PIDALION ORTODOX CU SFINTELE CANOANE

image

BIBLIA

VECHIUL TESTAMENT

Facerea
Ieşirea
Leviticul
Numerii
Deuteronomul
Iosua Navi
Judecători
Rut
I Regi
II Regi
III Regi
IV Regi
I Paralipomena
II Paralipomena
I Ezdra
Neemia
Esterei
Iov
Psalmi
Solomon
Ecclesiastul
Cantări
Isaia
Ieremia
Plangeri
Iezechiel
Daniel
Osea
Amos
Miheia
Ioil
Avdie
Iona
Naum
Avacum
Sofonie
Agheu
Zaharia
Maleahi
Tobit
Iudita
Baruh
Ieremia
3 tineri
III Ezdra
Solomon
Ecclesiasticul
Susanei
Ist. Balaurului
I Macabei
II Macabei
III Macabei
Manase

Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele Apostolilor
Romani
I Corinteni
II Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
I Tesaloniceni
II Tesaloniceni
I Timotei
II Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Iacov
I Petru
II Petru
I Ioan
II Ioan
III Ioan
Iuda
Apocalipsa

===================================

PIDALION ORTODOX CU SFINTELE CANOANE

Canoanele cele ale Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli p. 17

image

Canoanele sfantului si ecumenicului intai sinod p. 114

Canoanele sfantului si ecumenicului al doilea sinod p. 138

Canoanele sfantului si ecumenicului al 3-lea sinod p. 151

Canoanele sfantului si ecumenicului al 4-lea sinod p. 163

Canoanele sfantului si ecumenicului al 6-lea sinod p. 191

Canoanele sfantului si ecumenicului al 7- lea sinod p. 268

Canoanele sinodului 1 si al 2-lea p. 288

Prin corabia aceasta se inchipuieste Soborniceasca Biserica a Lui Hristos, a carei
temelie este Credinta cea Ortodoxa in Sfanta Treime. Iar scandurile si grinzile sunt
dogmele Credintei si traditiile. Catargul este Crucea. Vantrelele, nadejdea si dragostea.
Carmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorarii si marinarii, Apostolii, si Diadohii
Apostolilor, si toti Cuviosii. Gramaticii si notarii, invatatorii cei dupa vremi. Calatorii, toti
Ortodocsii Crestini. Marea, este viata acesta. Suflarea cea lina si zefirul, sunt suflarile si
harurile Sfantului Duh. Vanturile, ispitele cele impotriva ei. Iar carma ei, prin care se
indreapta catre limanul Ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor Canoane.

Dumnezeiescul Hrisostom (Tom 6, foaia 429, stih 10, si torn 7, foaia 502, stih 20;
Editia din Etoni)

Intru slava Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh, a unuia Dumnezeu.

PIDALION

Sau carma corabiei intelese a Sobornicestii si Apostolicestii Biserici a Ortodocsilor.
Adica toate Sfintele Canoane, a Sfintilor Apostoli, a Sfintelor Sinoade Ecumenice, locale si
a Sfintilor Parinti de pe alocurea. Traduse din greceste in romaneste de Inalt Prea Sfintitul
Mitropolit Chirio Chir Venianin Costachi.

Iar acum intaia-s data, in zilele Prea Inaltului Domn Mihail Grigoriu Sturza
Voievod

Cu blagoslovenia Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop si Mitropolit al Moldovei Chirio
Chir Meletie.

Tiparita prin sarguinta si cheltuiala Prea Cuviosului Arhimandrit si Staret al
Sfintelor Manastiri Neamtul si Secul, Chir Neonil.

Indreptate si indeplinite de Protosinghelul Neofit Scriban in tipografia Sfintei
Manastiri Neamtul, in anul 1844 de Ieromonahul Teofan si de Monahul Cleopa tipograful.

INSCRIPTIE ASUPRA STEMEI DOMNESTI

MMAIL STURZA VOIEVOD DOMN AL TARII MOLDOVEI,

O Cruce si o Coroana, o Stea o Alurghida,

Un Bour, o Cununa, ce sta pe o Egida,

Un Schiptru, si o Spada, ba si un Sfant Patron,

Sau dat DOMNULUI nostru cand s-a suit pe Tron,

Lui MIHAIL lui STURZA ca PRINT si VOIEVOD,

Sa fie-n Mostenire, de fericire rod.

Intreaga stapanire, si a Armelor Putere,

In mana sa stau puse, si a Moldovei vrere,

Deci dar acestea toate, a Providentei sunt,

Ce duce Omenirea catre un scop Preasfant.

Lui dar se cuvine ca tot ce vom lucra,

S-aducem sa supunem spre a se incununa ,

Primeste Bune DOAMNE aceste spre-nchinare,

Primeste aceasta Carte, sub ‘Nalta aparare.

CATRE CITITORI,

Incepand de la cele mai mari trupuri ale lumii vazute, si incheind la cele mai mici
fiinte si trupuri microscopice si intelese, ale lumii nevazute nu aflam ca ar putea ele
oarecum fiinta sau a se misca decat numai dupa oarecare legi.

Invoirea cea minunata a elementelor, miscarea cea Universale a firii, scopul si
armonia lor de la sine arata pe sfintele si preainteleptele legi ce li s-au pus de catre
Atotputernicul Ziditor.

Deci precum in randuiala Universului si a firii nimic se vede fara de oarecare legi,
asa si in randuiala morala, nici o societate si nici un asezamant nu se poate carmui fara de
oarecare legi; deci, cu cat mai vartos clerul, poporul si bisericile crestinesti.

Si iarasi precum nici un Domnitor intelept nu ocarmuieste poporul cu lesnire si
ferice, fara ca mai intai sa le faca cunoscuta voia sa, sau legiuirile dupa care vor ele a se
ocarmui; cu cat mai vartos Biserica care este sufletul carmuirii si a legilor fara de care nici
societatea nu poate fi trainica; clerul este sufletul unui popor; deci daca clerul nu va sti
calea pe care trebuie sa mearga spre a nu rataci si a nu cadea in pierzare, apoi cum va arata
el turmei sale calea care duce la fericire si mantuire. Dar apoi a le face cunoscute lor pe
acestea nu este alta [cale], decat a le publica lor in acei termeni cu care ele se inteleg intre
ele.

Biserica Moldovei, s-au mai bine bisericile Natiei Romane, din potriva au patit, caci
Codica sa de Legi, sau Canoanele Bisericesti, nu i-au fost ei impartasite in intregime, prin
graiuri ce sunt intelese fiilor turmei sale, sau desi i-se impartaseste ceva, insa numai poate
prin brosuri, manuscrise, care din veac in veac se talmacesc de catre vreun prieten sau fiu
al ei adevarat.

In sfarsit, in anul mantuirii 1652 sau dat la lumina in Targoviste, capitala Tarii
Romanesti, Nomocanonul lui Alexie Aristin, talmacit de Daniil monahul panoneanul,
indreptat de ieromonahul Ignatie Petrita, tiparit cu cheltuiala Mitropolitului Stefan.
Intitulandu-1 romaneste, Indreptarul Legii sau Lege Dreptariu. Dar apoi acest
Nomocanon 1 , precum este stiut, este o prescurtare a Canoanelor, amestecate cu legi
politicesti, iar nu o completa si simpla Codica de Canoane.

Aceasta carte de la aratatul an, 1652 pana astazi ne avand norocire de a se retipari, a
ajuns un lucru atat de rar, incat o episcopie sau o mitropolie, se poate socoti foarte norocita
daca, inca i-a mai ramas vreun exemplar intreg!

Pricinile neretiparirii pot fi de mai multe feluri, si iarasi, unele iertate, iar altele
neiertate, precum intre altele este aceea de a nu fi cunoscute la tot clerul si tuturor
credinciosilor de osebitele legiuiri a Sfintei Biserici. . . Care aceasta din urma, s-a intamplat
si acestei carti, tocmai pe cand era sa vada intaia oara lumina tiparului, in greceste, precum
marturiseste fericitul patriarh Neofit, in scrisoarea sa din 1802, care s-a tiparit in locul
acesteia.

Si care carte poate ca si la noi are acest fel de neprieteni. . . Pe care, desi cu o singura
trasatura socotesc indeajuns a-i incredinta despre Adevar; adica, este Biserica invatatoare
si propovaduitoarea Luminii, sau nu? Este un organism social, sau nu? Unde se aplica
prorocescul cuvant: „Lumina sunt Poruncile Tale pe pamant. Lumina cararilor mele este
Legea Ta. §i aratarea Cuvintelor Tale lumineaza si intelepteste pe prunci.” [Psalm 118, 105,
130] Cum sa intelegem cuvantul Sfantului Pavel: „Ca elinilor si barbarilor, inteleptilor si
neinteleptilor datori sunt.” [Romani 1, 14] Totusi le voi raspunde cu acest mare cuvant al
Sfantului Grigorie Teologul: „Cum nu este necuviincios lucru, ca legea romanilor, nimanui
nu este iertat a nu o sti, desi nestine ar fi taran si cu totul neinvatat; nici este lege care sa
ajute pe cei care lucreaza din nestiinta; iara invatatorii mantuirii, oare sa poata a nu sti
principiile mantuirii, care desi altminterea sunt foarte simple si neadanci pentru
intelegere.” [In Cuvantul la Marele Atanasie]Afara de acesta si sfantul Chiril al
Alexandriei zice:,, Sa auzim dar toti cati ii lenevim la cetirea scripturilor cata vatamare
suferim, si cata saracie, ca nu intelegem vreo vietuire candva, cei ce nu stim legile acestea
dupa care trebuie a vietui.”( la Matei Sira cap. 13.52).

Si cu adevarat, cat ar fi de ne potrivit clerului sa stie legile si formele dupa care
trebuie a purta proceduri particulare si materiale cu acei ce li s-au incredintat spre ai
pastori la apa odihnei, si ai povatui catre mantuire si Imparatia lui Dumnezeu. Iar
legiuirile sau canoanele bisericesti a le fi cu totul nestiute! Ba inca ceea ce ar fi si mai rau,
cand am voi sa impiedicam pe cei ce ar voii de a le stii, ascunzand Lumina sub obroc.

Preasfintitul Mitropolit Veniamin, simtind mai mult aceasta necuviinta, si trebuinta
de a se publica in limba romaneasca, adunarea tuturor canoanelor bisericesti, cu obisnuita
sa ravna pentru inmultirea canoanelor romane, s-a apucat si a talmacit in limba
romaneasca aceasta carte de pe exemplarele tiparite la anul 1800 in Lipsca, adunate de
Sfantul Sinod al Constantinopolului, din tomurile ce se zic Sinodicale sau Pandecte ale
Canoanelor Bisericii Rasaritului, talmacindu-le in limba noua greceasca, potrivit cu

1 Nomocanoane sunt mai multe, precum a patriarhului Fotie, a lui Vlastar, si a altora.

insemnarile ce ne-au lasat loan Zonara 2 , si dupa dansul Theodor Balsamon 3 , cate odata si
dupa Alexie Aristin 4 de multe ori dupa anonimul traducator 5 si altii care si altii 6 care se
afla greco-latine cele mai multe. Afara de care a adaugat la sfarsit si alte canoane de ale
altor Parinti, care nu sunt intarite de Sinod Ecumenic, si care nu au putere ca acelea lui
loan Postnicul, a Sfantului Nichifor, si a lui Nicolae patriarhul Constantinopolului, despre
care vezi biografiile lor si la inceputul canoanelor lor, si in subinsemnarile, de la
precuvantarea Pidalionului grecesc. Lamurindu-le cu insemnari teologice, filologice,
istorice si parintesti, ba inca le-au subinsemnat si cu legiuiri imparatesti, mai vartros ale lui
Iustinian Digeste 7 , Codice 8 , Institutele 9 , Novelele 10 care au fost mai potrivite, iar care se

2 loan Zonara, a fost in timpul lui Alexie Comnin la 1118 de la Hristos, fiind mare drugarios mai
intai a Viglei, si protasicrit, pe urma s-a facu monah, in Manastirea Sfanta Glicheria, si
indemnandu-se de oarecare precum insusi zice in Precuvantarea Canoanelor, el mai bine si mai
intelepteste decat toti le-au talmacit, desi toate talmacirile acestea nu s-au pastrat, a scris Istoria
Universala pana in zilele lui Alexie Comnin, si a talmacit Canoanele Invierii ale Octoihului
Sfantului Damaschin. El este foarte laudat nu numai de invatatii contemporanii cu el, ci si de alti
multi.

3 Theodor Valsamon, a statut in zilele lui Manuil Comnin si a patriarhului Mihail Anhialul, pe la
sf arsitul veacului al XXII-lea, dupa Zonara si chiar de Alexei Aristin, fiin diacon a marii biserici, si
nomofilax si hartofilax si eel dintai al blahernilor. Iar la anul 1203 imparatind Isachie Anghel si
patriarhul Gheorghe Sifilinie, a scris oarecare canonicesti intrebari si raspunsuri catre Marcu al
Alexandriei. Dupa luarea Constantinopolului de catre venetieni, la 1204 s-a hirotonisit si patriarh
al Antiohiei. Acesta din indemnarea lui Manuil Comnin si a patriarhului Mihail, inca diacon fiind
precum insusi zice in Precuvantarea Nomocanonului, adica a celor 14 titluri sau prescurtare a
legilor imparatesti a lui Fotie, sau cu alte cuvinte Nomocanonul lui Fotie, a facut subinsemnari,
Canoanelor Apostolilor, si Sinoadelor si altele. Si a urmat mult lui Zonara, desi altminteri sta
departe de dansul dupa parerea unora. Vezi la subinsemnarea Precuvantarii Pidalionului grec.

4 Alexie Aristin, era tot in anii lui Manuil Comnin, mai in urma putin de Zonara, si mai inainte de
Valsamon, pe la anii 1166. Diacon si nomofilax facandu-se a bisericii mari, a facut prescurtare
tuturor Sfintelor Canoane, care si Nomocanon se numeste, si aceasta este acela care s-a tiparit in
romaneste la Targoviste la anii 1652 dupa un manuscris grec talmacit. Vezi in Precuvantarea ce-i
face Mitropolitul Stefan, si in Poarta lui.

5 Anonimul traducator, cum ca a fost altul decat Aristin, si ca mai in urma decat acela, marturisesc
insasi cele zise de dansul, ca la Canonul 75 Apostolesc vorbeste despre prescurtarea ce a facut-o
Aristin: Cel ce a prescurtat acest Canon, nu 1-a inteles bine. Caci la eel de-al 19-lea canon al
Anchirei, despre acest Aristin vorbeste, insa o seama pentru ca ar fi Simeon Magistrul si Logofatul,
care ne-a lasat oarecare talmaciri ale Canoanelor.

