalte carNi si eseuri ale sale fac referire si la alNi autori sau opere pe care el le iubea sau recomanda
[n.tr.].
12 Eusebiu de Cezareea a trait în secolul IV.
15
Discernamântul duhovnicesc13
Cel mai important lucru pe care cineva îl poate dobândi în urma îndeletnicirii cu asemenea
tip de literatura este virtutea numita discernamânt. Atunci când avem în fata doua fenomene
care par sa fie exact la fel sau întrucâtva similare, virtutea discernamântului ne îngaduie sa
vedem care dintre ele este adevarat si care este fals: care adica dintre ele are duhul lui Hristos si
care duhul lui Antihrist.
Însasi firea lui Antihrist, cel ce voieste a fi ultimul mare conducator al lumii si ultimul
dusman al lui Hristos, este de a fi anti-Hrist – iar anti nu înseamna numai împotriva ci si imitaNie a
cuiva, în locul cuiva. Antihristul, dupa cum spun toNi SfinNii ParinNi în scrierile lor despre el, va fi
cineva care Îl va imita pe Hristos, care adica va încerca sa-i amageasca pe oameni aratându-se
pe sine ca fiind Hristos revenit pe pamânt. De aceea, daca cineva are vreo concepNie neclara
despre Crestinism, sau citeste Scripturile în „lumina” propriilor sale opinii (iar opiniile proprii
nu pot veni decât din vazduh, care vazduh numai crestin nu este acum14), atunci acesta va
ajunge la concluzii deosebit de anti-crestine. Vazând figura lui Antihrist, acesta va fi amagit sa
creada ca el este Hristos.
Putem da câteva exemple ale modului prin care virtutea discernamântului ne poate ajuta
sa înNelegem unele fenomene destul de complicate. Un astfel de fenomen este Miscarea
Harismatica15. În Indiana exista un preot grec, Eusebiu Stefanos, care raspândeste aceasta
miscare în Biserica Ortodoxa. Are un numar destul de mare de adepNi si de simpatizanNi. A fost
chiar si în Grecia si se va duce în curând din nou acolo, unde unii oameni sunt destul de
impresionaNi de el.
Se poate vedea ca o parte din succesul sau se datoreaza faptului ca el provine dintr-o
atmosfera bisericeasca ortodoxa în care oameni, botezaNi ortodocsi, merg la biserica, primesc
Tainele si iau totul de-a gata. Deoarece devine o chestiune de obicei, ei nu înNeleg ca întregul
sens al Bisericii este acela de a-L avea pe Hristos în inima, ci „trec”, în schimb, prin toata viaNa
Bisericii Ortodoxe fara ca inima sa le fie miscata. În acest mod putem ajunge pagâni. De fapt, ei
sunt mai responsabili decât pagânii. Pagânii n-au auzit niciodata de Hristos, în timp ce
persoana ce se numeste pe sine ortodoxa si care nu stie ce este viaNa duhovniceasca, pur si
simplu nu s-a îndreptat înca spre Hristos.
Acesta este tipul de atmosfera din care provine parintele Eusebiu. Dându-si seama ca
aceasta nu înseamna decât moarte duhovniceasca – si nu este mai puNin adevarat ca mare parte
din ceea ce exista în Biserica Ortodoxa este mort duhovniceste – el vrea s-o faca sa reînvie. Dar
necazul e acela ca chiar el aparNine aceluiasi duh. De fapt, puteNi vedea singuri ca el rareori
citeste cartile ortodoxe de baza. Alege una sau doua dintre cele care i se par lui ca sunt
conforme cu punctul sau de vedere, dar el nu are o întemeiere solida pe izvoarele ortodoxe. Nu
crede ca acestea reprezinta cele mai importante lecturi.
Daca luati aminte bine la ceea ce spune el, precum si alNii din aceeasi miscare harismatica –
iar cartea noastra [Ortodoxia si Religia viitorului] intra în detalii la acest subiect – veNi vedea ca
ceea ce ei numesc renastere spirituala sau viaNa duhovniceasca este de fapt ceea ce parinNi mai
13 Numit în literatura duhovniceasca si darul deosebirii duhurilor [n.tr.].
14 Vazduhul este considerat de Sfântul Apostol Pavel ca fiind locul prin excelenNa al puterilor întunericului (cf. Efes.
6, 12). O întreaga literatura duhovniceasca da marturie despre aceasta. Adica demonilor le repugna atât cerul –
locasul lui Dumnezeu, cât si pamântul – viaNa oamenilor. Parintele Serafim afirma ca acest vazduh poate constitui o
sursa de „inspiraNie” inconstienta pentru cei cu pareri proprii, acest vazduh care pare bine racordat la „vânturile”
de gândire contemporane [n.tr.].
15 Despre Miscarea Harismatica parintele Serafim a vorbit pe larg în Ortodoxia si religia viitorului. Aceasta nu este
propriu-zis o miscare întemeiata de cineva anume, ci un fel de încercare de „renastere” a Evangheliei prin Duhul
Sfânt proliferata în special de predicatorii protestanNi ai anilor ’70-’80, extinsa puNin si în Ortodoxie. ReverberaNii ale
acestei Miscari se resimt si în romano-catolicism care, prin diverse mijloace – nenumarate carNi, organizatii,
simpozioane, asociaNii harismatice, misionare sau culturale – încearca sa reînvie viaNa întru Duhul Sfânt prin
diferite acNiuni. Mileniul III a fost proclamat mileniul Duhului Sfânt, iar anul 2000 anul jubileu al Duhului [n.tr.].
16
recenNi, precum Episcopul Ignatie Briancianinov, au descris foarte clar ca înselare, adica un fel de
înfierbântare a sângelui care-l înfatiseaza pe cel înselat ca pe cineva duhovnicesc când de fapt el
nici n-a gustat din realitatea duhovniceasca. Este în afara adevaratei vieNuiri crestine, asa cum
este ea reflectata în aceste carti de baza, precum este departe cerul de pamânt.
Pe lânga celelalte detalii legate de modul în care se roaga si tipul de fenomene ce se
manifesta la slujbele lor, puteti vedea limpede ca ideea de baza pe care se sprijina parintele
Eusebiu împreuna cu acesti harismatici este una falsa. Am primit ieri un numar al revistei
parintelui Eusebiu – Logos. El vorbeste acolo despre o mare revarsare a Duhului Sfânt din
vremurile de pe urma, cu rol pregatitor pentru venirea lui Hristos. Se crede ca toNi crestinii
trebuie sa se înnoiasca, sa primeasca Duhul Sfânt, sa vorbeasca în limbi. Aceasta pregateste
venirea lui Hristos, si, prin urmare, înainte de venirea lui Hristos, va exista o puternica erupNie
spirituala.
Daca citiNi cu atenNie Scripturile, fara a va impune prejudecaNi, chiar si fara a utiliza
comentarii patristice, veNi vedea ca nicaieri nu se vorbeste despre o revarsare spirituala de la
sfârsitul lumii. Însusi Hristos ne spune contrariul. El ne da învaNaturi despre cum sa ne rugam,
despre necesitatea credinNei, despre faptul ca nu trebuie sa ne smintim etc. El ne da pilda femeii
care se duce la judecator implorându-l pe acesta sa mijloceasca pentru pricina ei, spunându-ne
ca trebuie sa ne rugam într-un mod asemanator, sa continuam sa ne rugam pâna ce Dumnezeu
ne va asculta si ne va da ceea ce ne trebuie. Avem aici un exemplu temeinic despre rugaciune.
Dupa care zice: Dar (adica: desi v-am dat aceasta învaNatura si acesta este felul în care trebuie
sa va rugaNi), Fiul Omului, când va veni, va gasi, oare, credinNa pe pamânt? Cu alte cuvinte, desi vam
dat toate acestea, se pare ca nu vor mai ramâne crestini la sfârsitul lumii. Va gasi El oare
credinNa pe pamânt? înseamna ca nu va mai gasi aproape pe nimeni, ca nu va mai ramâne nimeni.
La sfârsitul lumii nu vor fi mulNimi de oameni rugatori, plini de inspiraNie si de Duhul Sfânt.
ToNi SfinNii ParinNi care vorbesc despre acest subiect au în vedere marea strâmtorare de la sfârsit,
spunând ca toNi crestinii autentici vor fi ascunsi privirilor lumii, nefacându-si simNita prezenNa.
Cei care vor fi mai vizibili lumii nu vor fi crestini adevaraNi.
Astazi asistam la puternice renasteri harismatice la Universitatea Notre Dame, iar în
Ierusalim are loc anual o conferinNa despre Duhul Sfânt16. Saizeci-saptezeci de mii de oameni se
aduna la un loc si se roaga, îsi ridica mâinile si vorbesc în limbi. Arata de parca s-ar fi întors
vremea Apostolilor, dar daca ne uitam la ce se-ntâmpla de fapt acolo, veNi vedea ca nu este un
duh care ar trebui sa fie, ci altul, diferit.
De aceea, cuvintele parintelui Eusebiu despre Sfântul Simeon Noul Teolog legate de
modul în care trebuie sa Îl cunoastem pe Duhul Sfânt si cum sa-L primim în mod constient nu
sunt gresite, reprezinta o învaNatura adevarata, dar daca ai un duh gresit, acea învaNatura nu se
potriveste. Iar acesta nu este duhul cel drept. Sunt multe semne care evidenNiaza faptul ca este
un duh strain si nu Duhul lui Dumnezeu.
Aici avem un caz în care, daca aveNi un discernamânt ajutat de cunostinNele crestine de
baza, puteNi privi la un fenomen care pretinde a fi apostolic si întocmai cu vremurile Bisericii
primare, pregatita pentru A Doua Venire a lui Hristos, dar, daca priviNi cu atenNie, veNi vedea ca
nu este acelasi lucru, ci chiar mai rau. Este exact ca în cazul celor ce vor sa construiasca Templul
lui Hristos. Ei îl construiesc pentru Antihrist, si deci este cu desavârsire potrivnic.
Din nou puteNi vedea cum discernamântul ne îngaduie sa apreciem alte fenomene
neidentice cu fenomenele ortodoxe, care sunt lucruri noi. Când va uitaNi la ele, va miraNi de cum
ar putea fi acestea. Este o atitudine obisnuita modelor intelectuale: circula ceva printre oameni,
toata lumea pune mâna pe acel ceva deoarece vremurile s-au copt pentru aceasta (…), iar apoi
toata lumea începe sa vorbeasca despre el si astfel devine moda timpului. Nimeni nu stie exact
16 De la moartea parintelui Serafim si pâna astazi, adunarile, conferinNele, lucrarile etc. care au ca subiect Duhul
Sfânt s-au înmulNit vertiginos, în special în lumea romano-catolica si protestanta. În acest duh se doreste chiar si o
unire între religii si confesiuni crestine [n.tr.].
17
cum; doar ca toNi erau gata pentru aceasta, si, deodata, cineva îl remarca, iar chestia începe sa
circule peste tot.
Rasturnarea principiului egalitaNii crestine
Circula acum o idee care pune stapânire pe mulNi oameni: asa-numita idee a emanciparii
femeii17. Aceasta idee a luat forma preoteselor din Biserica Anglicana, dar si în Biserica Catolica,
care se afla în pregatiri.
Desigur ca daca priviNi cu seriozitate aceste lucruri, asezându-va undeva si cazând pe
gânduri, si mai ales daca veNi citi ceea ce spune Apostolul Pavel despre femei, toate problemele
se vor risipi. E foarte clar ca aceasta e tot un fel de idee nebuneasca din cele noi. Dar este la fel de
interesant sa privim mult mai profund la ea si sa vedem de unde vine, cum a fost cu putinNa o
asemenea idee, care este natura ei si ce se afla în spatele ei, caci daca veNi pricepe mestesugul
diavolului, veNi fi puNin mai bine pregatiNi pentru a lupta împotriva lui.
Ideea emanciparii femeii îsi are începutul acum mai bine de doua sute de ani. Desigur,
putem merge mai departe, la înaintasii lui Karl Marx, la primii socialisti, totusi prezenNa ei
concreta dateaza de acum aproximativ doua sute de ani. Socialistii vorbeau despre o era noua,
utopica, care se va instaura atunci când toate distincNiile de clasa, rasa, religie s.a.m.d. vor fi
abolite. Va fi o societate noua, mareaNa, spun ei, când toNi oamenii vor fi egali. BineînNeles ca
aceasta idee s-a întemeiat iniNial pe Crestinism, apoi i-a stat împotriva, Nintind în cele din urma
la rasturnarea lui18.
Un filosof chinez de la sfârsitul secolului XIX a reusit, pe cât s-a putut, sa duca aceasta
filosofie la o concluzie logica. Numele lui este K’ang Yu-Wei (1858-1927). Nu prezinta un interes
deosebit, doar ca el întrupeaza aceasta filosofie a epocii, acest spirit al vremurilor. El a fost de
fapt unul dintre precursorii lui Mao Tse-Dung si a preluarii puterii de catre comunisti. El si-a
întemeiat ideile nu numai pe un Crestinism rasturnat, preluat de la liberalii si protestanNii din
Vest, dar si pe idei budiste. El a venit cu ideea unei utopii prognozata a lua fiinNa, cred eu, în
secolul XXI, conform profeNiilor. În aceasta utopie, toate treptele societaNii, toate diferenNele
religioase si toate celelalte tipuri de diferenNe care pot afecta relaNiile sociale vor fi abolite. Toata
lumea va dormi în dormitoare comune si va mânca în sali comune. Uzând de ideile budiste, el a
mers mai departe. Afirma ca toate distincNiile dintre sexe vor fi abolite19. Având o lume unita,
nu mai avem nici un motiv sa ne oprim aici – tendinNa trebuie sa mearga mai departe. Trebuie
sa aiba loc si o înlaturare a distincNiilor dintre om si animale20. Animalele vor intra si ele în
aceasta împaraNie si, daca tot aveNi animale… Stim de asemenea ca budistii au un mare respect
pentru plante si animale; de aceea, întreaga împaraNie va trebuie sa intre în acest paradis, chiar
împreuna cu lumea neînsufleNita. Astfel, la sfârsitul lumii, va fi o utopie absoluta ce va cuprinde
toate felurile de fiinNe care s-au amestecat în oarecare fel una cu alta, iar toata lumea va fi
absolut egala.
17 Miscarea de eliberare a femeilor din America are – dupa cum spune si parintele Serafim – radacini adânci care
ajung pâna la începutul secolului XIX, acestea dând oarecare rod în primul sfert al secolului XX, luând amploare
dupa anii ’50, o data cu industrializarea, progresul economic, cultural etc., fenomene ce au stârnit în special
interesul femeii de pe continentul american si, la un nivel mai mic, a celei din toata lumea, în general. Aceasta
[femeia], patrunsa de tradiNiile bigote protestante de nuanNa iudaica, fusese pâna atunci obisnuita – mai mult sau
mai puNin de barbat – sa se ocupe mai mult cu treburile de ordin casnic, celelalte meserii sau funcNii fiind
considerate incompatibile cu condiNia ei. Cât de departe a mers eliberarea femeii se poate vedea si astazi [n.tr.].
18 Aceste filosofii socialiste, iluministe sau de alta natura au fost o replica la totalitarismul romano-catolic,
centralist, ele provenind în general din tradiNiile protestante [n.tr.].
19 La un oarecare nivel moral aceasta dorinNa-prezicere se pare ca s-a împlinit [si] în zilele noastre [n.tr].
20 Vezi nota precedenta. La aceasta a contribuit darwinismul, care ignora înalta demnitate data omului de
Dumnezeu, echivalând-o cu cea a dobitoacelor necuvântatoare, respectiv singuratatea omului din marile orase,
care uneori îsi gaseste în animal un prieten mai bun decât omul. Parintele Serafim releva totusi [si] alte aspecte
negative ale acestei tovarasii [n.tr].
18
BineînNeles ca, citind despre toate acestea, veNi spune ca omul trebuie sa fi fost nebun. Dar
daca priviNi mai în adâncime, veNi vedea ca viziunea lui provine dintr-o dorinNa adânca de a
avea un fel de fericire pamânteasca. Cu toate acestea, e clar ca nici o filosofie pagâna nu poate
oferi fericirea; nici o filosofie omeneasca nu poate da fericirea. Numai Crestinismul da speranNa
pentru o ÎmparaNie care nu este din aceasta lume. Ideea gasirii unei împaraNii desavârsite vine
din Crestinism, dar, întrucât primii socialisti nu au crezut în cealalta lume sau în Dumnezeu, au
ajuns sa viseze o realizare pe pamânt a acestei împaraNii. Iata cum se înfaNiseaza comunismul.
Sigur ca, atunci când ideea este pusa în aplicare, se poate vedea limpede ce se întâmpla.
AveNi experimentul RevoluNiei Franceze, care în aparenNa a avut idei pozitive – libertate,
egalitate, fraternitate21 – sau a RevoluNiei Bolsevice sau a altor revoluNii comuniste din vremurile
mai noi. Ultima dintre ele e cea din Cambodgia, o mica Nara saraca, care timp de trei ani a suferit
un comunism absolut, unde cel puNin o patrime din populaNia sa a fost exterminata din cauza ca
nu se „potrivea” sistemului. ToNi cei care aveau ceva mai mult decât studii medii trebuiau
eliminaNi, cei care aveau pareri proprii s.a.m.d. Acum regimul a fost rasturnat de oameni care
sunt ceva mai puNin cruzi, dar nu avem cine stie ce motive de bucurie.
Aceasta ne arata ca odata ce încerci sa pui în lucrare aceste idei, nu obNii un paradis pe
pamânt, ci dimpotriva, ceva ce seamana mai mult a iad pe pamânt. Dar si întregul experiment
din ultimii saizeci de ani din Rusia a fost o dovada concludenta ca nu poate exista un paradis pe
pamânt decât în Biserica lui Hristos prin suferinNe si prigoniri22. Domnul nostru a proorocit ca
vom primi înapoi însutit ceea ce dam, înca din aceasta viaNa, dar numai cu suferinNe si prigoniri.
Cei ce doresc sa aiba aceasta fericire pe pamânt fara suferinNe si prigoniri, si chiar fara a crede
macar în Dumnezeu, aduc iadul pe pamânt.
Interesul „crestin” faNa de OZN-uri
Un al doilea exemplu de fenomen nou, despre care la prima vedere nu prea stim ce sa
spunem, este cunoscutul fenomen al OZN-urilor sau al farfuriilor zburatoare.
Exista un anume protestant de rit evanghelic, mai-sus-pomenitul Carl McIntire, o persoana
foarte stricta si cinstita, care se întemeiaza masiv pe Scriptura. El are o emisiune radio – Reforma
Secolului XX – si un ziar. El vrea sa para foarte drept – trebuie sa ne desparNim de toNi apostaNii -
iar ideile lui sunt foarte atragatoare. Este anti-comunist. Pe Billy Graham îl numeste apostat,
împreuna cu toNi cei care se departeaza de linia stricta a ceea ce el crede ca este drept. Din acest
punct de vedere este foarte strict si totusi în filosofia lui se gasesc lucruri dintre cele mai
ciudate. De pilda, s-a apucat sa construiasca în Florida Templul din Ierusalim. Are un model al
Templului si vrea sa-l construiasca pentru a rivaliza astfel cu Disneyworld. Oamenii vin si
platesc pentru a vedea marele Templu ce urmeaza a se construi pentru ca Hristos sa vina pe
pamânt. Se presupune ca acest demers va fi o buna ocazie de a da marturie pentru Crestinism.
El si-a facut o pasiune si pentru farfuriile zburatoare. În fiecare numar al ziarului sau se
gaseste o coloana numita „Coloana OZN”, unde se vorbeste, spre mirarea multora, despre toate
lucrurile pozitive si minunaNiile pe care le fac aceste farfurii zburatoare. Ei Nin conferinNe si fac
filme despre ele.
Recent au aparut mai multe carNi protestante despre OZN-uri, care arata destul de limpede
ca ele sunt demoni. Persoana care scrie coloana din ziar s-a enervat tare pe aceste afirmaNii,
spunând ca, desi unii afirma ca aceste fiinNe sunt demoni, acest lucru nu se poate dovedi cu
certitudine. El zice ca este posibil ca doar câteva dintre ele sa fie demoni, dar ca cele mai multe
21 Este interesant ca aceasta deviza apare si în ÎnvaNatura de CredinNa Crestin-Ortodoxa (Catehism, EdiNia
Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, Cluj, 1993, partea a III-a, întrebarea 228, p. 404). [n.tr.].
22 Mc. 10, 30.
19
nu sunt demoni. El citeaza un caz recent în care o familie din Vestul Mijlociu a vazut o farfurie
zburatoare. Farfuria a coborât, a aterizat, iar familia a vazut ca în interior se aflau câNiva omuleNi
– de obicei acestia au un metru, un metru si ceva înalNime – care au cântat „Aliluia”. S-au oprit,
au privit în jur, dupa care au zburat. Presupun ca n-au mai vorbit cu ei. Acest eveniment a pus
familia pe gânduri; au cugetat la „Aliluia”, au început sa se gândeasca la Crestinism, s-au uitat
prin Biblii, iar în cele din urma au ajuns la o biserica fundamentalista, unde s-au convertit la
Crestinism. Deci, spune el, aceste fiinNe trebuie sa fie un fel de oameni care ajuta la punerea în
aplicare a planului lui Dumnezeu de a face o lume crestina, fiindca ei au spus „Aliluia”.
Daca-l citiNi pe Episcopul Ignatie Briancianinov, veNi cunoaste toate înselarile de care sunt
capabili demonii: demonii „se roaga” pentru voi, demonii fac minuni, ei creeaza cele mai
minunate fenomene, aduc oamenii la biserica, fac ceea ce vreNi atâta timp cât va Nin în aceasta
înselare. Iar când vine vremea, va fac sa muscaNi din momeala lor. Astfel ca acesti oameni, care
au fost convertiNi la un fel de Crestinism de catre asa-zisele fiinNe din afara spaNiului, asteapta ca
ele sa vina din nou; iar data viitoare, mesajul lor trebuie sa aiba de-a face cu Hristos, Cel ce Se
întoarce în curând pe pamânt, sau ceva de genul acesta. Este limpede ca aici e numai lucrarea
demonilor. Si totul este real. Câteodata este implicata doar imaginaNia, dar când este real, acest
gen de întâmplari provine sigur de la demoni.
Este ceva elementar. Daca citiNi indiferent ce text al primilor ParinNi, oricare dintre VieNile
SfinNilor sau Lavsaiconul, veNi gasi multe cazuri în care deodata apar anumite fiinNe. Astazi ele
apar în nave spaNiale, întrucât acesta este modul prin care demonii s-au adaptat la oamenii
vremurilor; dar daca veNi înNelege cum lucreaza înselarea duhovniceasca si ce fel de mestesugiri
are diavolul, atunci nu veNi mai avea probleme în înNelegerea fenomenului farfuriilor
zburatoare. Si totusi persoana care scrie coloana OZN este un crestin fundamentalist foarte
strict. Ceea ce cauta el de fapt sunt noi revelaNii de la fiinNe din afara spaNiului23.
Trebuie sa avem o viziune ortodoxa asupra lumii
HaideNi sa repetam primul punct: priveghem asupra semnelor vremii pentru a-L
recunoaste pe Hristos în momentul venirii Sale, din pricina ca au fost mulNi hristosi mincinosi,
mai mulNi vor veni, iar la sfârsitul efectiv al lumii va veni cineva numit Antihrist. Antihristul îi
va aduna24 pe toNi cei care au fost înselaNi sa gândeasca despre el ca este Hristos, iar aceasta
mulNime îi va cuprinde si pe toNi aceia a caror înNelegere a Crestinismului a ajuns într-un punct
critic. Îi puteNi vedea adesea pe unii oameni care marturisesc Crestinismul si pare ca multe din
ideile lor sunt corecte si care zic ca sunt în acord cu Biblia. Apoi va uitaNi ici-colo si vedeNi aici o
greseala, acolo alta…
Nu cu mult timp în urma, parintele Dimitrie Dudko, într-un mic ziar pe care-l conduce,
zice ca la el a venit cineva care pretindea ca este crestin. Începând ei sa vorbeasca, a observat ca
acea persoana nu este ortodoxa si l-a întrebat: „De ce confesiune esti?” „O, acesta nu-i un lucru
important. Suntem cu toNii crestini. Singurul lucru important este sa fim crestini”. El i-a spus:
„Ei, nu, nu, trebuie sa fim mai exacNi în privinNa aceasta. De pilda, daca tu esti baptist si eu
ortodox, eu cred ca noi ortodocsii avem parte de Trupul si Sângele Domnului, pe când voi nu
aveNi”. Trebuie sa fim mai stricNi, caci exista multe deosebiri. Este bine sa avem urmatoarea
atitudine: „Eu va respect si nu vreau sa ma amestec cu credinNa voastra, dar cu toate acestea
23 Trebuie sa consemnam faptul ca unele voci ale teologiei ortodoxe „oficiale” din România spun ca nu putem nici
afirma nici infirma realitatea fenomenelor O.Z.N., deoarece în RevelaNie nu avem nici o informaNie despre acestea
(…) [n.tr.].
24 Având în vedere viziunea parintelui Serafim despre ecumenism, adaug ca falsul ecumenism contemporan si
dintotdeauna va contribui si el la aceasta unire [n.tr.].
20
exista o singura cale adevarata de a crede, în ciuda altor cai care se îndeparteaza de adevar. Eu
trebuie sa fiu conform adevarului”. Tot astfel putem vedea ca foarte mulNi dintre heterodocsi au
de spus multe lucruri de folos despre acestea (despre semnele vremurilor), dar apoi se ratacesc
într-o anumita masura. În cele din urma, Nine de judecata lui Dumnezeu, nu de noi. Dar cu
siguranNa vom vedea ce se va întâmpla daca toate aceste mici cai pe care ratacesc oamenii sunt
proiectate în vremurile de pe urma, daca oamenii vor crede asa si atunci când va veni sfârsitul.
Aceste greseli îi determina pe oameni, în momentul în care îl vad pe Antihrist, sa creada ca el
este Hristos. În prezent exista foarte multe secte care afirma ca Hristos va veni sa împaraNeasca
timp de o mie de ani în Templul din Ierusalim25. De aceea, atunci când evreii vor începe sa
construiasca Templul26, aceste secte nu vor mai putea de bucurie deoarece, pentru ele, acesta
este semnul venirii lui Hristos. Dimpotriva, stim foarte bine ca acesta este semnul venirii lui
Antihrist, caci Hristos nu va mai veni la Templu. Templul a fost distrus. Hristos va veni la
sfârsitul vremurilor doar pentru a deschide vesnica împaraNie a cerurilor. Singurul care va veni
la Templu va fi Antihrist.
Asadar, iata de ce sunt absolut necesare o înNelegere crestin-ortodoxa si o pregatire bazata
pe aceasta înNelegere. Cu cât ne apropiem mai mult de vremurile din urma, cu atât mai necesare
devin aceasta înNelegere si pregatire.
O privire asupra unor semne concrete
Sa analizam acum câteva dintre semnele vremurilor în care traim, care se leaga de
apropiata Venire a lui Hristos, precedata de venirea lui Antihrist. Proorocirile aratate în
capitolul 24 de la Sfântul Matei – în primul rând, venirea hristosilor mincinosi, apoi razboaiele,
foametea, cutremurele si prigonirile – sunt greu de explicat, deoarece evenimente de acest fel se
tot întâmpla de aproape doua mii de ani. Este adevarat ca acum sunt la un nivel mai mare decât
înainte, dar este de asemenea adevarat ca se pot amplifica. Aceste semne sunt începutul
semnelor, si înca nu sunt atât de teribile încât sa putem spune ca ne aflam chiar în perioada
ultimelor zile.
Exista totusi un semn care mi se pare foarte sugestiv pentru vremurile în care traim: acela
ce ni-L prezinta pe Hristos pe scena. Înainte vreme nu se îngaduia cu nici un chip ca Hristos sa
fie într-un fel dramatizat pe scena, deoarece un actor nu poate decât sa-si ofere propria
interpretare [strict] omeneasca, iar Hristos este Dumnezeu. Poate ca în Ortodoxie nu exista un
canon precis în acest sens, dar întreaga viziune crestin-ortodoxa este împotriva acestei practici;
mai mult, pâna acum câNiva ani, protestanNii si catolicii s-ar fi îngrozit la ideea vreunui actor în
rolul lui Hristos. Acum a devenit un lucru obisnuit, si nu numai în contexte religioase, dar si în
contexte aflate departe de tarâmul religios27. Godspell28, Jesus Christ Superstar si altele: toate
acestea nu sunt altceva decât parodii blasfemiatoare ce prezinta publicului un hristos în forma
25 Parintele Serafim se refera la faimoasa disputa numita hiliasm, care a început în primele veacuri crestine si care
continua si astazi în doctrina unor secte. Înca este subiect de disputa sensul versetului de la Apoc. 20, 3 (o mie sau
mii de ani?). Teologia ortodoxa tinde catre a doua varianta. Parintele Staniloae, referindu-se la capitolul cu pricina,
zice ca mia (deci o mie) de ani poate fi una cu primul mileniu crestin, în timp ce cealalta mie (Apoc. 20, 3), în care
satan va fi dezlegat pentru puNin, este una cu perioada de dupa Renastere, când puterile seculare si cele bisericesti
(dar din afara Bisericii celei adevarate a lui Hristos) au avut o influenNa mai mare decât cea a Bisericii (cf. 7 DimineNi
cu Parintele Staniloae, Editura Anastasia, 1992, p. 234). Oricum, în limbaj biblic, mia de ani semnifica o perioada
nedefinita, foarte lunga [n.tr.].
26 E vorba de o rezidire a Templului din Ierusalim, distrus de romani la anul 70 prin rânduiala dumnezeiasca (cf.
Matei 24); dupa anii 1990, mass-media a relatat despre unele intenNii de rezidire a Templului [n.tr.].
27 Vezi, de pilda, nebunia din zilele noastre declansata de filmul lui Mel Gibson – Patimile, respectiv nenumaratele
filme „religioase” sau cu subiect „biblic” de la posturile de televiziune [n.tr.].
28 Vraja lui Dumnezeu, joc de cuvinte format din numele dumnezeiesc God si spell, unde s se presupune a fi un
genitiv [n.tr.].
21
seculara29. Este deosebit de simptomatic pentru vremurile noastre deoarece prezinta chiar si
celor necredinciosi o oarecare imagine a lui Hristos, astfel încât, în momentul venirii lui
Antihrist, ei vor spune: „A, am mai vazut undeva ceva asemanator. Da, el trebuie sa fie”30.
Racirea crescânda a credinNei
Un alt semn deosebit de simptomatic al vremurilor noastre este cel menNionat în acelasi
capitol din Matei: ca dragostea multora se va raci. Aceasta pare a fi o caracteristica distinctiva a
vremurilor noastre, dar într-o masura mult mai mare decât în orice alta perioada a istoriei.
Aceasta se poate vedea în ceea ce poate fi numit nihilism. Oamenii comit crime fara nici un
motiv anume, nu pentru câstig, ci doar pentru senzaNia pe care o pricinuiesc, si aceasta deoarece
nu-L au pe Dumnezeu înlauntrul lor. Acum, în locuri dintre cele mai diverse, crima se poate
vedea în lipsa unor relaNii normale în familii, fapt de natura sa creeze oameni insensibili, reci.
Într-o societate totalitara, acest tip de oameni sunt folosiNi ca sclavi care lucreaza în lagare de
concentrare sau în alta parte.
Am aflat cu toNii de recenta tragedie din Jonestown, careia i-au cazut victime cetaNeni
americani. Oamenii de acolo erau niste idealisti care se dedicau în întregime unei cauze. Desi în
cele din urma a reiesit ca era vorba de fapt de o grupare comunista, totusi, se presupunea ca
oamenii sunt crestini. Liderul era un preot al asa-numitei Biserici a lui Hristos, una dintre
denominaNiunile de frunte. Si totusi, dupa cum se presupune, acesti oameni, având o oarecare
constiinNa a prezenNei lui Dumnezeu si a Crestinismului, s-au omorât unii pe alNii cu sânge rece.
Cei care au baut si au administrat otrava copiilor lor au facut-o cu feNele împacate. „Nu-i nici o
problema, este doar de datoria ta, asta Ni s-a spus sa faci”. Despre acest fel de raceala vorbeste
Hristos. Orice fel de caldura umana fireasca a fost înlaturata pentru ca Hristos a plecat de la usa
inimii; nu mai e Dumnezeu. Este un semn înfricosator al vremurilor noastre. Însasi ceea ce s-a
întâmplat în Jonestown este un avertisment, deoarece se pare ca se vor întâmpla lucruri mult
mai înfricosatoare. Este foarte clar ca aceasta este lucrarea lui Satan.
Cu un an sau doi înainte de acest eveniment, am auzit si de cele întâmplate în Cambodgia.
Un mic partid bazat pe niste idei abstracte – zece sau douazeci de membri – a luat puterea unei
Nari întregi ucigând fara mila cel puNin doua milioane de oameni. „Ne vom întoarce la Nara”-
spuneau ei. „Pentru aceasta, toata lumea trebuie sa paraseasca orasele. Daca nu poNi parasi
orasul, vei muri.” A trebuit ca pacienNii spitalelor sa plece de pe mesele de operaNie si, daca nu
puteau merge, erau ucisi – erau împuscaNi si aruncaNi într-un canal. Cadavrele erau strânse în
orase. Era groaznic 31.
Acelasi lucru s-a întâmplat si în Jonestown: raceala întemeiata pe ideea – care parea
idealism – instaurarii comunismului pe pamânt. Reiese de aici ca Dostoievski avea dreptate. În
cartea sa – Demonii32, scrisa în 1870, era un personaj rus numit Sigalov, un teoretician care avea o
teorie absoluta a modului prin care comunismul putea fi instaurat pe pamânt. El credea ca
statul ideal de pe pamânt va fi comunismul autentic. Din nefericire, spunea el, pentru a face
fericiNi saizeci de milioane de oameni, trebuie sa ucizi o suta de milioane. Dar acei saizeci de
29 Filmul Ultima ispita a lui Hristos, care a urmat la câNiva ani dupa moartea parintelui Serafim, este mult mai
blasfemiator decât aceste exemple.
30 Prezentarea lui Hristos în diferitele lumini antropologice sau cultural antropocentriste de catre diferiNi autori sau
oameni „de cultura” este atât consecinNa crearii unei imagini a lui Dumnezeu de catre „crestini” dupa chipul si
asemanarea [patimilor] lor, cât si imaginea creata de unii „credinciosi” fara Biserica sau atei, care vor sa faca
cultura de calitate, pentru diferite scopuri mai puNin religioase. Oricum, prima vina aparNine Crestinismului
occidental secularizat, sau istoric, cum îl numeste Mircea Eliade.
31 Este vorba de regimul lui Pol Pott, un paranoic mult mai înfiorator decât mulNi alNi lideri comunisti [n.tr.].
32 Engl.: The Possessed – DemonizaNii [n.tr.].
22
milioane de oameni vor fi mai fericiNi ca oricine altcineva care a fost fericit vreodata, iar suta de
milioane de oameni va fi o masa fertila pentru viitorul paradis mondial. Se întâmpla ca,