6 Adica din Nomocanonul lui Matei Vlastar, care traia pe la 1335 si urmat talmacirilor lui Zonara,
iar mai cu seama lui Valsamon, dintr-a lui Iosif egipteanul si presbiterul, ce a parafrasit si talcuit
Canoanele arabeste, fiind pe la anul 1398. Din Nomocanoanele lui loan al Antiohiei, si ale lui loan
Scholasticul, ce a fost presbiter Antiohiei, pe urma apocrisiar in Constantinopol, ale lui Anastasie al
Antiohiei dupa Zonara (Dositheu Dodicavivlion foaia 514) si dupa ce s-a izgonit patriarhul Eutihie,
s’a facut de Iustinian patriarhul Constantinopolului. Si ca Sfant se serbeaza la 3 februarie (pe vechi
!) care dupa Dosithei altul este de loan al Antiohiei, iar dupa altii acesta si este.

7 Digeste inseamna oranduire, iar aid insemneaza legile lui Iustinian, pe care le-au adunat de pe la
deosebite natii, in cincizeci de carti, si le-au numit Digeste. Cine insa le-au mai prescurtat, care a
fost pricina si altele, vezi la subinsemnarile Pidalionului grec, sau in precuvantarea ce o face
mitropolitul Stefan la Indreptarea Legii, tiparita in Targoviste la 1652.

impotriveau lor s-au rasuflat (scos). Asijderea a lui loan Chitrus, a lui Nichita si a lui Petru
diaconul si hartofilaxul bisericii celei mari. Si in sfarsit, a adus invatatura despre nunti,
scoasa din cartea numita Iuris Greco-Roman (Juris Greco-Romanam), si intarite spre a se
publica in limba noua. Dandu-i ca titlu Pidalion, adica carma, potrivit asemanarii ce face
Sfantul loan Hrisostom, Bisericii lui Hristos cu corabia. Precum se vede aceasta la
inceputul cartii acesteia. Unde intre altele se zice ca, carma corabiei acesteia, adica a
Bisericii acesteia sunt Dumnezeiestile Canoane.

Eu aflandu-ma catehet exortator (care indeamna si insufleteste) si spiritual pe langa
scolile publice din Manastirea Sfintii Trei Ierarhi, dupa o nedreapta si grozava calomnie,
am fost silit a veni la aceasta Sfanta Manastire, unde nu am incetat de la sfintele invataturi,
si de a semana Graul Cuvantului lui Dumnezeu.

In data insa, dupa acest vifor al vietii mele, am fost numit profesor public la scoala
din politiea (localitatea, targul, asezarea) Falticenilor. Cu indatorire din partea Prea
Fericitului Mitropolit Veniamin, de-a invata manuscrisul acestor Sfinte Canoane si a sta pe
langa tipografie la iesirea lor de sub tipar; precum mai pe larg se arata in scrisoarea Inalt
Preasfintiei Sale cu numarul 110 din anul 1842, ianuarie 26 care se pastreaza in hartiile
mele.

Dar fiindca deosebitele imprejurari ale Inalt Prea Sfintiei Sale, ale manastirii si
insasi ale mele, nu am inlesnit darea ei la lumina atunci, ramanand eu la Falticeni cam 2
ani. Si de acolo numit fiind egumen Manastirii Mogosesti din tinutul Dorohoiului. Poate
ca dupa vechea zicere: „Toata piedica spre mai bine. . .”

In sfarsit, in 12 august 1843, la cererea Preacuviosului Arhimandrit Chir Neonil si
Staretul de atunci al acestei sfinte manastiri, mi s-a poruncit de Prea Inaltatul Domn
Stapanitor, ca parasind egumenia-mi, sa ma asez in aceasta Sfanta Manastire spre a preda
stiinta religioasa si limba elina, tinerilor parinti, si sa indreptez aceasta sfanta carte. Si
aceasta a fost cea mai sigura ocazie pentru un atat de mult asteptat, si atat de mare lucru
pentru crestini.

Deci iata ca, cu ajutorul lui Dumnezeu, a iesit de sub tipar. Eu m-am silit in tot
chipul spre a-i da o sintaxa mai romaneasca, insa numai pe cat m-a iertat sfintenia
lucrului, caci stiut este ca la asemenea carti, trebuie a jertfi eleganta limbii, urmand
scumpatatii celei mai de aproape a intelesului termenilor originalului, ba inca de multe ori
si insesi literei. Pentru aceea, am intrebuintat multe cuvinte tehnice, necunoscute poate
tuturor, insa pe toate le-am facut intelese, insemnandu-le cu steluta si punandu-le cuvant
inteles, sau si pe eel propriu, la marginea aceluiasi rand.

Iar cea mai de aproape si mai patrunzatoare bagare de seama, am avut de a o face
inteleasa si lamurita si de a fi intru toate, precum vorbele si zisele, asa si idea intocmai cu a
originalului. Si unde nevoia m-a silit am pus in paranteze, cand in original erau fraze
eliptice si idiomuri, cuvantul necesar spre a face inteles textul. Mai vartos cand verbul era
foarte departat in perioade de subiectul sau.

8 Codica in greceste inseamna lege, luandu-se apoi si in inteles de carte de lege, sau membrana, sau
pergament. Aid se intelege careta de legi a lui Iustinian, impartita in trei codice.

9 Instituta sau Institutele inseamna introducere, iar aid insemneaza propedia, sau inainte
invatatura a legilor, care a facut-o Iustinian, pentru mai lesnidoasa intelegere a stiintei legilor.

10 Novela inseamna oranduirea noua a oricarui imparat, iar aid inseamna lege politiea.

Am inmultit talcuirile si trimiterile ce ramasesera netalmacite, precum si multe
insemnari lasate, care se cer neaparat pentru lamurirea cuprinderii canoanelor. Din talcuiri
multe mai ca n-ar fi trebuit in limba noastra, insa m-am temut a le lasa ca unele ce si ele au
luat tarie Sinodiceasca. Si ca sunt mai vartos ale vrednicului de aducere aminte Zonara.
Toate marturiile din Scriptura s-au cercetat, si s-au pus intocmai versurile Sfantului
Grigoire Teologul §i ale Sfantului Amfilohie, atingatoare de care carti ale Sfintei Scripturi
sunt primite, fiindca au ramas netalcuite, s-au adaugat scara (indexul) locurilor si a
materiilor mai insemnate, icoana si desenul Bisericii de la inceputul cartii si altele. Incat
pot a ma maguli ca nestine poate sa o citeasca cu insasi increderea ce o are in original. In
sfarsit, fiindca talmacirea Prea Sfintitului Mitropolit Veniamin a fost facuta in graba, silit
de nevoia ce vedea ca o are Biserica si neamul sau, apoi la indreptarea si indeplinirea ce
am facut am avut in vedere nu numai originalul publicat la Atena, ci si eel publicat la
Sankt Petersburg, care este talmacit si tiparit cu o deplina luare aminte si lamurire. Pe
langa acestea trebuie sa marturisesc si neobosita staruinta osteneala si cheltuiala ce au
jertfit Prea Cuviosul Arhimandrit si Staret Chir Neonil, care cu aprinsa ravna se arata
pentru luminarea clerului si inmultirea a tot felul de carti sfinte si morale. Fara de a carui
sprijin, imprejurarile poate ma impiedicau a face si atata.

Deci primiti iubitilor aceste putine si mici osteneli ce le aduc Bisericii si natiei,
primiti aceasta sfanta carte care este indata si cea intai dupa Sfintele Scripturi. Si care veti
binevoi a o citi si a o avea, de veti intampina vreo greseala, indreptati-o cu duhul
blandetilor, caci afara de scurtimea timpului celui de noua luni, in care s-a tiparit un atat
de mare lucru, si desi cu toate puterile, ca un om ; m-am ingrijit a nu se face greseli totusi
este stiut, ca, nimeni nu este fara de pacat, afara de Unul Dumnezeu. Pe langa care, cu
toata supunerea si cu cea mai adanca umilinta ma rog, ca oricare, in deosebite timpuri, veti
binevoi a citi aceste putine si slabe trasaturi ale condeiului meu, va rog, ziceti intru
rugaciunile voastre macar un mic cuvant, pentru mine ticalosul, si pentru toti acei ce s-au
ostenit de la inceputul talmacirii ei si pana la iesirea de sub tipar. Mai vartos aceia pe care
Milostivul Dumnezeu va binevoi, ca sa traiti si atunci, pe cand trupul meu si al acelora vor
fi cenusa si in mormant intunecos! Nu uitati pe cei ce au trecut de la voi! Ganditi la cele
trecute si la cele ce va asteapta, ca asa si viata voastra de fata, se va indrepta potrivit
vesnicului si adevaratului nostru interes! Mai rugandu-va inca o data ca sa nu ma uitati in
rugaciunile voastre, totodata cu tot sufletul si inima mea, umilit rog pe Preainduratul
Dumnezeu, ca sa va invredniceasca acelor bunuri ale Sfantului Apostol Pavel: «Pe care
ochiul nu le-a vazut si la inima omului nu s-au suit. . . »

Asisderea: «Si tuturor celor ce voiesc a vietui, cu dreptarul acesta, pace peste ei si
mila, si spre tot Israelul lui Dumnezeu… » (Galateni VI, 16)
Protosinghel NEOFIT SCRIBAN
In Sfanta Manastire a Neamtului.
Anul 1844, Noiembrie, 10.

Prea Sfintitilor Arhierei ai patriei, Cucernicilor Preoti impodobiti prin lucrarea Sfantului
Duh cu vesmantul preotiei Domnului, frati si fii iubiti intru Iisus Hristos.

Iarasi cu ajutorul lui Dumnezeu, iesita la lumina, in limba romaneasca si cartea de
canoane intitulata Pidalion, adica carma Bisericii, in care dupa Hrisostom, credinciosii stau
ca intr-o corabie mantuitoare de potopul pacatului, sub carmuirea arhiereilor si a clerului
urmatori lui Iisus Hristos si Apostolilor, prin lumina invataturilor si a canoanelor lasate de
Sfintii Parinti, plutim catre limanul fericirii, juruit de Rostul Dumnezeiesc, celor ce fara
prihana cugeta si umbla in voia si in Legea Domnului. In aceasta se cuprind Legiuirile
Dumnezeiestilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice si locale si ale osebitilor Parinti
si Dascali ai Ortodoxiei, si sub titlul sus numit, au fost tiparite in elino-greceste in Leipzig
la anul 1800.

Trebuinta sau mai bine zis nevoia de o asemenea carte a fost pentru Biserica mare.
Ca precum vasul care inoata pe luciul oceanului, fara de organul (instrumental)
povatuitor, de buna seama s-ar face prada la furia furtunilor si la zbuciumarile talazurilor
turbate, azvarlindu-se departe de la calea sa. De asemenea si vasul Bisericii, al caruia intai
carmaci a fost si este Insusi Mantuitorul ei Iisus Hristos, lipsita de legiuirile si graiurile
dogmatice si morale ale invataturii Sale preaintelepte, s-ar fi facut in loc de casa de
rugaciune si lacas Celui Prea Inalt, pestera de furi. Si daca Iisus prin asemenea rostiri
canonice, cu care a insuflat pe urmatorii Sai, nu ar fi certat marea eresurilor si valurile
patimilor incat sa se faca liniste in Biserica, de buna seama, ca oarecand vasul in care se
aflau Apostolii inotand fara carma, bantuindu-se si aproape de cufundare fiind, de multe
ori carmacii si credinciosii ei s-ar fi vazut nevoiti a striga: „Doamne, mantuieste-ne ca
pierim…”

Iubitilor mei in Hristos frati si fii! Cunoscute va sunt si starea Bisericii patriei
noastre pe care Marele Arhiereu a o incredinta smereniei mele cu 50 de ani mai in urma, si
acelea cate, sprijinit de daru-I am lucrat in via Sa, cu jintire. Parte a lumina clerul si a-1
randui in fata poporului, dorind sa se invredniceasca a zice cu constiinta nejignita: „Asa sa
lumineze lumina voastra inaintea oamenilor!”. Parte a zidi si a curati casa Domnului,
pentru ca norul luminos al darului Sau, ca nu apuna de la altarul tamaierii, de la care noul
Israil trebuie a se adapa prin invatatura Evangheliei, cu apa cea vie din care eel care bea
numai insetoseaza, si indreptat prin fapte, bine primite sa-i fie si jertfele aduse, si ascultate
rugaciunile catre Fiul inaltate ziua si noaptea in locul acesta. Parte m-am indeletnicit cu
organizarea si reforma dicasteriilor bisericesti, spre care scop dorind ca din Sion sa iasa
Legea si Cuvantul Domnului din Ierusalim, am tradus in sfarsit si aceasta carte canonica.
Ca sa nu se zica lipsiti de ea, ca si despre judecatorii Legii Evangheliei: „Povatuitori orbi.
Nici pentru necazul sarmanilor si suspinul miseilor sa se scoale Domnul, si sa se puna
noua impotriva intru mantuirea lor.” Randuind pe Preacuviosia Sa Protosinghelul Neofit
SCRIBAN spre ai indrepta greselile ce s-ar fi intampla in manuscris, si poftind pe Prea
Cuviosul Arhimandrit si Staret al Sfintelor Monastiri Neamtul si Secul, Chir NEONIL spre
a o tipari, cu cheltuiala sa in tipografia aceleiasi Sfinte Manastiri.

Preasfintitilor arhierei si cucernicilor preoti! Primiti-mi aceasta umilita jertfa cu
bratele bunei vointe deschise, sub ochiul priveghetor al Mantuitorului, cunoscatorul
inimilor si pretuitorul lucrurilor, dupa adevar, ca multi pot face mai mari si mai multe
intru prisosinta cunostintelor. Iar eu intru lipsa avutiei stiintelor cu care aceea sunt

inzestrati, cu inima doritoare aduc, ca vaduva fiilor, tot ceea ce pot, intru incredintare ca
daca fiecare din noi va face tot ceea ce poate spre binele Bisericii patriei, omenirii, nu va
pierii cetatea noastra. Deci primind aceasta carma canonica, si povatuindu-va de legile ei,
mergeti spre lumina ce vine dinaintea stralucirii sale, ca sa va luminati mintea cu
cunostinte vesnice. Caci cuvintele ei sunt curate ca argintul prin foe, ispitit pamantului,
lamurit de sapte ori. Si ca aceste canoane ce aduc la viata pazindu-se, sa nu ne aduca
moartea calcandu-se, sfintitii judecatori sa fie nu numai cititori, dar si implinitori
graiurilor ei, caci nu din lege ne vom indrepta, ci din fapte. Ca atunci sa putem zice:
„Fericiti suntem Israile, ca cele placute Lui Dumnezeu am facut”. Si poporul eel ce pentru
nestiinta sa sedea intru intuneric, acum prin publicarea acestei carti pazite cu sfintenie, au
vazut Lumina mare. . .

Al dragostei voastre de amandoua fericirile doritor, si duhovnicesc parinte.
Veniamin fostul Mitropolit al Moldovei.
In Sfanta Manastire Slatina anul 1844.

COPIE INTOCMAI TALMACITA DE PE TIPARITA COPIE
A CARTII PREASFINTITULUI PATPJARH NEOFIT

De vreme ce Hristos este Insusi Adevarul, si cela ce se impotriveste adevarului se
impotriveste dar Insusi lui Hristos, pentru aceasta, si noi dupa datorie marturisim tot
adevarul cartii acesteia, spre deplina incredintare a cititorilor ei. In vremea patriarhiei
noastre celei dintai s-a adus la noi aceasta retiparita (carte de canoane), aceasta
canoniceasca carte, prin preainvatatul Agapie Peloponisiul, cu socoteala spre a se cerceta si
vrednica judecandu-se, sa se dea in tipar spre folosul de obste al drepcredinciosilor
arhierei celor ce atunci se aflau pe langa noi si impreuna cu noi sezatori in Sinod; si toti
impreuna socotind, singur fericitul intru pomenire fostul Patriarh al Constantinopolului
Gherasim, Mitropolit Derkon atunci aflandu-se, inca impreuna cu el si Meletie fost al
Larisiei, intru teoria cartii s-au induplecat, iara in tipar a se da s-a impotrivit, propunandu-
i, ca cele canonicesti ale Bisericii nu se cuvin a se da in obste, prin limba proasta, ca nu cele
ale sfintelor canoane sa se faca cunoscute poporului celui prost. §i noi standu-le impotriva
le-am zis, ca de sunt acestea asa, nu se cuvenea nici in limba elineasca a se da din inceput
Sfintele Canoane, fiindca in timpul acela cu acea limba vorbeau si insusi lucratorii cei de
mestesuguri groase, si norodul. Acestea zic impotriva punandu-le noi, desert s-a aratat
cuvantul acelora si fara tarie. §i iar cu socotinta noastra si impreuna cu socotinta Sfintitilor
Arhierei, sinodiceste s-a hotarat, a se teorisi cartea pentru aceasta s-a si incredintat
cuviosului si preacuvantaretului 11 dascal si sfintitului propovaduitor al marii biserici a Lui
Hristos, lui chir Dorothei unui ca stiutor de Sfintele Canoane si impodobit cu multa
invatatura si fapta buna, care facand teoria incredintatei lui carti de-a dreptul ne-a
infatisat-o, nimic adaugand intru dansa, ne-a rugat sa o trimitem si la preainteleptul
cuvantaret dascal chir Atanasie Pariul, aflandu-se atunci in insula Chios, si la fostul Prea
Sfintit al Corintului chir Macarie ce petrecea acolo; la care trimitandu-o noi am luat si de la

11 Invatator

dansii buna marturie pentru carte. Asa am randuit, si s-a trimis cartea la talmacitorii din
Sfantul Munte, ca cu cheltuiala noastra sa se transcrie si sa se indrepteze. Care si s-a facut
cu scopul ca si in tipar sa o dam iarasi cu insasi cheltuiala noastra. Insa intru acea vreme
paretisindu-i 12 de prostasia 13 Ecumenicului Tron, ne-am lipsit de folositoare de suflet plata
cea de acest fel; pentru aceea si preacuviosii parinti din Sfantul Munte, din a lor saracie
adunand dupa putinta, si multi altii din cei petrecatori in afara Sfantului Munte, au dat-o
in tipar. Si Teodorit conducatorul tipografiei, fiindca a adaugat intr-o carte ca aceasta, fara
cunostinta talmacitorilor si a barbatilor vrednici de cuvant, care dupa bisericeasca porunca
au teoretisit cartea, adaugiri ale lui care au multa necuviinta; pentru aceasta pe drept
cuvant adaugirile acestea s-au acoperit cu hartie alba ca nu cele adevarate cu
neadevaratele adaugiri amestecandu-se, evghenia 14 cartii sa o vateme, si in loc de folos
cititorilor nu mica vatamare sa le pricinuiasca si trupeasca si sufleteasca.

1. Pentru ca in adaugirile acestea zice ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat
sambata.

2. Ca sa se faca plecari de genunchi in ziua duminicii si chiar in ziua Cinzecimii.

3. Ca sambata are aceleasi pronomii 15 ca si duminica pentru ca si ea este
inchipuirea Invierii.

4. Ca cu un chip viclean innoieste vechile sminteli ce au urmat in Sfantul Munte
despre pomenirile mortilor, care cu darul Lui Hristos si au fost si sunt incetate
cu totul. De vreme ce Sfanta Biserica a Lui Hristos mai inainte purtand grija de
obsteasca pace a manastirilor, prin trei scriitori sobornicesti ai ei cu infricosate
blesteme au oprit a nu se porni cineva nici a zice nici a scrie despre acestea.

5. Ca prihaneste pe toate tipicele Sfantului Munte ca pe unele care nu ar grai toate
acelasi lucru si ar fi potrivnice; care sunt potrivnice sobornicescului si
obstescului tipic, si sunt mai desvatatoare si mai aratatoare decat locurile cele
neluminat aratate ale sobornicescului tipic.

6. Ca curat se impotriveste in adaugirile acestea canoanelor Sfintelor Sinoade
ecumenice si locale si predaniilor Bisericii Lui Hristos.

7. Si ca mai de pe urma a cutezat preaindraznetul a scrie intr-o carte ca aceasta
intru cele ce pomenesc despre antihrist, un atatde infricosat si cutezator cuvant
incat ne-am ingrozit nu numai a-1 da in scris, ci nici macar numele al numi,
pentru primejduirea ce putea urma si pentru covarsirea necuviintei, insa aceste
adaugiri se afla in paginile urmatoare ale cartii ce ne sta de fata tiparita de el: 96,
104, 167, 183, 184, 203, 204, 212, 300, 380, 383, 399, 449, 502, 504, 533, 548 si 549 16 .
Si daca vreunul din cei ce au cumparat din aceste canonicesti carti de prin alte
locuri ale pamantului, ar voi a sterge aratatele neadevarate adaugiri, si ar voi a-
si indrepta cartea sa, gaseasca numele paginilor de mai sus intru care se afla
adaugirile. Ca pentru acesta s-a si facut si s-a intarit aceasta marturie prin

12 Demisionandu-i

13 Conducere, cancelarie, mai marii

14 Boierie, noblete

15 Prerogativa, privilegiu, drept, putere

^Vezi ca pricinele insemnate aid de preafericitul patriarh, in aceasta carte nici cum s-au pus.

16 Insemneaza ca aceste numere se afla numai in prima editie.

10

patriarhiceasca noastra iscalitura si pentru intarirea cartii si pentru obstescul
folos, si fie darul lui Dumnezeu cu credinta citesc.

1802, August

NEOFIT FOST AL CONST ANTINOPOLULUI PATRIARH

K>03

PROLEGOMENA

IN DEOBSTE DESPRE SFINTITELE CANOANE.

CE ESTE CANONUL?

Canonul, dupa Zonara (in talcuirea Epistolei 39 a marelui Atanasie) chiar cu
adevarat este un lemn, obsteste numit cot, pe care il intrebuinteaza mesterii spre a
indrepta lemnele, sau pietrele, ce lucreaza ei. Ca punand cotul acesta asupra celor ce se
lucreaza de ei, de sunt acelea strambe, in launtrul, sau in afara, le tocmesc, si le fac drepte.
Din aceasta insa, dupa metafora, Canoane se numesc, si pietricelele, ori bilele (ce se
intrebuinteaza la balotatie) spre alegeri: si hotararile, atat cele ale Apostolilor, cat si cele ale
Sinoadelor Ecumenice, si ale celor locale, si ale Sfintilor Parinti celor din parte, care se
cuprind in cartea aceasta. Pentru ca si acestea, ca atatia coti drepti si netezi, leapada cu
adevarat de la cei sfintiti cu preotia, si de la clerici, si de la cei lumesti, toata neranduiala, si
strambarea moravurilor. Si pricinuiesc lor toata buna randuiala si indreptare Bisericii, si a
starii crestinesti, si a faptei bune. 17

17 msemneaza insa, ca pentru a intelege cineva mai lesne Canoanele, acestea, se cuvine a sti acest 14
pretuiri, sau cinstiri ce de Obste se socotesc la toate Canoanele.

1. Cum ca, Canoanele se osebesc de hotarari, de legi, de decreturi, si de poruncitoarele
trimiteri, cad Canoanele Sinoadelor chiar nu cuprind, Dogmele Credintei (decat
rareori), ci pe buna randuiala, asezarea Bisericii. Iar hotararile Sinoadelor, cuprind chiar
pe singure Dogmele Credintei. Macar ca unii ori cu abuz (rea intrebuintare) si
Canoanele se numesc hotarari. Precum aceasta se arata din cateva Canoane ale
celorlalte Sinoade, si mai ales din eel al 5-lea al Sinodului din Cartagina, sii din
Practicalele lui, unde se zice ca s-au citit acele 20 de hotarari ale Sinodului din Niceea,
adica acele 20 de canoane ale lui. Se osebesc Canoanele de Legi, caci Legi chiar se
numesc cele politicesti si din afara ale imparatilor; Iara Canoanele sunt dinlauntru si
Bisericesti, si mai tari decat Legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc
Canoanele de Decreturi, precum invata Gratian in imartirea a 3 Canoanele, ori de
particularnic (local) Sinod s-au randuit, ori de Ecumenic s-au hotarat, ori s-au adeverit.
Iara Decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul sau hotataste, spre a nimaruia
(nimanuia) sfatuire sau raspuns. Se osebesc si de poruncitoarele trimiteri; caci acestea se
randuiesc, ori de vre-un Papa, ori Patriarh, ori si impreuna cu Sinodul lor spre
dogmaticeasca sfatuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).

2. Se cuvine a sti cineva ca Canoanele cate nu cuprind aratat certare acelora ce le calca,
dupa tacere, dau voie Arhiereului celui de loc, fara patima sa randuiasca cuvenita si
potrivita certare, adica canonisirea lor, care o ar socoti, precum zice Valsamon in
talcuirea Canonului 45 al Sinodului 6. Vezi certarile, ori canonisirile Pustnicului loan,
impreuna cu Canoanele lui cele nepomenite in celelalte Canoane.

11

3. Se cuvine a sti ca unul si acelasi pacat, unele Canoane il cearta mai in indelungata
vreme, iar altele mai in putina. Fiindca dupa mai multa, ori mai putina pocainta a celor
ce au pacatuit, asa mai mult, ori mai putin, se randuieste si iertarea lor (despre care vezi
si subinsemnarea Canonului 12 al Sinodului 1); si dupa mai multa, sau mai putina
crestere, si intarire a Bisericii.

4. Se cuvine a sti fiestecine, ca dupa Capul 4 al Titlului 1 al lui Fotie, Canoanele nu se
aseaza de un Episcop, ci de Obstime, si de Sinodul Episcopilor; precum zice Canonul 47
al marelui Vasilie: „Sa se adune la un loc cei mai multi Episcopi. Si asa sa se aseze
Canonul”, si eel al 6-lea al lui Grigorie de Nisa, zicand: „La noi asezarea Canoanelor de
un Episcop, nu are stapanire, nici este vrednica de crezare.

5. Cum ca eel vorbeste din Canoane Sinodicesti, cuvantul lui este vrednic de crezare, dupa
eel al 6-lea a lui Grigorie de Nisa.

6. Ca eel ce face dupa Canoanele aceaste, are neprimejduire, dupa insusi eel 47 al marelui
Vasilie.

7. Cum cacel ce calca Canon Sinodicesc, se cuvune sa ia, precum am zis, certarea, care
randuieste Canonul eel calcat de el, dupa eel al 2-lea al Sinodului al 6-lea. Iar Sinodicesti
Canoane sunt si se numesc, nu numai cele asezate de Ecumenicele Sinoade, ci inca si
cele locainice, si pe langa acestea, si cele de oarecari Sfinti in deosebi scrise. Si mai ales
au putere de Canoane Ecumenice, atat cele de locainice Sinoade, cat si cele alcatuite de
oarecari sfinti. Pentru ca de Ecumenice Sinoade, de al patrulea, zic, si de al saselea, si de
al saptelea, s-au cercetat, si s-au intarit. Precum se vede in Canonul 1 al celui al
patrulea, si al saptelea, si in eel al 2-lea al cinseselea Sinod.

8. Cum ca ceea ce, Canoanele nu scriu aratat, aceea din cele scrise in asemenea Canoane,
se cuvine a se judeca si a se incheia, si vezi talcuirea Canonului 15 al Sinodului al 6-lea
si din Scripturile Parintilor celor din parte, ori si din deslusirea dreptului cuvant sa se
judece.

9. Cum ca toate cele rare, si iconomicos, si de nevoie urmate, ori din vre-un obiceiu rau, si
de Obste a zice, toate cele ce afara de canon s-au facut, Lege, sau Canon si pilda a
Bisericii nu sunt; si vezi talcuirea Apostolescului Canon 68. Insa si iconomia aceasta si
nevoia trecand, iarasi Canoanele stapanesc. Vezi subinsemnarea Canonului 46 si
Canonul 13 al Sinodului 1.

10. Cum ca canonisirile cele mai multe ce se randuiesc de Canoane fiind de atreia persoana
poruncitoarea care nu este de fata, negresit au trebuinta de a doua persoana ce este de
fata (care este Sinodul) pentru ca sa se lucreze. Si vezi subinsemnarea Canonului al 3-
lea Apostolesc.

11. Cum ca Canoanele si Legile s-au pus pentru cei indeobste, si nu pentru cei
particularnici. Si pentru cele ce se intampla mai de multe ori, si nu pentru cele ce
urmeaza mai rar.

12. Cum ca Canoanele Ecumenicelor Sinoade, mai multa tarie au decat cele ale celor
locainice, si cele al celor locainice, mai multa tarie au decat cele ale Parintilor celor din
parte. Si mai ales decat cele neintarite de vreun Sinod Ecumenic, si citeste zicerea
Preasfintiului Fotie despre aceasta.