începând cu 1917, Rusia a pierdut o suta de milioane de oameni, dintre care cel puNin saizeci de
milioane au fost ucisi chiar de sovietici33.
Asadar, iata un semn foarte prezent în vremurile noastre: racirea dragostei. Aceasta raceala
este raspândita nu numai prin lume în general, ci si printre crestini.
Apoi avem un alt semn, care în vremurile noastre a atins proporNii fara precedent:
Evanghelia este propovaduita la toate neamurile. Se stie foarte bine ca textul Evangheliei este
raspândit în aproape toate limbile vorbite pe pamânt – cred ca în cel puNin o mie de limbi. Mai
mult, Evanghelia Ortodoxa este propovaduita acum în toata Africa. Revistele noastre le
trimitem în Uganda si Kenya, de unde primim si scrisori de raspuns – scrisori foarte miscatoare
de la tineri africani convertiNi la Ortodoxie. Au un respect profund pentru episcopul lor; merg la
Seminar. Este evident ca acestor oameni din Africa li se ofera o simNire foarte ortodoxa. Sunt
oameni foarte simpli. Ortodoxia nu trebuie sa apara foarte complicata daca cei carora li se
propovaduieste Evanghelia sunt oameni simpli. Oamenii încep sa se zapaceasca doar atunci
când alNii vin sa-i provoace, încercând sa dea o interpretare exagerata – anume ca preoNii si
episcopii ar trebui daNi la o parte. Daca li se propovaduieste Evanghelia ortodoxa, oamenii
simpli reacNioneaza acum asa cum au facut-o întotdeauna în trecut. Problema e, mai degraba, cu
oamenii complicaNi.
Templul din Ierusalim
Urmeaza acum semnul urâciunii pustiirii si toate cele legate de Templul din Ierusalim.
Pentru prima data în istorie, reconstruirea Templului a devenit o posibilitate reala. Ea a mai fost
încercata o singura data, în secolul IV. Cunoasterea acestui aspect este un foarte bun exemplu al
modului cum ne poate lumina lectura istoriei Bisericii. În secolul IV avem mai multe izvoare
care o menNioneaza: Sfântul Chiril, precum si alNi istorici ai timpului. Iulian Apostatul, ca unul
care si-a facut o pasiune din a rasturna Crestinismul, a hotarât ca, deoarece Hristos a profeNit ca
nu va ramâne piatra pe piatra din Templu, daca el ar reconstrui Templul, ar dovedi ca Hristos
este un impostor si, astfel, pagânismul ar fi revigorat. Astfel ca a purces cu tot dinadinsul la
invitarea iudeilor înapoi în Ierusalim, acestia începând reconstruirea Templului cu
„binecuvântarea” lui Iulian Apostatul. Ei construiau câte puNin în timpul zilei, iar a doua zi
dimineaNa, când veneau din nou, toate pietrele erau la pamânt. Au încercat din nou, iar din
pamânt au început sa iasa mingi de foc. Istoricii s-au pus de acord în privinNa acestui episod.
Numai istoricii raNionalisti moderni, vazând ca nu se pot nega cu nici un chip textele si ca ceva
tot s-a întâmplat, au început sa afirme lucruri de genul: „Trebuie sa fi dat de petrol sau de vreo
punga de gaze”. Era limpede ca a fost o minune a lui Dumnezeu care se împotrivea construirii
templului, deoarece nu era timpul – Templul urma sa fie construit numai la sfârsitul lumii.
Oricum, încercarile lor au esuat, ei renunNând în cele din urma la aceasta lucrare. Din cele câteva
pietre care au ramas, nici una n-a ramas pe cealalta. Astfel ca proorocia s-a împlinit în vremea
lui Iulian Apostatul.
33 Parintele Serafim vorbeste mai mult de racirea dragostei, a carei consecinNa au fost crimele de tot felul. Cred ca nam
gresi daca am spune ca el a avut în vedere si uciderea sufletului, de care vorbeste Mântuitorul Hristos (Matei
10, 28). Desi uciderile în masa continua si astazi, chiar daca în proporNii mai mici, s-a vazut (de catre cei din spatele
lor, si mai ales de Cel Rau) ca acestea nu ajuta asa de mult în aplicarea anumitor idei de viaNa fericita – fie ea în
comunism sau demo[no]craNie – cât ajuta o ucidere a sufletelor. Exemple pot fi date cu miile. Poate cel mai
revelator e acela al celor 250 de milioane de exemplare din seria carNilor Harry Potter, vândute pâna în octombrie
anul trecut. Nu sunt acestea tot atâtea gloanNe sau tot atâtea otravuri proiectate în minNile si în trupurile oamenilor?
Si ideea celor ce le-au raspândit oare care a fost? Raspunsul l-a dat mai înainte parintele Serafim. Numai ca preNul
platit nu mai este trupul, ci sufletul, inima – locul unde Hristos voieste sa-Si faca locas împreuna cu Tatal (cf. Ioan
14, 23) [n.tr.].
23
Dar acum, începând cu 1967, locul pe care a fost asezat Templul este în mâinile evreilor. De
aceea, pentru prima data devine foarte posibil ca Templul sa fie construit. Singurul lucru care
sta în calea evreilor este marea moschee a musulmanilor de acolo. Daca aceasta va fi distrusa,
este foarte probabil ca dupa aceasta va urma un razboi.
Numai începând cu anul 1948 a putut exista un stat separat al evreilor în lara Sfânta.
Venirea lui Antihrist se va datora evreilor necredinciosi. El se va apropia întâi de evrei, apoi de
întreaga lume prin evrei; iar ramasiNa credincioasa a evreilor se va converti la sfârsit la
Crestinism numai dupa ce vor avea loc toate acestea34.
Astfel ca acest semn al Templului este unul foarte mare. Când vedem ca Templul este pe
cale de a fi construit, atunci vom sti ca timpul este aproape, fiindca acesta este hotarât a fi chiar
unul dintre semnele sfârsitului. Desigur ca pâna acum nu s-a construit nimic, dar circula tot
felul de zvonuri conform carora s-au facut unele planuri, ca se aduna pietrele etc. Este clar ca
evreii se gândesc la el.
34 Parintele Serafim se întemeiaza strict pe învaNatura Bisericii Ortodoxe. Conform Sinaxarului din Triod de la
Duminica Înfricosatoarei JudecaNi, seminNia din care va iesi Antihrist este cea a lui Dan (vezi si Fac. 49, 16 si urm.).
Conform Sfântului Teofilact al Bulgariei: „Antihrist mai multa tarie va avea întru evrei; fiindca evreii nu au primit pe
Hristos, nici au crezut într-Însul; pentru aceasta si Hristos zicea lor: Eu am venit întru numele Parintelui Meu, si pe Mine
nu Ma primiNi; de va veni altul întru numele sau, pe acela îl veNi primi (Ioan 5, 43; Tâlcuire la Epistola a Doua catre
Tesaloniceni, trad. în limba româna de Veniamin Costache, Tom III, Bucuresti, 1904, p. 100). Este lesne de înNeles
cine este cel pe care-l vor primi evreii [n.tr.].
24
Alte semne
Un alt semn este faptul ca atunci când va veni, Antihrist trebuie sa fie si conducatorul
lumii, iar acest lucru s-a facut posibil numai în vremurile noastre, acela ca un singur om sa
poata conduce întreaga lume. Toate imperiile de pâna acum au putut domni doar asupra unei
parNi din lume, iar înaintea dezvoltarii mijloacelor de comunicare moderne era cu neputinNa ca
un singur om sa domneasca peste o lume întreaga.
Mai mult decât atât: o data cu dezvoltarea comunicaNiilor, cu bombele atomice si cu
armamentul sofisticat, posibilitatea unei catastrofe mondiale devine acum mai mare ca
niciodata. Este evident ca urmatorul razboi va fi cel mai distrugator din istoria omenirii si
probabil ca va pricinui, în primele lui zile, mai multe stricaciuni decât au fost în toate razboaiele
din istorie. Pe lânga bombele atomice mai sunt diferitele arme bacteriologice, utilizate în
raspândirea epidemiilor printre oameni, gazele otravitoare si alte tipuri de invenNii fantastice ce
pot fi folosite într-un razboi total.
De asemenea, faptul ca toNi locuitorii lumii se afla într-o legatura mai strânsa ca niciodata,
înseamna ca în momentul în care într-o Nara va veni o catastrofa de proporNii – o strâmtorare sau
ceva de acest gen – atunci tot restul lumii va fi afectat35. Am vazut ceva asemanator în anii 1930,
când a avut loc Marea Cadere Economica36 din America, ale carei urmari s-au resimNit si în
Europa. Este evident ca în viitor se va întâmpla ceva mult mai rau. Daca o Nara va suferi de
foame sau daca în Canada, Australia, America sau Rusia se pierde o recolta – cele patru Nari care
asigura hrana multor populaNii – imaginaNi-va prin ce suferinNa va trece o lume întreaga.
Un avertisment celor atrasi catre întuneric si pierzanie
Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc
colapsul acestei lumi, ne indica faptul ca sfârsitul lumii este aproape si ca Antihrist este pe cale
sa vina. Este foarte usor sa stam si sa privim la ele, cazând într-o stare care ne îndeamna la
cautarea exclusiva a semnelor negative. De fapt, oricine si-ar putea dezvolta o întreaga
personalitate – un tip negativ de personalitate – întemeiata pe aceasta. Ori de câte ori apare vreo
stire, auzim spunându-se: „A, da, bineînNeles, asta e si va fi si mai rau”. Vine o alta stire, si
altcineva spune: „Da, da, este clar ce se va întâmpla, dar acum o sa fie mai rau decât înainte”.
Orice constatare a cuiva poate fi privita apoi ca o împlinire a vremurilor groazei.
Din pricina faptului ca vestile din vremea noastra sunt rareori bune, este de dorit sa le
constientizam cum se cuvine pe toate, fara a afisa vreun optimism nechibzuit. Desi, în acelasi
timp, trebuie sa avem în vedere scopul precis al privegherii noastre. Urmarim semnele
vremurilor nu pur si simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist. Acesta e mai degraba un
amanunt secundar. Urmarim semnele vremurilor ca sa cunoastem când va veni Hristos. Este un
lucru de capetenie pe care trebuie sa-l reNinem pentru a nu fi doborâNi de întunecime, depresie
ori de vreo tendinNa de retragere, în scopul adunarii de hrana pentru o mare catastrofa. N-ar fi
un lucru chibzuit. Trebuie sa fim mai degraba tot mai crestini, adica sa ne gândim la aproapele
nostru, încercând sa-i ajutam pe alNii. Dar daca noi însine suntem insensibili, întunecaNi si
pesimisti, participam astfel la aceasta raceala ca semn al sfârsitului. Trebuie sa ne uneasca un
duh plin de caldura prin care sa ne ajutam reciproc. Acesta este un semn al Crestinismului.
35 Razboiul din Irak este un exemplu revelator [n.tr.].
36 Perioada marcata de slabirea extrema a activitaNii economice, somaj generalizat, caderea preNurilor, faliment etc.
Cu alte cuvinte un crash economic, care pe mulNi bancheri din acea vreme i-a aruncat într-o disperare atât de mare
încât au ales mai degraba sinuciderea decât suferinNa [n.tr.].
25
Daca priviNi în istorie (un alt motiv de a citi istorie bisericeasca), veNi vedea ca de-a lungul
întregii istorii a omenirii, în tot Vechiul Testament, în Noul Testament si în toate împaraNiile
crestine de dupa aceea – si daca priviNi la lumea pagâna, aceeasi poveste – veNi observa un timp
de suferinNe neîncetate. Acolo unde crestinii sunt implicaNi, avem ispite si prigoniri, dar prin
toate acestea crestinii au dobândit împaraNia cerurilor.
De aceea, o data cu venirea prigonirilor, nu avem decât pricina de bucurie. În micul ziar al
parintelui Dimitrie Dudko37, se relateaza un mic incident destul de interesant. O femeie din
Rusia a fost internata într-o clinica de psihiatrie pe motiv ca-si facea semnul crucii, ca poarta o
cruce sau ceva de genul acesta. Parintele Dudko a plecat spre Moscova împreuna cu fiii sai
duhovnicesti, s-a dus la clinica, a aranjat o întâlnire si a vorbit cu medicul, iar în final l-a
convins ca nu e bine ca ea sa ramâna acolo. Parintele Dudko spune: „Le e teama de noi,
deoarece atunci când faci presiuni asupra lor, spun ca de fapt nu exista vreo lege speciala prin
care s-o Nina acolo”. Astfel ca s-au hotarât sa-i dea drumul, dupa ce statuse acolo timp de o
saptamâna. Câta vreme a stat acolo i s-au administrat diferite medicamente si „inoculari”,
încercând sa o doboare psihic, scapând-o astfel de religia asta a ei. Era puNin socata când a iesit.
S-a asezat pe o banca undeva în afara clinicii si a început sa vorbeasca. „StiNi – zise ea – când am
fost acolo si ma tratau asa de rau, eram linistita, deoarece simNeam ca era Cineva lânga mine
care ma pazea; dar de îndata ce am iesit de acolo, deodata m-a cuprins frica. Acum sunt
nelinistita si ma tem ca vor veni din nou dupa mine, ca poliNia secreta se uita chiar de dupa
colN”. Este evident de ce simNea asa. Când te afli în poziNia de prigonit, Hristos este cu tine,
pentru ca suferi pentru El. Iar când esti în afara,38 atunci nu este sigur daca e posibil sa te mai
întorci în acea poziNie. Începi sa te întorci la înNelegerea omeneasca. Când te afli acolo, nu ai pe
nimeni pe care sa te poNi bizui, drept care ai nevoie de Hristos. Daca nu-L ai pe Hristos, nu ai
nimic. Când esti afara, începi sa devii calculat, sa te încrezi în tine, pierzându-L astfel pe
Hristos.
37 Despre parintele Dudko avem unele informaNii în scrisorile parintelui Serafim publicate în volumul Ne vorbeste
parintele Serafim Rose. Scrisori, Editura Bunavestire, GalaNi, 2003; a se vedea, de exemplu, scrisorile datate 2/15 oct.
1975; 29 iulie/11 august 1976 etc. [n.tr.].
38 Când iesi din condiNia de prigonit [n.tr.].
26
Despre apropierea
sfârsitului39
În seara aceasta as vrea sa vorbesc despre un subiect pe care-l consider deosebit de
relevant pentru vremurile noastre: sfârsitul lumii; în mod special despre semnele vremurilor,
care se împlinesc în zilele noastre, semne ce ne indica venirea sfârsitului lumii.
În trecut au existat momente când subiectul semnelor devenise foarte interesant. De fapt,
le puteNi numi chiar vremuri „apocaliptice”. Apostolii însisi credeau ca vremurile lor erau
deosebit de apocaliptice. Un alt exemplu: nu de puNine ori, în Vest, în jurul anului 1000, a existat
o asteptare tensionata a sfârsitului. În Rusia, în preajma trecerii în secolul XV, iarasi a fost o
perioada în care se astepta ca sfârsitul sa vina în scurt timp. Iar în vremurile noastre, de
asemenea, exista o mulNime de oameni care au acelasi simNamânt ca timpul este pe sfârsite, ca
ceva „mareN” se va întâmpla. Adesea, evenimentul este legat de anul 2000; adica însusi faptul ca
ajungem la sfârsitul a doua milenii de Crestinism– un mileniu în sine este de durata, o mie de
ani în cap – iar doua [milenii] ar însemna ca se apropie o mare criza, si mulNi oameni o aseaza în
contextul sfârsitului lumii.
BineînNeles ca aceasta nu înseamna nimic, deoarece nu stim nici ziua, nici ceasul când se va
sfârsi lumea. Cu toate acestea, voi încerca sa arat ce atitudine ar trebui sa avem în privinNa
asteptarii sfârsitului.
Astazi, când ne gândim la „constiinNa apocaliptica”, ne ducem cu gândul la sectarii
protestanNi de tot felul, care pretind ca deNin informaNii foarte precise despre ceea ce se va
întâmpla la sfârsitul acestei ere. Si nu numai gânditorii religiosi se ocupa cu acestea, ci si banalii
filosofi profani, care vorbesc despre sfârsitul lumii într-un mod foarte îndrazneN.
Va voi da un exemplu, unul care trebuie sa fie foarte aproape de noi deoarece este vorba
de un scriitor crestin-ortodox: Alexander SoljeniNân. Din 1974 el traieste în afara Rusiei si a scris
despre viaNa din Uniunea Sovietica, în mod special despre lagarele de munca sovietice –
teribilul Gulag. Nu este un om pe care l-am putea cataloga drept mistic, gânditor obscur, sau
visator; este un om cu picioarele pe pamânt. A scris despre viaNa din Uniunea Sovietica, în mod
anume cea din lagarele de munca sovietice.
În urma cu aproape trei ani, într-o prelegere Ninuta la festivitatea de decernare a
diplomelor de la Universitatea Harvard, el le spunea cu îndrazneala celor din Vest ca civilizaNia
lor [cea apuseana] este pe cale de a se prabusi si ca sunt în pericol de a fi coplesiNi de comunisti,
ca umanismul modern nu este atât de profund încât sa satisfaca sufletul omului, iar daca Rusia
va reusi sa rastoarne comunismul, ea nu-si va gasi nici un model de urmat. La sfârsitul
discursului sau, pentru a-si întari ideile si pentru a exprima gravitatea crizei din lumea
contemporana, el a spus urmatoarele:
„Daca lumea n-a ajuns la un sfârsit, ea s-a apropiat în schimb de o rasturnare istorica
majora, egala în importanNa cu trecerea de la Evul Mediu la Renastere”.
El vorbeste aici foarte serios despre posibilitatea sfârsitului lumii, întemeindu-se pe
observaNiile sale conform carora este imposibil ca oamenii sa traiasca mult fara a avea radacini
spirituale adânci; în Rasarit, aceste radacini spirituale au fost dezradacinate de comunism, iar în
Vest de umanismul secularizat40.
39 Am ales acest titlu pentru a evita confuzia între cele doua conferinNe pe care parintele Serafim le-a Ninut despre
semnele vremurilor [n.red].
40 Ateu [n.tr].
27
În alte scrieri, SoljeniNân, ca si alNi scriitori realisti de astazi, vorbeste despre diferite motive,
deosebite de cele spirituale, prin care el afirma ca umanitatea se confrunta astazi cu o criza
majora. El pomeneste de acele chestiuni care se gasesc în tot felul de reviste sau ziare, precum
apropierea momentului în care resursele pamântului se vor sfârsi daca vor fi folosite la nivelul
la care sunt folosite acum; dezastruoasa poluare a aerului si a apei, care e mult mai grava în
Rusia decât în America; suprapopularea pamântului si apropierea unei perioade de criza a
lipsei de hrana si, bineînNeles, dezvoltarea industriei de arme din ultimele decenii, care face tot
mai posibila anihilarea vieNii umane – toate acestea facând parte din grupa semnelor materiale
sau fizice ale marii crize ce se apropie; apoi, sfârsitul epocii moderne, poate chiar sfârsitul lumii
însesi etc.
Totusi, mult mai importante decât acestea sunt semnele spirituale care în zilele noastre se
înmulNesc vertiginos. Iata si subiectul principal despre care vreau sa vorbesc acum. Înainte de
toate as vrea sa va pun o întrebare: care trebuie sa fie atitudinea unui crestin-ortodox faNa de
ideea sfârsitului lumii, respectiv faNa de semnele care-l preced? Oare trebuie sa le respingem pe
toate, privindu-le ca pe un fel de superstiNii, ca pe o isterie sau ca pe altceva?
Nu, nu trebuie. În primul rând avem raspunsul dat de Însusi Hristos în Sfânta Evanghelie.
Cu doua zile înainte de patimile Sale, ucenicii au venit la El pe Muntele Maslinilor si L-au
întrebat: „Spune-ne, când vor fi toate aceste semne?” – adica distrugerea Templului, de care
tocmai pomenise. Apoi L-au întrebat: „Care va fi semnul venirii Tale si al sfârsitului lumii?”. Ca
raspuns, Domnul le da o serie de îndrumari. În primul rând le spune sa se fereasca de amagiri,
sa se fereasca a-i urma falsului Hristos. Apoi ca vor fi diferite semne: razboaie, foamete,
cutremure, dar toate acestea nu reprezinta sfârsitul, ci doar începutul durerilor.
Apoi vor fi semne de ordin moral: prigonirea crestinilor, intensificarea raului, racirea tot
mai crescânda a dragostei, care este unul dintre principalele semne ce ne indica faptul ca
crestinatatea este în decadenNa, deoarece semnul crestinului, dupa cuvântul Domnului, este ca
el sa aiba dragostea Lui. Apoi avem un alt semn, acela al propovaduirii Evangheliei la toate
neamurile, iar dupa aceasta va veni sfârsitul. Va mai fi un semn mult mai cumplit decât cele
deja pomenite – razboaiele, foametea, cutremurele – si anume ca urâciunea pustiirii va fi în locul
cel sfânt, semn pe care trebuie sa-l înNelegem potrivit tâlcuirii SfinNilor ParinNi, tâlcuire despre
care vom vorbi acum.
Dupa acestea, El mai vorbeste de faptul ca zilele vor fi scurtate pentru cei alesi. Semnele
sfârsitului propriu-zis sunt: soarele se va întuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor
cadea din cer, dupa care Hristos va aparea venind pe norii cerului cu Semnul Crucii.
El ne spune ca nu e al nostru a sti ziua si ceasul în care va veni a doua oara. Cu toate
acestea, trebuie sa luam aminte. El ne da pilda smochinului; astfel ca atunci când vom vedea ca
smochinii vor înverzi, sa stim ca vara este aproape. Tot asa, daca luam aminte la semnele
vremurilor si vedem ca aceste lucruri încep sa se întâmple, vom sti ca vremurile sunt coapte si
ca sfârsitul se apropie.
De aceea, nu trebuie sa asteptam pentru a afla o anumita zi sau un anumit ceas, ci doar
pentru semnele sfârsitului, tocmai pentru a fi pregatiNi, pregatiNi mai ales pentru a rezista
înselarilor, înselari care fac parte din marile evenimente ce se vor petrece atunci: venirea lui
Antihrist, despre care vom vorbi acum pe scurt.
Raspunsul dat crestinilor este sa privegheze si sa fie gata pentru acel timp. Capitolul 25 din
Evanghelia Sfântului Matei prezinta mai multe imagini si pilde despre modul cum trebuie sa
priveghem: cele cinci fecioare nebune si cele cinci înNelepte – adica cele ce au primit harul
Sfântului Duh, care se ocupa mai temeinic de vieNuirea crestina, fara sa ramâna la simple
învaNaturi si sa nu lucreze nimic în acest sens41. Apoi avem pilda talanNilor…
41 Precum fecioarele nebune [n.tr.]
28
Epoca apostolica a primelor secole era plina de fervoarea nadejdii ca Hristos Se va
întoarce curând. Desi noua, celor de astazi, ne este greu sa ne imaginam o astfel de atitudine:
SfinNii Apostoli erau plini de o râvna atât de mare pentru Hristos încât au plecat spre toate
colNurile lumii, si chiar au ajuns. Apostolul Toma a plecat în India, iar unii spun ca a ajuns pâna
în China; Sfântul Andrei s-a dus în nordul SciNiei, care acum se afla pe teritoriu rusesc; Aristobul
si alNii s-au dus în Anglia; Sfântul Matei si alNii s-au dus la sud de Abisinia. Toata lumea
civilizata din acea vreme a fost strabatuta de Apostoli, deoarece simNeau ca lumea se apropia de
sfârsit, iar ei trebuiau sa mearga în toate Narile pentru a propovadui Evanghelia. Deja pâna la
distrugerea Ierusalimului de catre romani în anul 70 d.Hr., Evanghelia fusese propovaduita
aproape în toata lumea. Din acea vreme încolo, Narile carora li se propovaduise începusera sa
aduca roade din seminNele Evangheliei ce se propovaduia acolo.
Iar daca alegem o Nara din cele care au primit Evanghelia, indiferent care, vedem clar
roadele pe care aceasta le-a adus. A avut sfinNi, vieNile oamenilor au fost radical schimbate,
facându-se o diferenNa clara între vremea când acea Nara era pagâna si vremea când a primit
Crestinismul. Daca luaNi fie orice Nara din Vest – Marea Britanie sau FranNa, fie BizanNul, Siria sau
Rusia – veNi vedea toate aceste împliniri.
Exista anumite pasaje în care Apostolii menNioneaza sfârsitul. De exemplu, în Epistola
Sfântului Apostol Pavel catre Evrei (10, 37), el citeaza din proorocul Avacum (2, 3): …el se va
împlini la vreme si nu va fi vedenie mincinoasa. Daca întârzie, asteapta-l, caci va veni sigur, fara gres. În
Filipeni (4, 4-5): BucuraNi-va pururea… Domnul este aproape. Sfântul Ioan, în prima sa Epistola,
spune: Copii, este ceasul de pe urma [apocalipsa]. Iar la sfârsitul Apocalipsei, Însusi Hristos spune:
Iata, vin curând. Amin.
Iata cum, înca din acea vreme, crestinii mai râvnitori aveau convingerea de nezdruncinat
ca în curând lumea îsi va atinge sfârsitul. Desigur ca de atunci si pâna acum au trecut peste 19
secole. Înseamna oare ca Apostolii au gresit? Sau ca trebuie sa respingem toate aceste idei
despre sfârsitul care se apropie? Sa respingem faptul ca Hristos va veni curând? Nu, nicidecum.
Ceea ce trebuie sa înNelegem este ca aceasta este calea cea dreapta si ca ea este calea cea
duhovniceasca. Daca noi însine ducem o viaNa duhovniceasca constienta, purtând un razboi
nevazut împotriva firii cazute si a dracilor care se napustesc asupra noastra, ne vom afla
neîncetat în asteptarea venirii lui Hristos în sufletul nostru.
Desigur ca, o data cu moartea, trebuie sa-L întâlnim pe Hristos. Si oricine crede si simte ca
are acest simNamânt în suflet, pentru unul ca acesta este un lucru foarte firesc sa astepte venirea
lui Hristos. Singurul pericol e acela de a fi excesiv de entuziasti, încercând sa stabilim date, sa
calculam cu exactitate momentul când se va întâmpla, sa ne interesam de evenimentele specifice
care se vor întâmpla si sa ne grabim sa le rânduim în categorii sau capitole ale Apocalipsei.
De pilda, cu câNiva ani în urma a aparut o carte devenita ulterior celebra, intitulata Ultima
mare planeta pamânt [The Late Great Planet Earth]. În decurs de douazeci de ani ea va deveni
demodata, la fel si ideile pe care le vehiculeaza. Autorul va trebui sa scrie o alta carte pentru a
se potrivi noilor evenimente. Nu merita sa intram în aceste detalii. Abordarea noastra trebuie sa
fie puNin mai extinsa, la un nivel mai înalt, dar la fel de ferma. BineînNeles ca marea greseala pe
care o fac acesti oameni care intra în detalii se petrece atunci când cad în hiliasm: adica credinNa
conform careia Hristos va veni pe pamânt pentru o mie de ani. Este o erezie foarte complicata
care s-a raspândit chiar si în primele secole crestine si care a fost condamnata la al Doilea Sinod
Ecumenic. Mai exact, atunci când în Crez s-a inserat propoziNia: „(…) a Carui ÎmparaNie nu va
avea sfârsit”. Ideea era ca – si încercaNi sa citiNi textul direct, fara a-l interpreta, citind în special
ceea ce au scris SfinNii ParinNi despre el – din moment ce în Apocalipsa se spune ca diavolul a
fost legat pentru o mie de ani si ca Hristos a venit si împaraNeste o mie de ani cu SfinNii Sai,
trebuie sa existe o perioada de o mie de ani cândva între Prima si a Doua Venire a lui Hristos.
Aceasta înseamna ca trebuie sa avem trei feluri de judecaNi. ProtestanNii vorbesc de „Marele
29
Tron Alb al JudecaNii” si de alte feluri de judecaNi. Aceasta nu face decât sa semene confuzie în
întreaga imagine a eshatologiei crestine.
În interpretarea unanima a SfinNilor ParinNi Ortodocsi, nu avem de-a face cu nici un mister:
„ÎmparaNirea lui Hristos împreuna cu SfinNii Sai” se desfasoara în prezent. Aceasta este Biserica.
ViaNa Bisericii este o stare binecuvântata foarte, fiindca suntem cu Hristos, avem harul Sau,
avem Trupul si Sângele Lui în noi, ceea ce este un adevarat Rai.
Iata ce numesc de fapt oamenii mileniu: mia de ani a Apocalipsei reprezinta înmulNirea
numerelor 10×10×10, care în limbaj simbolic înseamna plinirea perioadei dintre Prima si a Doua
Venire a lui Hristos. Daca va asteptaNi la vreo perioada anume de o mie de ani, atunci veNi fi
foarte nerabdatori sa fiNi martorii acestei perioade, încercând sa înmulNiNi tot felul de semne pe
care le vedeNi în cale si, cu cel mai mic lucru care se întâmpla, începeNi sa strigaNi: „Acesta e un
semn al sfârsitului..”. Si, de fapt, se poate sa nu fie deloc asa. Ori poate sa fie unul dintre acele
semne care au loc în toata istoria, ca de pilda, semnul potrivit caruia vor fi mulNi antihristi.
Sfântul Ioan Teologul scrie ca înca din vremea sa s-au aratat deja mulNi antihristi. Dar aceasta nu
înseamna ca este un semn ca lumea se apropie acum de ultimii ei zece ani; înseamna mai
degraba ca acesta este unul din semnele spirituale înainte-mergatoare sfârsitului lumii.
Dar si Sfântul Apostol Pavel, care era foarte constient de venirea sfârsitului lumii si de
venirea lui Hristos, îi avertizeaza chiar pe crestinii din vremea lui sa nu se arate prea entuziasti
în privinNa sfârsitului lumii. Si zice: Sa nu va clintiNi degraba cu mintea, nici sa va spaimântaNi – nici
de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si
sosit. Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pâna ce mai întâi nu va
veni lepadarea de credinNa si nu se va da pe faNa omul nelegiuirii, fiul pierzarii (II Tesal. 2, 1-4). Acesta
este un semn deosebit de important al sfârsitului: caderea de la credinNa sau apostazia si venirea
omului nelegiuirii, care este Antihrist. Asupra acestui subiect vreau sa ne concentram puNin
atenNia. Acest concept al apostaziei este o cheie prin care putem înNelege evenimentele din
vremea noastra. Este un subiect foarte complex, în care cu greu putem intra. Totusi, pe scurt, cel
care cerceteaza istoria, facând o trecere în revista a trecutului, a celor doua mii de ani de istorie,
în special a istoriei Occidentului, poate observa o linie continua de evoluNie. În primii noua sute
sau o mie de ani, vedem cum rasar diverse linii ce pun bazele istoriei si civilizaNiei noastre
moderne. CivilizaNia de astazi este formata din evenimentele si evoluNiile de ieri.
Atunci când SoljeniNân vorbeste despre venirea marii crize, sau chiar de sfârsitul lumii, el
se refera la faptul ca acest curent istoric, care continua sa se manifeste de cel puNin doua mii de
ani, acum se apropie de sfârsit. Nu mai poate merge în nici o direcNie: fie trebuie sa se schimbe
radical, fie sa tinda catre distrugerea umanitaNii.
SoljeniNân identifica acest curent la sfârsitul Evului Mediu. De fapt, chiar mai înainte. Daca
examinaNi din punct de vedere istoric, cred ca veNi observa ca ar ajunge în timpul când Biserica
Romei s-a rupt de restul Bisericii; adica în anul 1054, la mijlocul secolului XI. Ceva s-a întâmplat
în Occident: Occidentul a ales sa mearga pe calea sa.
Aceasta ruptura din partea Romei a fost începutul a ceea ce poate fi numit primul val al
apostaziei42. Apostazie înseamna „înstrainare”43, indiferent de gravitate. Daca priviNi la Roma
secolului XII, ea se afla înca aproape de Ortodoxie; cu toate acestea, începuse sa devieze prin
noile sale idei despre importanNa papei si asa mai departe. O data începuta, aceasta miscare de
42 De aici înNelegem ca radacina tuturor apostaziilor de dupa aceea – protestantismul si toate pulverizarile ce au
rezultat din acest val – este Biserica Romano-catolica, în ciuda faptului ca aceasta radacina avea ramificaNiile ei
adânci în istoria Bisericii… Dupa cum spune si Sfântul Apostol Pavel, taina faradelegii se lucreaza de la venirea lui
Hristos încoace. Primul ei val sau prima ei victorie mai importanta este acelasi lucru cu apostazia romano-catolica.
Astazi ni se sugereaza ca, de fapt, suntem fraNi cu Biserica Romano-catolica – sora noastra. Dupa parintele Serafim,
e vorba mai degraba de o [sora] apostata, ce-si spune Biserica, care vrea sa se si altoiasca – ca odinioara pagânii la
Crestinatate – pe Trupul Bisericii adevarate. Oare Hristos a întemeiat doua Biserici surori? Sau una? [n.tr.].
43 În limbaj biblic avpostasi,a desemneaza o abandonare a unor legi, obiceiuri etc. (cf. Fapte 21, 21), o revolta
împotriva lui Dumnezeu (cf. Iosua 22, 22), o cadere de la credinNa (cf. II Tesal. 2, 3; I Tim. 4, 1-3), pe scurt,
împartasirea de duhurile lui Antihrist [n.tr].
30
apostazie a mers încet-încet într-un mod foarte logic ajungând sa produca lumea pe care o
vedem astazi. Roma s-a rupt de Biserica deoarece ideile lumesti ale guvernarii bisericesti –
papalitatea – au devenit prevalente. Vazându-se independenta de Bisericile din Rasarit, Roma a
început sa fie patrunsa de inovaNii care au cuprins întreaga viaNa pâna a devenit, de-a lungul
veacurilor, tot mai diferita de Ortodoxie.
Duhul lumesc din Occident a facut posibila renasterea pagâna, care a dus la departarea
Bisericii romane de adevaratele practici ale Bisericii primare – cea mai semnificativa dintre
inovaNii fiind practica „indulgenNelor”, mai ales ideea vânzarii lor – fapt care a produs Reforma
protestanta ce a respins treptat aproape toate tradiNiile crestine vechi, precum si diverse
superstiNii si practici ipocrite carora se presupune ca se împotriveau.
Aceasta la rândul ei a produs reacNia cunoscuta sub numele de Epoca Luminilor – secolul
XVIII, care a respins pe de-a-ntregul religia si a încercat sa întemeieze viaNa pe raNiunea umana
sau bunul simN. La baza, civilizaNia actuala încearca si ea sa se întemeieze si sa traiasca pe astfel
de principii. De aici s-a nascut si comunismul, din care a venit SoljeniNân si împotriva caruia
protesteaza, care este cea mai consistenta forma de încercare de a face viaNa de pe pamânt sa se