13. Cum ca unde nu este Canon, sau Lege in scris, stapaneste bunul obicei, care cu drept
cuvant si in multi ani au fost cercat, si care nu se impotriveste vreunui Canon in scris
sau Lege, tinand randuiala de Canon si de Lege. Si vezi subinsemnarea Canonului 1 al
Sinodului din Sardica.

14. Cum ca toate cele rau judecate si inchipuite, nici Canon, nici Lege, nici vremea, adica
obiceiul nu le adeveresc, dupa legiuitori

12

„Cum ca de catre toti se cuvine a se pazi Dumnezeiestile Canoane nestramutate. Ca
cei ce nu le pazesc se supun sub infricosate certari ori canonisiri.

„Episcopilor, acestea s-au randuit voua pentru Canoane de catre noi. Voi insa
ramanand intransele va veti mantui si pace veti avea, iar nesupunandu-va va veti munci,
si lupta unii cu altii necurmata veti avea. Plata neascultarii cea cuvenita luand-o.
(Apostolii in sfarsitul [epilogul] cuvantarii Canoanelor.)

„Am judecat cu dreptate ca Canoane cele de cele de Sfinti asezate pana acum in
fiecare Sinod sa stapaneasca.”(Canonul 1 al Sinodului IV)

„S-a socotit de catre Sfantul Sinod acesta, sa ramana si de acum adeverite si intarite
spre vindecarea sufletelor si spre tamaduirea patimilor Canoanele cele primite si intarite
de catre Sfintii si Fericitii Parinti cei mai inainte de noi, dar inca si predanisite noua,
anume ale Sfintilor si slavitilor Apostoli, si ale Ecumneicelor IV Sinoade dupa nume, ale
celor locale anume, si cele ale parintilor in parte anume. Si numarul a-i fi iertat rau a le
schimba, si a surpa Canoanele cele mai-nainte aratate.”

„Iar de s-ar prinde cineva ca a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canon din
cele zise, ori ca se apuca sa rastoarne, vinovat va fi dupa Canonul eel de acel fel; precum
acela hotaraste, sa primeasca certare si prin acela in care greseste, sa se vindece” (Canonul
al 2-lea al Sinodului VI)

„Bucurandu-ne pentru acestea, precum cand afla cineva dobanzi multe, imbratisare
primind la piept dumnezeiestile canoane si o intarim pe asezarea acestora intreaga si
neclatita a acelor asezate de catre Trambitele Sfantului Duh. Adica, de intru tot laudatii
Apostoli, si ale celor VI Sinoade Ecumenice, si ale celor de pe alocuri adunate… Si pe ale
Sfintilor Parintilor nostri. . . Si pe cei ce acelea ii anatematisesc, si noi ii anatematisim. Iara
pe cei cei ii caterisesc, si noi ii caterisim iara pe cei ce ii afurisesc si noi afurisim. Si pe cei ce
ii dau certarii, si noi asisderea ii supunem. (Canonul I al Sinodului VI)”

„Deci legiuim ca Bisericestile Canoane sa tina randuiala de legi, cele de catre
Sfintele patru Sinoade asezate, ori adeverite, adica de eel in Nicheea, si de eel in
Constantinopol si de eel dintai din Efes si de eel din Halkidon. (No vela 131 a lui
Iustinian)”

„Legiuim dar ca randuiala de legi sa aiba Bisericestile Canoane, cele asezate de
Sfintele cele sapte Sinoade, ori adeverite (prin ziceri adeverite, se arata Canoanele
Sinoadelor locale si ale Parintilor celor din parte, cele adeverite de Sinoadele Ecumenice,
dupa Balsamon.) Ca Dogmele mai inainte ziselor Sfinte Sinoade ca pe Dumnezeistile
Scripturi le primim, si Canoanele ca pe legi le pazim. (Cartea a 5-a, titlul 3, cap. 2 din
Basilicale, la Fotie titlul 1, cap. 2 )”

„Randuirea a treia a titlului al 2-lea din Novele. Voieste ca, Canoanele celor 7
Sinoade sa se tina, (ori sa stapaneasca) si dogmele lor, ca Dumnezeistile Scripturi. (la Fotie,
titlul 1, cap. al 2-lea) ”

„Leon Inteleptul, (in cartea a 5-a din Basilicale, titlul 3, cap.l) zice, primesc pe
Sfintele sapte Sinoade Ecumneice ca pe Sfanta Evanghelie.”

„S-a hotarat de Sfintii Parinti a se intrebuinta si dupa moarte a se anatematisi, cei ce
ori in Credinta, ori in Canoane ar pacatui (al V-lea Sinod Ecumenic in trimiterea catre
Iustinian, foaia 392 al tomului al 2-lea). Vezi iubitule infricosat cuvant.”

„Cei ce pun in defaimare Sfintele si Dumnezeiestile Canoane ale Sfintilor Parintilor
nostri, care, si pe Sfanta Biserica o sprijinesc, si pe toata Credinta petrec impodobind-o, o

13

povatuiesc catre Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul din Constantinopol, eel
dupa Constantin Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2-lea al Sinodicalelor, adica Tomul
Unirii).”

Cum ca Dumnezeiestile Canoane sunt mai tari decat imparatestile legi.

In praxa a doua a Sinodului al II-lea se scrie: „Prea slavitii boieri au zis: Maritului
Stapanitor al lumii (adica lui Marchian imparatul) i-au placut, ca nu dupa imparatestile
carti, ori dupa pragmaticile forme [si asa se numesc cartile imparatesti], sa urmeze
preacuviosii episcopi, ci dupa Canoanele cele legiuite de Sfintii parinti. Sinodul a zis:
Impotriva Canoanelor, nici o lucrare sa poata. Canoanele Parintilor sa se tie. Si iarasi: Ii
rugam, ca fara zicerea impotriva lucrarile cele de oarecare, in toate eparhiile, spre
vatamarea canoanelor, sa ramana nelucratoare; ci sa stapaneasca Canoanele prin toate…
Toti acestea le zicem. Toate lucrarile sa se surpe. Canoanele sa stapaneasca… Dupa
hotarirea Sfintului Sinod, si in toate celelalte eparhii hotararile Canoanelor sa stapaneasca.

Iara de va produce cineva vreo forma impotriva celor hotarate acum, s-a socotit de
tot Sfantul si Ecumenicul Sinod sa fie fara tarie. (Canonul 10 al celui de-al doilea Sinod
Ecumenic)”

„ Pragmaticile forme cele ce se impotrivesc Canoanelor sunt fara tarie. (Cartea 1,
titlul al doilea, randul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2)”

„Ca acelea cu adevarat, adica Canoanele, cele de imparati, si de Sfintii Parinti
asezate si intarite se primesc ca Dumnezeiestile Scripturi. Iar legile, numai de imparati s-
au primit, ori s-au asezat, si pentru acesta nu au tarie mai multa decat Dumnezeiestile
Scripturi, nici decat Canoanele. (Balsamon in Scolie la cap. al doilea de mai sus a lui Fotie)”

„Nu-mi spune legile cele din afara, caci si vamesul legea dinafara plineste, dar insa
se osandeste (Hristostom cuvantul 57 la cea de la Matei.)” Si iarasi: „Nici toti imparatii, de
multe ori nu se ostenesc cu conglasuire la legi. Cuvantul 6 la Andriante.)”

Zice insa Blastar ca mare ajutor dau Dumnezeiestilor Canoane, legile cele iubitoare
de buna cinstire de Dumnezeu: „Unele adica impreuna ajutorandu-le, iar altele, si
plinindu-le, cind se intampla a se trece acelea cu vederea. (Cap. 5, litera k)”

Ca Dumnezeiestile Canoane si decat Tipicele sunt mai puternice,
cand acelea se impotrivesc acestora si mai ales cele in parte si locale.

Ca zice Blastar: „Din Novela 131 a lui Iustinian ai putea cunoaste, ca tipicele cele
f acute de ctitori sunt datori a le primi, de nu cumva se impotrivesc Canoanelor (Cap. 16,
litera 1)”

Epigrama la Sfintele Canoane

Precum Treimea’nalta, cu legi preaintelepte,
Pe lumea’ceasta toata, a pus sa se indrepte,
S’ acesta randuiala nu poate sa se strice,
Caci est’Un preaputernic ci’ oricine’i tare, ferice;
Asa, si lumea toata, a lui Hristos numita,

14

Cu Sfinte Legi, Canoane, ce tin fericita;
Caci ele’ndreapta omul, feresc de la pacate,
Primiti cu bucurie acesta Sfanta Carte;
C’asa precum cu carma, corabia se poarta,
Asa zic cu aceasta Biserica se’ndreapta.

P. N. Scriban

Cati vor umbla cu Canonul (dreptarul) acesta, pace peste ei si mila. (Galateni 7, 16)

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfantului loan Hristostom

„ Am auzit si am tinut… Nu ai tinut, pe sineti te-ai osandit. In jumatate ai tinut, si
de nu vei tine, vei zice insa, nu am stiut. Ca eel ce se osandeste pe sine pentru ca nu a tinut,
se sarguieste spre a tine. ( In Cuvantul 4, Despre pocainta, foaia 785, a tomului 6, tiparit la
Venetia )

A SFANTULUI MAXIM

„Multi suntem cei ce zicem, putini insa cei ce fac; dar insa Cuvantul lui Dumnezeu
nimeni nu este dator a-L mincionosi pentru lenevirea sa. Ci a marturisi cu adevarat
neputinta sa, iar nu a ascunde Adevarul lui Dumnezeu. Ca sa nu facem vinovati,
impreuna cu calcarea Poruncilor, si de reaua talmacire a Cuvantului lui Dumnezeu.”
(Capitolul 85 a celei de-a doua sute, a celor pentru dragoste, din Filocalie)

PROLEGOMENA DESPRE CANOANELE SFINTILOR APOSTOLI

Feluri de Sinoade, sau mai bine a zice adunari ce s-au facut 18 de Sfintii Apostoli,
dupa oarecare 19 . Cea dintai adica in anul 33, sau 34 de la Hristos pentru alegerea
Apostolului, in locul lui Iuda vanzatorul, cand punandu-se inainte Iosif si Matia, au cazut
sortii pe Matia. [Fapte 1] Iar a doua, cand fiindca inima si sufletul celor ce crezusera era
una, cati aveau tarini si case ori altceva, le vindeau si aduceau castigurile la picioarele
Apostolilor, ca sa-i chiverniseasca pe cei ce nu aveau, macar ca adunarea aceasta nu se

18 Am zis mai vartos adunari, pentru ca Sfantul Marcu al Efesului la Sinodul eel ce a fost la Florenta
a raspuns catre Latini: noi adunare a Apostolilor nurnirn un Sinod, precum Silvestru marele
eclesiarh scrie in cartea a sasea, capitolul 6 si drept ca un preaintelept a raspuns. Ca Sinod cu
adevarat este strangerea barbatilor celor alesi ai Bisericii, din feluri de eparhii si de clime ale
Pamantului, intr-o oarecare cetate. Iar adunarea este impreuna infatisarea cea a insusi acestora si
intr-o zi hotarata la un loc si un timp. Iar adunarea este impreuna infatisarea cea a insusi acestora
intr-o zi hotarata, la un loc si un timp.

19 Dositei Patriarhul Ierusalimului, in cartea numita Dodicavivlion le numeste pe acestea. (foaial4
pana la 18) Asemenea si Spiridon Arhimandritul; Milias, foaia 1015 a tomosului al 24ea al adunarii
Sinoadelor, cuvant cu cuvant le-a luat de la Dositei. Insa amandoi fara de randuiala cuprind
adunarile acestea ale Apostolilor, dupa numar. Pentru acesta noi urmand mai vartos randuiala
capetelor Faptelor Apostolilor, in mai buna randuiala le-am asternut, schimband numarul.

15

intelege aratat din povestirea Faptelor. A treia cand s-a ales cei sapte diaconi ca sa
slujeasca meselor. [Fapte VI, 2] A patra, cand dupa ce au auzit Apostolii si fratii cei din
taierea imprejur, cum ca Petru a botezat pe paganul Cornelie si pe ce cei impreuna cu
dansul cu dansul, se priceau cu Petru. A cincea, cand Apostolii si prezviterii s-au adunat
ca sa cerceteze toate acestea, adica de nu pot a se mantui credinciosii cei ce nu se taie
imprejur dupa legea lui Moisi, precum aceasta o zice oarecare ce se pogorase din Iudeea la
Antiohia. Pe care aceasta, chiar Sinod si adunare a Apostolilor se cade a o numi tot eel ce
cu judecata, ori mai bine a zice pilda si prototip [original] al Sinoadelor de dupa acestea,
fiindca cuprinde si numele si insusirile caracteristice ale Sinoadelor. „Ca s-au sculat
oarecare din cei din eresul fariseilor, zicand: ca se cade a-i taia imprejur pe ei.” [Fapte XV,
5] (lata pricirea si prigonirea pentru care trebuia Sinodul.) „Si s-au adunat Apostolii si
prezbiterii.” [Fapte XV, 6] (lata Sinodul si adunarea anume ce se zice.) „Si multa intrebare
facandu-se.” [Fapte XV, 7] (lata cea intaia cercetare pentru ea.) „Atunci s-au parut
Apostolilor si prezbiterilor impreuna si intregii adunari.” [Fapte XV, 22] „Si s-au parut
Sfantului Duh si noua” [Fapte XV, 28] si celelalte. (lata alegerea si hotararea.) Si s-a facut
adunarea acesta in al 17-lea an dupa Inaltarea Mantuitorului. A sasea adunare a
Apostolilor s-a facut in anul 56, ori 59, cand dupa ce a intrat Pavel la Iacov fratele
Domnului. „Au venit la dansul toti prezbiterii.” [Fapte XXI, 18] Iar oarecare vor ca sa se fi
facut si alta adunare a Apostolilor in Antiohia, care sa fi dat noua Canoane precum
insemneaza oarecare Parinti Apuseni. (Pentru care vezi subinsemnarile Canonului 85
Apostolic.) Inca si altele, dintre care cea prea mare si vrednica de cuvant adunare, zic
Apusenii sa se fi facut in anul 44, cand Apostolii erau sa se desparta unul de altul, la care
au alcatuit si Simbolul Credintei (pentru care vezi subinsemarea intai a Canonului 1 al
Sinodului al Vl-lea), care Simbol se zice a Sfintilor Apostoli.