potriveasca exclusiv ideilor umane, respingându-le pe cele dumnezeiesti.
Daca Roma n-ar fi parasit de la început Ortodoxia si nu ar fi început tot acest proces,
istoria ar fi fost cu totul alta. Chiar si acum putem vedea ca Narile ortodoxe din Rasarit, precum
Grecia si Rusia, nu au avut o Renastere, o Reforma sau o perioada iluminista, asa cum a avut
Vestul. Iar daca ei sunt patrunsi de acelasi tip de viziune ca si în Vest, este pentru ca în ultimul
sau în ultimele doua secole au acceptat toate aceste idei si au fost otraviNi de ele si, de aceea, au
devenit parte din lumea întreaga care acum este amestecata într-o singura civilizaNie, civilizaNia
occidentala în perioada ei de decadenNa, îndreptata spre moarte, dupa cum pe buna dreptate o
vede SoljeniNân. În acelasi pasaj în care Sfântul Pavel vorbeste despre apostazie, adica în II
Tesaloniceni, el îi da un al doilea nume acestui proces. El îl numeste taina faradelegii, taina
nelegiuirii. El zice ca taina nelegiuirii deja se lucreaza, pregatind venirea lui Antihrist, care este
omul nelegiuirii. Uitându-ne în jurul nostru, la civilizaNia secolului XX, observam ca acest cuvânt
- „nelegiuire” sau „anarhie” – este probabil principala caracteristica definitorie.
Se cuvin aici câteva exemple. În arta moderna, începând cu primele decade ale secolului
XX, toate scolile de arta moderna s-au dizolvat în ceea ce nu poate fi numit decât tipuri de stari
nelegiuite: cubism, futurism, sfârsind cu niste clisee pe pânza sau, asa cum facea Jackson
Pollock44 acum 25 de ani: stând în mijlocul unor pânze foarte mari, el devenea „inspirat”, muind
pensula în galeNi si, întemeiat numai pe ceea ce-i venea la mâna, el arunca vopseaua pe pânza.
Câteodata iesea destul de mulNumitor, cu forme draguNe, dar aceasta nu este arta. Daca s-a spus
ca vechii maestri au fost numiNi mari creatori de arta, fiindca lucrau cu mare grija, având talent
si îndemânare, nu se poate sa numesti arta lucrarile unor artisti de felul acesta. Înainte exista o
arta unitara ce avea o teorie a ei. Si de aici, unii îndraznesc sa faca comparaNii, spunând ca aceea
era o arta veche, iar aceasta un alt tip de arta si asa mai departe. Cu toate acestea, arta moderna
este un fel de nelegiuire, deoarece artistii se lasa în voia imaginaNiei, facând tot ce se poate face
împotriva legilor artistice. Iar acum se pot vedea „capodopere” numite simplu oale de supa
Campbell, care „valoreaza” 20.000 $…
În muzica moderna se întâmpla la fel. Un istoric al muzicii universale, Albert Frankenstein,
a scris o istorie completa a muzicii occidentale, iar când a ajuns la secolul XX, s-a oprit si a zis:
„nu mai pot scrie, deoarece ceea ce urmeaza de aici nu mai este muzica pe care o stiu eu”. Adica
aprecia faptul ca mai exista câte ceva si acolo, dar spunea ca nu se supune legilor la care se
supunea muzica pâna la sfârsitul secolului XIX; deci este altceva; sa scrie altcineva despre ea. De
ce? Din nou, un anumit fel de nelegiuire, un principiu nou a intrat în ea.
44 Jackson Pollock (1912-1956): pictor abstract, tehnica lui a primit numele de „dripping” – picurare, ca unul care
picura la întâmplare sau dupa „inspiraNie” [n.tr].
31
Pe tarâmul învaNaturilor morale, se poate vedea limpede cum, mai ales în ultimii 20 de ani
sau mai mult, nelegiuirea a devenit norma. Si chiar oameni din înalte poziNii clericale din
diferitele denominaNiuni iesite din romano-catolicism si protestantism si asa mai departe, sunt
câteodata destul de dispusi sa justifice tot felul de lucruri care anterior erau considerate imorale.
În prezent suntem martorii unei noi morale, ai unei „etici de caz” si altele.
În discursul sau de la Harvard, SoljeniNân menNioneaza în mod special ceea ce s-a
întâmplat cu trei ani în urma în timpul unei pene de curent. El zice: „Pentru numai câteva ore,
centrul culturii voastre este lasat fara energie electrica si, deodata, mulNimi întregi de cetaNeni
americani încep sa jefuiasca si sa creeze dezordine. Sistemul vostru social trebuie ca este destul
de instabil si nesanatos”…. Acum patruzeci de ani, în America, daca luminile se stingeau,
oamenii s-ar fi ajutat unii pe alNii, ar fi aprins lumânari si asa mai departe. Acum, în schimb, se
duc si sparg ferestre, jefuiesc, iau tot ce gasesc în cale, ucid oameni si dispar pe data. Într-un
timp scurt, ceva s-a schimbat.
Toate acestea sunt un semn a ceea ce Apostolul Pavel numeste taina faradelegii. Este numit
taina deoarece taina este ceva ce nu este descoperit pe deplin în aceasta lume; este ceva ce vine
din cealalta lume. Iar taina dreptei credinNe (I Tim. 3, 16) reprezinta întreaga istorie a modului cum
Hristos a venit din ceruri voind sa ne mântuiasca. Taina faradelegii este opusul: este un fel de
taina ce vine din iad, care intra cu forNa în aceasta lume încercând sa o schimbe. De aceea, taina
faradelegii sau anarhia este pregatita pentru venirea omului nelegiuirii, care este Antihrist.
Chiar si în politica, în general, sau în conducerea guvernamentala – care nu poate duce la
nimic bun daca nu are în vedere ideea de ordine – ideea nelegiuirii îsi face treptat intrarea.
PriviNi cât de dezbinata este lumea: aproape jumatate din lumea locuita se gaseste în tabara
comunista. Iar comunismul, daca-l priviNi în mod obiectiv, este o forma foarte ciudata de ordine
politica si economica, dar care nu duce la nimic bun: din punct de vedere politic, principiul de
guvernare este tirania, împotriva careia el pretinde ca lupta; în ceea ce priveste aspectul
economic, lucrurile sunt si mai tulburi, instaurarea ordinii si realizarea unei societaNi prospere
coincide cu efortul de a face ca economia sa fie mai prospera decât în capitalism.
Astfel, din punctul de vedere al celor care au introdus comunismul în sistemul de
guvernare mondial, totul pare lipsit de logica, deoarece guvernarea comunista nu realizeaza
ceea ce intenNioneaza sa realizeze, de unde rezulta un stat sclavagist, precum foarte graitor scrie
SoljeniNân. Si se pare ca va cuprinde întreaga lume. Restul lumii pare ca va cadea în el,
dovedindu-se neputincios în a se opune dezvoltarii acestuia.
Care este pricina tuturor acestora? Voi vorbi acum puNin despre comunism. Nu este un
simplu sistem politico-economic. Din punct de vedere politic, el se susNine prin intermediul
terorii, prin Gulag. Si oricine înNelege ceea ce se întâmpla în lumea de astazi trebuie neaparat sa
citeasca cartea lui SoljeniNân – Arhipelagul Gulag45. Cartea ne relateaza cu exactitate modul de
viaNa din Rusia pe o perioada de 60 de ani, iar cea din alte Nari pentru 30 de ani sau mai puNin,
iar ce urmeaza, pentru restul lumii (…).
Dar cum este posibil ca oamenii sa creada în sistemul marxist? Daca într-adevar credeNi în
el, trebuie sa admiteNi ca este o filosofie foarte ciudata. Nu este o filosofie obisnuita, tocmai buna
de votat, sau conform careia este mai bine a avea un monarh peste mulNi oameni; nu este chiar
asa de simplu. Este ca un fel de lume de vis, o lume imaginara.
Marxismul se afla exact pe linia miscarilor foarte raspândite din secolul XVI. Ele au fost
numite miscari anabaptiste: se gasea câte unul si se proclama Iisus Hristos venit pe pamânt, sau
un prooroc al lui Iisus Hristos, iesea în public, iar oamenii începeau sa-l urmeze. Apoi dadea
nastere la o razmeriNa, iar în final venea principele si-i nimicea pe toNi, dupa care pacea se
asternea din nou. Dar între timp, el apuca de înfierbânta toata Nara, iar oamenii simNeau ca avea
loc un eveniment religios de anvergura.
45 Cartea a fost tradusa si în limba româna cu câNiva ani în urma la Editura Univers, în trei volume [n.tr].
32
Comunismul urmeaza aceeasi idee. Daca o analizaNi mai atent, este de fapt o idee hiliasta –
paradisul vine pe pamânt, este chiar în faNa noastra46. Este foarte interesant sa citim despre
începuturile miscarii comuniste din secolul XIX, deoarece scrierile primilor lui profeNi, precum
Fourier în FranNa, nu sunt altceva decât absurditaNi fantastice. El vorbeste despre venirea unei
ere de pace si prosperitate în lume, când din toate izvoarele va curge limonada, când toNi vom
merge si vom culege carne din copaci, si diverse alte lucruri fantastice.
Cum e posibil ca oamenii sa ia în serios asa ceva? Dar iata ca au facut-o, iar aceasta este
ceea ce a inspirat la început marxismul, pâna ce Marx în final s-a maturizat, observând ca toate
acestea nu sunt decât basme si ca de acum trebuie sa se întemeieze pe o baza stiinNifica, adica pe
ceea ce se numeste materialism stiinNific. Apoi a stabilit mijloacele de înfaptuire a acestor idei, de
rasturnare a guvernelor burgheze…
Care ar fi raspunsul lui, daca ar fi sa ajunga la putere? El promite acelasi lucru pe care-l
promiteau si acesti oameni. De fapt, chiar Lenin, la întemeierea comunismului rusesc, susNinea
ideea ca întâi de toate trebuie sa fie o revoluNie: schimbarea societaNii, rasturnarea si uciderea
tuturor regilor; clasa de mijloc confisca toate averile; darea puterii pe mâna „muncitorilor”- desi
muncitorii sunt primii care intra la închisoare. Puterea se da cumva „poporului” – desi de fapt
sunt numai câNiva cei care realmente si-o însusesc, pastrând-o, cum s-ar zice, temporar la banca,
oamenii nefiind în stare sa se ocupe personal de ea – iar dupa un numar de ani, acesti asa-zisi
dictatori ai proletariatului urmeaza sa slabeasca treptat. Dupa care oamenii devin pasnici,
fericiNi, mulNumiNi, nemaifiind nici o problema. Cineva a întrebat chiar ce se va întâmpla daca îi
trece cuiva prin cap vreo idee religioasa sau vrea sa se întoarca la o maniera veche de a face
lucrurile. Ei întreaba daca va fi nevoie de cel puNin un departament de poliNie. Iar Lenin a
raspuns ca nu va fi nevoie de asa ceva deoarece oamenii vor fi atât de schimbaNi în noile condiNii
sociale încât atunci când cineva se întâmpla sa aiba vreo idee asociala, acesta va fi automat
zdrobit ca o insecta de ceilalNi oameni.
Cu alte cuvinte, oamenii vor fi atât de fericiNi – în special cei care se vor ocupa cu nimicirea
– încât o vor face ei însisi, iar de poliNie, armata sau de alte mijloace nu va mai fi nevoie. Avem
de-a face cu un basm perfect. Iar ideologia comunista se întemeiaza pe astfel de idei. Este o
filosofie politica foarte ciudata. Aceasta înseamna ca face parte din acelasi principiu al
nelegiuirii. Este un fel de nelegiuire care pretinde a instaura ordinea. Este o [filosofie]
înaintemergatoare venirii lui Antihrist.
Motivul pentru care comunismul câstiga teren în lume nu este acela ca este mai „destept”
decât capitalismul sau democraNia, sau decât altceva de acest tip. Ci pentru faptul ca în Occident
exista un fel de vid spiritual si, în momentul în care acest vid iese în evidenNa, comunismul se
apropie cu pasi repezi câstigând teritorii dupa teritorii, ajungând în prezent sa cucereasca
aproape jumatate din lume.
Cu toate acestea, comunismul nu deNine raspunsul final, deoarece este o tendinNa negativa.
De fapt, vedeNi foarte bine ce se întâmpla în Rusia de vreo 10 sau 20 de ani, puteNi vedea
limpede ca, în privinNa mentalitaNii populare, totul mocneste a revolta; o revolta împotriva
întregului sistem comunist. Desi dictatura e puternica la fel ca întotdeauna, se observa ca, în
special în ultimii doi ani, ea arunca din nou tot mai mulNi oameni în închisori, iar poliNia îsi arata
colNii peste tot. Cu toate acestea, se ridica din ce în ce mai mulNi oameni; dar nu într-o revolta
armata, ci mai degraba într-o înalNare a minNilor ce tind spre independenNa, ceea ce înseamna ca
mai devreme sau mai târziu întregul sistem se va prabusi.
46 Despre sistemele politice si religioase utopice a scris foarte bine Mircea Eliade în cartea sa – Aspecte ale Mitului,
Editura Univers, 1977; a se cerceta în special capitolele IV si IX. Viziunea sa se apropie destul de mult de cea a
parintelui Serafim. Dând mai multe exemple decât el, Eliade afirma ca unele sisteme politice utopice (în fond si la
urma urmei, realitatea demonstreaza ca toate se întemeiaza fie pe ideologii si constituNii utopice, fie pe minciuna),
au fost iniNiate sau create ca expresie a nostalgiei omului dupa paradisul pierdut, care ascunde o latenta dorinNa
religioasa (adesea inconstienta) de sacru sau de „mântuire”, indiferent cât de vag este înNeles acest termen [n.tr.].
33
Deci comunismul nu deNine raspunsul; nu poate sa cucereasca întreaga lume, iar apoi sa
aduca pace si fericire asa cum pretinde ca poate47. Totusi, între timp, se fac pregatiri pentru un
lucru foarte important care trebuie sa se întâmple înainte de venirea sfârsitului lumii: urmeaza
sa se constituie un guvern mondial unificat din care Crestinismul este cumva aruncat afara.
Ceva de acest gen pare ca reuseste si comunismul sa faca.
Pentru a le asigura oamenilor o baza „spirituala” pentru un singur guvern mondial,
trebuie sa aiba loc ceva la un nivel mult mai înalt. Si vedem, de exemplu, idei ale OrganizaNiei
NaNiunilor Unite, idei care arata ca un raspuns „spiritual”. Pretinde a contribui la întemeierea
unui singur guvern mondial care nu va fi o tiranie, ori unul întemeiat pe o anume idee de tip
comunist. Este foarte neclar si nu se vede nici o temelie crestina. În cladirea ONU exista o
„capela de meditaNie” asupra careia, atunci când a fost construita în urma cu 20 de ani, s-au
stârnit discuNii aprinse în privinNa tipului de închinare din acel spaNiu. Daca pui o cruce, esti
identificat cu repeziciune ca fiind crestin; nu poNi pune nici ceva musulman sau hindus, caci si
acestea sunt identificabile si interpretate tendenNios; trebuie sa fie ceva „deasupra” tuturor
religiilor; trebuie sa fie ceva „deasupra religiilor”. În final s-au hotarât asupra unui bloc de
piatra neagra. E ca si cum te-ai închina în faNa unui idol oarecare. Aceasta înseamna dezvoltarea
unui interes religios foarte vag, deoarece, în fond si la urma urmei, toata lumea are un interes
religios. (Nu putem ascunde acest lucru. Comunismul va cadea tocmai din aceasta pricina48.)
Totusi, ce lucru desart! Este exact acel gen de lucru pe care diavolul voieste sa puna mâna, caci
în fiecare credinNa religioasa te poNi însela, dar cel puNin Ni-ai pus inima în ea, iar Dumnezeu îNi
poate ierta tot felul de greseli; dar atunci când nu ai nici un fel de credinNa religioasa si te dedici
unei idei oarecare, atunci demonii vin si încep sa atace.
Un alt semn al vremurilor care se apropie este condiNia actuala a evreilor din Israel, din
orasul Ierusalim. Conform profeNiilor Scripturii si ale SfinNilor ParinNi ai Bisericii Ortodoxe,
Ierusalimul va fi capitala mondiala a lui Antihrist. El va construi acolo Templul lui Solomon, în
care el va fi venerat ca Dumnezeu.49 Acesta este unul din evenimentele care vor avea loc chiar în
apropierea sfârsitului lumii. Este foarte semnificativ faptul ca din 1948 Ierusalimul a ajuns din
nou în mâinile evreilor. Dar locul în care s-a situat Templul – sub moscheea lui Omar – nu a
ajuns pe mâna lor decât în 1967, deoarece se afla în teritoriul deNinut de musulmani.
Daca ar fi sa-i puneNi cuiva care este la curent cu evenimentele politice din lume o întrebare
de genul: „Care credeNi ca va fi orasul ideal pentru a fi o capitala a lumii, în cazul în care se va
instaura un imperiu mondial?”, este evident care va fi raspunsul. Nu poate fi New York-ul, caci
este centrul capitalismului. Nu poate fi Moscova, caci este centrul comunismului. Nici Roma nu
poate fi, caci romano-catolicismul se situeaza înca într-o tradiNie limitata. Locul logic este
Ierusalimul, deoarece acolo se întâlnesc trei religii si trei continente. Este locul logic, caci acolo
este pace, fraNie si armonie, toate parând sa arate minunat, dar daca nu au o temelie crestina
solida, ele nu sunt placute lui Dumnezeu. Aceste stari de fapt pot fi folosite de Antihrist. Un alt
aspect al problemei evreiesti e faptul ca mulNi tineri evrei devin interesaNi de Crestinism,
deoarece si printre evrei exista acelasi tip de cautare religioasa si aceleasi probleme cu care au
de-a face si alNi oameni, iar unii dintre acesti evrei se convertesc la Crestinism. Unii vin chiar la
Ortodoxie. Deja acesta este un semn si o pregatire pentru evenimentul întoarcerii evreilor la
Crestinism din vremea cea de pe urma. (…)
47 De aceea, au hotarât sa se mai risipeasca puNin – ramânând si ei prin preajma pentru orice eventualitate – lasând
loc comunistilor din schimbul doi, mai precis capitalistilor, care au metode de lucru mai „optime” si mai
„convingatoare”, într-un cuvânt – mai „democratice” [n.tr.].
48 Adica din pricina ca paradisul pe care trebuia sa-l realizeze s-a transformat într-un cosmar [n.tr].
49 Sfântul Ioan Maximovici spune ca Antihrist „îsi va alege Ierusalimul ca si capitala a sa, deoarece aici a fost locul
în care Mântuitorul S-a descoperit pe Sine si Dumnezeiasca Sa învaNatura, iar întreaga lume a fost chemata la
fericirea bunataNii si a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos, rastignindu-L în Ierusalim, în vreme ce, sub
Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii care va recunoaste autoritatea lui Antihrist.”
34
Sa spun acum câteva cuvinte si despre Antihrist. El nu este pur si simplu un dictator
nemilos si anti-crestin. Cred ca cei mai mulNi oameni, atunci când se gândesc la Antihrist, se duc
cu gândul la cineva ca Hitler, care a fost un prigonitor, sau Stalin, care prigonea crestinii si era
împotriva religiei. Dar nu era Antihrist, desi avea unele însusiri. „Anti” nu înseamna numai
„împotriva” ci si „în locul”. El va fi cineva care va veni si va lua locul lui Hristos; se spune
foarte clar ca va fi venerat ca Dumnezeu în Templul din Ierusalim (cf. II Tesal. 2, 4).
Nu se vor duce sa se închine unui dictator obisnuit, pentru întreaga lume nu va fi foarte
usor sa faca aceasta. Dar el va veni ca un dictator mondial acceptat ca Dumnezeu, ceva si cineva
cu însusiri pozitive; astfel, el va face tot ce-i va sta în putinNa sa-L imite pe Hristos si sa-I ia locul.
De aceea, Apostolii, în avertismentele lor, accentueaza de nenumarate ori si cu putere ca la
sfârsitul lumii trebuie sa ne ferim de înselare. Sfântul Pavel spune ca venirea celui nelegiuit,
prin lucrarea lui Satan, va fi cu toata puterea si cu semne si minuni mincinoase. Dumnezeu va
îngadui o mare amagire, iar oamenii or sa se încreada într-o minciuna. Adica va fi ceva deosebit
de înselator; va fi acela înselator într-o asemenea masura încât chiar si cei alesi sa cada în
înselare, de aceea va fi scurtat si timpul.
Atunci când vorbeste despre ultimele zile, Însusi Hristos avertizeaza ca se vor ridica
hristosi amagitori si prooroci mincinosi, care vor arata semne mari si minuni ca sa amageasca,
de este cu putinNa, si pe cei alesi. Iar în Apocalipsa, Sfântul Ioan afirma ca vremurile din urma
vor fi însoNite de faceri de minuni din partea duhurilor necurate. Astfel, unul din semnele
venirii sfârsitului este înmulNirea semnelor si a minunilor demonice, adica a falselor minuni si a
altor lucruri de acest gen.
Spunând aceste lucruri, sa pomenesc si de cresterea în ultimele decade a satanismului faNis
– cultul satanic, care numai în acesti ultimi 20 de ani si ceva a ajuns sa-si câstige o faima si o
popularitate impresionante: oameni care se numesc pe ei vrajitori50; interesul crescând pentru
religiile pagâne asiatice – care în ultimele doua sau trei decenii au devenit foarte la moda, astfel
încât asistam la o noua nastere a lor în Occident – guru americani si englezi, maestri zen si asa
mai departe.
Oamenii par sa ia lucrurile foarte în serios, plecându-se la pamânt înaintea lui Maharishi,
care s-a declarat Dumnezeu – ceva ce nu s-a mai auzit pâna acum doua sau trei decenii. Toate
acestea au loc în mijlocul americanilor simpli, idealisti, care, naivi fiind, ajung sa se plece la
pamânt înaintea lui Maharishi.
În Crestinismul Occidental – din pricina ca s-a pierdut temeiul adevaratei închinari la
Dumnezeu pastrat în Ortodoxie – a aparut o reacNie care ia forma unei „cautari a semnelor”. Ea
se manifesta cu tarie mai ales în asa-numita „Miscare Harismatica”. Au loc un numar destul de
mare de lucruri spectaculoase: oamenii „vorbesc în limbi”; graiesc asa-zise „proorocii”; au loc
un fel de „vindecari”, pe scurt, se întâmpla nenumarate lucruri spectaculoase.
Toate acestea sunt în contradicNie cu ceea ce crestinii-ortodocsi cunosc despre viaNa
duhovniceasca. Este o viziune total eronata a vieNii duhovnicesti, o viziune care-i face pe oameni
sa caute astfel de lucruri si sa le obNina. BineînNeles, toata aceasta cautare a „pacii”, ca în
50 Oare câNi din sutele de mii de cititori ai seriei Harry Potter sau Lord of The Rings [Stapânul inelelor] pot afirma
ca nu cred în puterea vrajitoriei sau ca nu se declara adepNi ai „gastii” lui Harry Potter? Daca ar crede ca sunt
numai minciuni si lucruri desarte, oamenii le-ar lepada pe data. Desi unii afirma ca nu cred în vrajitorie, prefera
lumea vrajitoriei pe care aceste carNi sau filme o propun. Este aici o contradicNie insurmontabila. PreferinNa pentru
filme si literatura de acest gen denota un dispreN ascuns pentru aceasta lume care a devenit insuportabila pentru
omul ce i-a distrus frumuseNea cu care Creatorul a împodobit-o. Entuziasmul manifestat pentru lumile imaginare,
magice, denota implicit o placere a vizionarii lor si a participarii la lumea pe care ele o propun, o participare ce
implica o oarecare relaNie cu personajele si cu acNiunea respectiva, ceea ce noi numim empatie. Suferim, ne
bucuram, luptam alaturi de ele de parca ar fi reale. Când ele înving, învingem si noi, sau ele au învins pentru noi
(…) etc. Cu alte cuvinte, noi scapam de monstrii nostri sau de stresul nostru în timp ce ele, de fapt, n-au învins
nimic, n-au omorât nici un monstru, nici un stres, caci acestea nu exista, sunt doar lucrari diavolesti al caror obiect
suntem noi, cei ce ne bucuram de ele ca de niste lucruri existente; crestinii biruiesc prin Hristos si invers, iar
vrajitorii imaginari [demonii] biruiesc pentru admiratorii lor si invers, numai ca amagiNii vor scapa cununa
„luptelor” tocmai atunci când îsi închipuie ca au pus mâna pe ea [n.tr].
35
meditaNia transcendentala, insufla un simNamânt mai mult sau mai puNin lumesc de mulNumire,
care n-are nimic de-a face cu adevarata straduinNa duhovniceasca.
În acest caz, putem încerca sa identificam toate aceste tipuri de fenomene oculte si
paranormale care sunt dominante în aceste vremuri: în acest sens, în Uniunea Sovietica s-au
facut diferite cercetari destul de serioase în domeniul percepNiei extrasenzoriale, mult mai mult
ca în America, unde oameni care pretind ca sunt atei permit si chiar promoveaza cercetari
asupra diverselor fenomene: telepatie mentala, hipnoza, vindecare prin credinNa, profetism,
aure umane si vegetale, imagini ale graniNelor dintre materie si psihic, acNiunea minNii asupra
materiei. Un ocultist contemporan, Uri Geller, despre care cred ca aNi auzit, este capabil de a
îndoi linguri fara a le atinge, pretinzând ca-si ia puterea de la „fiinNe din afara spaNiului”.
Auzind lucruri de genul acesta, unii râd, gândind ca e ceva foarte amuzant ca oamenii sunt
atât de stupizi încât sa creada lucruri de acest gen, dar fenomenele care se întâmpla sunt totusi
reale. ExplicaNiile pe care le dau oamenii se aseamana izbitor cu ceea ce stim din vechile VieNi de
SfinNi.
Cu alte cuvinte, toate fenomenele relatate de oameni care pretind a fi rapiNi de nave
spaNiale [OZN] si asa mai departe – indiferent ce aNi putea gândi despre aceste relatari – sunt
exact ceea ce am vazut descris în VieNile SfinNilor ca moduri în care lucreaza demonii, prin
remarcabila lor abilitate de a trece de la materie la psihic, de a aparea si disparea în acelasi timp
sau de se misca cu repeziciune dintr-un loc într-altul. În acest mod lucreaza demonii. Este exact
modul în care lucreaza si aceste asa-zise „fiinNe spaNiale”. Este foarte interesant cum demonii
revin în istoria moderna prin mijloace ca acestea.
Toate reprezinta expresia unor atitudini bizare si oculte, care astazi dau nastere la ceea ce
nu pot fi numite minuni, desi sunt fenomene care nu se conformeaza ritmului normal al
proceselor naturale. Sunt exact acele lucruri de care Antihrist va avea nevoie atunci când va
veni cu mare amagire, cu minuni si fapte dracesti, pentru a însela oameni.
MulNi adepNi ai Miscarii Harismatice care nu cred în ocultism, fiind de fapt chiar împotriva
lui, privesc totusi fenomenele „harismatice” într-un context crestin. Exista o mulNime de oameni
ca acestia care cred ca ceea ce vad este o „revarsare a Duhului Sfânt”. Ei o numesc „Cea de-a
Treia Era a Duhului Sfânt” sau „Noua Era a Duhului Sfânt”. Ei cred ca acesta este un semn ca
Hristos va veni curând.
Însa adevaratele proorocii din Sfintele Scripturi, ca si cele din scrierile SfinNilor ParinNi, în
special cei din perioada Bisericii primare, ne arata exact opusul. Hristos Însusi zice la Luca 18, 8:
Dar Fiul Omului, când va veni, va gasi, oare, credinNa pe pamânt? Cu alte cuvinte, adevarata turma a
lui Hristos de la sfârsit va fi foarte mica, iar majoritatea crestinilor, sau oamenii care îsi spun
crestini, îi vor urma lui Antihrist.
Ideea aceasta a „Noii Ere a Duhului Sfânt” este si ea la rândul ei o idee hiliasta, care
asteapta un fel de adaptare lumeasca a Raiului. Ea a tulburat lumea Occidentala înca din secolul
XII, aparând pentru prima data în vremea lui Francisc din Assisi.
Toate acestea sunt semne negative, iar crestinul are datoria sa se pregateasca pentru cele
mai multe lucruri negative cu putinNa. Trebuie sa fim pregatiNi si pentru semnele negative de la
sfârsitul lumii. În primul rând, unul dintre semnele pozitive este Israel. Desigur ca statul Israel
este o chestiune total diferita, dar însusi faptul ca vremurile arata ca si cum mijesc la un început
de convertire la Hristos a unora dintre evreieste foarte îmbucurator, foarte pozitiv, caci despre
aceasta vorbea si Apostolul Pavel, zicând ca mai degraba ar prefera sa fie aruncat în Gheena de
dragul poporului sau, doar-doar s-ar trezi la cunoasterea si vederea lui Hristos, Care a venit cu
osebire pentru ei. Si când, în cele din urma, ei vor înNelege aceasta, înseamna ca este sfârsitul
lumii; deoarece toNi oamenii au fost chemaNi la mântuire, iar evreii sunt ultimii care vor
raspunde la aceasta chemare.
Avem apoi miscarea de convertire la Ortodoxie din multe parNi ale lumii. În Africa, de
exemplu, de 50 de ani încoace are loc o remarcabila miscare de convertire a celor din Uganda,
36
Kenya, Tanzania, Congo si alte Nari. Primim adesea de la ei scrisori scrise într-un stil foarte
simplu, foarte „evanghelic”, despre „bucuria întru Domnul”; ei au textele Scripturii si sunt
foarte credinciosi si evlaviosi faNa de Ortodoxie; ei sunt tocmai acel gen de oameni cu inima
simpla pe care-i doreste Hristos. Iata ce fel de oameni vin acum la Ortodoxie.
Acelasi lucru se întâmpla si în alte Nari; chiar si aici, în America, vedem cum din ce în ce
mai mulNi oameni se trezesc la Ortodoxie, adesea, fara vreun motiv bine definit, ei descopera ca
Ortodoxia este adevarata Biserica. Se întâmpla de asemenea si în Europa de Vest si alte Nari.
Apoi urmeaza îndurerata Rusie, aceasta fiind o tema care necesita multe discuNii. Cu siguranNa
ca în aceasta Nara se întâmpla un lucru extraordinar, Nara care îndura comunismul si ateismul
de mai bine de 60 de ani si în care, conform legilor comuniste – deoarece religia este numai o
ramasiNa superstiNioasa a trecutului, caci toate batrânele au murit – nu mai trebuie sa ramâna
nici o religie, dar acum, dupa 60 de ani, când toate batrânele au murit, religia se întoarce mai
puternica ca niciodata.
De aceea, ceva nu este în regula cu ideea lor, si acest „ceva” care nu este în regula este ca
nu-si dau seama ca sufletul Îl vrea pe Dumnezeu, Îl vrea pe Hristos; iata cum acesti oameni au
îndurat 60 de ani de jug ateist, ceea ce nu e lucru mic într-o societate întemeiata pe necredinNa.
Oamenii au îndurat mult, dar nu s-au lasat robiNi, ci s-au întors si au crezut în Dumnezeu.
SoljeniNân spune despre Rusia si despre alte Nari care au îndurat comunismul urmatoarele: „Prin
suferinNe cumplite, Nara noastra a ajuns la un progres spiritual de o intensitate atât de mare încât
sistemul occidental în starea lui actuala de epuizare spirituala nu ne pare deloc atractiv. Un fapt
incontestabil este slabirea [morala a] fiinNelor umane din Occident, în timp ce în Rasarit ele sunt
tot mai neclintite si puternice. Sase decenii pentru poporul nostru si trei pentru popoarele din
Europa de Est. În tot acest timp, noi am trecut printr-un exerciNiu spiritual prin care am ajuns sa
ne situam mult înaintea experienNelor occidentale”.
Parintele Dimitrie Dudko, mai ales, spune lucruri asemanatoare, argumentând foarte bine
în acest sens; el zice ca cineva i-a spus o data cât de bine este sa fii în Occident, deoarece acolo
oamenii au multa libertate si pot sa-si practice Crestinismul în libertate. Iar el a raspuns ca acolo
oamenii au o spiritualitate cu confort, în timp ce aici noi avem o spiritualitate cu suferinNa si, de
aceea, este una mai adânca. Iar pe temeiul suferinNelor si a martiriului nostru, poate creste o
samânNa de Crestinism, fiindca sângele martirilor este samânNa Crestinismului. Iata de ce în
poporul rus si în cei care au suferit sub comunism în general se întâmpla ceva foarte profund.
Iar pe lânga acest optimism pe care-l vedem venind din Rusia care se trezeste la radacinile
ei crestine, luam de aici si o lecNie foarte practica: în acesti ultimi 60 de ani, Rusia a trecut prin
experienNa vieNuirii în catacombe, sub persecuNii, în camerele de tortura si sub acNiunea
tehnicilor mai rafinate ale Gulagului modern, iar oamenii au supravieNuit. Si avem chiar relatari
ale modului cum au supravieNuit, de unde aflam cum au fost torturaNi si cum au trecut prin
aceasta. De aceea, daca o astfel de persecuNie ar veni si aici în America, putem afirma ca avem
un precedent, ceva pe care sa ne putem bizui; deja avem mai multa nadejde daca putem îndura
aceleasi lucruri pe care le-au îndurat si ei.
În cele din urma, întreaga viziune a Crestinismului ortodox este una pozitiva. Chiar si în
primele veacuri, când întreaga lume romana era împotriva Bisericii, vânând pur si simplu
crestinii din catacombe, dându-i la chinuri si moarte… Iar crestinii mergeau la moarte cântând.
Desigur ca astazi, mai mult ca oricând, simNim în spate experienNa ultimelor secole de
sfinNenie ortodoxa, SfinNi ParinNi, mucenici, asceNi: toNi cei care au trait pentru Hristos în aceasta
lume, din diferite Nari – din Apus, din Rasarit, de la Miazazi si de la Miazanoapte. Se cuvine sa
cunoastem aceasta experienNa, o mare parte din ea o avem în carNi în limba engleza, ea dând
efectiv raspuns la aproape toate întrebarile contemporane ce s-ar putea pune.
Iar daca avem acest contact viu cu sfinNii tuturor veacurilor si cu toNi cei care astazi sufera
pentru Hristos, mai ales cu oameni ca parintele Dimitrie Dudko, cu mulNimea de oameni din
lagarele de prizonieri… despre acestea ar trebui sa citiNi în revista Orthodox America. Fiecare
37
numar conNine articole despre oameni care sufera în lagarele de prizonieri, si este foarte
încurajator sa vedeNi cum acesti oameni, aflaNi în mijlocul a multe feluri de torturi, refuza sa