Acestea asa zicindu-se, la care adunare din acestea s-au dat prin Climent
Dumnezeiestii Apostoli pe aceste 85 de Canoane ale lor, nici o scumpatatita stiinta pentru
acesta nu ne-a predat vechimea. Dupa socotinta 20 insa poate cineva a zice cum ca i-au
randuit pe acestia in timpul adunarii lor celei zise prea mare si vrednica de cuvant, cand
voiau ei sa se desparta si sa se samene ei spre propovaduirea Evangheliei.

Dar fiindca mufti eretici si poate si oarecare din Apuseni (am zis insa poate, caci
dupa marturia lui Antonie Forestul Iezuitul, intru pregatirea cea pentru Sinodul lor eel
ecumenic ce s-a adunat in Trident au intarit pe toate aceste 85 la numar. Mustrandu-se la

20 Am zis dupa socotinta, si nu cu adevarat. Pentru ca Sfantul Meletie (in Cuvantul pentru azime)
aducand spre marturie Apostolescul Canon eel pentru azime zice ca, Climent a scris Apostolestile
Canoane, cu porunca lui Petru si a lui Pavel, (iar cum ca acelasi cuvant al Apostolilor randuiri celor
de Climent scrise se afla si in Apostolestile Canoane, prea cu adevarat, o va marturisi impreuna
fiecare intelept dintr-o singura simpla citire.) Ci si Gheorghe Sugduri, la rugamintile lui Petru si a
lui Pavel zice ca: unindu-se in Antiohia Petru si Pavel a facut Apostolestile Canoane acestea. Inca si
insusi Climent acesta in Canonul 85 Apostolesc isi scrie numele sau. Iar Sfantul Climent a fost nu
numai ucenic si urmator al Apostolului Petru, precum pomeneste Epistola purtatorului de cuvant
Ignatie catre Tralisieni care zice: „Anegclitos si Climent lui Petru (slujind) hind Episcop al Romei,
ori fara mijlocire dupa Petru, ori al patrulea”, adica dupa Petru, si dupa Linos, si dupa Clitos, ori
dupa Anaclitos, ori Anegclitos. Ci si ucenic a lui Pavel, precum aceasta o arata Epistola lui Pavel
catre Filipeni, care zice: „Si impreuna cu Climent, si cu ceilalti impreuna lucratori ai mei.”(Filipeni
IV, 3)

16

nobelelor iscodiri de Canoanele acestea, isi deschid gurile impotriva lor zicand: ori toate
ori unele nu sunt Canoane asezate ale Sfintilor Apostoli, noi cu multa sarguinta ne-am silit
a le ingradi cu mii de zavoare si cu toate sagetile celor puternici, dupa cantare, ca si din
insasi singura privire [teoria] multimii a tot intrarmarii, sa se teama de dreptate fiecare
luptator. O zic mai aratat. Ne-am silit sa aflam care Canoane ale Sinoadelor adeveresc din
cuvant in cuvant pe Apostolestile Canoane acestea si care le adevereaza cu singur numele,
Apostolestii. Si care le adeveresc pe ele cu singur numele, Apostolesti.

Si cele ce din cuvant in cuvant se adeveresc, sunt acestea:

Cel al 5-lea Apostolesc de al 13-lea al Sinodului al Vl-lea;

Cel de-al 17-lea si al 18-lea, de al 3-lea al Sinodului al Vl-lea;

Cel de-al 22-lea si al 23-lea, de al 8-lea al Sinodului I si al II-lea;

Cel de-al 26-lea, de al 6-lea al Sinodului al Vl-lea;

Cel de-al 27-lea, de al 9-lea al Sinodului I si II-lea;

Cel de-al 29-lea, de al 5-lea al Sinodului al VH-lea;

Cel de-al 30-lea, de al 3-lea al Sinodului al VH-lea;

Cel de-al 34-lea, de al 9-lea al Sinodului din Antiohia;

Cel de-al 38-lea, de al 12-lea al Sinodului al VH-lea;

Cel de-al 40-lea, de al 24-lea al Sinodului din Antiohia;

Cel de-al 44-lea, de al 25-lea al Sinodului din Antiohia;

Cel de-al 53-lea, din practicable Sinodului al VH-lea;

Cel de-al 64-lea, de al 55-lea al Sinodului al Vl-lea;

Cel de-al 73-lea, de al 10-lea al Sinodului I si al II-lea.

Iar cele cu singure numele, Apostolesti, sunt acestea.

Cel al 12-lea, al 13-lea si 16-lea Apostolesti, din Epistola lui Alexandru al
Alexandriei, pe care o trimite catre Alexandru al Constantinopolui. (Teodorit Cartea I,
cap .4 iar de altii cap. 3 al Istoriei Bisericesti ).

Cel al 14-lea si al 15-lea Apostolesti, de al 15-lea al Sinodului I, ci si de Epistola ce o
trimite marele Constantin catre Evsebie al Chesariei (Evsebie la Viata lui Constantin.
Cartea a 3-a, cap.59 si 60 si de catre altii 61).

Cel al 34-lea si cel al 35-lea, de al 50-lea al Sinodului al Ill-lea.

Cel al 74-lea de Sinodicestile insemnari cele facute in Constantinopol pentru Agapie
si Bagadie, adica de sinodul local din Constantinopol, despre care vezi dupa cel din cetatea
Sardicii.

Toate acestea 85 Apostolesti se adeveresc de Canonul al 2-lea al Sinodului al Vl-lea
si al Sinodului al VH-lea inca si Novelele 6 si 137 lui Iustinian, zic adeverindu-le pe acestea
zic: „Si acesta credem ca va fi, daca luarea aminte a Sfintelor Canoane se pazeste pe care
Apostolii le-au dat cei ce cu dreptate se lauda, si sunt inchinati, si insusi vazatori au fost si
slujitori ai Dumnezeiescului Cuvant, si Sfintii Parinti o au pazit si o au invatat”.

Pomeneste de ele, si Teodosie si Valentian in Sacra, purtandu-se ei impotriva lui
Irineu Episcopul Tirului. (Vezi foaia 610 din Dodecabiblonul lui Dosithei.) Le adeveresc pe
acestea si talcuitorii canoanelor: Zonara, zic Balsamon, Alexie Aristin, Simion Magistrul si
Logofatul; Ieromonahul Matei Blastar, Iosif Egipteanul, Fotie. Si le adevereste pe acestea si
loan Damaschin, zicand: „Canoanele Sfintilor Apostoli prin Climent (in cartea a patra, cap.

17

18 Despre Ortodoxie) sunt 85″. Cum ca Canoane ale Sfintilor Apostoli sunt, zice si loan
Antiohianul in titlul 8 si loan eel din scolastici Arhiepiscopul Constantinopolei, in
precuvantarea adunarii Canoanelor, asa zice: „Sfintii ucenici si Apostoli ai Domnului, au
dat prin Climent 85 de Canoane”. Las a zice cum ca si cele 25 de Canoane ale Sinodului
celui din Antiohia, nu numai ca se conglasuiesc dupa noima cu cele Apostolesti, ci si
intregi ziceri din ele cuprind semanate printr-insele. Dovada ca sunt adevarate
Apostolestile Canoane este si conglasuirea si potrivirea cea dupa noima a celorlalte
Canoane, atat a celor Sinodale, cat si a Parintilor celor din parte, care se vede in fiecare
Canon Apostolesc in aceasta carte. Anevoie este cu adevarat, iar mai bine a zice cu
neputinta sa creada cineva, cum ca din sinesi si dupa intamplare s-au conglasuit cu ele
atatea Sinoade Ecumenice, atatea locale, si atatia Parinti din parte. Si dimpotriva cu totul
prea lesne este sa creada cineva, cum ca Canoanele cele atatea si atatea, avand inaintea lor
pe acestea Apostolesti, ca pe atatea pilde originale si temelii prea intemeiate
[fundamentele], dupa imitatie [urmare sau pilduire] s-au conglasuit cu ele, si asupra
acestora s-au mai zidit.

Canoanele cele ale Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli,
in limba noastra talmacite

CANONUL 1

Episcopul sa se hirotoneasca de doi episcopi, sau de trei 21 .

[al 1.4; al 7.3; al Sob. din Antiohia can. 19; al Sob. din Laodikia can. 12; al Sob. din
Sardica can. 6; al Sob. din Constantinopol can.l]

tAlcuire

Zicerea „episcop”, mai intai adica li chiar se da, de Dumnezeiestile si Sfintele
Scripturi , lui Dumnezeu celui ce pe toate le priveste si le cerceteaza, precum marturiseste
Iov zicand: «Aceasta este partea omului necredincios de la Domnul, si agonisita averilor
lui de la Cercetatorul» (adica de la Dumnezeu) (cap. XX, stih 29). Si iarasi: «Iar certarea Ta

21 Anaclit Episcopul Romei zice cum ca: Canonul acesta intaiul este cuvant al Apostolului Petru, si
ca, dupa legiuirea Canonului acestuia, au hirotonit pe Iacov fratele Domnului acesti trei Apostoli
Petru, Iacob si loan si macar ca dumnezeiescul Hrisostom zice, ca 1-a hirotonit pe el Domnul. Ci
poate, ca Domnul adica 1-a ales pe el episcop al Ierusalimului. (hirotonia cea dupa Hrisostom, in
loc de alegere luandu-se), iar acesti trei Apostoli, dupa Inaltarea Domnului prin dumnezeiasca
sfintita savarsire 1-au hirotonit pe el. Precum si Dositei marturiseste in cartea pentru cei ce au
patriarhisit in Ierusalim. Dar pentru ce episcopul adica se hirotoneste de trei sau de doi episcopi;
iar presbiterul si ceilalti clerici de unul numai? De crezut este cum ca acesta este pricina cea
dinlauntrul, si mult mai de aproape. Ca de vreme ce dupa Apostolul „Cel mai mic de eel mai mare
se blagosloveste”(Evrei VII, 7) care osebit pentru preotie s-au zis, la hirotonia presbiterului (adica a
preotului), mai mic fiind, ajunge un singur episcop, ca unul ce este mai mare si mai covarsitor cu
treapta decat acela. Iar la a episcopului, de asemenea tagma si de asemenea treapta fiind, si nu mai
mic fiind, nu ajunge un singur episcop, ca de unul ce este de asemenea treapta, si nu decat acela
mai mare. Deci ca eel mai mare pe eel mai mic sa blagosloveasca, doi sau trei pe eel unul
hirotonesc. Fiindca negresit, mai buni, adica mai mari, sunt cei doi decat eel unul, precum zice
Solomon (Ecleziast stih 4).

a pazit pe duhul meu» (cap. X, stih 12); si Domnul nostru Iisus Hristos, precum zice Petru
verhovnicul Apostolilor pentru Dansul: «Ca erati ca niste oi ratacite. Ci v-ati intors acum
la Pastorul si Invatatorul sufletelor voastre»(Epistola intai, cap. II, stih 25). Iar al doilea si
dupa Dar, glasul acesta sa da celor de Dumnezeu alesi, precum zice pentru Eleazar Insusi
Dumnezeu: «Episcop [Cercetator] Eleazar fiul lui Aaron preotul» (Numerele IV, 16). Si
catre Iezechia zice Dumnezeu: «Fiul omului, pandar te-am dat pe tine casei lui Israil»
(Cap. HI, Stih 12). Si in scurt sa zic, episcopi se numesc in Scriptura cea Veche, atat luatorii
aminte si pazitorii ocarmuirilor si a locurilor celor din launtru si bisericesti, precum este
scris pentru eel mai sus Eleazar, cum ca avea purtare de grija pentru tot Cortul (Numerele
IV, 16), si pentru arhiereul Iodae, cum ca asezat purtatori de grija in Casa Domnului: «Si a
pus preotul luatori aminte in Casa Domnului.»(4 Imparati XI, 18), cat si luatori aminte a
lucrurilor si ocarmuirilor celor din afara si politicesti, precum s-a scris: «S-a maniat Moisi
pe cei mai mari ai ostii, pe cei peste mii, si pe cei peste sute.» (Numere XXX, 14). Nici unul
din Apostoli s-a hotarat, ori s-a numit episcop, cand vietuia Domnul pe pamant, Care
singur este Episcopul sufletelor noastre, ci pe singura stapanire de vindeca toata boala, si
de a scoate pe draci o aveau ei (Matei X, Marcu III). Iar dupa Invierea din morti si Inaltarea
Mantuitorului nostru, trimitandu-se acestia de Dansul, precum El s-a trimis de Tatal, in
toata lumea, si toata stapanirea de a lega si dezlega luand ei, si toate darurile Prea
Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, nu numai numele eel apostolesc 11 aveau, din insasi
lucrurile, ci cu adevarat si pe insusi eel episcopesc, precum marturiseste Sfantul Epifanie
ca zicand: «Cei intai Pertu si Pavel insusi Apostolii, au fost si episcop i». Asemenea si toti
ceilalti precum adeveresc Parintii. Pentru aceasta au si randuit de trei, sau de doi episcopi
sa se hirotoneasca episcopii cei din cetati. Ci si Ei prin sate si prin cetati propovaduind,
precum zice Sfantul Climent Episcopul, I catre Corinteni: «Cercetand cu duhul, aseza
partile propovaduirii lor, in episcopi, si diaconi ai celor ce urma sa creada. Pentru aceea si
purtatorul de Dumnezeu Ignatie scriind catre credinciosii cei ce erau in Trallesa
porunceste: „Cinstiti si pe episcopul vostru ca pe Hristos, precum au randuit voua fericitii
Apostoli”. Si aceasta adica pentru zicerea Episcop. Iar zicerea hirotoniei se face de la
aceasta: „intind mainile”. Si are doua insemnari. Fiindca, hirotonie se numeste si hotararea
si alegerea a vreunui dregator, care se facea cu intinderea mainilor norodului, dupa
zicerea lui Demostene. „Macar pe oricare voievod de osti ati hirotoni.” [Cuv: 1, asupra lui
Filipp] Si mai ales dupa obiceiul Bisericii care din vechi stapanea, cand fara impiedicare,
multimile adunandu-se, hirotonea, adica alegea prin intinderea mainilor, pe arhierei,
precum zice Zonara, macar ca la urma pe acesta Soborul eel in Laodikia, intru al cincilea
canon al sau 1-a stricat, zicand ca: „Nu se cade hirotoniile sau alegerile a se face, in fiinta de
fata a celor ce se invata credinta”. Iar hirotonie in ziua de astazi se numeste, cea prin
rugaciuni si prin chemarea Sfantului Duh, facandu-se sfintita savarsire a arhiereului,
punand intru aceeasi vreme si mainile sale, pe capul celui ce se hirotoneste, dupa
hotararea aceea Apostoleasca: «Mainile in graba pe nici unul sa pui». Si este lucrul acesta
tuturor prea cunoscut. Deci porunceste Canonul acesta, ca, tot arhiereul (ori mitropolit de
ar fi, ori arhiepiscop, ori episcop) sa se hirotoneasca de doi episcopi ori de trei 22 . Si sa vede

22 Iar episcopii cei ce se hirotonesc, trebuie a fi trecuti cu varsta, adica, numai putin de 50 de ani,
afara numai, daca in vreo mica eparhie nu se afla cineva trecut cu varsta, dupa randuielile cele

19

ca chipul cuvantului este pe dos. Ca eel mai curat, si mai ales ar fi fost, de ar fi zis asa:
episcopul sa se hirotoneasca de trei episcopi, ori (mai putin) de doi. Asa randuielile
Apostolilor fara formaluire pe insusi canonul acesta 1-au asezat zicand: „Iar episcopul
poruncim a se hirotoni de trei episcopi, ori insa eel mai putin de doi” 23 .