cedeze, iar atunci când par ca cedeaza un pic, dovedesc mai puNin o slabiciune, cât faptul ca nu
le-a fost usor; cu toate acestea, ei sunt înca extrem de curajosi, ceea ce pentru noi reprezinta un
îndemn si o sursa de inspiraNie. Noi, cei din starea de libertate, nu putem gasi nici o scuza
pentru a nu-L lasa pe Dumnezeu sa lupte pentru noi.
38
ÎNTREBARI
si
RASPUNSURI
Întrebare: Chiar au de gând evreii sa distruga Moscheea lui Omar si sa construiasca Templul? E
posibil sa se întoarca la ritualurile din Levitic si la toate legile?
Parintele Serafim: Ei, cu Templul e problema lor ce vor sa faca. Pe de-o parte, avem de-a
face doar cu niste intenNii; pe de alta, ramâne de vazut cum va îngadui Dumnezeu asa ceva. Au
mai încercat si înainte sa construiasca Templul si n-au reusit. Cât priveste Leviticul, nu stiu ce sa
spun; cred totusi ca vor încerca sa faca tot ce este posibil în acest sens. Daca toata ideea
construirii Templului Ninteste la întoarcerea la vechea lor religie, presupun ca vor încerca s-o
imite cât mai fidel posibil.
Desigur ca, traind în vremuri moderne, vor descoperi ca au de schimbat tot felul de
lucruri. Iar când Antihrist va veni sa se aseze acolo [în Templu - n.n.], el va avea propriile lui
idei, acceptabile pentru cât mai mulNi oameni. Este greu de spus cu exactitate ce forma vor lua.
Dar când se vor împlini toate, veNi vedea ca va fi exact cum s-a proorocit. Totusi daca oamenii
vor încerca sa faca ceva înaintea timpului harazit de Dumnezeu, treaba nu va merge.
A existat o singura încercare de construire a Templului, cea a lui Iulian Apostatul, care a
vrut sa dovedeasca faptul ca Hristos nu a avut dreptate atunci când a spus ca nu va ramâne
piatra pe piatra. Iulian le-a poruncit iudeilor sa înceapa construirea Templului, si ei au ascultat.
Iar faptul a intrat în istorie ca atare, nimeni nu-l poate tagadui, de altfel îl gasim în scrierile mai
multor istorici bisericesti din primele veacuri, ca ei au vrut sa îl construiasca, dar în timpul
nopNii totul cadea la pamânt, si toNi vedeau mingi de foc iesind din pamânt. În zilele noastre,
istoricii spun ca, atunci când sapau, e posibil ca lucratorii sa fi dat de petrol sau de altceva. Este
limpede ca acolo exista ceva care împiedica realizarea acestui proiect, iar în final au renunNat.
Iulian însusi a fost ucis si toata acNiunea a încetat.
Cu alte cuvinte, vremurile nu erau coapte pentru asa ceva. Desigur ca astazi vremurile
sunt mult mai coapte. În Vechiul Testament au fost doi sfinNi care n-au murit: Enoh a fost luat la
cer, si el nu a mai fost gasit; Ilie s-a ridicat la cer într-un car de foc; de aceea ei se vor întoarce ca
doi marturisitori care vor predica împotriva lui Antihrist.
Sunt chiar unele tradiNii care vorbesc despre întoarcerea Sfântului Ioan Teologul la sfârsitul
vremurilor. Apoi exista si profeNia Sfântului Serafim din Sarov, conform careia el se va întoarce
în vremurile din urma, chiar daca a murit, astfel ca se va întoarce înviat. Totusi, cei doi pomeniNi
în Apocalipsa nu sunt alNii decât Enoh si Ilie.
Întrebare: Oare ei vor fi cei care le vor spune oamenilor din acele vremuri ca acesta este Antihrist si
nu Hristos?
Parintele Serafim: Conform tradiNiei, ei vor avea doua funcNii: Ilie va vorbi evreilor. În
Evanghelie se spune ca ei l-au întrebat pe Iisus daca nu cumva a venit Ilie, unii spunând ca Ioan
Botezatorul era Ilie, care-i „va împaca pe parinNi si copii”51. Iar Domnul a zis ca, într-un anume
fel, el a venit; cum s-ar spune, într-un sens duhovnicesc, el venise.
51 La Matei 17, 11 se spune ca Ilie va veni, si pe toate le va aseza la locul lor; probabil ca parintele Serafim citeaza dintr39
Dar cei mai mulNi oameni n-au acceptat aceasta, drept care adevaratul Ilie va veni la
sfârsitul vremurilor pentru a-i împaca pe parinNi – evreii, cu copiii – pagânii. Enoh va vorbi
celorlalNi oameni. Cu alte cuvinte, atunci va fi foarte clar cine este Antihrist si ca acestia sunt
proorocii care-i vor grai împotriva, descoperindu-l lumii ca Antihrist.
Întrebare: Daca Antihrist sau taina faradelegii va faNari o imitaNie a revelaNiei dumnezeiesti, atunci
cu siguranNa ca Antihrist îsi va avea „Biserica” sa, numai ca aceasta nu va fi deloc asemanatoare cu
Biserica lui Hristos. Cum vedeNi Consiliul Mondial al Bisericilor – Consiliul Bisericilor acestei Lumi? Ca
o parte a tainei faradelegii?
Parintele Serafim: Bine, acum au loc doar pregatiri în acest sens. Este echivalentul religios
al Statelor Unite, care încearca sa construiasca o unitate religioasa fara a se întemeia pe Hristos.
Întrebare: Obscuritatea sub care se ascunde acel obelisc al NaNiunilor Unite despre care aNi vorbit
(…) eu am fost acolo în 1976. Este o piatra întunecoasa, neagra. Forma lui îmi pare ca exprima „cel mai
mic numitor comun al divinitaNii” care rezulta din ecumenism: toNi credem în „Hristos”, întru Care
opiniile noastre difera.
Parintele Serafim: (…) Si chiar în afara lui Hristos, deoarece acum ei primesc între ei si
grupuri necrestine, purtând dialoguri cu religiile necrestine52, indiferent de credinNa, credinNa
din care nu este cu putinNa a scoate ceva pozitiv. De aceea, Antihrist va veni sa ofere un fel de
catalizator pentru a pune cap la cap toate elementele, iar toNi i se vor pleca lui, ca unul care le
asigura tot ce-si doresc. Scriitorul rus Soloviov – o personalitate foarte interesanta, desi puNin
cam ciudata în anumite atitudini – la sfârsitul secolului XIX, în ultimii sai ani din viaNa, s-a
schimbat foarte mult. Spunea ca atunci când merge la biserica, se simte foarte ciudat, deoarece
simte ca era catacombelor este pe cale sa se întoarca. Drept care considera ca ar trebui sa se duca
la Biserica din catacombe (…). Aflat sub acest impuls, în penultimul sau ultimul an al vieNii, el a
scris o carte numita Trei Convorbiri despre Antihrist si Sfârsitul Lumii53, în care, sub forma unui
roman, el prezinta venirea lui Antihrist.
El o plaseaza în secolul XXI, o perioada însoNita de razboaie mondiale, în care se va ridica
un mare lider, care într-o prima faza va deveni presedintele Europei, iar în urma aclamaNiilor pe
care le va primi, el va fi facut pe viaNa presedintele întregii lumi, dupa care împarat al lumii; el îi
va reuni pe toNi pe principiile care au stat la baza Imperiului Roman si va hotarî ca este necesara
crearea unei unitaNi religioase. Astfel ca el va convoca un Sinod Ecumenic în Ierusalim, loc în
care el va oferi tuturor oamenilor tot ceea ce ei si-au dorit vreodata, cu condiNia ca ei sa fie întrun
fel de acord cu el, plecându-i-se lui.
Pentru protestanNi el va deschide un fel de Academie speciala pentru studiul Scripturilor
din diferite puncte de vedere si critica biblica54; pentru romano-catolici el va crea un fel de
institut papal sau ceva asemanator; iar ortodocsilor le va oferi, într-o Sfânta Sofia din
Constantinopol restaurata, un muzeu al tuturor antichitaNilor crestine posibile, în care fiecare tip
o tâlcuire a acestui verset sau îl nuanNeaza puNin [n.tr].
52 În 1998, în România, a avut loc un astfel de dialog la Palatul Parlamentului. La el au participat reprezentanNi din
aproape toate religiile lumii, manifestarile desfasurându-se sub deviza: „Pacea este numele lui Dumnezeu.
Dumnezeu, omul, popoarele”, sub patronajul comunitaNii Sant’ Egidio din Italia. AfirmaNiile demagogice revarsate
acolo fost de natura sa infecteze minNile multor români, care acum fie nu mai stiu cui se închina sau cui sa se
închine, fie se închina unui Dumnezeu „comun”, care pare ca Se „sfarma” conform cu mentalitatea fiecarui popor.
La acest mod de închinare, ecumenismul contemporan si-a adus contribuNie semnificativa. E posibil ca într-un
viitor oarecare, numele de crestin-ortodox sa devina irelevant, deoarece, de vreme ce exista doar un singur
Dumnezeu, trebuie sa existe si un singur popor (mondial) al Sau, si nu popoare „divizate” religios. InformaNii
despre aceasta manifestare se pot gasi la adresa: http://www.santegidio.org/ro/ecumenismo/uer/1998/index.htm [n.tr.].
53 Cartea a fost tradusa si la noi cu câNiva ani în urma, la Editura Polirom. Ea este disponibila gratuit si pe Internet
[n.tr].
54 Anticipari ale acestei posibile Academii se pot întâlni în tot Occidentul; se pare ca (neo)protestanNii i-au întrecut
pe ortodocsi în patrunderea „tainelor” Scripturii. Poate ca aceste taine se vor împlini în viitoarea mare Academie,
unde „taina faradelegii” se va da pe faNa [n.tr.].
40
de obiect de valoare pe care l-au avut vreodata ortodocsii va fi asezat în muzeu. Menirea
acestuia va fi sa-i satisfaca în oarecare fel pe ortodocsi. De aceea, toata lumea va fi mulNumita,
plecându-se si închinându-se lui. BineînNeles ca aceasta va însemna ca oamenii vor fi mulNumiNi
cu acest aspect exterior care, din acest punct de vedere, reprezinta religia voastra crestina55.
Oricine este atras doar de acest aspect exterior – reprezentat prin tamâie, vesminte stralucitoare
etc. – dintre toNi, va cadea înaintea lui Antihrist mai grabnic decât alNii.
Întrebare: Cum vedeNi Ortodoxia din America, care, prin prezenNa sa, a dat nastere într-o oarecare
masura Consiliului Ecumenic al Bisericilor?
Parintele Serafim: Te referi la aspectul eshatologic al Ortodoxiei americane? Nu cred ca
America are ceva în plus faNa de vreo alta Nara, precum Uganda, sa zicem, dar cred totusi ca este
semnificativ faptul ca oamenii se trezesc la Ortodoxie, chiar cei ce nu au avut de-a face niciodata
cu ea; prin simpla auzire a propovaduirii cuvântului, ei au început sa se trezeasca – mai ales
într-o Nara despre care se presupune ca este crestinata cu totul – vazând ca tot ceea ce se numeste
Crestinism nu este cu adevarat Crestinism, si se apropie de Ortodoxie. Acesta poate constitui
foarte bine unul dintre semnele sfârsitului.
Desigur, sunt diferite tipuri de sfârsituri. Când o Nara se apropie de sfârsitul ei, se petrece o
mare renastere duhovniceasca, precum înaintea venirii comunismului în Rusia: au avut mari
sfinNi, ca Sfântul Ioan din Kronstadt, batrânii de la Manastirea Optina si alNi sfinNi calugari si
episcopi traitori în acea vreme. Dar si mulNi alNii la fel de râvnitori. Dar, cu toate acestea,
societatea le-a stat împotriva: devenise foarte occidentalizata si aproape anti-crestina. Astfel ca
renasterea a fost în cele din urma înabusita.
Dar daca o priviNi din punctul de vedere al unei renasteri spirituale, ea se înfaNiseaza ca o
renastere spirituala continua, de aceea, cu cât vedeNi si aici tot mai multe lucruri similare,
începeNi sa va întrebaNi daca nu se tinde si la noi spre un sfârsit asemanator sau spre ceva
asemanator. Si e foarte posibil sa se lege si de sfârsitul a toate, caci e limpede ca în prezent
lucrurile par ca-si ies din ritm atât în Rusia cât si în America si chiar la scara mondiala. Totul
arata de parca ne îndreptam catre evenimente semnificative chiar într-un viitor apropiat.
BineînNeles ca nu trebuie sa ne calauzim strict dupa evenimente istorice, caci Crestinismul
Ninteste la mântuirea sufletului, de aceea, fiecare persoana, o data ce descopera adevarul, începe,
aici si acum, sa traiasca potrivit poruncilor Bisericii. Acesta este primul lucru pe care trebuie sa-l
avem în minte. Si daca cineva descopera, în anul ce vine, toate acestea, poate chiar un oarecare
de pe strada, urmat la rândul lui de alte grupuri de oameni, este cum nu se poate mai bine, fiind
un motiv de a fi voi însiva tot mai râvnitori.
Cred totusi ca nu va fi o mare diferenNa în privinNa rezultatului final: Gulagul, sau orice
altceva din ceea ce s-a întâmplat în Rusia, au fost menite distrugerii Crestinismului, si în mare
masura chiar au reusit, deoarece acum Crestinismul este greu de aflat si înNeles de oameni; iar în
Vest, indiferenNa, toleranNa, libertatea si prosperitatea contribuie si ele la distrugerea oricarui fel
de Crestinism. Rezultatul final, dupa cuvântul lui SoljeniNân, este acela ca în Rasarit crestinii
devin mai puternici; dupa comunism ei au devenit mai puternici decât, noi cei din Vest, care
avem toata aceasta libertate. Dar nu trebuie sa fim indiferenNi la aceasta slabiciune; trebuie sa-I
dam lui Dumnezeu lupta noastra.
Întrebare: Exista vreun indiciu conform caruia guvernul va hotarî aplicarea unei peceNi pe mâna
sau pe frunte cu ajutorul carora sa putem cumpara hrana sau alte necesitaNi? CredeNi ca va merge mâna
în mâna cu apariNia unui singur guvern mondial?
Parintele Serafim: S-a mai practicat si înainte. Când în 1812 Napoleon a invadat Rusia, la
întoarcere au ramas fara hrana, astfel ca fiecare om a fost pecetluit în oarecare mod cu un numar
55 Despre ispita aspectelor exterioare, parintele Serafim scria adesea în scrisorile adresate parintelui Alexie Young.
Vezi de exemplu capitolele Un mareN condei a fost oprit sau Cum a început totul…, precum si alte scrisori [n.tr].
41
la încheietura mâinii sau pe braN, fara acel numar neputând obNine nici un fel de hrana. Adolf
Hitler a facut ceva asemanator, desi cred ca nu a fost chiar un numar, ci un fel de semn. Deci
ideea a mai fost pusa în practica. Într-un anume sens, este un lucru firesc. Daca se întâmpla sa
ramâi fara acte, sau fara vreun mijloc de legitimare, se impune necesitatea pecetluirii pe frunte
sau pe mâna, sau altceva de acest gen56 .
Întrebare: PuteNi face o legatura între concepNiile vieNii monahale si viziunea apocaliptica?
Parintele Serafim: Monahul este la baza cel ce asteapta moartea, sfârsitul. Din acest motiv,
el ia în serios cuvintele: Iata, vin curând (Apoc. 22, 12). El se straduieste sa se menNina într-o stare
constanta, ca atunci când va veni Hristos, el sa fie gata. În acest sens, monahismul este
apocaliptic. BineînNeles ca fiecare, daca este crestin, trebuie sa se afle într-o astfel de stare. Nu
trebuie sa cugetam ca doar monahii trebuie sa se responsabilizeze pentru o viaNa crestina.
Aceasta idee este falsa; un monah este la fel ca toNi ceilalNi. ToNi trebuie sa ne trezim. Daca ne
gândim la Biserica primara, observam ca nu se facea vreo distincNie între cine este monah si cine
nu – toNi recunosteau adevarul, dându-si seama de caracterul sau urgent57 – acela de a fi trait
imediat.
Întrebare: Va puteNi referi la unele aspecte din science fiction despre care aNi scris în cartea
Ortodoxia si Religia Viitorului?
Parintele Serafim: Da, ceva în mod special? (…)
Întrebare: Episcopul Ignatie Briancianinov scrie ca omul modern se asteapta în permanenNa la o
„întâlnire” de vreun fel sau altul; si, bineînNeles, astfel de lucruri le vedem propuse în titluri de filme
precum: Întâlnire de gradul trei58; ele vorbesc despre creaturi pe care în carte le descrieNi simplu ca
„demoni deghizaNi”. PuteNi considera acest aspect al lumii moderne atee ca „semn al vremurilor”?
Parintele Serafim: Cred ca lucruri precum science fiction-ul reprezinta un aspect singular –
calea prin care omul total ateu, necredincios se poate întoarce la religie (care, totusi, nu este
religia care mântuieste sufletul, care-i cere pocainNa sufletului), la un fel de interes religios vag,
în armonie desavârsita cu duhul vremii, cu lumescul, ce-i aparNine de fapt lui Antihrist. Este
simptomatic cum, în cadrul nenumaratelor serii Star Trek, lucrurile pe care le fac acele fiinNe
spaNiale sunt de fapt simple mestesugiri dracesti, despre care putem citi în VieNile SfinNilor. Si
este interesant ca, daca le veNi citi din VieNile SfinNilor (unor fani ai acestor filme), va veNi alege cu
râsete; dar nu si daca le veNi citi din povesti science fiction. Poate ca nu le vor lua cu totul în
serios, considerându-le ceva real; dar asa începe totul… Într-o prima faza ele sunt acceptate
cumva ca un produs al imaginaNiei si, daca nu acum, atunci urmatoarea generaNie începe sa le ia
mult mai în serios, privindu-le ca facând parte din realitate. Astfel ca, în final, ele vor intra în
cugetele tuturor ca ceva foarte plauzibil.
Întrebare: În prezent suntem martorii unei revarsari de idei si atitudini necrestine si chiar
anticrestine despre care poate ca nici nu ne dam seama, dar care plutesc în aer. Care sunt acele lucruri
practice pe care crestinii ortodocsi le pot face pentru a rezista împotriva lor si pentru a deveni mai
constienNi de ele?
Parintele Serafim: Sa citim mai multa literatura ortodoxa, precum VieNile SfinNilor si
scrierile ParinNilor, mai ales cele legate de partea practica sau despre viaNa crestina, ca sa ne
facem astfel o idee despre feluritele ispite care vin asupra celor ce vor sa duca o viaNa crestina.
Aceasta ne va ajuta chiar si în confruntarea cu tipuri de situaNii de viaNa mai noi, pe masura ce le
56 Firescul de care vorbeste parintele Serafim este o explicaNie mult mai satisfacatoare decât multe alte explicaNii
oferite astazi de diversi autori – fie ei clerici sau mireni – care imagineaza mai degraba diverse conspiraNii politicodemonice.
Pecetluirea care ne pândeste pe toNi se va face în special pentru o mai mare siguranNa si pentru
combaterea falsurilor în acte. Paradoxal, aceasta va coincide cu un control mai mare exercitat asupra populaNiei. De
ce natura va fi acest control, este evident pentru toNi aceia care au pricepere (Apoc. 13, 18) [n.tr.].
57 Sau eshatologic [n.tr.].
58 E vorba de filmul lui Steven Spielberg – Întâlnire de gradul trei [n.tr.].
42
potrivim [învaNaturile - n.n.] pe fiecare la tipul caruia îi aparNine. Si cu cât vom face mai des
acest lucru, cu atât mai pregatiNi ne vom afla în ispitele ce ni se trimit.
Un alt lucru pe care-l putem face e acela de a încerca sa urmarim cele ce se întâmpla în
jurul nostru, formându-ne în acelasi timp si un punct de vedere critic; adica nu sa acceptam pur
si simplu tot ce este la moda – de fapt, daca tot vorbim de moda, sa nu uitam ca vremurile sunt
întotdeauna rele59, iar acum, mai mult decât oricând, este foarte probabil ca tendinNa de a fi la
moda sa fie una neîntemeiata. Pentru aceasta, nu trebuie sa va puneNi degraba încrederea în
aceste tipuri de lucruri noi, la moda.
Aceasta nu înseamna ca trebuie sa fiNi plini de suspiciune faNa de tot ce ne înconjoara, ci
doar prudenNi. Dupa cum spune si Sfântul Apostol Pavel, trebuie sa umblaNi cu înNelepciune (cf.
Efes. 4, 1-5-17; Col. 4, 5 etc.), rascumparând vremea, caci zilele sunt rele (Efes. 5, 16). Daca acest
îndemn era valabil în vremea sa, este cu atât mai valabil astazi, când raul s-a întarit atât de mult.
Ca unii care traim într-o civilizaNie foarte avansata în sensul asigurarii unui confort imediat si a
tot felul de lucruri comode, avem de-a face cu un fel de paralizie gata sa ne copleseasca, cu un
anumit tip de hipnotism. Trebuie sa fiNi constienNi de orice v-ar putea face extrem de pasivi; de
exemplu, televiziunea: daca va uitaNi prea mult la televizor, acesta va va produce acest tip de
simNamânt de asteptare pasiva pentru urmatorul lucru care ne va aparea. Din punct de vedere
duhovnicesc, este o stare foarte primejdioasa. Cred ca trebuie sa deveniNi constienNi de tot ceea
ce ar putea da nastere unei stari de pasivitate în noi si care ne poate duce spre hipnoza sau
sugestii hipnotice. Cred ca de veNi savârsi toate acestea, si de veNi duce o viaNa crestina obisnuita,
de va veNi ruga dupa cartea de rugaciuni, de veNi merge dupa putinNa la biserica, de veNi face
metanii, de va veNi închina la icoane – veNi fi paziNi de tot raul ce salasluieste în vazduhuri (cf.
Efes. 6, 12).
59 Cf. Efes. 5, 16: (…) caci zilele sunt rele [n.tr.].
43
Anexa
Parintele Serafim Rose – teologul rugator60
Un model pentru convertiNi
parintele Dan Badulescu
O coincidenNa61: prima carte prin care am luat cunostinNa de parintele Serafim Rose este
Ortodoxia si religia viitorului, aparuta în 1995, la Chisinau, si pe care eu am primit-o cadou în
1996.
HaideNi sa plonjam direct în lumea paradoxurilor. Pe vremea aceea, eram student la
Teologie, la a doua facultate, dar, cetaNean suedez fiind, stateam în strainatate, în Suedia. N-am
auzit în Suedia de parintele Serafim Rose, desi cautam si citeam si acolo. Foarte interesant!
Acum m-as gândi care ar fi motivul. Un motiv ar fi ca, în Suedia, Ortodoxia este o zona destul
de mica si pricajita si al doilea ca mai este si foarte ecumenista. Asa s-ar explica. În sfârsit, mi-a
placut foarte mult cartea, m-am regasit, eram pe aceeasi lungime de unda si, între timp, am
citit din ce în ce mai multe, si în engleza, colecNia The Orthodox Word, plus caramida aceea, Not of
This World, a parintelui Damaschin Christensen, carte ce are vreo mie de pagini si care prezinta
viaNa parintelui.
Parintele Rafail spune ca omul din fire e ortodox si este cel puNin un paradox. Pentru mine.
Iata de ce. Am fost numit convertit. Daca m-au numit pe mine convertit, îl numesc si eu pe
Danion Vasile si zic: „UitaNi, alt convertit!”. A fost coleg cu mine. Dar cum ne-am convertit noi?
Parintele Rafail Noica62 era, pare-mi-se, anglican, botezat anglican, iar parintele Serafim Rose
era protestant. Ei s-au convertit în sensul cel mai concret al cuvântului. Dar Danion Vasile si cu
mine, si cu alNi Danioni si ParinNi Dani, cum ne-am convertit? Caci noi eram botezaNi, mirunsi si
împartasiNi în Biserica Ortodoxa. Care este convertirea? Ia sa vedem daca parintele Rafail poate
sa spuna ca, din fire ortodox fiind, s-a întors la Ortodoxie. Eu tot timpul am fost în Ortodoxie,
nu? Am Certificatul de Botez. Prima întrebare: cum ne consideram noi oare niste convertiNi?
Pentru ca asa spunem: suntem convertiNi, suntem întorsi. Eu pot sa zic ca sunt întors, pentru ca
60 Prezentam aici o parte din conferinNa care a avut loc la Facultatea de Teologie din Bucuresti, în noiembrie 2003, cu prilejul
lansarii volumului Ne vorbeste parintele Serafim Rose – Scrisori, Editura Bunavestire, GalaNi, 2003. Pentru a aduce expunerile
într-o forma potrivita pentru tipar, vorbitorii le-au adaptat puNin (titlurile aparNin redacNiei). Lipseste de aici materialul parintelui
Gheorghe Holbea. [n.red.]
61 Primul vorbitor fusese parintele Gheorghe Holbea, care a spus: „prima mea informaNie despre parintele Serafim Rose am
avut-o din cartea Ortodoxia si religia viitorului, în limba engleza, si îmi amintesc ca parintele Serafim Rose mi-a atras atenNia
asupra unui filosof pe care eu, în perioada studenNiei, l-am admirat foarte mult. Este vorba de Nicolae Berdiaev. Având ca tema
de licenNa, pe atunci, Persoana si comuniune, cineva mi-a sugerat sa caut problema personalismului la Nicolae Berdiaev.
Având la dispoziNie carNile lui Nicolae Berdiaev – asta se întâmpla în 1987 – carNi care au fost traduse dupa aceea în limba
româna, este vorba despre Pentru un nou Ev Mediu, Despre destinul omului, Personajele lui Dostoievski, Certitudine si
adevar, Sensul CreaNiei, îmi venea foarte greu atunci sa am o privire clara asupra lui Nicolae Berdiaev, pentru ca Nicolae
Berdiaev pare uneori foarte ortodox, adica atunci când se refera la filosofia lui Dostoievski, mai ales atunci când alcatuieste el
aceasta metafizica a libertaNii, dar, daca cercetam mai cu amanuntul, vedem ca Berdiaev este cel care vorbeste despre nefiinNa
originara, din care se naste libertatea originara, din care iese fiinNa si apoi din fiinNa iese Dumnezeu – Dumnezeu si libertatea
fiind doua lucruri care merg paralel. Cel care mi-a atras atenNia asupra faptului ca Berdiaev se înscrie în acest curent al
holismului, al new age-ului, era tocmai parintele Serafim Rose. Dupa aceea, provocat de aceste aprecieri critice ale parintelui
Serafim Rose, am descoperit faptul ca în aceasta filosofie a lui Berdiaev, cel puNin partea de început si partea finala Nin de
altceva, si anume de ezoterism; Berdiaev poate fi numit filosof gnostic, maniheic s.a.m.d., dar nu trebuie sa fie asimilat, asa
cum se întâmpla de multe ori – si am citit chiar un studiu asupra lui Berdiaev, într-o revista de la Sibiu, în care, paradoxal, nu
era sesizata nici o abatere de la învaNatura de credinNa a Bisericii” [n.red.].
62 Parintele Holbea facuse o paralela între parintele Serafim Rose si parintele Rafail Noica [n.red.].
44
am fost în Biserica de mic copil, am parasit-o si m-am întors mai la batrâneNe. Danion Vasile s-a
întors mai devreme.
Dar, daca într-adevar omul este din fire ortodox, ce cauta convertiNi de tipul asta? Asta este
o întrebare care a dat multa bataie de cap. Eu am simNit ca omul din fire este heterodox. Este o
fire cazuta, asa cum s-a spus, iar convertirea este un rezultat al chemarii Duhului Sfânt. Pasul
acestor parinNi este total supranatural, suprafiresc, este o excepNie care confirma regula, si eu
vad ca noi, mulNi botezaNi ortodocsi, avem o fire mult mai heterodoxa decât Serafim Rose si
decât Rafail Noica, care sunt modele de ortodoxie pentru noi. Omul din nastere si din firea lui
este heterodox. Se naste din nou din apa si din Duh. Da, noi suntem toNi nascuNi a doua oara,
însa nu în sensul neoprotestant, ci în sensul ortodox – si erezia se lipeste de noi. Eu simt ca este
un efort imens de a sta pe linia ortodoxa, sprijinit de Duhul Sfânt.
Ortodoxia si religia viitorului abordeaza, mai mult sau mai puNin, o tema care pentru mine a
devenit esenNiala în lucrarea de doctorat: New Age-ul – Religia Varsatorului, religia viitorului. Sa
vorbit despre preocuparile ecumeniste. Parintele Serafim a venit dintr-o zona protestanta, a
trecut si prin zona asiatica, cu zen, având si un moment de ateism, deci a traversat multe
perioade. Parintele Sofronie, duhovnicul parintelui Rafail Noica, a avut si el o perioada
yoghina. A trecut prin cautari artistice, pictând la Paris. Este si el un convertit? În sensul Danion
si parintele Dan, da! Pentru ca el era ortodox si rus. Deci aceasta convertire, ca aspect, este foarte
interesanta.
Parintele Serafim Rose însa vine direct dintr-un mediu heterodox si a ajuns unul dintre
parinNii cei mai influenNi pentru genul acesta de oameni cum sunt eu si cum este si Danion
Vasile. De ce? Pentru ca sunt oameni care au urmat un traseu bine stabilit, care reprezinta linia:
gimnaziu – seminar – facultate, adica ortodocsi de mici si pâna acum, provenind din familii
preoNesti, familii de la Nara, medii curate si oarecum mai ferite. Mediul celalalt, cel urban, din
care provenim noi, orasenii, urmând traseul: gimnaziu – liceu laic, facultate, preocupaNi de rock,
de new age, de yoga, karate, antropozofism si multe altele. Dupa ’90, s-au deschis porNile
FacultaNii de Teologie si pentru cei ca noi.
Însa noi si cei ca noi simNim, desigur, mare reazem în parinNi precum parintele Rafail Noica
sau parintele Serafim Rose. Va amintiNi cum a aparut sarbatoarea SfinNilor Trei Ierarhi? Unul
zicea: „Sfântul Vasile-i cel mai mare!” „Ba nu, este Ioan!” „Ba nici unul dintre ei, Grigore este cel
mai mare!” Si ajunsesera sa se certe. De ce? Pentru ca fiecare avea o afinitate. Parintele Rafail tot
timpul citeaza: „cum spune parintele Sofronie”, „parintele Sofronie” în sus, „parintele Sofronie”
în jos. Parintele Serafim: „Vladica Ioan Maximovici asa facea, asa facea, asa facea!” Parintele
Sofronie: „Siluan Athonitul spunea…” s.a.m.d. Deci exista o asa evlavie faNa de un parinte, dar
nu spunând ca e mai mare decât ceilalNi – de genul asta noi ne ferim – sau spunând ca Sfântul
Siluan e mai bun decât Sfântul Ioan Maximovici. Mai auzim si vorbe din astea. Nu este normal.
Afinitatea pe care o am pentru Serafim Rose nu o pot avea faNa de parintele Cleopa, pentru
ca sunt orasean, acela era cioban, eu sunt din oras, acela-i din Moldova, deci, m-am trezit ca –
alt paradox! – ca ma simt mai apropiat de un parinte american, desi sunt din Bucuresti. Genul
acesta de tineri de la oras se regasesc foarte mult în parintele Serafim Rose si foarte puNin în
parintele Cleopa. Alt paradox. Ca tema de gândire, deci, nu ca raspuns: de ce sunt atâNia care se
regasesc mai mult în parintele Serafim Rose si mai puNin în parintele Cleopa?
Parintele Serafim Rose a fost un parinte special, un parinte foarte îndrazneN si liber în
gândire, în sensul bun al cuvântului. În Rusia este aproape un cult pentru el, caci el nu se
închista si nu se poticnea în doua lucruri: o data în gândirea juridica, cine-i canonic, de unde pâna
unde e cineva canonic sau nu, iar pe de alta parte, avea îndrazneala sa nu se afilieze – citez din alta
lucrare – „unei biserici de partid, sau politicii bisericii” care de multe ori urmareste criterii
ideologice si nu duhovnicesti. Parintele Serafim este admirabil pentru noi si unii îi zic „fericit”, i
s-a facut si icoana si nu au exagerat.
GândiNi-va ca este primul care a facut Acatistul si slujba Sfântului Cuvios Paisie
45
Velicicovski de la NeamN. Deci slujba sa vine de la mare distanNa, de la FraNia Sfântului
Gherman din Alaska.
ParinNi precum Serafim Rose sau Rafail Noica beneficiaza de o libertate a duhului pe care
noi o inspiram cu bucurie, si nu se împotmolesc în interese extrabisericesti sau
extraduhovnicesti, si ne dau si noua curaj de a gândi în libertate în duhul ortodox, care nu-i duh
ideologic si nici duh dogmatist. Au aceasta libertate a duhului, care exprima adevaruri exacte.
Parintele Serafim nu are bariere duhovnicesti si, din aceasta cauza, si-a atras multe
probleme înca în timpul vieNii. Cu Kalomiros, legat de problema evoluNionista, ce polemica a
dus! Scrisori de câte patruzeci de pagini – cine dintre noi a scris scrisori de patruzeci de pagini?
Si situaNia cu Kalomiros tot nu s-a lamurit, caci au murit amândoi, unul hais si unul cea, si nu sau
împacat pe acel subiect.
Si ce ne mai spune acest exemplu? Ca, în momentul în care devii o personalitate, îNi asumi
acest gen de polemici si îNi poNi atrage multe dusmanii.
Cât a trait, s-au convertit mulNi dintre rockeri si dintre punk-isti. Iata, eu nu sunt un rocker
convertit, caci eu, repet, am fost ortodox si pe urma am devenit rocker. Acolo, invers, din
rockeri au ajuns ortodocsi si unii s-au si calugarit.
Lucrarea asta ne arata ce duh a adus parintele acolo. Si despre ce duh este vorba? Este
duhul SfinNilor ParinNi, un duh patristic care te impresioneaza. Si l-a avut, paradoxal, un
american cu radacini norvegiene, suedeze, pe undeva nemNesti, letone, cine stie, o amestecatura.
Parintele Serafim Rose simte duhul SfinNilor ParinNi mai bine decât mulNi dintre noi. Desi na
fost profesor, are valoare teologica, iar noi avem multe de învaNat de la el si ca ascet, si ca
mistic. Un mare semn de întrebare se ridica: unde ne aflam noi faNa de el?
Închei aici. Am spus câteva cuvinte, subliniind de ce eu si alNii care simt si gândesc ca mine
avem atâta evlavie si afinitate faNa de acest gen de convertiNi cu adevarat de la protestantism si
de la lipsa de har. Iata, pe parintele Serafim noi îl avem la evlavie, ca model de comportare
duhovniceasca, patristica, un parinte deosebit ce a scris atâtea carNi folositoare.
46
Pasind pe urmele sfinNilor…
Danion Vasile
Va voi spune ce m-a impresionat mai mult la parintele Serafim Rose, la viaNa lui si la
scrierile sale. Cred ca cea mai buna descriere a personalitaNii parintelui Serafim ne este oferita de
viziunea pe care o avea asupra trairii credinNei crestine. Parintele ne spune asa: „Noi, cei ce ne
numim crestini, nu trebuie sa asteptam nimica altceva decât sa fim rastigniNi. Caci a fi crestin
înseamna a te rastigni în aceste vremuri si-n oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia
data. Trebuie sa fim rastigniNi în parte, mistic, caci rastignirea deplina este singura cale catre
Înviere. Daca vom învia cu Hristos, trebuie ca mai întâi sa ne smerim împreuna cu El, chiar
pâna la umilinNa cea din urma, aceea de a fi devoraNi si scuipaNi afara de lumea care nu ne
înNelege. Si trebuie sa fim rastigniNi la vedere, în ochii lumii, caci ÎmparaNia lui Hristos nu este
din aceasta lume si lumea nu o poate primi si nu poate primi nici macar un singur reprezentant
al ei, nici macar pentru o singura clipa. Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum
sau în oricare alta vreme. Nu-i de mirare, atunci, ca este dificil sa fii crestin. Nu este dificil, este
imposibil. Nimeni nu poate accepta cu buna stiinNa un mod de viaNa care, cu cât este trait mai
autentic, cu atât mai mult duce spre (o aparenta) autodistrugere. Si din aceasta cauza ne
razvratim mereu, încercam sa ne usuram viaNa, încercam sa fim crestini pe jumatate, încercam
sa dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Pâna la urma trebuie sa alegem. Fericirea noastra
sta într-una din cele doua lumi, nu în amândoua. Dumnezeu ne da tarie sa urmam calea
rastignirii. Nu este alta cale de a fi crestin” .
Cuvintele pe care le-aNi auzit exprima cât se poate de bine duhul parintelui Serafim Rose,
un duh pe care-l regasim în scrierile patristice, pe care-l regasim în VieNile SfinNilor. Acesta este
duhul adevaratei Ortodoxii. Chiar daca în vremurile noastre este propovaduita o Ortodoxie
comoda, faNa de care parintele Serafim si-a exprimat nu o data rezervele, trebuie marturisita
Ortodoxia Crucii, Ortodoxia patimitoare. Sa înNelegem ca atâta vreme cât Ortodoxia este la
unison cu înNelepciunea acestui veac, nu este Ortodoxie. Si daca ne vom rezuma sa
propovaduim altora doua sau trei învaNaturi ale SfinNilor ParinNi, nu vom misca pe nimeni.
În viaNa parintelui Serafim Rose scrisa de parintele Damaschin [Christensen] sub titlul Not
of This World, autorul marturiseste cum, departe de Ortodoxie fiind, a fost efectiv socat de
întâlnirea cu parintele Serafim Rose. Aceasta întâlnire trebuie sa ne puna pe gânduri, pentru ca
asa ar trebui sa fie întâlnirea cu oricare dintre marturisitorii adevaraNi ai Ortodoxiei. Si parintele
Damaschin spune: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la parintele Serafim [pe care l-a vazut
pentru prima oara în viaNa sa atunci când acesta Ninea o conferinNa] a fost faptul ca în faNa mea se afla
un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru adevar. Nu era vreun profesor
universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un raspânditor al cunoasterii [asa cum
stim foarte bine ca sunt mulNi profesori universitari care încearca sa vorbeasca despre Ortodoxie pur si
simplu din interese lumesti, fara a se gândi ca marturisirea trebuie sa fie jertfelnica], nu era nici vreun
conducator religios ce tânjea sa-i fie asezate la picioare putere, influenNa sau macar un vas cu
fructe, precum faceau maestrii spirituali care aveau pe atunci discipoli prin zona. [La Santa Cruz,
unde vorbea parintele Serafim, si la celelalte centre universitare, marii guru care invadasera Occidentul,
încercând sa predea filosofia, cultura indiana, erau la mare cinste. Numai ca fiecare dintre acesti asa-zisi
guru voia ceva: voia discipoli, voia cinste, voia fructe, voia bani.] Însa parintele Serafim nu traia în
religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obNine de acolo. Nu cauta un sprijin, nici sa se
bucure de o viaNa spirituala. [mulNi cauta Ortodoxia pentru a se bucura de cine stie ce extazuri
duhovnicesti, pentru a trai cine stie ce zâmbete permanente si pentru a avea o înNelegere a vieNii care sa le
47
usureze tensiunile de zi cu zi]. El era doar un calugar simplu, ce cauta adevarul mai presus de
toate”. Prin aceasta fraza se rezuma întreaga viaNa a parintelui Serafim Rose. Era un calugar
simplu, ce cauta adevarul mai presus de toate.
Parintele Serafim, care la nastere a primit numele Eugen, a avut o copilarie cuminte: era
ascultator de parinNi, asezat, bine crescut; toate erau bune si frumoase. Dupa liceu, însa, în
mintea si-n inima lui a rasarit întrebarea: De ce? Ce sens are viaNa? Pentru ce traim? Pentru ce,
pentru ce? A devenit framântat, obsedat chiar de cautare. Acesta este un lucru extraordinar. E
primul pas pentru a ajunge în Ortodoxie: sa te întrebi, sa-Ni doresti sa cunosti cât mai mult. Din
pacate, într-o prima etapa, parintele Serafim s-a apropiat de budism (de varianta zen a
budismului) cu ajutorul cunoscutului Alan Watts, care, pe vremea când tânarul Eugen Rose i-a
devenit discipol, avea o faima extraordinara, era un veritabil guru. Un singur lucru l-a pus pe
gânduri pe Eugen, si anume faptul ca era o discrepanNa între teorie si viaNa personala a asazisului
iluminat, care, de fapt, era un hedonist ce cauta sa perverteasca si sa modifice învaNatura
orientala numai pentru a se situa pe sine într-o poziNie mai înalta, pentru a-si justifica toate
caderile. Si nu i-a fost greu tânarului Eugen sa se rupa de acest Alan Watts. L-a marcat foarte
tare faptul ca unul dintre cei mai apropiaNi prieteni ai sai, influenNat de filosofia orientala, a
ajuns pe culmile disperarii si s-a împuscat. ViaNa devenise prea apasatoare pentru el si a vrut sa
rezolve problema aceasta a vieNii într-un mod cât se poate de civilizat – din punctul de vedere al
gândirii orientale. Sinuciderea acestui coleg l-a pus pe gânduri pe tânarul Eugen, care a spus
atunci: „Fiecare dintre noi purtam o masca”. Adica, cei care alegeau o anumita cale spirituala,
desi erau constienNi ca respectiva cale nu-i împlinea, se declarau mulNumiNi de ea. Le era frica sa
nege pâna si calea respectiva, le era frica gândind ca, daca ar nega tot, nu ar ramâne cu nimic.
De la Alan Watts, tânarul Eugen a trecut la Gi-ming Shien, unul dintre cei mai mari
înNelepNi taoisti ai secolului XX. Parintele Serafim a pastrat în sufletul sau o anumita deschidere
faNa de cultura chineza, deschidere care s-a datorat tocmai întâlnirii cu acest maestru autentic,
care, spre deosebire de învaNaNii si carturarii de la facultaNile de civilizaNie si cultura orientala ce
nu cautau altceva decât un bagaj de cunostinNe, era un adevarat traitor al valorilor culturii
antice chineze. Pe tânarul Eugen l-a impresionat foarte mult aceasta ipostaza de înNelept si,
dupa trecerea sa la Ortodoxie, dupa ce a devenit ortodox, parintele Serafim a încercat sa
vorbeasca despre faptul ca, daca Hristos S-ar fi descoperit Chinei, daca în loc sa preia budismul
indian, China ar fi preluat învaNatura crestina, misiunea ortodoxa facuta pe tarâmul oriental ar fi
fost foarte mare. De ce? Pentru ca exista unele paralele între înNelepciunea straveche a Chinei si
primul pas spre cunoasterea lui Hristos. Asa cum SfinNii ParinNi au gasit în scrierile filosofilor
antici greci anumite adevaruri descoperite de Dumnezeu, anumite elemente ale cunoasterii,
anumite seminNe de adevar, tot asa parintele Serafim Rose, care a studiat cultura Chinei, a gasit
repere asemanatoare. Pentru Eugen Rose, faptul ca a gasit învaNatura despre iubirea aproapelui
în cultura Chinei l-a ajutat foarte mult – atunci când a devenit ortodox – sa faca puntea între
învaNatura straveche a Chinei si credinNa crestina.
Cercetând filosofia Chinei, Eugen Rose a fost atras foarte tare de disecarea, de critica
modului în care lumea moderna tinde sa se rupa de orice fel de tradiNie. La un moment dat, la
secNia de sinologie facuse furori un studiu despre W.C.-urile din stravechea China. Si tânarul
Eugen a observat ce sanse mari au sa înNeleaga frumuseNea Chinei cei care stau sa cerceteze si sa
disece o astfel de problema. Ar fi de facut aici o paralela cu anumiNi teologi ai zilelor noastre
care, în loc sa caute aurul si frumuseNea Ortodoxiei, se pierd în tot felul de lucruri secundare si
încearca sa transforme Ortodoxia într-o învaNatura similara celei a acestui veac, doar ceva mai
înalta.
De la Gi-ming Shien, tânarul Eugen a învaNat ca mai importanta decât cunoasterea
descoperirilor arheologice este învaNatura textelor autentice. Si spunea Gi-ming Shien despre
carturarii contemporani ca, între arheologie si texte, aleg arheologia, pe motiv ca ofera dovezi
mult mai precise. Poate ca unele din textele stravechi ale Chinei sunt neautentice, poate ca nici
48
nu exista dinastia cutare. Framântari similare cu cele ale carturarilor crestini care considera ca
descrierea VieNii SfinNilor Varlaam si Ioasaf n-ar fi autentica. Si spunea Gi-ming Shien:
„carturarii cazusera de acord ca o anumita dinastie nu a existat, ca textele chineze care ar fi
trebuit sa aparNina respectivei perioade trebuiau sa fie redatate. Si pâna sa apuce carturarii sa le
redateze, s-au gasit alte vase si alte podoabe si alte dovezi arheologice ale existenNei respectivei
dinastii”. Asta l-a învaNat pe tânarul Eugen sa preNuiasca mai mult textul si valoarea textului,
decât sofismele unor carturari contemporani. Si amintesc aceasta idee deoarece, în momentul în
care a devenit ortodox si parinte, Serafim Rose a vrut sa o aplice la înNelegerea Ortodoxiei.
Parintele Holbea a vorbit despre întâlnirea tânarului Eugen Rose cu Biserica Ortodoxa63.
Faptul ca un strain intra într-o biserica si se lasa efectiv vrajit de slujba respectiva arata
disponibilitatea si deschiderea sa faNa de adevar. Sunt foarte mulNi tineri de alte confesiuni si de
alte credinNe care vin la slujbele ortodoxe, iar acestea li se par interesante si atât. Tânarul Eugen
se simNea din ce în ce mai atras de Ortodoxie, dar îi era greu sa faca primul pas al intrarii în
Biserica.
Va voi spune acum ceva care pare scos dintr-o poveste: cum a ajuns parintele Serafim
monah. Un alt personaj cheie, actualul parinte Gherman Podmosenski, pe atunci tânarul Gleb,
elev la seminar, s-a gândit sa faca un lucru extraordinar: sa se duca în Alaska, mai precis pe
insula Spruce, ca sa se închine la moastele neputrezite ale unui sfânt care nu fusese înca trecut
în sinaxare – Cuviosul Gherman. Gleb nu avea bani pentru drum. Se duce la duhovnicul sau si-i
spune: „Parinte, vreau sa fac un lucru iesit din comun: sa ma duc de aici, de unde ne aflam, sa
bat toata America, pâna ajung sa ma-nchin la moastele Cuviosului Gherman!”. Si-i spune
parintele: „Frate – Gleb era de origine rusa – frate, ceea ce vrei tu sa faci nu e deloc iesit din
comun, asta au facut mosii tai si asta a facut poporul rus de sute si sute de ani. Pelerinajele sunt
cât se poate de firesti, cât se poate de normale”. I-a dat toata binecuvântarea.
Gleb ajunge pe insula Spruce, îl întâlneste pe parintele Gherasim, care ducea o viaNa sfânta,
si-l întreaba: „De ce oare în vremurile noastre nu se mai Nin nevoinNele celor din vechime?”. O
întrebare pe care cred ca si-au pus-o mulNi alNi crestini. Si unii poate ca au primit si raspunsul. Si
avva Gherasim i-a raspuns tânarului Gleb: „Deoarece noi nu mai avem hotarârea lor. Darul si
ajutorul Domnului sunt la fel si astazi ca si atunci, pentru cei ce sunt credinciosi si pentru cei ce-
L cauta din toata inima pe Dumnezeu, iar noi am fi putut trai întocmai ca si parinNii din
vechime, potrivit cuvântului Apostolului care a zis: Iisus Hristos este acelasi si ieri si azi si în veac”
(Evrei 13,8). Când aude Gleb asta, fuge în paraclis la moastele Sfântului Gherman si se roaga cu
zdrobire de inima, facând o fagaduinNa prin care se închina pe sine lui Dumnezeu, si la bine si la
rau. Pâna aici, poate ca si alNi credinciosi au trait lucruri similare, întâlnindu-se ori cu vreun
duhovnic, ori cu vreo carte, sau cu alta sansa pe care Dumnezeu le-a dat-o ca sa se apropie de
El.
DiferenNa este ca de aici începe povestea. În timp ce se ruga la moaste, Gleb aude o voce:
„Pune-Ni o dorinNa”. El, singur în biserica, în faNa moastelor, aude ca sfântul îi vorbeste. Si
tânarul Gleb, care nu credea ca ar putea sa gaseasca o soNie alaturi de care sa duca o viaNa
jertfelnica, a zis: „Vreau un nebun ca si mine, pe cineva care sa ma înNeleaga si sa înNeleaga
ideile mele”. Povestea continua. Vocea spune: „Si ce altceva mai vrei?” Parca am fi în povestile
nemuritoare cu pestisorul fermecat! Si Gleb se gândeste si spune: „Vreau sa fac o fraNie care sa îNi
63 „Vreme de ani am fost satisfacut în studiile mele de faptul ca eram deasupra tuturor tradiNiilor, dar cumva si credincios lor…
Când am vizitat o biserica ortodoxa, a fost doar ca sa vad o alta tradiNie. Însa, când am intrat pentru prima data într-o biserica
ortodoxa (una ruseasca, în San Francisco), ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu mai traisem într-un templu budist sau în alt
templu oriental; ceva îmi rostea în inima ca sunt acasa, ca întreaga mea cautare luase sfârsit. Nu am stiut cu adevarat ce
însemna aceasta, caci slujba mi-a fost destul de inaccesibila, fiind într-o limba straina. Am început sa particip la slujbele
ortodoxe mai des, învaNând treptat limba si obiceiurile… Prin expunerea mea la Ortodoxie si la ortodocsi, am început sa
constientizez o idee noua: Adevarul nu era doar o idee abstracta, cautata si cunoscuta de catre minte, ci era ceva personal –
chiar o Persoana – cautata si iubita de catre inima. Si astfel L-am întâlnit pe Hristos” – Ne vorbeste parintele Serafim Rose -
Scrisori, p. 7 [n.red.].
49
cinsteasca numele si sa marturiseasca în întreaga lume sfinNenia ta”.
Acesta a fost momentul în care s-au pus de fapt bazele fraNiei Sfântului Gherman din
Alaska. M-am bucurat foarte mult când am aflat acest amanunt, pentru ca stiam ca parintele
Serafim Rose a facut minuni dupa moarte, ca a avut descoperiri ceresti în timpul vieNii, dar nu
stiam modul precis în care a fost atras pe calea monahala. Si aproape în acelasi timp în care Gleb
se ruga sa îi trimita Dumnezeu un astfel de nebun, Eugen Rose se ruga cu disperare sa cunoasca
Ortodoxia. Si din rânduiala lui Dumnezeu, cei doi se întâlnesc.
Eugen Rose era foarte preocupat de problema sfârsitului lumii, a venirii lui Antihrist, a
faptului ca în zilele noastre crestinatatea apostaziaza cu pasi mari, numai ca, nefiind membru al
Bisericii, se rezuma la o credinNa filosofica. Când Gleb intra în camera acestuia, se mira sa vada un
perete cu icoane precum si portretul Narului care înca nu fusese canonizat. Începe sa-i vorbeasca,
scoate din valiza aparatul de proiecNie si, asa cum se pun copiilor diafilme, asa i-a pus tânarului
Eugen diapozitive: parinNi cu viaNa sfânta, manastiri, tot ce era mai frumos pentru Ortodoxia din
America. Nu i-a trebuit mai mult tânarului Eugen ca sa fie topit instantaneu de simNiri
irevocabile. Si Gleb merge la un grup de rusi si le spune: „FraNilor, noi vrem sa marturisim
Ortodoxia rusilor care au ajuns aici în America, dar nu trebuie sa ne gândim numai la noi. Sa ne
gândim la faptul ca americanii au nevoie de Ortodoxie si ca cineva trebuie sa le-o marturiseasca.
Am un cadou pentru voi. El este prezentul”. Si l-a încredinNat pe tânarul Eugen în grija
comunitaNii ruse. Un alt tânar, Dimitri Andrault de Langeron, a acceptat sa îi fie nas.
Se punea problema intrarii tânarului Eugen în Biserica Ortodoxa. Existau doua cai: una -
prin botez, asa cum a fost tradiNia din vechime, si a doua, asa cum sunt primiNi în unele parNi
astazi oameni care vin de la anumite culte eretice, de la eretici – prin mirungere. Datorita
faptului ca parintele Serafim se tragea dintr-o familie protestanta, unii si-au pus problema:
„oare a fost valabila intrarea tânarului Eugen în Biserica?”. Dupa prima împartasanie pe care a
primit-o tânarul Eugen, vreme de o saptamâna n-a vrut sa mai manânce nimic; atât de dulce a
fost împartasania primita, încât nu mai simNea nevoia de hrana pamânteasca. Si starea
duhovniceasca pe care a avut-o atunci a fost pentru el cel mai important pas, cea mai
importanta confirmare a faptului ca Hristos l-a primit în Biserica Sa.
O influenNa foarte mare asupra tânarului Eugen si mai târziu asupra parintelui Serafim a
avut-o Sfântul Ioan Maximovici, marele facator de minuni din San Francisco, un episcop care
mergea desculN pe strada, un episcop nebun pentru Hristos, care nu dormea în pat, care era
foarte diferit de episcopii faNa de care parintele Serafim de mai târziu avea reNineri. În chipul
Sfântului Ioan Maximovici, tânarul Eugen a avut dovada faptului ca Hristos nu a parasit
Biserica. A avut dovada ca oamenii pot merge pe calea sfinNeniei. Si Sfântul Ioan Maximovici a
dat binecuvântare ca fraNia Sfântului Gherman din Alaska sa fie întemeiata. Mai mult înca,
Sfântul Ioan Maximovici a vegheat atât în timpul vieNii cât si dupa moartea sa ca fraNia Sfântului
Gherman sa mearga pe drumul cel bun.
A fost rânduiala lui Dumnezeu ca Eugen si Gleb sa cumpere un munte pe care sa
pustniceasca. Li se puteau oferi slujiri care de care mai ziditoare în biserica, sa fie imediat
hirotoniNi, sa aiba o parohie, viaNa comoda, dulce, glorie, ucenici etc. Dar cei doi au hotarât sa
cumpere un munte. Cât de ciudata a fost alegerea lor faNa de alegerea celor care aleg
monahismul pentru a duce o viaNa comoda, si pe care parintele Serafim i-a mustrat prin
cuvântul sau… Le lipseau banii ca sa poata cumpara proprietatea respectiva. Si amarâNi,
suparaNi, dupa ce vazusera locul de la Platina care le placuse foarte mult, s-au dus la moastele
Sfântului Ioan Maximovici, necanonizat pe vremea aceea, sa se roage. Si în timp ce Gleb se ruga,
aude cum cineva vine la tânarul Eugen si-i spune: „Auzi, nu vrei sa fii cântareN la noi, ca, uite, îNi
dam o suta de dolari pe luna?”. Era exact rata care le trebuia ca sa cumpere terenul. Si au vazut
în aceasta mâna lui Dumnezeu si ajutorul Sfântului Ioan Maximovici. Au reusit sa cumpere
proprietatea pe care au pus început bun unei vieNuiri dupa rânduiala SfinNilor ParinNi. Obstea
lor a fost strâns legata de scrierile Sfântului Paisie Velicicovski, si au cautat sa se calauzeasca
50
dupa învaNatura filocalica si patristica. Atunci când un ierarh a venit sa-i calugareasca, le-a spus:
„FraNilor, va trebuie telefon”. Si-au zis: „Noi nu vrem telefon”. „FraNilor, va trebuie curent
electric.” „Nu ne trebuie curent electric.” „O manastire nu poate exista fara curent si fara
telefon.” Si-au spus: „Ba poate, cum sa nu? Înainte se putea”. Când s-a pus problema sa li se
cumpere rase, arhiepiscopul Artemon i-a anunNat ca le-a cumparat material de o mie de dolari.
Si l-au întrebat: „Ce sa facem cu el? Sa facem parada la animale?” Erau socaNi de faptul ca
arhiepiscopul nu înNelegea demersul lor. În prima ediNie a carNii Not of this World apar mai multe
momente de tensiune între parintele Serafim si anumiNi clerici sau între ierarhi, aparatori ai
credinNei, cum a fost Ioan Maximovici sau Vladica Averchie, si alNi slujitori ai altarului care l-au
„ajutat” pe Sfântul Ioan Maximovici sa ajunga în proces civil, ca sa fie batjocura pagânilor si a
necredinciosilor. În cele din urma, cei doi tineri au curajul sa-i spuna episcopului ca nu vor sa
aparNina de nici o jurisdicNie. De ce? Pentru ca nu voiau decât sa fie în Biserica si sa nu aparNina
nici unui „partid bisericesc”. Erau tensiuni, grecii se certau cu rusii, rusii se certau cu cutare si
cutare… Parintele Serafim nu a vrut asta. Episcopul i-a fagaduit ca-i calugareste si-i lasa în pace,
dupa care, imediat dupa ce i-a calugarit, îi pune sa citeasca la strana din Scara Sfântului Ioan
despre ascultare, si zice: „Prima ascultare, hirotonia”.
Gleb, fiind rus, nu avea curaj sa-l înfrunte pe arhiepiscopul Artemon, în a carui jurisdicNie
ar fi trebuit sa se afle. Dar primele cuvinte ale parintelui Serafim Rose, dupa calugarire, au fost:
„Niet! Niet! Niet!” El voia o viaNa pustniceasca, voia sa-L cunoasca pe Hristos, voia sa mearga
pe calea SfinNilor ParinNi si era constient de faptul ca hirotonia l-ar fi facut imediat parinte
pentru alNii. Si si-a dat seama ca nu este potrivit sa fie parinte altora înainte de a-si fi lui însusi
parinte. Si cariera duhovniceasca de tânar monah a început cu o neascultare faNa de cuvântul
unui ierarh, dar cu o ascultare faNa de binecuvântarea pe care o primisera de la Sfântul Ioan
Maximovici, faNa de binecuvântarea pe care o primisera de la Vladica Nectarie, care încerca sa
mai pastreze ceva din duhul Rusiei prigonite. Vladica Nectarie îi prevenise ca arhiepiscopul
Artemon îi va hirotoni cu forNa pentru ca nu înNelegea întru totul dorinNa lor de a trai ca simpli
monahi. În cele din urma, arhiepiscopul a cedat.
Despre pustietatea în care traiau parinNii, ar fi de spus de exemplu ca, mergând odata prin
padure, parintele Gherman a vazut o puma. Va daNi seama ca s-a speriat extrem de tare, pentru
ca, de obicei, leii, tigrii, pumele manânca oamenii pe care îi prind. Si, speriindu-se, si-a dat
seama, totusi, ca animalul era foarte mirat: nu mai vazuse nici un om în viaNa lui. S-au uitat
unul la altul cu respect, parintele Gherman s-a îndepartat, pâna ce a putut sa o ia la fuga. Iar alta
data, parintele Serafim, vrând sa sape undeva, a gasit un sarpe cu clopoNei. Stia ca muscatura
sarpelui îi putea fi fatala. Amintindu-si de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care a omorât
balaurul, a pus mâna pe lopata si a omorât sarpele.
Datorita misiunii pe care au început s-o faca parinNii, în special prin cuvântul tiparit, foarte
mulNi oameni se aratau deschisi faNa de Ortodoxie si chiar cereau botezul. Si-n cele din urma,
parintele Serafim a înNeles ca trebuie sa primeasca hirotonia. Si-a dorit sa fie hirotonit de Prea
SfinNitul Nectarie. Si înainte de momentul în care Prea SfinNitul Nectarie l-a hirotonit pe
parintele Serafim, a spus urmatoarele cuvinte: „Atât vreau, sa mai fac slujba asta si sa mor”.
Cuvintele acestea sunt extraordinare: pentru ca un pastrator al vechii tradiNii – Prea SfinNitul
Nectarie îi cunoscuse direct pe unii dintre cei care, preoNi sau episcopi, murisera ca mucenici în
prigoana comunista – îsi dorea ca prin aceasta hirotonie sa transmita mai departe parintelui
Serafim tot ceea ce putea transmite. Si parintele Serafim a fost vrednic de mostenirea
duhovniceasca pe care a primit-o.
S-ar putea spune mai multe semne minunate care au avut loc în timpul vieNii parintelui
Serafim si mai ales dupa moartea sa, semne care ne-ar oferi o imagine a unui teolog diferita de
cea pe care o avem în mod obisnuit. Noi prin teologi înNelegem pe cei care au câteva diplome si
atât. Or, teologia parintelui Serafim era în primul rând viaNa de nevoinNa pentru Hristos, viaNa
de rugaciune, si nu este de mirare ca ori i se arata Sfântul Ioan Maximovici, ori i se arata un
51
cuvios. Erau semne de la Dumnezeu care-i dadeau putere sa mearga pe calea cea strâmta si cu
chinuri.
As menNiona o singura aratare dupa moarte a parintelui Serafim. O doctoriNa scrie la
manastirea Sfântul Gherman si spune ca ar vrea sa-l cunoasca pe parintele Serafim, fiind extrem
de impresionata de una dintre carNile sale, cred ca de Ortodoxia si religia viitorului, carte care i-a
apropiat pe mulNi eretici de Biserica Ortodoxa. Si femeia respectiva afla ca parintele murise. Si
apoi are un vis în care îl vede pe parintele Serafim si-i spune: „Parinte, parinte, atât mi-as fi
dorit sa ajung la manastire înainte sa mori, pentru ca, fiind doctoriNa, as fi putut sa-Ni dau
tratamentul de care aveai nevoie”. Si parintele, aparut asa, în lumina, îi spune: „Stai linistita, ca
voia lui Dumnezeu a fost sa fiu aici, lânga El”.
Minunile pe care le-a facut parintele Serafim dupa moarte sunt o dovada ca a fost un
vrednic ucenic al Sfântului Ierarh Ioan Maximovici – marele facator de minuni din secolul XX.
Despre Sfântul Ioan atât as mai spune: nu numai ca a ajuns în proces civil, nu numai ca a fost
prigonit de catre alNi episcopi si preoNi; nici dupa moartea sa n-a avut parte de liniste. În timp ce
parintele Serafim cu parintele Gherman se zbateau sa-i tipareasca minunile, au fost episcopi
care le-au stat împotriva. Ba chiar, înainte de a muri, Sfântul Ioan Maximovici i-a dat unui
vladica un antimis si i-a spus: „Sa poNi sluji pe el atunci când dusmanii mei te vor prigoni”.
Sfântul Ioan Maximovici era constient de faptul ca nici dupa moartea sa dusmanii nu-l vor lasa
în pace. În cele din urma, Dumnezeu a rânduit ca moastele Sfântului Ioan Maximovici sa fie
gasite întregi si bine mirositoare, fapt care i-a pus pe dusmanii sai în imposibilitatea de a
continua atacurile.
Despre parintele Serafim Rose nu se prea pomeneste pe la cursurile FacultaNilor de
Teologie. Întrebarea este: a fost sau nu parintele Serafim Rose un teolog? Cred ca oricine citeste
studiul sau Cum sa citim scrierile SfinNilor ParinNi va recunoaste în el pana unui teolog care se afla
pe linia marilor SfinNi ParinNi ai Bisericii. Ar trebui sa ne dam seama ca, desi parintele Filotei
Zervakos nu este considerat un teolog, atât el cât si parintele Sofronie Saharov si ceilalNi au mers
pe calea teologiei vii, pe calea teologiei traite. Ei L-au cunoscut pe Dumnezeu, L-au marturisit
pe Dumnezeu si, prin scrierile lor, au adus în biserica mai mulNi oameni decât au adus, poate,
toNi ceilalNi teologi cu diplome dar fara traire, la un loc.
Parintele Serafim Rose a fost deschis nu numai faNa de învaNatura SfinNilor ParinNi, nu
numai faNa de parinNii contemporani cu viaNa sfânta, ci – un lucru care pe unii i-ar pune sigur pe
gânduri – a fost deschis faNa de cultura contemporana. Deschis în ce sens? El continua
învaNatura Sfântului Teofan Zavorâtul care spunea ca omul are nevoie sa se împlineasca atât
duhovniceste, cât si, într-un anume fel, trupeste, cât si, într-un anume fel, sufleteste. Adica, daca
între trup si suflet si duh exista o anumita fractura, o anumita ruptura, omul va esua în
demersul sau duhovnicesc. Adica, daca exista oameni care merg numai la slujbe, slujbe, slujbe,
si nu înNeleg ca trebuie sa fie deschisi faNa de cei din jurul lor, acesti oameni capata un duh sectar
si, în cele din urma, pierd adevaratul parfum al Ortodoxiei. Parintele Serafim Rose spunea ca a
avut avantajul de a nu se converti brusc la Ortodoxie. În Scrisori el face referire de mai multe ori
la sindromul „convertitului nebun”, un sindrom despre care n-am mai citit în alta parte. Si, întradevar,
exista unii care trec de la religii orientale la Ortodoxie si nu vor sa stie decât de Biserica
si SfinNi ParinNi, si neaga orice alta forma a culturii. Parintele Serafim spunea ca exista riscul sa
vrem sa devenim sfinNi înainte sa fim oameni.
Pe parinNii de la Sfântul Gherman i-a marcat foarte tare pilda unui mare avva la care vine
un tânar însetat de viaNa duhovniceasca: „Avva, ce sa citesc?” Si raspunsul este socant pentru
marea majoritate a voastra: David Copperfield (fara nici o legatura cu celebrul saman modern).
Raspuns care ne-a dat gata pe toNi cei care consideram ca-L cunoastem într-o anumita masura
pe Hristos. Adica David Copperfield e cam pe la sfârsitul sfârsitului listei carNilor care ar putea fi
recomandate de catre un duhovnic, în cazul în care duhovnicul nu recomanda medicina
Ayurveda sau cine stie ce carNi ale medicinei orientale ori alte ciudaNenii. Ar fi socant pentru noi,
52
poate, cel puNin pentru mine a fost, sa aflam ca parintele Serafim i-a luat pe tinerii din manastire
sa vada piesa lui Shakespeare – Romeo si Julieta, piesa pe care o citisera mai înainte. Unde sunt
SfinNii ParinNi, si unde-i Romeo si Julieta? Si a fost întrebat: „Parinte, dar nu va daNi seama, sunt
tineri începatori în viaNa monahala! N-or sa se sminteasca?” Si parintele Serafim a spus: „Si ei
sunt oameni si trebuie sa înNeleaga anumite manifestari ale sufletului omenesc. Este mai bine sa
li se ofere acestea sub îndrumare si control decât sa se lupte cu ele singuri”. Iar cei care s-au
grabit sa-l catalogheze pe parintele Serafim Rose ca extremist si fundamentalist gasesc în el un
om cu o personalitate cât se poate de echilibrata.
Ma întrebam oare cum îsi petrecea timpul parintele Serafim? Printre altele, îi învaNa
gramatica limbii engleze pe tinerii care veneau la manastire. O perspectiva cam socanta. Daca ar
vrea un fariseu sa cerceteze viaNa parintelui Serafim – viaNa sa de monah – si sa gaseasca hibe de
genul asta, ar gasi mai multe. Numai ca, paradoxal, aici a lucrat Duhul Sfânt. Paradoxal,
încercam sa limitam Ortodoxia la trei carNi, cinci canoane si sase slujbe, fara sa ne dam seama ca
încercam sa-L limitam pe Dumnezeu. Si, în timp ce „harismaticii” care negau linia pe care
mergea parintele Serafim au ajuns într-o fundatura, unii dintre ei rupându-se, în cele din urma,
chiar de Ortodoxie, ucenicii parintelui Serafim, crescuNi „cu linguriNa”, cu „zaharelul”, au ajuns,
în cele din urma, fii adevaraNi ai Bisericii si chiar marturisitori ai Bisericii.
Putem risca sa cadem într-o alta extrema. Nici parintele Serafim n-ar fi spus sa îmbraNisam
cu toata inima cultura contemporana. La un moment dat, vorbind despre televizor, face
urmatoarea remarca: „Daca parinNii nu au reusit sa arunce televizorul pe fereastra, atunci sa
vegheze cu mare grija la emisiunile pe care le vad copiii lor.” Parintele Serafim era constient de
faptul ca nu putem trai într-un ghetto, si atunci le cerea parinNilor foarte mult discernamânt.
Daca-i spui copilului sa nu se uite deloc la televizor, nu se uita deloc cât sta în casa ta, dar
gaseste prilej sa alerge cu disperare la vecin, sa se uite în casa prietenului sau. Cu muzica, de
asemenea, sunt tineri ortodocsi care-si imagineaza ca au sporit foarte tare în viaNa
duhovniceasca, si în afara de psaltica athonita, sau sârbeasca etc., etc. nu mai pot asculta
altceva. Si parintele Serafim atragea atenNia asupra faptului ca unii dintre acestia se afla în
înselare. Pe parintele Serafim, unul dintre factorii care l-au apropiat de Ortodoxie a fost muzica
lui Bach. Cunoastem toNi reNinerea anumitor ortodocsi faNa de Bach si, cu toate astea, Bach i-a
vorbit parintelui Serafim despre Dumnezeu. Nu numai înainte de convertire, ci si dupa
convertire. Asa ca trebuie sa fim puNin mai delicaNi atunci când încercam sa dam cu barda.
O sa vorbesc puNin despre un text de mare folos – Cum sa citim scrierile SfinNilor ParinNi?,
dupa care voi vorbi despre legatura dintre celelalte carNi pe care le-a scris parintele Serafim Rose
si viaNa pe care a dus-o. În acest text, parintele Serafim Rose observa ca, în zilele noastre, sunt
din ce în ce mai puNini învaNatori adevaraNi care merg pe linia SfinNilor ParinNi, si ca unii se
îndoiesc de faptul ca mai exista adevaraNi marturisitori astazi. Dar parintele Serafim, mergând
pe linia Cuviosului Nichita Stithatul, spune clar ca Duhul Sfânt lucreaza din generaNie în
generaNie si ca, pâna la sfârsitul veacurilor, Dumnezeu va rândui ca în Biserica sa existe astfel de
propovaduitori înduhovniciNi. În timp ce mulNi teologi cu diploma, care se falesc cu starea lor de
profesori universitari, cauta sa se piarda în amanunte neesenNiale în loc sa studieze aurul
predaniei SfinNilor ParinNi, parintele Serafim Rose a observat ca mai exista un alt fel de teologi,
care considera ca s-au eliberat de captivitatea apuseana: teologi care filosofeaza asupra
diferenNierii duhului ortodox faNa de duhul catolic, dar care fac aceasta diferenNiere într-un mod
apusean. Si, ca fost student al FacultaNii de Teologie din Bucuresti, fac o paranteza: pe mine m-a