SIMFONIE [unire de glasuri]

Intra un glas cu Canonul acesta, si multe alte Canoane legiuiesc: „Ca trebuie cu
adevarat, ori toti episcopii eparhiei (dupa al 4-lea al Soborului I si al 3-lea al Soborului 7 si
al 19-lea al celui din Antiohia) ori multi (dupa al 1 3-lea al celui din Cartageni ) sa se adune
si sa hirotoneasca pe episcopul. Dar fiindca aceasta este anevoie, eel mai putin trebuie sa-1
hirotoneasca trei, si ceilalti sa se faca impreuna hotaratori la hirotonia lui prin scrisorile
lor. Si adeverind pe acest apostolesc eel al 58-lea al Soborului din Cartageni , zice: forma
cea veche se va pazi ca nu mai putini 24 de trei episcopi sa fie de ajuns la hirotonia
episcopului, mitropolitul adica, si alti doi episcopi. Pe insasi aceasta zice si Canonul eel
intai al Soborului local din Constantinopol. Inca si al 12-lea al celui din Laodikia
randuieste cum ca cu judecata episcopilor celor de primprejur trebuie a se aseza episcopii
la stapanirea Bisericeasca. Iar daca dupa intamplare va ramane intr-o eparhie un singur
episcop care chemandu-se de mitropolitul, nici nu va merge, nici prin scrisori nu va
impreuna alege pe eel ce urmeaza a se hirotoni arhiereu, atunci trebuie mitropolitul sa se
impreuna aleaga si sa-1 hirotoneasca pe el cu episcopii apropiatei strainei eparhii,
asemenea si pe insusi mitropolitul insisi acesti apropiati cu locul trebuie a-1 alege si a-1
hirotoni, dupa Canonul al 6-lea al celui din Sardica. Iar randuielile apostolilor (cartea a 8-a,
cap. 27) poruncesc ca eel ce se va hirotoni de un episcop sa se cateriseasca, dimpreuna cu
eel ce 1-a hirotonit, afara numai daca dupa nevoie de prigoana, ori alta oarcare pricina nu
pot multi a se aduna, si cu alegerea acestora se va hirotoni de unul. Precum Sidirie s-a
hirotonit episcop Palebiskei, dupa Sinesie, nu de trei ci de un episcop de Filon, pentru ca
nu puteau episcopii a se infatisa in vremurile acelea.

Apostolesti. Cartea a doua cap.l si dupa epistola 52 a Sfantului Ciprian. Qri si peste treizeci de ani
dupa Novela 137 a lui Iustinian.

23 Iar episcopul se hotaraste de imparatii Leon si Constantin asa: „Episcopul este luator aminte si
purtator de grija al tuturor sufletelor celor ce se aduna in bisericile eparhiei sale, avand putere
savarsitoare peste presbiter, diacon, anagnost, si psalt [cantaret] si monah. Iar insusirea
episcopului este cu cei smeriti adica a se impreuna smeri, iar pe cei ce se mandresc a-i defaima. . . §i
mai intai a se primejdui pentru turma, si pe stramtorarea acelora a sa chinuire a o face (in pravilele
imparatilor 8, foaia 92 a cartii, a 2-a a lui Ghiur). Iar mitropolit pentru aceasta se numeste
episcopul, dupa Gavriil al Filadelfiei (in cuvantul pentru preotie). Pentru ca este ca maica cetatii
sale, pe care este dator a o hrani duhovniceste cu invataturile si cu viata si cu sfinte naravurile sale,
si cu veniturile eparhiei sale”. Vezi si la Canonul 58 eel apostolesc. Iar cum ca obicei prea folositor
urma in Biserica lui Dumnezeu, cei ce urmau a se hirotoni episcopi, a se face intai monahi, apoi a
se face episcopi, vezi la subinsemnarea Canonului 51 Apostolesc.

24 Poate pentru aceasta au zis nu mai putini de trei, nu impotrivindu-se canonului apostolesc, ci
pentru ca in vremurile acelea era mai multa multimea episcopilor decat in vremurile Apostolilor,
in care era si nevoia prigoanei.

20

CANONUL 2

Presbiterul (ori preotul) si diaconul, si ceilalti clerici sa se hirotoneasca de xm
episcop.

tAlcuire

Canonul acesta randuieste ca fiecare preot si diacon si ceilalti clerici 25 , ipodiaconi
adica, anagnosti si psalti, si cei de aid, sa se hirotoneasca numai de un episcop 26 .

CANONUL 3

Daca vreun episcop ori presbiter afara de randuiala Domnului cea pentru jertfa,
va aduce alte oarecare la jertfelnic, ori miere, ori lapte, ori in loc de vin, bauturi
mestesugite, ori pasari, ori oarecare vite, ori legume afara de randuire, sa se cateriseasca.
Afara de manunchi de grau nou, ori struguri la vremea cuviincioasa. Dar sa nu fie iertat
a se aduce altceva in altar, decat untdelemn la candela, si tamaie la vremea aducerii
inainte. [Apostolesc 4; Sob.6: 28, 32, 57, 95; din Cartagina: 44; a lui Theofil: 8]

TALCUIRE

Cand Domnul nostru Iisus Hristos a predanisit Apostolilor Taina Dumnezeiestii
Sfintei lucrari, a randuit lor sa nu osebeasca cu nici un alt fel fara numai cu paine si cu vin

25 Clerici prost si de obste se numesc toti aceia care au punere de mana ieraticeasca si bisericeasca
de la episcopul si de la cei de aid ai randuielii bisericesti, pana la anagnost si psalt [cantaret] si
catehet si portar, dupa Canoanele 26, 68 si 70 apostolesti, si dupa canoanele 24 si 30 ale Laodikiei si
dupa epistolia Marelui Vasile cea catre horepiscopii cei de sub dansul si dupa Nomiconul lui Fotie,
titlul I, cap 31. Pentru care si Novela 123 a lui Iustinian zice asa: „Iar presbiterii si diaconii si
ipodiaconii si anagnostii si psaltii, pe care toti derid ii numim, care si canonid se zic dupa al 6-lea
al Antiohiei si dupa alte canoane”. Iar chiar derid se numesc toti cei ce afara de altar au hirotesie.
Iar Valsamon, talcuind la Canonul 51 al Marelui Vasilie, zice ca: „§i monahii derid se numesc”. §i
s-au numit clerid dupa Hrisant (Sintagmation foaia a 20-a). De la derul (sau sortul) ce au aruncat
Apostolii pentru Matia. Iar in ziua de astazi clerid se numesc mai vartos cei ce au boierie si cinuri
bisericesti, atat cei sfintiti cat si lumenii.

26 Insemneaza ca, macar desi episcopii, presbiterii, diaconii si ipodiaconii se zic chiar sa se
hirotoneasca, iar anagnostii si psaltii sa se pecetluiasca, adica sa se hiroteseasca, dupa Zonara, si cei
asemenea lor (ca hirotesia este mai de obste decat hirotonia), iar iconomii, ecdichii [Aratatorii
dreptatii], prosmonarii [Strajuitorii] sa se puna inainte, dupa Canonul 2 al Soborului IV. Iar Simeon
al Tesalonicului, episcopii, presbiterii si diaconii se hirotonesc, iar ipodiaconi se hirotesesc, iar
anagnostii se pecetluiesc [se blagoslovesc]. Cu toate acestea Canonul acesta, nid o deosebire nu
face, ci la toti deridi zice numele hirotoniei. Si acesta inca insemnez-o, dupa Hrisostom (in
Cuvantul Intai cartre Filipeni, foiaia a 5-a, tomul 4) cum ca si episcopul, presbiter, si diacon se
numeste (ca unul ce cuprinde lucrarile acestora) si dimpotriva, presbiterii episcopi se numesc
(ibidem), iar ca prezbiterii, si diaconii se alegeau precum episcopii, aratat este din Canonul al 3-lea
al Soborului al VH-lea; si al 7-lea a lui Teofil; si Chiril al Alexandriei talcuind la capitolul 8 al
Numerilor, zisa aceea: «Si vei aduce pe leviti inaintea Domnului, si isi vor pune mainile lor pe
leviti », zice pentru cei ce se cheama la Sfintita lucrarea lui Hristos hotarasc noroadele, cu toate ca
hotarare de astazi nu se lucreaza in ziua de astazi. Iar forma marturiei care se da celor ce vor sa se
hirotoneasca preoti si diaconi, vezi la sfarsitul cartii, care marturie iscalita fiind de preotii cei mai
alesi, si de clerid se vede ca are loc de alegere.

21

amestecat cu apa, Insusi El intai facand aceasta la Cina cea de Taina, precum in Liturghia
Sfantului Iacob, fratele Domnului, s-a scris: „Din vin dregand (Paharul adica) si din apa”.
Pentru aceasta si Dumnezeistii Apostoli in Canonul acesta randuiesc, cum ca oricare
episcop, ori preot calcand randuirea ce Domnul a randuit pentru Jertfa aceasta
nesangeroasa, ar aduce pe Sfanta Masa alte oarecare feluri, ori miere (de pilda), ori miere,
ori lapte, ori in loc de vin, bauturi mestesugite, adica toata bautura cea betiva, precum
rachiul ce se face din feluri de roduri, ori bere ori altceva asemenea; ori va aduce pasari ori
niscaiva vite, ori legume, unul ca acesta sa se cateriseasca 27 .Ci aduce-se la Altar
manunchiuri de spice noi de grau, (precum evreii acestia le aduceau Lui Dumnezeu: «Ca
spice noi, zice, prajite? <coapte> nu veti manca, pana ce nu veti aduce voi darurile
Dumnezeului vostru. §i iarasi, veti aduce manunchiuri parga secerisului vostru la preot.)
si struguri.” [Leviticon XXIII, 10,14] Insa nu ca o nesangeroasa jertfa a Trupului si Sangelui
Domnului, nu fie! Ci ca o parga, si intai aratate roduri in vremea cuviincioasa, cand se vor
coace 28 . Drept aceea nu este iertat a aduce cineva alt ceva in Sfantul Altar, afara de
untdelemn pentru luminare, si tamaie la vremea ce se savarseste Dumnezeiasca Liturghie.

27 Trebuie sa stim ca certarile ce le poruncesc canoanele, adica acestea: sa cateriseasca, sa se
afuriseasca, si sa se anatematiseasca, acestea dupa mestesugul gramaticii a treia persoana care nu
este de fata, la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua persoana, o talcuiesc
mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii sa cateriseasca pe preoti, ori sa
afuriseasca, ori sa anatematiseasca pe mireni, cand calca canoanele. Insa daca soborul nu va pune
in lucrare caterisirea preotilor, ori afurisirea, anatematisirea mirenilor, preotii acestia si mirenii,
nici caterisiti nu sunt cu lucrul nici afurisiti , ori anatematisiti. Invinovatiti insa sunt, aid spre
caterisire, ori afurisire, ori anatematisire, iar acolo spre Dumezeiasca osanda. Precum si cand un
imparat va porunci slugii sale sa bata pe un altul, care i-a gresit, daca sluga cea poruncita nu va
lucra porunca imparatului, acela ce a gresit imparatului a ramas nebatut, invinovatit insa spre
bataie. Drept aceea tare gresesc cei fara minte care zic, cum ca in vremurile acestea toti cei sfintiti
care in afara de Canoane s-au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiti. De cei sfintiti prihanitoare limba
este aceea ce nebuneste pe acest fel de cuvinte le barfeste, neintelegand ca porunca Canoanelor
fara de punerea in lucrare a persoanei a doua, adica a soborului, este nesavarsita. Fara mijlocire si
mai inainte de judecata, ne lucrand de sinesi. Insusi Dumnezeiestii Apostoli aratat se talmacesc pe
sinesi cu al 46-lea Canon al lor, fiindca nu zic ca indata acum cu lucrul se afla caterisit oricare
episcop sau preot va primi botezul ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adica a sta de fata la
judecata; si de se va dovedi ca a facut acesta atunci sa se dezbrace cu hotararea voastra de preotie,
aceasta poruncim.

28 Pentru aceasta pricina, precum se vede la Praznicul Adormirii Preasfintei de Dumnezeu
Nascatoarei, aduceau struguri la Patriarhul in Altarul Bisericii celei din Vlaherna, dupa sfarsitul
Dumnezeiestii Liturghii, precum zice Valsamon. Iar in ziua de azi, obiceiul eel mai in multe locuri
se zice, este a se aduce struguri cei de acest fel la Praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului, si a
se blagoslovi de preoti. §i ar putea cineva a se nedumeri, pentru ce numai spicele graului si
strugurii sa se invredniceasca de atata cinste, si sa se aduca in launtru in altar, si nu vreo alta
roada? Poate pentru acesta, pentru ca din acestea se face painea si vinul, care se prefac in Trupul si
Sangele Donului. §i cum ca noile manunchiuri nu sunt legume, precum a talcuit Valsamon, se
arata din insusi Canonul acesta, care pe legume aratat le-a oprit. Pe manunchiuri si Teodorit spice
noi le-a talcuit la talcuirea celei leviticesti, si Filon Iudeul. Iar Canonul 44 a Soborului din
Cartageni, anume zice: Sa se aduca parga de struguri si de grau.