pus pe gânduri faptul ca si în aceasta facultate am întâlnit profesori care vorbeau despre duhul
apusean, despre cât de rau este sa faci teologie în duhul apusean, dar ei însisi combateau duhul
apusean într-un mod apusean. Parintele Serafim a combatut si acel gen de teologi care dupa ce
citeau câteva carNi îsi imaginau ca stapânesc Ortodoxia. Teologi care susNineau, de exemplu, ca
Sfântul Serafim de Sarov este primul mistic rus. Fedotov a facut aceasta afirmaNie. Îl considera
pe Sfântul Serafim primul, ignorând o întreaga tradiNie ruseasca plina de cuviosi, cuvioase,
53
sfinNi facatori de minuni, nebuni pentru Hristos, care au dobândit harul lui Dumnezeu si au
intrat în Sinaxare.
O alta extrema asupra careia atrage atenNia parintele Serafim este râvna exagerata, sindrom
de care sufera foarte mulNi dintre ortodocsii care, citind în scrierile filocalice despre culmile
desavârsirii, vor sa le atinga în câteva momente. Parintele Serafim ne atrage atenNia asupra
faptului ca în momentul în care au început sa fie tiparite scrierile filocalice, batrânii
duhovnicesti nu doar s-au bucurat, ci s-au si întristat. La simpozioane si la conferinNe se aud
numai pareri de genul: „Ce bine ca s-au tiparit scrierile filocalice! Ce bine ca s-au tradus! Ce
bine…”. Nici unul dintre vorbitorii pe care i-am auzit în conferinNe nu a spus ca atunci când sau
tiparit textele, când s-au tiparit si traducerile, parinNii duhovnicesti s-au si temut ca ele ar fi
putut ajunge – si au ajuns – la unii cititori care nu erau în stare sa le înNeleaga. În numele unei
deschideri faNa de învaNatura filocalica, de moment, unii teologi pierd din vedere faptul ca
stareNii s-au temut ca în momentul în care aceste scrieri se dau poporului nepregatit, poporul nu
va sti sa le primeasca. Paisie Velicicovski însusi si ucenicii sai s-au temut ca în momentul în
care Filocalia va fi tiparita, oamenii o vor transforma în altceva, într-un fel de idol: „Gata, deacum
avem Filocalia, de-acum stim care sunt culmile si ajungem la desavârsire în câteva zile”.
Or, parintele Serafim Rose a atras atenNia foarte serios asupra faptului ca nu trebuie sa ne
limitam la o renastere patristica de genul cunoasterii intelectuale a textelor patristice, ci trebuie sa
încercam sa sorbim viaNa din textele respective. Si, înainte de a-i învaNa pe alNii sa faca asta,
parintele Serafim a facut-o el însusi.
Parintele Serafim atragea atenNia asupra riscului „teologiei la o Nigara” sau la un pahar cu
vin. Si spunea foarte clar ca unii dintre teologii care Nin conferinNe cât se poate de renumite si de
faimoase au o viziune denaturata asupra Ortodoxiei. Nu putem fi ortodocsi doar când vorbim,
vreme de jumatate de ora, iar apoi viaNa noastra este o viaNa de pacat, o viaNa de iubire de
patimi, o viaNa de iubire de sine. Ori suntem ai lui Hristos tot timpul, ori nu suntem deloc. Si
mai târziu, parintele Paisie Aghioritul a spus urmatoarele: cei care nu se afla într-un duh cu
SfinNii ParinNi, sa nu îndrazneasca sa le comenteze scrierile, sa nu îndrazneasca nici macar sa le
traduca. În acest cuvânt se regaseste cât se poate de bine învaNatura parintelui Serafim Rose: cei
care vor sa faca exegeze, cei care vor sa comenteze, sa caute, întâi de toate, sa fie într-un duh cu
SfinNii ParinNi.
O sa vorbesc puNin acum despre celelalte carNi scrise sau traduse de parintele Serafim. Asa
cum spunea si parintele Gheorghe Holbea, când parintele Staniloae traducea ceva intra într-o
legatura foarte strânsa cu duhul carNii, legatura care-i modifica viaNa, îi modifica traseul
duhovnicesc. Acelasi fenomen se întâmpla cu orice autor sau traducator care are dragoste de
Hristos. Foarte important pentru parintele Serafim Rose a fost sa tipareasca SfinNii catacombelor
Rusiei – o carte care a socat pur si simplu America. Zicea parintele Serafim ca în timp ce la
întrunirile ecumenice unii ierarhi de la Moscova spuneau ca în Nara lor credinNa ortodoxa este
libera si ca în Rusia se sta în închisoare numai din motive politice, Rusia era umpluta de sângele
sfinNilor mucenici: mireni, diaconi, preoNi si ierarhi mureau în închisori. Ca motto al acestei carNi,
parintele Serafim a pus niste cuvinte care ar putea sa para exagerate: „Astazi în Rusia, mâine în
America!” Daca s-ar grabi cineva sa faca afirmaNii de genul acesta, ar fi etichetat ca fiind plin de
un duh sectant. Numai ca parintele Serafim cunostea foarte bine profeNiile sfinNilor si cuviosilor
rusi, atât cele despre prigoana din Rusia, cât si cele despre pacea care va urma prigoanei,
precum si cele despre revenirea prigoanei. Vorbind despre mucenicii Rusiei, parintele Serafim a
afirmat clar – si el a scris nu numai despre marturisitorii Rusiei, ci si despre marturisitorii din
România, în mod special despre parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – ca ortodocsii care vor
sa faca faNa Ortodoxiei caldicele si comode a acestei lumi trebuie sa iubeasca marturisitorii,
trebuie sa îi iubeasca pe cei care au patimit pentru Hristos. Cine încearca sa-si întocmeasca un
mod de gândire din care lipsesc mucenicii contemporani, din care lipseste jertfa din secolul XX,
se rupe de duhul marturisitor al Bisericii.
54
Parintele Serafim Rose a fost extraordinar de preocupat de venirea lui Antihrist. În
cercurile teologice, venirea lui Antihrist este un subiect derizoriu sau tabu. Precum stiNi, s-a
tradus si la noi în Nara cartea PreasfinNitului Averchie Tausev Apocalipsa în învaNaturile SfinNilor
ParinNi. Despre aceasta venire parintele Serafim spunea ca trebuie s-o privim cu foarte mare
discernamânt. Pe de o parte gresesc cei care zic ca or sa vina vremuri bune, vremuri de pace,
vremuri de înflorire, în care va avea loc unirea credinNelor. Printre acestia l-as arata cu degetul
pe marele profet al noii ere, Berdiaev, care trecea drept mare avva pentru foarte multe cercuri
intelectualiste ortodoxe. Parintele Serafim arata ca Berdiaev a fost un profet al lui Antihrist. Ce
vrea satana, ce vrea diavolul? Sa nu ne dam seama ca vremurile merg din rau în mai rau. Satana
vrea sa credem ca or sa vina vremuri în care o sa fie pace, prietenie, înNelegere. Numai ca, în
opoziNie cu înNelepciunea acestui veac marturisita chiar si de catre unii carturari ortodocsi,
parintele Serafim punea profeNiile cuviosilor rusi. Si, fac o paranteza, parintele Serafim a reusit
sa tipareasca în întregime profeNiile Sfântului Serafim de Sarov despre sfârsitul lumii, profeNii
care la prima ediNie în rusa au fost cenzurate. De ce? Sinodul hotarâse ca trebuie cenzurata mai
ales profeNia urmatoare: „Episcopii vor deveni atât de lipsiNi de evlavie încât nu vor mai crede în
învaNatura de capatâi a Bisericii Ortodoxe”. Ca o alta paranteza, s-a facut un sondaj de opinie
între episcopii anglicani, câNi cred în înviere, si un numar foarte mare au recunoscut ca nu cred.
Ei au fost oameni cinstiNi, oameni seriosi în ratacirea lor, si sinceritatea lor i-a determinat pe unii
anglicani sa treaca la Ortodoxie: dupa cum stiNi, a avut loc o trecere destul de masiva, o
convertire care pe parintele Serafim Rose l-a impresionat.
Cât priveste celelalte profeNii legate de venirea lui Antihrist, as dori sa nu ma opresc
asupra lor aici, întrucât ar fi poate prea socante. În momentul în care o sa apara versiunea
româneasca a carNii Not of This World, le veNi putea gasi voi însiva si veNi sti sa le apreciaNi altfel.
Parintele Serafim spunea: sa nu cautam panicaNi tot felul de semne privitoare la venirea lui
Antihrist. Cei care scriu carNi si care afirma ca semnele ne arata ca peste 10-15 ani o sa vina
Antihrist, vor fi nevoiNi sa schimbe aceste carNi peste 10, 15, 20 de ani. Parintele Serafim spunea
altceva: sa observam un duh al lui Antihrist, un duh al apostaziei care se întinde cu pasi mari.
Printre semne: îndepartarea anumitor clerici de învaNatura ortodoxa si prigonirea ierarhilor si
clericilor care marturisesc Ortodoxia. Un exemplu izbitor este prigonirea Sfântului Ioan
Maximovici si a episcopului Sava de Edmonton, cel care s-a ocupat de canonizarea Sfântului
Ioan.
Parintele Serafim spunea ca cei care vor sa fie cu adevarat ai lui Hristos nu trebuie sa se
lase prinsi nici de duhul sectar: „vine Antihrist în 10-15 ani, se termina totul, disperare, panica
de duhul modernist al celor care zic ca trebuie sa stam linistiNi.
Parintele Serafim Rose a compus si slujbe. El a scris slujba Sfântului Paisie Velicicovski,
Acatistul Sfântului Ioan Maximovici, si împreuna cu parintele Gherman a scris slujba Sfântului
Gherman de Alaska, precum si alte slujbe. Parintele Serafim avea ceva ce noua ne lipseste:
râvna pentru canonizarea sfinNilor contemporani. Parintele Serafim Rose înNelegea ca este
anormal sa canonizam numai sfinNi care au trait pâna în secolul XIX sau pâna la începutul
secolului XX. SfinNenia exista în Biserica. El a luptat pentru canonizarea Sfântului Ioan
Maximovici, chiar daca a avut foarte mult de suferit pentru aceasta.
As nuanNa puNin acum modul în care parintele Serafim Rose vorbea despre ortodoxia inimii,
care se opune ortodoxiei minNii. Si as da un exemplu: la un moment dat filosoful Berdiaev,
considerat de mulNi ortodox, se dusese sa-l umileasca prin cunoasterea sa intelectuala pe
stareNul Gherman de la Schitul Zosima. Am aflat despre aceasta întâlnire dupa ce citisem de
câteva ori critica pe care parintele Serafim Rose a facut-o învaNaturii lui Berdiaev – unul dintre
înainte-mergatorii lui Antihrist. Într-un fel îmi lipsea un anumit corespondent al acestor
acuzaNii în viaNa de zi cu zi a lui Berdiaev. Ma gândeam ca poate el o fi încercat totusi sa traiasca
ortodox, chiar daca nu gândea ortodox; încercam sa-i gasesc circumstanNe atenuante, fara sa-mi
dau seama ca, de fapt, nu am ce sa gasesc: traiesti cum gândesti si gândesti cum traiesti. Într-o
55
carte a lui Pavel Florenski, carte aparuta recent în traducerea româneasca, se povesteste cum
Berdiaev îi luase pe Florenski, pe Serghei Bulgakov si pe alNi intelectuali ortodocsi sa îl umileasca
pe marele stareN de la Schitul Zosima. Si în timp ce Berdiaev încerca sa îngenuncheze un
asemenea avva isihast, pe Florenski l-a bufnit plânsul. El nu-si imagina ca un teolog ca Berdiaev
poate sa mearga pâna acolo încât sa încerce sa îngenuncheze un sfânt.
Or, daca Berdiaev l-a putut defaima pe acest stareN Gherman, pe motiv ca nu era bine
pregatit intelectual, cu parintele Serafim nu i-ar fi mers. Parintele Serafim Rose dadea clasa, fiind
un adevarat geniu. N-am vrut sa insist foarte mult asupra remarcabilei usurinNe cu care asimila
cunostinNe, asupra faptului ca era cu adevarat iesit din comun. A învaNat atât de bine limba
chineza încât o tânara din comunitatea chinezeasca din San Francisco se simNea stânjenita de
chineza pe care o stia parintele Serafim. El nu numai ca a tradus Tao Te King-ul în limba
engleza, facând o traducere mai buna decât a celorlalNi orientalisti, mulNi dintre ei chiar chinezi,
ci a tradus punând în valoare sensuri pe care chinezii însisi le pierdusera din vedere. Parintele
Serafim Rose avea unele rezerve faNa de teologia academica nu pentru ca nu ar fi putut sa se
ridice la înalNimea ei, el însusi fiind o minte foarte ascuNita, ci pentru ca era constient de
îndepartarea unui segment destul de întins al teologiei academice de duhul SfinNilor ParinNi.
Parintele Serafim este numit de catre cei care-l cinstesc „parintele Serafim Noul Filosof”, sau
Filosoful de la Platina, asa cum Sfântul Iustin este numit de Biserica Iustin Martirul si Filosoful nu
pentru ca n-ar fi fost un teolog. Precum stiNi, la SfinNii ParinNi teologia era una cu filosofia, iar
parintele Serafim dobândise o cunoastere sporita a adevaratei teologii.
Închei aici cuvântul meu spunându-va ca, asa cum pentru parintele Serafim Rose existenNa
Sfântului Ioan Maximovici – care a fost facator de minuni înca din timpul vieNii – a fost o dovada
ca Dumnezeu este viu în Biserica, tot astfel pentru toNi crestinii ortodocsi prezenNa parintelui
Serafim Rose ar trebui sa fie o dovada vie ca Dumnezeu ne iubeste. Chiar daca a ales sa traiasca
pe un vârf de munte, parintele Serafim are sa ne spuna foarte multe. Ne ajuta sa nu fim precum
cei care ataca modernismul dar cad în capcana supercorectitudinii si Îl pierd pe Hristos din
inimile lor, ramânând cu El numai pe buze, ramânând cu niste teorii si traind o Ortodoxie
moarta.
Sa ne ajute bunul Dumnezeu ,pe cei care vrem sa cunoastem teologie adevarata, sa
mergem pe calea nevoinNelor, sa traim Ortodoxia inimii pe care a propovaduit-o parintele
Serafim. Amin!
56
În apararea Cuviosului parinte Serafim
Ioan Vladuca
O sa va spun câteva cuvinte despre Lazar Puhalo, acest parinte care a scris împotriva
parintelui Serafim Rose. Este un parinte care a fost caterisit si, dupa aceea, a trecut în alta zona a
Bisericii, sa zicem, unde a fost hirotonit ca episcop. Cartea se numeste Caile Ortodoxiei
contemporane, si atenNia asupra acestei carNi mi-a atras-o parintele ieromonah Evloghie de la
Manastirea Nera. Eu nu stiam de existenNa ei, dar parintele a observat-o înaintea mea, a citit-o si
mi-a trimis un scurt cuvânt despre aceasta carte, ca semnal de alarma64. Si pentru a înNelege ce
legatura avea Înalt Prea SfinNitul Lazar Puhalo cu parintele Serafim Rose, va trebui în câteva
cuvinte sa prezint un foarte, foarte scurt istoric.
Alexandru Kalomiros, un medic grec care s-a exprimat împotriva ecumenismului, la un
64 Din economie de timp, textul parintelui Evloghie privitor la Epistola despre parintele Serafim Rose inclusa în volumul Caile
ortodoxiei contemporane nu a mai fost citit la conferinNa. Anexam aici un fragment din textul – semnal la care face referire
Ioan Vladuca: Stânjenelii îi este dat sa se preschimbe în amara dezamagire la vederea usurataNii cu care, de-a lungul celor
patru pagini ale epistolei, sunt azvârlite cu veninos nesaN asupra parintelui Serafim Rose toate învinuirile pe care si le-ar
putea închipui o minte omeneasca, fie ea si una bolnava. Zugravit de catre arhiepiscopul Puhalo, parintele Serafim se arata a
fi un homosexual maniaco-depresiv, îmbibat de idei gnostico-teosofice, care prin stradaniile unor cercuri oculte a izbutit sa-si
faureasca o mincinoasa aura de sfânt si sa însele lumea cu ereziile sale tao-hinduso-neoplatonice.
Mai mult decât însasi gravitatea extrema a fiecareia dintre aceste acuze, ar putea stupefia lipsa desavârsita a
argumentelor care sa le susNina temeinicia. Autorul gaseste de cuviinNa doar sa aminteasca despre anumite „controverse” pe
care le-ar fi purtat – în scris – cu parintele Serafim, promiNând fugar ca va furniza în viitor oarece „materiale” pe aceasta
tema. Ca si având o legatura cu incriminarile de mai sus, se face caz de caterisirea parintelui Gherman (pe numele sau de
mirean – Gleb Podmosenski) si de existenNa unui fiu duhovnicesc al parintelui Serafim care, în urma unor dereglari psihice, ar
fi ajuns pâna la a se castra. Nu cunoastem în ce masura a fost dovedita cu adevarat homosexualitatea parintelui Gherman,
dupa cum ne scapa si mecanismele psihologice care l-au determinat pe David Scott sa se castreze. Si, oricum ar sta lucrurile,
ele nu pot sugera absolut nimic despre parintele Serafim. Este oare de trebuinNa sa i se aminteasca ierarhului Puhalo ca Însusi
Mântuitorul a avut un ucenic cleptoman si sinucigas? Ne-ar fi placut sa credem ca nu. Tot asa precum nu ne grabim nici noi
neaparat sa dam o anumita însemnatate faptului ca arhiepiscopul Puhalo îsi datoreaza caterisirii situaNia canonica de astazi
si ca îsi poate numara, la rându-i, în tagma ucenicilor un homosexual dovedit ca atare. Pe de alta parte, suntem cu toNii datori
sa ne aducem aminte de ticalosia excelent instrumentata juridic si mediatic prin care, în urma cu câNiva ani, vârfurile
masoneriei politice si ecleziastice cipriote urmareau caterisirea si condamnarea penala – sub acuzaNia de homosexualitate – a
mitropolitului aghiorit Athanasie al Limassolului, reînsufleNitorul Ortodoxiei în insula si totodata unul dintre cei mai iubiNi
arhierei ai lumii eline. Doar savârsirea unei netagaduite minuni dumnezeiesti, în chiar timpul sedinNei procesului ce se
declansase, a mai putut vadi nevinovaNia ierarhului vatopedin.
Cât priveste învinuirile „dogmatice” aduse Parintelui Serafim Rose, ne vedem pusi deocamdata în situaNia delicata de a
nu le putea nici macar lua în seama întrucât, în absenNa „materialelor” fagaduite, ele ramân niste vorbe goale, lipsite de orice
întemeiere. De altminteri, rezervele faNa de autorul „Epistolei” apar cu atât mai îndreptaNite cu cât întâia piatra de poticnire a
carNii sale este tocmai limpezimea dogmatica. Lasa loc unor îngrijoratoare semne de întrebare felul în care arhiepiscopul
întemeiaza scripturistic distincNiile între termenii „iad” si „hades”, respectiv „rai” si „paradis”. Încercarea sa de a da
cuvintelor Mântuitorului catre tâlharul de pe cruce sensul: „Astazi îNi spun aceste vorbe, ca vei fi alaturi de mine în Paradis
(nu în Rai!)” rusineaza pâna si cele mai îndrazneNe tâlcuiri sectare. De asemenea, susNineri precum aceea ca „ÎnvaNatura
potrivit careia sufletul … poate sa paraseasca trupul, sa aiba experienNe, sa primeasca viziuni, revelaNii, sa rataceasca din loc
în loc, sa fie alungat sau «cercetat si judecat» fara trupul sau este, esenNialmente, elenism pagân” arunca însemnate îndoieli
asupra chipului în care autorul îsi însuseste învaNatura ortodoxa despre înNelesul si urmarile judecaNii particulare a sufletelor.
Departe de a ne propune recenzarea carNii inchizitorului parintelui Serafim Rose, ne socotim datori sa semnalam asemenea
afirmaNii vrednice de atenNia oricarui teolog cu mintea întreaga…
(Cât priveste acuzaNia potrivit careia parintele Serafim a fost eretic pentru ca a susNinut învaNatura despre existenNa
vamilor vazduhului, ar trebui precizat faptul ca aceasta învaNatura nu îsi trage seva din mostenirea asiatica despre care
episcopul Lev (Lazar) Puhalo afirma ca parintele Serafim nu s-ar fi lepadat, ci se regaseste în învaNaturile multor sfinNi
ortodocsi (Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Ioan Maximovici, etc.). Cine îl considera eretic pe parintele Serafim din
pricina învaNaturii despre vami, ar trebui sa îi judece cu aceeasi masura pe sfinNii din a caror învaNatura parintele Serafim s-a
hranit. Si cine are îndrazneala de a face o astfel de afirmaNie – negând sfinNenia acestor marturisitori ai Bisericii – are o credinNa
îndoielnica. (Oare cine ar avea îndrazneala sa îl acuze de erezie pe parintele Nicodim MandiNa, autor al cunoscutei lucrari
Vamile vazduhului? Cei care l-au acuzat pe parintele Serafim ar face aceasta, fara mustrari de constiinNa – [n.red.])
57
moment dat a intrat în miscarea evoluNionismului teist. S-a ferit de o erezie si a cazut într-o alta
erezie. EvoluNionismul teist este erezia care afirma ca Dumnezeu a creat doar niste bacterii, niste
vietaNi unicelulare, si apoi le-a ajutat sa evolueze pâna la maimuNa si om. În cartea sa, Kalomiros
spune ca în ziua a cincea, identificata de el cu o era geologica, pestii, la porunca lui Dumnezeu,
ar fi iesit din apa pe uscat si s-ar fi târât pe uscat. Ar fi mers pe aripioarele lor si în cozile lor si sar
fi transformat în reptile amfibii, susNine Kalomiros. BineînNeles ca parintele Serafim Rose, bun
cunoscator al învaNaturilor SfinNilor ParinNi, a reacNionat împotriva acestei erezii si, în urma
acestei reacNii ortodoxe, a aparut aceasta carte: Ieromonahul Serafim Rose – Cartea Facerii, Crearea
lumii si omul începuturilor, editata în traducere româneasca la Editura Sophia si care se gaseste
înca pe piaNa, unde arata ca este imposibil sa împacam învaNatura ortodoxa cu evoluNionismul.
Un foarte bun prieten al lui Kalomiros, acest Puhalo, si-a luat raspunderea de a continua pe
aceasta linie disputa cu parintele Serafim. De aceea a scris aceasta carte în care îl defaimeaza pe
parintele Serafim Rose. Nu îndraznesc sa va citesc exact cuvintele, nici nu va recomand sa le
citiNi, sunt smintitoare. Pentru mine nu sunt prea murdaritoare, caci unde este multa murdarie,
nu se simte. Dar unde este mediu mai curat, se simte, si este posibil sa ramâna niste imagini
urâte pentru mulNi ani. De aceea prefer sa nu va citesc din cartea lui Lazar Puhalo. Un singur
lucru as vrea sa va citez, însa, scris de parintele Serafim Rose: care este concluzia sfinNiei sale
despre evoluNionism si despre evoluNionismul teist. „EvoluNionismul este strâns legat de
întreaga mentalitate afectata a putredului «crestinism» al Apusului. Ea este vehiculul noii
spiritualitaNi si a noului crestinism, în care diavolul se straduieste acum sa scufunde pe ultimii
crestini adevaraNi. Ea ofera o explicaNie alternativa a CreaNiei, faNa de cea a SfinNilor ParinNi. Sub
influenNa ei, crestinul ortodox ajunge sa citeasca Sfintele Scripturi fara sa le înNeleaga, ajustând
textul spre a se potrivi preconceputei sale filosofii a naturii. Acceptarea ei nu poate duce decât
la acceptarea unei explicaNii alternative si pentru alte parNi ale descoperirii dumnezeiesti, la
ajustarea automata a celorlalte texte scripturistice si patristice, spre a se potrivi cu
«înNelepciunea» moderna”.
58
O chemare la Ortodoxie
Stefan Francisc Voronca (traducator)
În calitate de traducator si convertit (ca tot a venit vorba de convertiNi) de la catolicism (ca
tot se vorbea de confesiuni), vreau sa spun doar câteva cuvinte despre parintele Serafim si
despre învaNatura sa, ceva ce m-a miscat. Sigur, întreaga sa opera este miscatoare, dar, oare cât
ne ramâne în inima din ea? Iata câte ceva din ce m-a impresionat pe mine. Ea este destul de
simpla si foarte bine prezentata de el însusi. De fapt, nu este o simpla învaNatura, ci chiar
propriul sau suflet, transpus în cuvinte, propria lui raportare la Dumnezeu, asa cum chiar el
spune aici [în Ne vorbeste parintele Serafim Rose – Scrisori - n.n.] despre cuvintele sale: „mai mulNi
mi-au spus ca cuvintele mele le-au mers direct la inima. Ca trebuie sa se adânceasca mai mult în
credinNa, fara sa se împiedice de elementele exterioare”. Problema „elementelor exterioare”
apare de mai multe ori în scrisori, apare si în celelalte carNi dar sub o alta forma si cu alNi
termeni.
Parintele Serafim are un cuvânt care pe mine personal m-a rascolit, asa-zicând, mi-a întors
fiinNa pe dos, la fel cum spuneau unii dintre iudei despre SfinNii Apostoli (în Faptele Apostolilor)
ca au întors lumea pe dos. Acest lucru cred ca a urmarit si parintele Serafim: lumea este întoarsa
pe dos, ea trebuie întoarsa si asezata într-o poziNie normala sau, asa cum ziceau opozanNii
SfinNilor Apostoli, respectiv ai parintelui Serafim, ca asta ar însemna întoarcerea ei pe dos.
Pe mine, cel care m-a întors prima data pe dos a fost parintele Cleopa. M-a luat, asazicând,
de mijloc si m-a aruncat în staulul Ortodoxiei, pentru ca a fost un cuvânt „care a mers la
inima”, a fost un cuvânt care a venit direct de la Dumnezeu. Prin el – prin parintele Cleopa – sau
prin parintele Serafim, L-am simNit pe Dumnezeu mai aproape. L-am simNit pe Dumnezeu
vorbind direct omului. Chiar înainte sa fiu ortodox, cunosteam destule lucruri despre
Ortodoxie, stiam cât de departaNi erau catolicii de dreapta credinNa, citind teologii rusi, citindu-l
pe parintele Staniloae s.a.m.d., cunoscând elementele exterioare, cunoscând adevarul (mai puNin
cel trait – Adevarul – Persoana) si crezând în el, dar, cu toate acestea, nu treceam la Ortodoxie.
Sigur, carNile pe care le citeam aveau ceva din Duhul Cel Sfânt al acelor teologi sau parinNi, dar
parca nu mi se adresau personal (desi erau scrise pentru toNi). Pur si simplu nu vedeam
persoana scriitorului, cu toata expresia sa de traitor al Ortodoxiei. Ma întrebam de ce, de ce nu
trec pâna la urma la Ortodoxie. De ce? Pentru ca vedeam mai mult o Ortodoxie a minNii (fie ea
în TradiNie patristica sau biblica), care nu cutremura fiinNa din temelii, întorcând-o spre Hristos.
În biserica catolica rosteam Crezul fara Filioque, osândeam erorile catolice (au oare vreun
numar?), începeam sa fiu, oarecum, un ortodox în catolicism. Era problema elementelor
exterioare. Mi se spunea ca Ortodoxia e asa si pe dincolo, or n-am vazut pe cineva, pe cineva cu
cuvinte mergatoare la inima, cuvinte ce rastoarna suflete, asa cum era ravasit cu totul sufletul
iudeilor care Îl ascultau pe Hristos. Citisem puNin din parintele Cleopa, dar nu m-a convins prea
mult. Vazusem o caseta video cu el, vazusem una si cu parintele Staniloae, cuvintele mi-au
mers la inima si au zdrobit acel zid care o împrejmuia.
Problema convertirii nu trebuie pusa foarte mult confesional, trasând niste graniNe între
confesiuni, ca noi suntem ortodocsi si ceilalNi sunt catolici sau heterodocsi s.a.m.d. Problema sta
în raportarea la Dumnezeu. Nu suntem noi responsabili ca suntem ortodocsi, sau cei care sunt
catolici sunt responsabili si vinovaNi sau nevinovaNi ca sunt catolici. Pur si simplu, asa am ajuns,
asa a vrut Dumnezeu, desi nu poate fi vorba, bineînNeles, de o alegere arbitrara. Dintr-un
paradox, cum s-ar spune. Rabdarea lui Dumnezeu, ProvidenNa lui Dumnezeu. Parintele Serafim
a ajuns la Ortodoxie printr-un paradox providenNial, sau „existenNial”. As putea spune, din
59
scrisorile lui, [ca a ajuns] miscat foarte mult de cuvântul Sfântului Episcop Ioan Maximovici.
Numele lui se regaseste adesea în Scrisori; Parintele Serafim vorbeste despre el, vorbeste despre
rugaciunea pe care o îndrepta catre el si spunea ca încearca sa mearga pe aceeasi linie. Totusi nu
era singura personalitate pe care o urma, mai erau si alNi episcopi, numele lor fiind pomenite de
asemeni în Scrisori.
A doua chestiune pe care as vrea sa o ating este problema unei mentalitaNi pe care el
încerca sa o traiasca, o mentalitate, spune el, de catacomba. Aceasta afirmaNie m-a impresionat
foarte mult si, dupa cum stiNi, el s-a adâncit sau a „coborât” în padurile Californiei, în
catacombele Californiei daca vreNi, unde a încercat sa se întoarca, oarecum, la cugetul ParinNilor, la
acel cuget rupt de lume dar facut una cu lumea, una cu adevarata fire a lumii. Daca noi suntem
în lume, sa nu credem neaparat ca o si cunoastem. Adesea relaNiile dintre noi sunt exterioare,
desi traim împreuna, paradoxal, ne „ascundem” unii de alNii, vorbim mai mult de obiectele care
ne înconjoara, iar crestinii de astazi – printre care cred ca ma numar – numiNi de Cuviosul Paisie
Aghioritul „fierturi” – discuta despre unele rânduieli bisericesti si „aspecte” bisericesti, care
merita, chipurile, mare atenNie. În acest sens, apropos de aceasta mentalitate, el vorbea – cred ca
pe sute de pagini – despre atitudinea crestinilor faNa de lume. Acest lucru m-a rascolit foarte
mult. Pur si simplu, recitind traducerea pe care am facut-o, m-a cuprins o deznadejde profunda.
Ma întrebam: Oare ce fel de credincios mai sunt? Oare mai sunt crestin? Oare ce pot face mai departe?
Vorbea, de exemplu, despre lipsa de vlaga a ortodoxiei, despre crestinii ortodocsi, care au ajuns
la o comoditate foarte mare etc. Aici ne ducem cu gândul, bineînNeles, la Cuviosul Paisie
Aghioritul, si cei care l-au citit pot face foarte multe paralele între cei doi autori. Acest lucru m-a
rascolit foarte mult si am ajuns la concluzia ca cuvintele lui nu sunt niste simple analize sau
pareri împodobite cu exemple sau citate patristice, sunt niste cuvinte pe care tânarul sau adultul
framântat, omul dezorientat, caruia Îi este frica de Dumnezeu, care-L cauta pe Dumnezeu cu
„disperare”, le primeste cu toata inima. Ele emana o putere care poate sparge inimi împietrite,
au caracterul unor cuvinte care patrund si zdrobesc inima. Si mi-am zis: dupa atâtea lecturi,
dupa lectura parintelui Staniloae sau a parintelui Cleopa, Paisie Aghioritul s.a.m.d., pâna când
voi continua sa citesc, sa mi se frânga inima si, dupa aceea, sa se împrejmuiasca la loc cu zidul
cel vechi, cu omul cel vechi. Oare câNi ParinNi buni ne va mai da Dumnezeu în aceste vremuri de
pe urma? Poate ca tot mai puNini, deoarece tot mai puNini sunt si aceia care îi asculta. Si m-am
gândit si la afirmaNia Mântuitorului: Du-te si nu mai pacatui, ca sa nu-Ni fie Nie mai rau! Aceasta este
o afirmaNie foarte grava si care ne responsabilizeaza foarte mult. Daca pe acesti parinNi sfinNi,
poate ultimii din secolul XX, nu-i vom asculta, nu vom asculta cuvintele lor cu putere, cuvintele
lor foarte aproape de noi, foarte aproape de problemele noastre, ce vom face mai departe? Vom
ramâne doar cu niste lecturi? El vorbea într-un studiu – Cum sa-i citim pe SfinNii ParinNi – pe care,
cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa-l traduc – despre lecturile patristice, fiind împotriva
lecturii dezordonate a Parintilor, care nu duce altundeva decât la ratacire. El se referea si la acei
editori de texte patristice si la absurditatile pe care acestia le debiteaza. Din nefericire, si în
spatiul românesc exista acest tip de editori, care, în vremurile de pe urma aflati, departe de a
încerca sa propovaduiasca pe Hristos prin ceea ce publica, editeaza simple texte – adesea fara
nici o binecuvântare – întru promovarea unei ortodoxii a minNii, bazata pe „acurateNea filologica”
a textelor si mai puNin pe Duhul pe care acestea Îl conNin.
Cineva spunea ca, daca vom citi cutare parinte (dându-l ca exemplu la întâmplare pe
Sfântul Simeon Noul Teolog), ne putem realmente îndraci, batjocorind cuvântul Domnului,
cum scrie Sfântul Maxim Marturisitorul despre astfel de cititori, si facând o teologie a
demonilor.
Poate ca cea mai mare lupta a parintelui Serafim a fost împotriva unei astfel de teologii.
Studiul amintit si Scrisorile ne dau nenumarate exemple. Prin urmare, atât el cât si ceilalNi parinNi
sfinNi pe care ni i-a dat Dumnezeu în aceste vremuri de pe urma nu trebuie sa ramâna o lectura
oarecare, ci trebuie urmaNi degraba. Daca nu îi urmam, fie ne vom trezi ortodocsi „autentici”
60
traind o îndoielnica ortodoxie a minNii – dupa cum spunea parintele Serafim – fie, dupa cuvântul
Mântuitorului, ne va fi noua mai rau…
61
O expresie care m-a izbit si care ni se pare foarte simpatica. Spune parintele Serafim Rose
la un moment dat: „Noi traim într-un paradis al nebunilor”. Un paradis al nebunilor, de ce?
Pentru ca – este foarte evanghelica expresia – pentru ca nu ne deosebim prea mult de nebunul
din Evanghelie caruia i se spune: Nebune, în noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul tau si cele ceai
agonisit ale cui vor fi? Ni se propune si avem, deci, aceasta nebunie. În Psalmi se spune: Zis-a cel
nebun în inima lui: „Nu este Dumnezeu”. În pilda celor zece fecioare, la fel, cinci dintre ele erau
nebune.
E foarte dura aceasta expresie, dar traim într-un paradis al nebunilor. Pentru ca, daca
cineva ne-ar propune sa ne despuiem de ceea ce avem, adica de titluri, de un statut oarecare,
social, de avere, nu stiu ce-am putea sa fim. Nu stiu ce suntem. Sa cugetam la aceasta optiune pe
care o au cei care se convertesc, cum este cazul parintelui Rafail sau al parintelui Serafim Rose,
sa cugetam la aceasta retragere într-o pustie care nicidecum nu pustieste, ci este o pustie care
aduna acel nisip al timpului care pustieste într-o clepsidra care curge spre vesnicie.