22

SIMFONIE

Intra un glas cu Canonul acesta si eel de aici al 4-lea randuieste, ca celelalte poame
sa nu se aduca la jertfelnic, ci la casa episcopului, ca niste intai aratate. Ar eel al 44-lea al
Soborului din Cartaghei randuieste altceva, a nu se aduce la Sfintele Taine, decat numai
paine si vin amestecat cu apa 29 . Iar eel 28 al soborului 6 Porunceste, ca strugurii ce se aduc
in sfantul Altar, trebuie a se blagoslovi de Preot cu osebita rugaciune si blagoslovenie, de
cea a Tainilor, ca noi luand cu blagoslovenie din mainile Preotilor, ca multumim lui
Dumnezeu, ca prin buna intocmirea vremilor iconomiceste cele spre indestularea vietii
noastre. Iar pe Preotii cei ce nu fac asa, ci unesc strugurii acestia cu Trupul si Sangele
Domnului, caterisirii ii supune. Iara eel 32 al aceluiasi mustra pe armeni, ca pe unii ce aduc
vinu numai, si nu amestecat cu apa. Iar eel 99 al aceluiasi, opreste si a se aduce la Jertfelnic
carnuri fripte. Iar eel 57 al aceluiasi, anume opreste a se aduce la jertfelnic lapte, si miere.
Macar ca acestea se aduceau mai inainte dupa zisul Canon 44 al soborului din Cartaghei,
pentru prunci. Iar eel al 8 al lui Theofil randuieste ce sa se faca, cate vor ramane din
aducerile inainte si din ape.

CANONUL 4

Celelalte poame toate la casa trimita-se, parga Episcopului, si Presbiterilor, si nu
la jertfelnic. §i aratat este, cum ca Episcopul, si Presbiterii, le vor imparti Diaconilor, si
celorlalti Clerici. [Apos. 3; Sob.6: 28, 32, 57, 59; Cart: 44, Theofil 8]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca toate celelalte poame, (afara de spicele de grau, si de
struguri, si de unt de lemn, si de tamaie) sa nu se aduca in sfantul Altar, ci sa se trimita la
casa Episcopului si a Preotilor, cand sunt intai aratate. Ca cei ce trimit acestea, vrednica
multumire se inalta lui Dumnezeu prin transii, caci le-au daruit niste bunatati ca acestea.
§i este aratat ca Episcopul si Preotii nu se vor indulci de ele singuri, ci le vor imparti si
Diaconilor, si celorlalti Clerici ca si ei sa se impartaseasca. 30 Vezi talcuirea Canon 3
Apostolesc.

29 Mai aratat decat toti Proorocii si mai deslusit a proorocit pe acestea trei feluri crestineasca jertfa
Solomon zicand, ca din partea Ipostaticii intelepciuni a lui Dumnezeu, in capul al noualea a
Pildelor. „Veniti de mancati painea mea. Si beti vinul care am dres voua. Iara in loc de, care am
dres, Arabeasca talmacire are, eel amestecat cu apa (?). Vezi (Ravvenul Samuil, alcatuire de aur.
Cap. 20) Si inseamna, cum ca unirea vinului si a apei in Potir, odata se face la Dumnezeiasca
Liturghie. La punerea inainte numai la inceput adica. Ca apa cea calda care in vremea impartasirii
singura la urma se pune, pentru alta pricina pune. Si vezi sub insemnarea Canonului 32 al
Soborului al saselea. Drept aceea rau fac oarecare facand a doua unire in vremea Heruvicestii
cantari, si punand vin si apa in Potir. Si de acum inainte [sa] inceteze (despre) aceasta neranduiala.
Ca sa nu cada sub canon si sub certare. Ca niciodata intru alta vreme se face a doua unire fara
numai cand se intampla a se varsa sfintele, ori a uita Preotul, si vezi la acelasi sub insemnare a
Canonului al 32-lea al Soborului al saselea.

30 Mai curat msisi Apostolii pentru acestea randuind in randurile lor Cartea 2 Cap 27 zic, ca
poamele si protofanisima (adica cele ce intai se arata), si zeciuielile graului, a vinului, si unt de
lemnului, si a celorlalte seminte, ca se trimita la Episcop, si la Preoti; ca ei sa le imparta la Clerici.
Adica, la cei afara de Altar, cate o parte; iar la cei din launtru Altarului, cate doua parti. Dar vezi si

23

CANON 5

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, pe femeia sa sa nu o lepede cu
pricinuire de evlavie. Iar de o va lepada, ca se afuriseasca, iar mai ramanand sa se
cateriseasca. [Canon 13, 48; Sob: 6; Gang:4; Cart: 4, 33]

TALCUIRE

Legea cea veche adica ierta celor casatoriti a-si desparti pe femeile sale, cand voia,
si fara de nici o binecuvantata pricina. Iar Domnul la Evanghelie, o a oprit aceasta
foarte. De unde si Apostolii urmand randuirii Domnului, opresc aceasta in Canonul
acesta, si zic: Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, sa nu isi lepede femeia, adica sa nu
o desparta cu sila, adica fara de invoiala aceleia, pentru pricinuire si chip de evlavie.
Iar de o va desparti, sa se afuriseasca, pana ce se va indupleca ca iarasi sa o ia in casa
sa. Iar de va ramanea intru pizma sa, si nu va voi a o primi, sa se cateriseasca de
Preotie de istov. Fiindca cu aceasta ce face sa vede, ca necinsteste nunta, care dupa
Apostolul este cinstita; si ca socoteste patul si impreunarea necurate, care de insusi
Apostolul, s-au numit nespurcate. [Evr. XIII, 1, Col. IV] Las a zice, ca si la aceasta
despartire mijloceste precurvie, precum au zis Domnul: „Cela ce s-ar lasa pe femeia sa,
afara de cuvant de curvie, o face pe ea sa prea ea sa preacurveasca.” [Mat. V, 32] Dar si
Apostolul a zis: „Legatu-te-ai cu femeie, nu cauta dezlegare. Si, sa nu va lipsiti pe unul
de altul, fara numai daca din invoire, ca sa va zaboviti cu postul si cu rugaciunea. 31 ” [1
Cor. VII, 5, 27]

SIMFONIE

Asa si Soborul al 6-lea in Canonul 13 randuieste, ca sa ramana statornice si
nedespartite casatoriile celor sfintiti, si fiind acestea mai inainte de a se sfinti insurati,
sa nu se opreasca pentru nunta de a lua Preotia. Nici sa fie datori cand se hirotonesc a
marturisi, ca dupa ce se vor face Preoti sa se desparta de femeile lor. Precum un

Cartea a patra a acelorasi randuiri Cap 6, 7, 9, 10. Ca sa te inveti de la care trebuie a primi Clerici
acest fel de daruri si cosciugele, si de la care sa nu le primeasca. Vezi si sub insemnarea Canonului
al 8 al lui Theofil.

31 Inseamna ca in vremurile vechi era iertat a avea Episcopii femei, pentru aceasta si Canonul
acesta randuieste sa nu desparta Episcopul pe femeia sa. Iara din vremea Soborului 1 se vede s-au
luat obiceiul a nu se insura sfintiti, si mai ales Arhiereii, insa cati voia, si nu de nevoie precum
aceasta se arata din cuvintele ce au pus inainte sfantul Pafnutie Marturisitorul si Episcopul unei
cetati a Tivaidelor de sus la Soborul 1 precum vom zice in urmatoarea sub insemnarea aceluiasi
Canon adeveritor al obiceiului acestuia, inca nu era. Iar sfantul si a toata lumea Soborul (6) mai in
urma, si prin Canon a intarit obiceiul acesta, randuind in al 12-lea Canon al sau, de nevoie singuri
Episcopii sa nu aiba femei. Nu stricand pe acest Apostolesc (ca nu randuieste, ca Preotii cei ce au
femei sa le lepede, adica sa le desparta in sila si fara invoirea lor, care este impotriva
Apostolescului Canon: Ci cu amandoura invoire, si cu multumire despartindu-se femeile, asa cei
ce le aveau pe ele Preotii, ori Diaconii, ori Ipodiaconii, sa se Hirotoneasca Episcopi, dupa Canonul
48 al aceluiasi) ci inainte purtand grija zice, pentru mantuirea si mai multa sporire Crestinilor, si
pentru neprihanirea Arhierestii vrednicii. Fiindca si Moise, dupa ce s-a invrednicit Proorocescului
Dar de aceia cu femeie nu s-a impreunat, dupa sfantul Epifanie. (Tomul 2, Cartea 3 alegerea 87)

24

nelegiuit obicei ca acesta a stapanit la Roma. Iar desi canonul al 4-lea si al 33 al
Soborului din Cartagina zic ca Episcopii si Preotii si Diaconii si Ipodiaconii sa fie intreg
intelepti, si sa se departeze de femeile lor, dupa hotarele lor; dar talcuitorii Canoanelor,
Zonara si Valsamon, si mai ales Soborul al 6-lea in Canonul 13, talcuind Canoanele cele
de mai sus: sa se departeze numai la vremea efimeririi lor (a saptamanii, dupa
obisnuinta limbii noastre), si nu totdeauna, afara de Episcopi si vezi acolo. 32

CANON 6

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumesti purtari de grija sa nu ia
asuprasi, iar de nu sa se cateriseasca. [Apostolesc 81, 83; al Sob. 4: 3, 7; a celui 7: 1; al
celui HI: 11; din Cart: 18]

tAlcuire

Nu este iertat celor Preotiti (ori sfintiti) a se impletici pe sinesi in lucruri lumesti,
ci sa se indeletniceasca la Dumnezeiasca slujba a fagaduintei lor, si sa pazeasca mintea
lor sloboda de fiestece tulburare si zarva lumeasca. Drept aceea si Canonul acesta
randuieste, ca Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, ca nu primeasca asuprasi purtari
de grija lumesti. Iar de le primeste acestea, si nu voieste a le lepada de la sine, ci
ramane intru ele, sa se cateriseasca. Iar Cartea cea praviliceasca a lui Fotie Titlu 8 zice
ca Episcopii nu se cade a primi purtari de grija, si a se face epitropi, nici ai insusi
rudeniilor sale. Dupa a 13, 14, 15 Titlu 1. Cartea a 3-a a celor imparatesti. Afara numai
daca epitropia aceasta este c sa se imparta pomene, si milostenii pentru ruda lor cea
moarta, dupa neara 68 a inteleptului Leon. Citeste si Canoanele insemnate la margine
unite cu acesta, care opresc pe Clerici de la lumestile purtari de grija.

CANON 7

Daca vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfanta zi a Pastilor mai-nainte de
primavareasca Isimerie cu Iudeii o va savarsi, sa se cateriseasca. [Apos: 70, 71;
Sobor6: 11; Anti: 1; Laod: 37, 38; Cart: 60, 81, 117]

32 Fiindca Latinii aduc inainte pe Dumnezeiescul Epifanie, ca in alegerea 50 zice, pe barbatul unei
femei nu4 primeste Biserica spre Preotie, de nu se va infrana despre dansa, cu care sa uneste la
socoteala, si Inochentie si Dialogul: se cade a zice, cum ca noua nu ne pasa ce au zis, sau ce au
socotit oarecare Parinti. Ci ce zice Scriptura si Soboarele cele de toata lumea, si socoteala obsteasca
a Parintilor. Ca socotinta unora nu intareste dogma in Biserica. Zice inca si Sozomen Cartea 1, Cap.
23 „Pafnutie Marturisitorul la intaiul Sobor in Niceea nu a lasat sa se opreasca nunta Preotilor,
macar de o voiau oarecare, ci au zis ca nunta Preotilor este intreaga intelepciune, si trebuie a se lasa
fiestecare in voia sa, dupa predania cea vechie a Bisericii. Ca scrie si Pavel lui Timotei, Diaconii sa
fie barbati au unei femei. Si lui Tit „De este cineva neprihanit, barbat al unei femei”; si Soborul eel
din Gangra anatematiseste pe ce ce nu se impartasesc de Preot insurat, Canon 4. Cad a impiedica
nunta Preotilor, este socoteala a ereticilor, si mai ales a Maniheilor, precum zice Augustin, eres. 40
si 46. Ca mai ales si pildele marturisesc. Ca Felix Episcopul Romei, a fost fiu al Preotului Felix.
Papa Agapit fiu al Presbiterului Gordian. Papa Ghelasie, fiu al lui Valerie Episcop. §i multi altii, au
fost fii de Preoti; si marturiseste acelasi Epifanie la acelasi loc, ca socoteala aceea, numai la unii se
urma si nu la toti. Dar poate ca cu sfatuitor chip o zice acesta, nu cu silnic.