 sursa

Semnele vremurilor
de parintele Serafim Rose

Traducere de Stefan Francisc Voronca
Carte tiparita cu binecuvântarea
Prea Sfintitului Parinte GALACTION,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Editura Biserica Ortodoxa
Editura Egumenita
Galati 2004

© 2003 pentru editia de fata
Editura Egumenita, Galati, România.
Editura Egumenita
I.S.B.N 973-7952-30-8
Editura Biserica Ortodoxa

Posted in Uncategorized | Tagged , | Un comentariu

DESPRE CRIZA MONDIALĂ

Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală şi ce înseamnă ea.
Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbeşte când ai ceva mai bun decât tăcerea”, spune sfântul Grigorie Teologul. Şi deşi socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuşi, din dragoste faţă de tine, îţi voi înfăţişa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul l, 5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100, 1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29, 27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5, 22; 12, 31). Şi Apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de
la casa lui Dumnezeu (I Petru 4, 17).
Înlocuieşte cuvântul judecată cu cel de criză, şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia
necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.
Până să vină vremurile de acum, popoarele europene întrebuinţau cuvântul „judecată” în loc de criză de câte ori se abătea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou şi cel pe înţeles cu unul de neînţeles. Când era secetă, se spunea:

„Judecata lui Dumnezeu!” Când era inundaţie: „Judecata lui Dumnezeu!” Când era război sau molimă: „Judecata lui Dumnezeu!” Când era grindină, cutremure, omizi, şoareci, iarăşi şi totdeauna: „Judecata lui Dumnezeu!” Iar asta înseamnă: criză prin secetă, criză prin inundaţii, criză prin războaie, molimi şi aşa mai departe. Şi actuala restrişte financiar-economică este privită de popor ca o judecată a lui Dumnezeu, dar nu este numită , judecată”, ci „criză”. Ca restriştea să fie sporită prin neînţelegere! Fiindcă atunci când se rosteşte un cuvânt pe înţeles,
cum este Judecată”, se ştie şi pricina pentru care a venit restriştea, se ştie şi Judecătorul care a îngăduit-o, se ştie, în fine, şi scopul pentru care a fost îngăduită ea. Iar când e folosit cuvântul „criză”, cuvânt neînţeles de toţi şi de oricine, nimeni nu ştie să lămurească nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce. Aceasta este singura deosebire dintre criza actuală şi criza care este de la secetă sau inundaţie sau război sau molimă sau omizi sau vreo altă năpastă.
Mă întrebi de cauza crizei actuale, sau de cauza actualei judecăţi a lui Dumnezeu?
Cauza este întotdeauna aceeaşi. Cauza secetelor, inundaţiilor, foametelor şi a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este şi cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, şi Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deştepte conştiinţa, să-i înduhovnicească şi să-i întoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă. Şi, cu adevărat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminţi pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanţe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din
Ierusalim. A pricinuit o panică nemaipomenită între comercianţi şi schimbătorii de bani.
Înalţă, coboară, schimbă, tulbură, înspăimântă: face totul ca trufaşele căpşoare ale înţelepţilor europeni şi americani să se trezească, să li se deştepte conştiinţa şi să se înduhovnicească. Ca cei ancoraţi în limanul siguranţei materiale să îşi aducă aminte de sufletul lor, să îşi recunoască fărădelegile şi să se închine Dumnezeului Preaînalt, Dumnezeului Celui viu.
Cât va ţine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat. Atâta timp cât trufaşii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula în faţa Celui Atotputernic. Atâta timp cât oamenii şi popoarele nu se vor gândi să traducă neînţelesul cuvânt „criză” pe limba lor şisă strige cu suspinare şi pocăinţă:, Judecata lui Dumnezeu!”
Spune şi tu, cinstite părinte, „judecata lui Dumnezeu” în loc de „criză”, şi totul o să-ţi fie limpede.
Sănătate ţie şi pace!

Episcop Nicolae Velimirovici

Posted in CUVANTUL | Tagged , | Scrie un comentariu

Libertate vs Sclavie

Libertate vs Sclavie. Iluzie versus Adevar. Suntem neo sclavi muncitori dar traim in iluzia ca suntem liberi. NWO, omul zombie si sclavia moderna (nom)

i am free sunt liber libertate vs sclavie iluzie versus adevar suntem neo sclavi muncitori moderni traim in iluzia ca suntem liberi NWO omul zombie sclavia moderna libertate normalitateAm scris în multe texte de pe acest blog că noi, oamenii obişnuiţi, suntem sclavi muncitori exploataţi de către “stăpânii” care conduc lumea din umbră, adică o elită profitoare care profită de pe munca depusă de noi în fiecare zi. Sigur că pentru cineva educat – manipulat – convins tot timpul vieţii că este liber (de Școală și Mass Media), acceptarea acestui lucru este dificilă. Am încercat eu să explic câte ceva despre sclavia din ziua de azi în textul trecut despre Sclavia modernă (citiți mai întâi acest text, unde am explicat pe scurt faptul că noi toți muncim, indiferent ce, iar de rezultatul muncii noastre se bucură/profită unii băieți deștepți care ne exploatează, despre sclavia în occident și cea din țări sărace, plus un video explicativ de 13 minute). Pe lângă ce am explicat în acel text, parcă mai trebuie făcute anumite precizări, despre libertate vs sclavie, despre iluzie versus adevăr, despre faptul că suntem în realitate neo – sclavi muncitori, dar trăim zi de zi în iluzia că suntem liberi, despre sclavia veche și sclavia nouă etc. De aceea am scris pe blogul Ce-i cu noi? acest nou text, cu mai multe detalii despre noua ordine mondială (NWO), omul zombie și sclavia modernă. Este importantă conştientizarea adevărului despre lumea reală în care trăim, chiar dacă este dur şi grav, pentru că doar aşa ne putem elibera…

Iată subiectele detaliate în acest articol:

Introducere

Discuţii plecând de la definiţia libertăţii

Dependenţă/independenţă – exemple de dependențe; cum putem fi mai independenți

Oamenii percep greşit libertatea – exemple de libertăți iluzorii

Comparaţie Sclavia veche vs Sclavia modernă

Documentar Sclavia modernă (2)

FOTO Sclavia modernă

Detalii în continuare:

Introducere:

Oamenii au impresia greşită că sunt liberi pentru că au fost supuşi de-a lungul vieţii lor unui proces continuu de îndobitocire în masă. Această îndobitocire are loc prin sistemul de educaţie care NU îţi vorbeşte nimic despre lumea REALĂ în care trăim şi care te înregimentează, te îndoctrinează, te învaţă să respecţi autoritatea şi te pregăteşte pentru viaţa de muncitor docil – o adevărată Educaţie pentru turme. Pe lângă îndobitocirea din Şcoală există şi manipularea, prostirea, imbecilizarea făcută de Mass Media centrală. Împreună, Şcoala (educaţia “clasică”) şi Presa (mass media vândută – mai ales prin TV) asigură DISTRUGEREA MENTALĂ a indivizilor încă de mici. Rezultatul este ceea ce vedem în fiecare zi în jurul nostru: oameni docili care muncesc (INDIFERENT CE!) zi de zi pentru a supravieţui, de a căror muncă PROFITĂ nişte băieţi deştepţi – politicienii care fură fără jenă şi stăpânii lor din umbră. Iar oamenii care muncesc zi de zi pentru a-i ţine în spate pe aceşti criminali ACCEPTĂ situaţia în care se află – acceptă să fie SCLAVI. (prin asta se vede cel mai bine distrugerea mentală: acceptarea vieţii de sclav muncitor, obedienţa, docilizarea, acceptarea Sistemului ca şi cum ar fi normal).

oi ingradirea omului libertate vs sclavie iluzie versus adevar suntem neo sclavi muncitori moderni traim in iluzia ca suntem liberi NWO omul zombie sclavia moderna libertate normalitate

Dacă veți căuta pe internet ”sclavia modernă” sau ”modern slavery” veți găsi informații doar despre traficul de ființe umane, prostituție, condiții improprii de muncă etc. Oameni buni, asta este doar ILUZIA care ni se servește, că doar UNII oameni ar fi sclavi – ăia asupriți fizic, ținuți captivi fizic, abuzați fizic, exploatați fizic, puși la muncă peste posibilitățile lor fizice etc. Cică ar fi vreo 25 de milioane la nivel mondial. Este o manipulare care să ne inducă nouă impresia că noi, care nu ne aflăm în acele condiții, suntem liberi! Aceea este doar sclavia ”veche” care are loc și în prezent! În realitate, în prezent există DOUĂ tipuri de sclavii – cea veche („clasică”) și cea nouă („modernă”). Cea mai gravă în prezent este sclavia modernă (care e ALTFEL decât sclavia veche – detalii mai jos). Însă pe net o să vedeți că oamenii se referă la sclavia veche ce are loc în prezent ca fiind ”sclavia modernă”, special pentru a elimina din vocabular / gândire / conștientizare a ideii că ar exista și o neo-sclavie, un nou tip de sclavie. Sclavia modernă la care mă refer eu pe acest blog este mult mai gravă pentru că ÎI CUPRINDE PE TOȚI OAMENII CARE SUNT CONDUȘI DE POLITICIENI CORUPȚI! Adică este vorba de MILIARDE de sclavi muncitori moderni!

Definiţia Libertăţii:

Oamenii au impresia că sunt LIBERI. Haideţi să vedem în DEXonline ce înseamnă libertate:

LIBERTÁTE, (4libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.  2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân; independență; 3. autonomie;   lipsă a restricțiilor;

Putem acţiona după propria voinţă sau dorinţă? Da, dar doar în anumite cazuri! Există o lipsă a restricţiilor? NU, suntem foarte limitaţi! Şi nu e vorba de limitarea normală (“libertatea ta se opreşte unde începe libertatea altuia” bla bla) ci suntem limitaţi mai ales de chestii precum BANII, sănătatea etc. Detalii mai jos.

Putem acţiona conştient în condiţiile cunoaşterii legilor de dezvoltare a naturii şi societăţii? NU! Vi se pare că oamenii cunosc legile dezoltării naturii? NU! Oamenii cunosc cum funcţionează de fapt societatea umană, lumea în care trăim? NU! Oamenii sunt conştienţi de ce se întâmplă în jurul lor? NU!

Ne bucurăm de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat? NU! Chiar Statul mafiot în care trăim noi acum (pentru că este condus, la propriu, de mafioţi şi se comportă în stil mafiot) ne încalcă zilnic o grămadă de drepturi! În ultimii 5 ani au fost NEaplicate 2 referendumuri naționale în care poporul s-a manifestat clar (parlament cu maxim 300 de parlamentari în 2009 și Băsescu să moară politic în 2012). Faptul că un referendum NAȚIONAL unde se exprimă poporul SUVERAN nu este respectat spune tot despre cine conduce lumea în care trăim (NU NOI!). Doar că noi nu ne cunoaştem drepturile, nu avem pretenţii în legătură cu drepturile noastre şi, de fapt, nici nu ne pasă… (distrugerea mentală de care vorbeam mai devreme).

Poate unii oameni consideră că termenul “mafiot” e greşit sau prea dur atunci când ne raportăm la politicieni. Păo hai să vedem în DEXonline ce înseamnă mafie şi cu ce se ocupă mafioţii:

MÁFIE s. f. ♦ Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. ♦ Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care îsi apără reciproc interesele (meschine); grup de indivizi cu îndeletniciri ilicite;  Grup, asociație de persoane unite pentru a-și satisface prin orice mijloace interesele private, chiar împotriva celor publice;

buna credinta e mai importanta de baza eliminatorie decat competenta pentru om politic politicieni clasa politica schimbata Criterii alegere politicieni. Cu cine votam romania interes bine national

Seamănă cu politicienii corupţi de la conducerea statelor, nu-i aşa?

Revenind la definiţia libertăţii, cică libertatea ar fi starea unei persoane care nu este supusă unui stăpân. Suntem noi fără de stăpân? Ce înseamnă stăpân? Nenea ăla rău care are un bici şi te loveşte când nu munceşti pe câmp suficient de bine? AAAHAHAHAHA! Aşa era pe vremuri! Acum sclavia modernă e altfel! Tu unde ai trăit în ultimii ani? La TV? Acum stăpânul e ASCUNS şi profită de munca sclavului fără să poată fi făcută o legătură atât de uşor. Acum sclavul nu ştie pentru cine munceşte exact. Acum sclavul chiar crede că munceşte doar pentru el. Acum sclavul SE CREDE LIBER. Însă ca sclavul să priceapă că nu e liber trebuie în primul rând SĂ ÎI PESE. Apoi, să citească mai mult ca să afle adevărul despre viaţa în care trăieşte.

Oamenii nu pot vedea că sunt sclavi pentru că sunt distruşi mental. Distruşi mental fiind, NU LE PASĂ – aceasta fiind prima “bubă”. Dintre cei cărora le pasă, mulţi nu pot înţelege că sunt sclavi pentru că gândesc pe termen scurt (în timp ce Sistemul de exploatare în care trăim ca sclavi este creat şi gândit pe termen lung) şi pentru că nu văd lucrurile în ansamblul lor, ci doar bucăţica de “lume” care îi vizează direct pe ei. Dacă s-ar imagina undeva deasupra lumii şi s-ar uita, detaşat, la lumea de sub ei, ar vedea că masele de oameni sunt nişte furnicuţe care muncesc toată ziua şi că de munca lor profită “unii” care nu muncesc deloc, dar care trăiesc în lux pe spinarea sclavilor moderni. Alte lucruri care ne “orbesc” puteţi citi aici: Ce ne împiedică să vedem adevărul din jurul nostru.

……………………………………………………………….

Dependenţă/Independenţă:

Cică libertate ar mai însemna INDEPENDENŢĂ / AUTONOMIE … Suntem noi nişte oameni INDEPENDENŢI? Haideţi să luăm cazul unui orăşean obişnuit şi să vedem cât de independent este:

Stăm la oraş, într-un bloc, ca tot omu’. Avem nevoi ca tot omu’: să avem unde dormi, să avem ce bea şi ce mânca, să avem cu ce să ne îmbrăcăm, să ne deplasăm, să facem tot felu’ de lucruri (energie) etc.

Mai concret de atât:

Avem nevoie de adăpost, de o CASĂ – dacă nu avem casa noastră, trebuie să plătim CHIRIE, moment în care devenim dependenţi de SALARIU sau alte încasări de bani, adică dependenţi de locul de muncă și de CINEVA care ne asigură acel venit. Dacă plătim rate pentru casa în care stăm, suntem dependenţi de BANCĂ – cea care ne-a dat creditul să luăm casa şi deci dependenţi de banii încasaţi lunar şi angajatorul/afacerea care ne oferă acei bani.

Avem nevoie de apă de băut şi îmbăiat. Ai râu nepoluat aproape? Ah, nu ai? Atunci eşti dependent de cei care îţi oferă apă la chiuvetă şi la duş! Şi trebuie să plăteşti pentru ele!

Avem nevoie de mâncare. Ne producem singuri hrana? NU? Deci suntem dependenţi de cei care produc hrana pe care noi o cumpărăm, deci ajungem iar la dependenţa de BANI.

Avem nevoie de gaze pentru încălzire și gătit. Ai un puț de gaz în curte și-ți produci singur gaze naturale pentru a le folosi în gospodărie? NU! Atunci ești dependent de cei care ți le oferă, pe care trebuie să îi plătești lună de lună ca să ți le ofere și care îți pot tăia gazu’ oricând are chef mușchiu’ lor => Dependență!

Avem nevoie de oameni care să ne ia gunoiu’. Sau…avem o groapă de gunoi în apartament și depozităm acolo? NU, n-avem, așa că plătim o companie să ne scape de gunoiul produs => suntem dependenți și de companie și de banii pe care trebuie să i-i dăm lună de lună.

Avem nevoie de haine, ca să nu umblăm în c#r#’ gol pe stradă. Ne facem singuri haine? NU! Strămoşii noştrii îşi făceau pe vremuri singuri hainele! Noi însă am aruncat războaiele de ţesut la gunoi, că ocupau loc în pod! Noi, acum, ăştia civilizaţii, ne luăm hainele din MALL! Şi nu le luăm, ci le CUMPĂRĂM. Deci suntem dependenţi de cei care ne oferă hainele şi de BANI pentru a le putea cumpăra.

Avem nevoie să ne deplasăm dintr-un loc în altul. Vrem maşină? Foarte bine! Scoate banu’! Vrei benzină în maşină! Foarte bine! Scoate banu’ lună de lună! (dependenţă!). Vrei să mergi cu avionul / trenul? Cumpără bilet! (sau ai propriul tău avion/tren? tot cu bani l-ai luat?) Vrei să mergi cu transportul în comun? Scoate banu’ de abonament! (dependenţă!) Vrei să mergi cu bicicleta? Îţi fabrici singur bicicletă? Nu! Atunci cumpără una! Scoate banul! Dependență!

Avem nevoie de energie pentru tot confortul şi toată bunăstarea vieţii moderne (frigider, aragaz, maşină de spălat, calculator, laptop, tabletă, telefon mobil etc etc etc). Îţi produci singur electricitate? NU! Ei bine, atunci eşti dependent de cei care îţi oferă curent electric! Şi plăteşti bani ca să îl ai. Dacă se supără cineva sau ai întârziat cu plata facturii, PAC, ai rămas fără curent! DEPENDENŢĂ!

Avem nevoie de internet. Ai internet în buzunar? N-ai => şi p’ăsta tre să-l cumperi de undeva. Iar dacă se supără cei care îţi dau internet, rămâi imediat fără. Că banii sunt totuşi doar nişte hârtii. Nu vor putea cumpăra la infinit lucruri…

Acestea sunt doar câteva exemple care demonstrează că NOI SUNTEM DEPENDENŢI DE FOARTE MULTE LUCRURI. Iar un om dependent este MAI VULNERABIL decât un om independent. Însă cei care conduc lumea NU VOR ca tu să fii independent, tocmai din acest motiv: ca să fii vulnerabil, dependent de serviciile oferite indirect de ei, ca să fii captiv, să nu te poți descurca singur şi să fii uşor de controlat și stăpânit.

bila nori aripi libertate vs sclavie iluzie versus adevar suntem neo sclavi muncitori moderni traim in iluzia ca suntem liberi NWO omul zombie sclavia moderna libertate normalitate ceicunoi

Cele mai multe dependenţe ale noastre (dar nu toate!) sunt legate de bani şi de accesul nostru la bani. Cine controlează banii? Stăpânii mai mult sau mai puţin ascunşi ai lumii! SUNTEM DEPENDEŢI DE BANI => SUNTEM DEPENDENŢI DE CEI CARE GESTIONEAZĂ şi PATRONEAZĂ SISTEMUL MONETAR / FINANCIAR / ECONOMIC LA NIVEL PLANETAR (pe care noi nici măcar nu-l înţelegem – cine să ne înveţe, Şcoala?) => SUNTEM DEPENDENŢI DE STĂPÂNII LUMII. Exact ce-şi doresc! Să fim la mâna lor! Deci iată că avem stăpâni, chiar dacă nu îi vedem foarte clar și nu înțelegem perfect mecanismele prin care ne controlează. Ei însă există acolo…de muuuulți ani și profită de munca popoarelor lumii.

UN OM LIBER ESTE UN OM INDEPENDENT! NOI NU SUNTEM INDEPENDENŢI => NU PREA SUNTEM LIBERI!

Independența (și deci libertatea) ÎNCĂ mai poate fi obținută în România, prin eliminarea infractorilor mafioți criminali de la conducerea țării și înlocuirea lor cu oameni de bună credință și patrioți. Pe cont propriu, doar pentru viața personală, putem de asemenea deveni mai independenți (dar niciodată cu adevărat liberi, atâta timp cât suntem conduși de criminali), prin: o viață cât mai simplă; nepunerea de preț pe lucruri cretine, neimportante vieții și consumatoare de bani (jocuri, cazinouri, modă, haine, mașini, bijuterii, ceasuri, gadget-uri, excursii luxoase etc); mutarea la țară și trăirea unei vieți cât mai autonome; crearea, administrarea și trăirea în și dintr-o mini fermă; bicicletă pentru deplasare; troc/schimb de produse în loc de comerț etc.

Oamenii percep greşit libertatea:

Până aici am discutat puţin plecând de la definiţia liberătăţii din DEX. Pentru cei care încă nu s-au convins că NU SUNT LIBERI, vom discuta în continuare plecând de la modul în care resimt concret oamenii libertatea şi ce înţeleg ei prin ea.

Oamenii “orbi” / “oi” / “sclavi moderni” / “adormiţi” au o interpretare / înţelegere îngustă / limitată a Libertăţii. Ei se uită la ei şi-şi zic în tot felul de situații, inconştient, fără să verbalizeze, că sunt liberi. Din păcate toate aceste “libertăţi” sunt ILUZII. În practică ele fie nu se aplică, fie nu îşi ating scopul. Care este scopul libertăţii? Atingerea acelui lucru pe care îl vor toţi oamenii: bunăstare fizică şi/sau psihică. Degeaba ai una dintre libertăţile de mai jos, dacă ea nu poate fi valorificată, dacă o ai doar pe hârtie şi ea nu se aplică în practică şi dacă ea nu te ajută concret să îţi fie mai bine!

oameni orbi orbiti libertate vs sclavie iluzie versus adevar suntem neo sclavi muncitori moderni traim in iluzia ca suntem liberi NWO omul zombie sclavia moderna libertate normalitate ceicuno

Exemple de libertăți iluzorii:

Uite, dacă vreau pot să mă duc mâine din oraşul X în oraşul Y, sau pot chiar să merg în ţara Z. Deci sunt liber! (libertate de mişcare) – o iluzie! Ca să te poți deplasa dintr-un oraș într-altul sau dintr-o țară în alta ai nevoie de BANI! Toți suntem dependenți de bani pentru a ne deplasa! Cei care au suficienți bani (puțini la număr raportat la întreaga populație), da, se vor putea deplasa. Pentru cei mai mulți însă (care nu au suficienți bani, pentru că suntem ținuți special în sărăcie), deplasarea NU SE POATE FACE din lipsă de bani. Deci unde e libertatea de mișcare? În plus, foarte mulți vorbesc despre mărinimia UE care ne-a permis să ne deplasăm în ”civilizația din Vest” și chiar să trăim și să lucrăm acolo. Oameni buni: este DOAR SCHIMBAREA DE TARLA! V-ați dus să fiți sclavi moderni în altă parte! D’aia v-au și lăsat această ”libertate de mișcare”… (vezi textul cu Iluziile românilor).

Uite, dacă vreau, pot să cred în ce divinitate vreau şi să mă rog cui vreau eu. Deci sunt liber! (libertate în manifestarea credinţei) - Da, dar când Biserica Română și credința strămoșească sunt atacate continuu pentru a fi distruse și eliminate din peisaj, când instituția BOR este căpușată de interese ascunse anti-românești, mai avem parte de libertate privind religia ortodoxă a 80% dintre români? Ceva detalii în textul ăsta: Credinta stramoseasca, identitatea nationala si familia traditionala impiedica distrugerea mentala, psihica si spirituala a omului.

Uite, dacă vreau pot să mă gândesc la ce vreau şi să am propria opinie în legătură cu orice. Deci sunt liber! (libertate de conştiinţă) – foarte frumos, gândește ce vrei tu! La ce te ajută? Trăiești mai bine?

Uite, presa scrie despre aia, aia şi ailaltă, îi dă în gât pe ăia răi, deci presa e liberă! (libertatea presei) – ILUZIE! În realitate, presa este vândută și lucrează pentru interese anti-românești. Detalii în textele Ce învățăm de la TV și Iluziile românilor.

Uite, politicieni ”grei” și afaceriști mafioți au ajuns la închisoare – deci justiția funcționează și e liberă! – CE MĂ? Să fim serioși și să nu ne îmbătăm cu apă rece! Da, unii mafioți ajung pe la închisoare. DAR SE ÎNTÂMPLĂ DOAR PRIN EXCEPȚIE! Cei mai mulți trăiesc bine mersi! Iar cei care ajung, RAR și PRIN EXCEPȚIE pe la închisoare STAU FOARTE PUȚIN ACOLO! Merită să stai pe la închisoare un an doi ÎN CONDIȚII PREFERENȚIALE pentru cele câteva sute de milioane de euro furate, zic eu… În plus, niciodată la închisoare nu ajung ADEVĂRAȚII MAFIOȚI, ăia care conduc treburile din umbră, pe care nu îi cunoaștem…ci doar instrumentele lor penibile, găinarii/marionetele politice sau afaceriștii lu’ pește.

Uite, dacă vreau pot să exprim opinia mea şi în scris şi în public. Deci sunt liber! (libertate de exprimare) – Semi-iluzie! Da, poți foarte frumos să scrii aproape tot ce vrei pe internet (cum fac eu cu acest blog). Dar în ce măsură îți este îmbunătățită viața în urma acestei chestii? În primul rând nu poți scrie ORICE – există restricții legale și riști amenzi. Apoi, degeaba scrii tu ceva pe un blog, DACĂ NU CITEȘTE NICI MOARTEA! Ideea de libertate de exprimare nu se referă doar la glăsuire în neant, ci la ”să conteze opinia ta” (cumva, undeva). Dacă tu scrii ceva pe un blog unde nu intră nimeni, aia nu e libertate de exprimare ci doar iluzia că ai libertate de exprimare. Câți dintre noi putem lansa un mesaj care să ajungă la mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de oameni în timp rapid? Păi foarte puțini. În principiu ai nevoie de mulți bani, ca să pornești un site de știri sau o televiziune. Și apoi să te menții pe piață într-o piață în care ȘPAGA și CORUPȚIA sunt sfinte… Sigur, există Facebook unde se pot propaga mesaje destul de rapid, însă…și acolo ești dependent de FB. Dacă se supără cineva pe tine PAC ai rămas fără cont. Fă o plângere! Acționează-i în instanță! HA HA! Deci libertatea de exprimare este după părerea mea formată din 2 părți: 1.Posibilitatea de a glăsui ce vrei tu și 2.Accesul ”glăsuirii” la publicul larg. În concluzie, deși există ceva libertate de exprimare în România, consider că ea este puternic viciată/limitată.

Uite, pot să votez cu cine vreau eu şi pot să candidez dacă am chef! Deci suntem reprezentaţi şi conduşi de cine vrem noi! Suntem liberi! (libertate politică) - O MARE ILUZIE! În România există CEL MAI SEVER sistem electoral din Europa. Un independent sau un mic partid aproape că nu are nicio șansă SĂ CANDIDEZE, da’ barem să câștige alegerile. Apoi…legat de cei pe care cică îi alegem noi să ne conducă – NU NOI ÎI ALEGEM! Sunt tot timpul aceiași, puși la înaintare de Stăpânii din umbră, iar noi mergem cuminți la vot și alegem unul dintre 2 mafioți. Pentru că oamenii de bună credință și patrioți pot ajunge doar foarte foarte greu în față… Este foarte reprezentativă imaginea asta legat de alegeri:

Iluzia alegerii politicienilor conducatorilor liderilor in fruntea poporului sistem de vot imoral fraudabil incorect oameni de partid alesi candidatii independenti nu au sanse sa ajunga la putere

(Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai prezentăm la vot. Dar trebuie să susținem oamenii de bună credință și patrioți ca să poată ajunge pe buletinele de vot, ca să avem ce vota!) (eu am pornit o listă de alternative politice AICI)

Uite, pot să îmi cumpăr ce vreau eu din magazin (nu ca pe vremea dictatorului cel rău – Ceauşescu). Deci sunt liber! - iluzia aici este dublă: 1. lucrurile/obiectele/mărfurile nu-ți aduc fericirea/bunăstarea reală ci doar îți cresc confortul și 2. degeaba există chestii de cumpărat în magazin dacă NU AI BANI să le cumperi. Dacă oamenii nu s-ar gândi doar la ei și la buzunarul lor („uite, am bani în portofel, am cu ce să îmi cumpăr ce vreau, e perfect!”) și s-ar mai uita un pic și prin jur, ar vedea că MAREA MAJORITATE a românilor NU AU BANI și trăiesc la limita supraviețuirii de la o lună la alta. Deci altă iluzie că am dat de libertate, civilizație, doar pentru că avem supermarketurile pline. Apropo – supermarketurile distrug economia locală și în supermarketuri se vând produsele corporațiilor deținute de Stăpânii lumii – deci, noi sclavii, le dam bani celor care ne țin de sclavi. Perfect!

10 mari corporatii bogatii lumii care controleaza produsele piata alimentara cererea si oferta comertul mondial, ceicunoi.wordpress.com

etc etc etc

Concluzie pe scurt: NU EXISTĂ LIBERTATE DACĂ NU AI UN TRAI DECENT, o suficientă bunăstare fizică și/sau psihică! Iar NOI, ROMÂNII, NU AVEM UN TRAI DECENT! Nici măcar oamenii bogaţi nu au! Detalii Ce înseamnă trai decent AICI şi detalii Și oamenii bogaţi sunt afectaţi AICI.

Comparaţie Sclavia veche vs Sclavia modernă:

Oamenii cred că sclavia se referă doar la nişte oameni amărâţi care muncesc fizic în nişte condiţii mizere şi au un Stăpân concret, identificabil, care îi ţine zilnic la muncă, îi asupreşte şi îi exploatează. Oameni buni, TREZIŢI-VĂ! Aşa era sclavia pe vremuri!!! Aia era sclavia “veche”! Ea se mai găseşte şi astăzi prin multe ţări ale planetei, DAR ACEASTĂ IMAGINE A OMULUI CHINUIT şi A STĂPÂNULUI CU BICIUL ÎN MÂNĂ NU MAI ESTE VALABILĂ ÎN PREZENT, pentru societatea actuală!!! Ea este o excepție! Înţelegeţi treaba asta! SCLAVIA MODERNĂ ESTE ALTFEL ÎN PREZENT și îi vizează pe cam toți oamenii conduși de politicieni corupți! Faptul că sclavia modernă este ascunsă / camuflată şi că nu o vedem aşa clar nu înseamnă că ea nu există!

Asemănări Sclavia veche – Sclavia modernă:

În ambele tipuri de sclavii există SCLAVI şi STĂPÂNI. Sclavii tot timpul sunt exploataţi/asupriţi de către stăpâni, iar stăpânii tot timpul trăiesc pe spinarea sclavilor (profită de munca lor pe care nu o recompensează pe măsură) – valabil în ambele tipuri de sclavii – şi veche şi nouă! În ambele tipuri de sclavii foloasele Stăpânilor au fost şi sunt obţinute prin RESURSE NATURALE (pâmânt agricol, cereale, hrană, lemn, cărbune, aur etc) + FORŢĂ DE MUNCĂ UMANĂ. Altă asemănare: la nivel planetar – masele de oameni au fost (şi sunt) oameni buni, care au încercat să-şi vadă de treaba lor, iar excepţiile – oamenii răi, au încercat întotdeauna să profite de munca oamenilor buni şi să-i exploateze pe post de sclavi. La fel se întâmplă şi în prezent.

Deosebiri Sclavia veche – Sclavia modernă:

Sclavii vechi sunt folosiţi mai ales pentru forţa fizică – muncă fizică. Acum, sclavii moderni sunt folosiţi pentru ORICE tip de “muncă” – fizică şi intelectuală.

În sclavia veche nu prea există diferenţe între bunăstarea sclavilor – cam toţi sclavii trăiesc în sărăcie şi chin. În sclavia modernă există diferenţe între bunăstarea sclavilor, dar masele de sclavi (cei mai mulţi) tot în sărăcie şi chin trăiesc (lupta/munca pentru supravieţuire de la o lună la alta).

În sclavia veche, sclavii ştiau că sunt sclavi şi că nu sunt liberi. Acum, sclavii moderni NU ştiu că sunt sclavi şi cred că sunt liberi.

În sclavia veche, stăpânul (cel care asupreşte, exploatează) este clar, concret, identificabil. Acum, în sclavia modernă, stăpânul este NEclar, difuz (sunt mai mulţi) şi este neidentificabil uşor (nu ştii exact cine te exploatează/asupreşte, cine profită de munca ta).

În sclavia veche rebeliunea era simplă – ştiai cu cine să te lupţi şi cum să scapi din sclavie, îi aveai alături şi pe ceilalţi sclavi şi puteai obţine “libertatea” destul de rapid. Acum, în sclavia modernă, rebeliunea este complexă şi/sau complicată – NU ştii cu cine te lupţi, NU ştii ce să faci ca să ieşi din Sistem şi NU îi ai alături pe ceilalţi sclavi (pentru că ei încă cred că sunt liberi, deci te cred pe tine nebun). Dacă ai reuşi totuşi să porneşti o luptă împotriva Sistemului de exploatare, rezultatele NU s-ar vedea imediat, ci libertatea ai obţine-o pe termen lung.

Sclavia veche era aplicată prin FORŢĂ (impunere prin forţă). Acum, sclavia modernă se aplică prin DISTRUGERE MENTALĂ, crearea unor oameni zombie care să îşi accepte statutul de sclav, care să creadă că sunt liberi şi că muncesc doar pentru ei, egoişti, docilizaţi, care respectă autoritatea şi muncesc fără să pună la îndoială Sistemul în care trăiesc etc.

Documentar sclavia modernă (2):

(primul filmuleţ despre Sclavia modernă îl găsiți în textul trecut despre Sclavia modernă sau direct aici pe youtube)

Servitutea modernă este voluntară, consfinţită de mulţimea de sclavi, care îşi duc viaţa din greu pe suprafaţa pământului. Ei înşişi cumpără mărfuri care îi înrobesc pe zi ce trece. Sclavii aleargă după locuri de muncă alienate, care le sunt dăruite în funcţie de „gradul de domesticire”. Ei înşişi îşi aleg stăpânii pe care îi vor servi. Pentru ca această tragedie amestecată cu absurditate să poată fi pusă în practică, a trebuit mai întâi să li se extirpe membrilor acestei clase orice urmă a conştiinţei legate de exploatarea şi alienarea lor. Iată, deci, strania modernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de şerbii din Evul Mediu sau de muncitorii primelor revoluţii industriale, ne aflăm astăzi în faţa unei clase total aservite, dar care nu ştie acest lucru sau, mai degrabă, nu vrea să-l ştie. În consecinţă, ei nu cunosc revolta, care ar trebui să fie singura reacţie legitimă a celui care este exploatat. Ei acceptă fără îndoială viaţa jalnică ce le-a fost construită. Renunţarea şi resemnarea sunt sursele nefericirii lor. Acest film documentar ne arată visul nefericit al sclavilor moderni, care nu aspiră, într-un final, decât să se lase prinşi în hora macabră a sistemului de alienare.

…………………………………

FOTO Sclavia modernă:

(imagini culese de pe net; pentru imagini cu Sclavia modernă LIVE, este suficient să vă uitați în jurul vostru, la oamenii care intră dimineață și ies seara în/din multinaționale, la tunelurile de la metrou aglomerate și pline cu oameni care se duc la muncă pentru alții și pentru ca alții să aibă ce fura etc)

De citit şi:

Sclavia modernă – primul articol.

Cum se împarte bogăţia produsă de popor în SUA – perfect INECHITABIL: bogaţii/stăpânii iau grosul, iar săracii / sclavii / oile / muncitorii iau praful de pe tobă.

Iluziile românilor.

Ce înseamnă un trai decent.

România 2014: peste 100 de probleme – o singură cauză!

Ce ne împiedică să vedem adevărul?

 

SURSA ARTICOL

http://ceicunoi.wordpress.com/

 

 

Posted in STIATI CA... | Tagged , | 3 comentarii