25
TALCUIRE 33

33 Pentru aflarea Pashai (Pastilor), indreptare prea alese, si care nu puteau a se face mai bune, zice
Mathei Vlastar, au asezat si au dat sfantul si de toata lumea Soborul 1, dupa Canonul 1, al
Soborului din Antiohia. Care in Canoanele Soborului 1, ne se afla. Dar precum si la Mathei
Vlastaris, si in sfintele Evanghelii tiparite, si in alte carti multe. Deci pe amaruntita (amanuntita)
cunostinta a Pascaliei acestia noi lasand a o invata deosebit si chiar Pascaliocuvantatorii nostri,
atata numai zicem la aceasta subinsemnare, cum ca patru oarecare de nevoie se cauta pentru
Pastile noastre: (1) Ca Pastile trebuie a se face totdeauna dupa echinoctiu de primavara, (2) Ca nu
se cade a se face intru aceeasi zi, cu legiuitele Pasti ale Iudeilor (care amandoua acestea sa hotarasc
de acest al 7-lea Apostolesc Canon) (3) Ca sa nu se faca chiar si nehotarat dupa echinoctiu, ci dupa
cea intai Luna plina a lui Martie, care se va intampla dupa echinoctiu. (4) Ca sa se faca in intaia
Duminica ce se va intampla dupa Luna plina (iar aceste doua din predanie le avem, si nu din
Canon). Drept aceea ca sa se pazeasca cate patru randuirile acestea deopotriva in toata lumea, si sa
praznuiasca Crestinii intru aceeasi vreme, si intru aceeasi zi Sfantele Pasti, si sa nu aiba trebuinta
in fiecare an de astronomi, si de Soboare, au tocmit de Dumnezeu inteleptitii Parinti dreptarul eel
pentru Pasti. Dar inseamna ca pentru neranduiala [greceste anomalia] miscarii Lunii, nu se pazeste
a patra randuire totdeauna, ci cateodata se calca. Fiindca dupa acelasi Vlastar, dupa 300 de ani, cu
doua zile dupa intaia plinalunie (Luna plina) urmeaza a se face legiuitele Pasti, in zi de Duminica.
Iar aceste doua zile, care prisosesc din neranduiala aceasta, adaugandu-se, tree uneori peste
Duminica 1 care se intampla dupa plinalunie (Luna plina) a lui Martie, in care Duminica noi
praznuim Stalparile, si in cea viitoare facem Pastile. Iar din aceasta putina calcare, nici o abatere
din Blagocestie, nici ceva necuviincios, ori primejdie sufleteasca nu urmeaza. Pentru aceasta si
Dumnezeiescul Hrisostom (in Cuvantul eel catre cei ce postesc la Pastile cele dintai) zice:
Scumpatatea timpului, si pandire a zilelor Biserica lui Hristos nu stie. Fiindca de cate ori mananca
Painea aceasta de viata facatoare, si bea Paharul acesta, vesteste moartea Domnului. §i Pasti
savarsesti: ci fiindca la Soborul intai s-au adunat Parintii si au randuit cand sa se faca Pastile,
cinstind Biserica pretutindenea pe invoire si pe unire, au primit randuiala care ei au facut. Deci
trebuia dupa Hrisostom, si Latinii mai mult sa cinsteasca invoirea si unirea Bisericii decat pe
pandirea vremilor (adica pe a echinoctiului, care s-a pogorat acum la 11 Martie, fiind in vremea
Soborului 1 la 21 Martie) si sa praznuiasca Pastile cu noi, si sa nu necinsteasca pe cei 318 de
Dumnezeu purtatori si de rane purtatori Parinti, care o au legiuit aceasta dupa Dumnezeiasca
luminare, socotindu-i pe acestia ca pe niste fara de minte, si ocarand Biserica pe maica noastra a
tuturor. Ca, (zice dupa urmare Hrisostom) de ar fi si gresit Biserica, negresit nu s-ar fi pricinuit
atata mare bine, din amarunta paza aceasta a vremii, cat de mare rau s-au pricinuit din osebirea
aceasta, si din dezbinarea cea din Catoliceasca Biserica. Fiindca zice „Nu poarta grija Dumnezeu si
Biserica pentru acest fel de pandire a vremilor si a zilelor, de cat pentru singura unirea si pacea. Si
vezi iubitul, cum Dumnezeiescul Hrisostom numeste schismatici pe Latini, pentru ca din nou au
izvodit Pascalia lor si Calendarul, nu pentru ca nu este aceasta, dupa echinoctiu dreapta. Pentru ca
si noi vedem ca echinoctiul a ramas cu adevarat 11 zile inapoi. Ci pentru ca cu aceasta s-au
deosebit de noi, care este o vinovatie neiertata, dupa acestasi Sfant. Ca zice intru acelasi cuvant, a
posti cineva, si a face Pastile in aceasta vreme, ori in aceea, dupa 21 a lui Martie, sa zicem, precum
facem noi, ori dupa 11 a lui Martie, precum fac Latinii, aceasta nu este vinovatie. Iar a dezbina
cineva Biserica, si a se impotrivi cu prigonire, si a face imperecheri si despartiri, si a deosebi pe
sinesi pururea de Obstescul Sobor al Bisericii, aceasta este pacat neiertat, si de prihana vrednic, si
are multa munca si pedeapsa. Ca trebuie sa stie ei ca si Soboarele cele de toata lumea, care s-au
facut dupa eel intai, si ceilalti Parinti, vedeau cu adevarat si ei, ca niste intelepti ce erau, ca mult s-
au pogorat echinoctiul. Dar inca n-au voit a o stramuta din 21 martie, unde o au gasit Soborul 1.
Cinstind mai mult pe invoirea si unirea Bisericii, decat pe amaruntimea echinoctiului, care nu

26

Doua echinoctii face soarele in an, adica una, in timpul primaverii, iar alta in
timpul toamnei. §i sa zic echinoctii (isimerii), fiindca atunci intocmai este ziua cu
noaptea, si dipotriva, noaptea cu ziua. §i echinoctiul de toamna (tomnateca isimerie), se
face in luna septembrie, cand soarele intra in prima Mira (?) a zodiei ce se cheama
cumpana. Nu acei in stele si simtite, ci acei fara de stele si gandite. Iar echinoctiul de
primavara (cea primavareasca isimerie), se face in luna martie, cand soarele intra in
prima Mira a zodiei ce se cheama berbec, nu acelui simtit si in stele, a celui ce este
schimbacios, ci a celui gandit si fara stele ce este neschimbacios dupa astronomi. Deci
echinoctiul de primavara, pentru nepotrivirea a insasi miscarii soarelui de la apusuri
catre rasarituri, nu se face totdeauna intru una si aceeasi zi, ci in vremea Sfintilor
Apostoli, era in 22 a lui martie, dupa randuiala acelorasi Apostoli (Cartea 5, cap 17) ori
dupa altii in 23. Iar in timpul primului Sobor a toata lumea, era in 21 martie, dupa
Sevastos si altii. §i acum in vremurile noastre, se face in 11, ori si 10 a lui martie. (ca
dupa astronomii vechi, Ptolemeu si altii, o noapte si o zi se pogoara in 134 de ani;
precum se vede in cartea numita „Tomos agapis”, foaia 540). Acestea asa mai inainte
fiind cunoscute, Canonul acesta apostolesc randuieste, caci care Episcop, ori Presbiter,
ori Diacon, ar praznui Sfintele Pasti mai inainte de echinoctiu de primavara, impreuna
cu legii Pastile Iudeilor, sa se cateriseasca. (Fiindca din Iudei, cei mai intelepti, pazeau
sa praznuiasca dupa echinoctiu Pastile, dupa Vlastar, precum a randuit Moise aceasta.
Iar cei mai taranosi, o praznuiau inainte de echinoctiu, dupa cum arata Canonul acesta,
si dupa urmare de doua ori intru acelasi an praznuiau Pastile; precum aceasta
inseamna Epistolia imparatului Constantin, ca pentru Pasti 34 , ce se afla in cartea 1 a

pricinuieste, nici la aflarea Pastilor noastre o tulburare, nici vatamare Blagocestie. Iar mai ales ca
amaruntimea aceasta si pricinuieste Latinilor, doua necuviinte mari, adica, a praznui ei Pastile, ori
cu Iudeii, care este impotriva acestui Apostolesc Canon, ori mai inainte de Iudei. Si cum ca mai
mult place lui Dumnezeu randuiala Pascaliei, si in scurt a zice, a Calendarului nostru, de cat
randuiala Pascaliei si a Calendarului Latinilor, este vazut din minunile ce au aratat si arata pana
acum pentru aceasta. Caci in partile Heliopolis cei din Egipt, unde sunt Piramidele cele doua mari,
in fiestecare an lucreaza Dumnezeu minune ca aceasta: Adica, in seara Joii cei mari a noastre (nu a
Latinilor) pamantul varsa moaste si oase vechi de oameni. De care sa umple un camp lat, care stau
pana in loia inaltarii, si atuncea se ascund si nicidecum se vad, pana iarasi in loia cea mare.
Aceasta nu este vreo basna [basm], ci adevarat lucru, si marturisit de Istoricii vechi si noi, iar mai
ales de Gheorghie Coresie Hiotul, si de pururea pomenitul Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care
in hronograful Arabicesc il povesteste fila 266 si cu ochii sai 1-a vazut, precum din cele ce zice mai
jos se vede. (Iar oasele acestea omenesti mai inainte vestesc, invierea mortilor ce va sa fie, precum
le-a vazut si Proorocul Iezechiel.) Dar scrie si pomenita Coresie, ca Pastile scria catre Papa Leon
(precum se arata in Epistola 63 a lui Leon) cum ca Praznuind oarecand Pastile, Rasaritenii in 22 a
lui aprilie, iar Apusenii in 25 a lui martie, un izvor de apa fiind uscat mai inainte, s-a umplut de
apa in 22 a lui aprilie, la Pastile noastre, si nu la al Latinilor. Vezi pe Dosithei cartea 12 pentru
Patriarhii cei ai Ierusalimului care povesteste de o minune ce s-a facut la Beligrad, adeveritoare
calendarului nostru, si surpatoare calendarului latin, pe care o a vazut un Paisie Patriarh al
Ierusalimului, un aluat ce s-a plamadit de o latinca in ziua Proorocului Hie, s-a prefacut in piatra
usoara, numita Chisira.

34 Ca marele Constantin eel intocmai cu Apostolii, pe langa alte bunatati ce a facut, a adaos si
aceasta, sa roage pe intaiul Sobor a toata lumea sa randuiasca ca sa se praznuiasca Sfintele Pasti in
toata lumea intru una si aceeasi zi. Ca nu au suferit fericitul sa vada pentru praznicul acesta

27

Istoriei lui Teodorit, capitolul al 10-lea si al 9-lea cum zic altii. Dar cand sa se
savarseasca aceasta? Dupa echinoctiu si dupa Pastile legii. Dupa echinoctiu, caci
echinoctiul fiind masura despartitoare a unui an deplin, daca inaintea echinoctiului
vom praznui, facem de doua ori Pastile intru acelasi an, si dupa urmare de doua ori
insemnam moartea Fiului lui Dumnezeu. Iar de o vom praznui dupa echinoctiu, numai
un Pasti facem in an, si prin urmare o moarte a lui Hristos vestim. Pentru aceea si
insusi Apostolii in asezamanturile lor (cartea 5, cap 17) acestea zic. „Se cade voi fratilor
zilele Pastilor cu scumpatate a le face, cu toata sarguinta, dupa schimbarea
echinoctiului, ca nu de doua ori in an, a unei patimiri sa faceti pomenire, ci odata in an,
aceluia ce odata a murit. Si iarasi dupa pastile iudeilor, intai, ca inainte sa fie
inchipuirea, adica Junghierea Mielului, si apoi sa urmeze ceea ce se inchipuia, adica
Moartea Domnului si Invierea.” Inca si alta, ca sa nu o praznuim in alta zi a
saptamanii, precum praznuiesc iudeii, in oricare zi se intampla 14 a lunii, ci totdeauna
Duminica, precum si aceasta, in acelasi loc Apostolii o zic. Ca pentru aceasta si
cateodata cand se intampla a fi legiuitele pasti [ale iudeilor] in zi de Duminica, noi nu
praznuim intru aceeasi Pasti, ci in viitoarea Duminica, ca sa nu praznuim impreuna cu
iudeii. Fiindca si dupa insusi adevarul lucrurilor, atunci intai iudeii pastile lor au
praznuit, si apoi Invierea Domnului s-a facut, al carui chip si aducerea aminte aduc
Pastile care pe tot anul acum noi le praznuim.

SIMFONIE

§i cum ca cu iudeii nu se cade a impreuna praznui, ori darurile sarbatorilor lor si
azimele a le primi, si Apostolescul Canon 70 ci si 37 si 38 al celui din Laodiceea
randuieste. Ci nici se cade a ne ruga impreuna cu ei, dupa Apostolescul Canon 65, nici
untdelemn a aduce in sinagoga lor. Dupa Apostolescul Canon 71. §i cateriseste pe cei
hirotesiti Canonul 1 al Soborului din Antiohia pe care nu pazesc hotarul eel pentru
Pasti a intaiului Sobor, ci o savarsesc cu iudeii. Iar Canonul 70 si 81 si 117 a celui din
Cartagina randuieste pentru zilele Pastilor cand sa se afle, si unde sa se scrie, si la
ceilalti sa se spuna. Iar Canonul 11 al Soborului 6 opreste inca si de a chema vreun
crestin pe iudei spre lecuire, ori a se scalda cu dansii.

CANON 8

Daca vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul Preotesc,
aducerea inainte facandu-se, nu se va impartasi, spue pricina, si de va fi bine
cuvantata, aiba iertare. Iar de nu o va spune sa se afurisesca, ca unul ce s-a facut
pricinuitor de vatamare norodului, si prepus a facut intru el asupra celui ce o a adus,
ca si cum nu sanatos o a adus. 35

despartita Biserica lui Hristos, si ca se fac multe soboare in osebite parti, si ca apusenilor li se sta
impotriva pentru aceasta despre Asieni, Apusenii urmand obiceiul batranilor celor mai inainte de
ei, iar Asienii, urmand lui loan Evanghelistul, si celorlalti Apostoli, precum scrie Policarp al
smirnei catre Victor al Romei. Dupa Eusebie cartea 5 cap 13. Vezi si cuvintele lui Hrisostom cele
pentru Pasti. In care minunat aligoriseste pe cele ale Pastilor vechi in Hristos.
35 Intru alte tiparituri nu se afla aceasta, ca si cum sanatos o a adus.

28

tAlcuire

Canonul acesta va, ca toti si mai ales cei Hirotonisiti, sa fie inainte gatiti si
vrednici a se impartasi cu Dumnezeiestile Taine, cand se face aducerea inainte, adica
sfintita slujba a Trupului Domnului. Iar daca cineva din ei nu se va impartasi fiind fata
la Dumnezeiasca Liturghie, sa spuna pricina, pentru care nu s-a impartasit 36 , si de va fi
dreapta si binecuvantata sa ia iertare. Iar de nu voieste sa o spuna, sa se afuriseasca.
Fiindca se face pricina de vatamare norodului, pentru ca da prilej sa prepue norodul, ca
Preotul ce a liturghisit este nevrednic, si pentru aceasta n-a voit a se impartasi de la el.

CANON 9

Toti credinciosii cei ce intra (in biserica) si aud Scripturile, dar nu ingaduiesc la
rugaciune, si la Sfanta impartasire, ca unii ce fac neranduiala in Biserica trebuie sa se
afuriseasca. [A celui 6: 66; Antiohi: 2; Timot III, 13]

tAlcuire

Amandoi talcuitorii Sfintitelor Canoane, Zonara si Valsamon, talcuind
Apostolescul Canonul acesta, cu un glas zic, cum ca, crestinii cati intra in Biserica, cand
se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, si aud Dumnezeiestile Scripturi, dar nu asteapta
pana in sfarsit, nici se impartasesc, acestia trebuie sa se afuriseasca, fiindca pricinuiesc
neranduiala in Biserica. Si Zonara zice asa: „De la toti Canonul acesta cere, Sfanta Jertfa
savarsindu-se, pana la sfarsit sa ingaduiasca la rugaciune, si la Sfanta Impartasire. Ca si
mirenilor atunci ades a se impartasi li se cere.” Iar Valsamon: „Randuirea Canonului
acestuia prea iute este. Ca afuriseste pe cei ce intra in Biserica, si nu asteapta pana la
sfarsit, nici se impartasesc. 37

36 Din Canonul acesta se dezleaga paruta impotrivire ce se naste intru urmatorul Apostolesc Canon
al 9-lea. Si intre Hrisostom, si intre celelalte Canoane a Soboarelor si ale Parintilor. Cad,
Apostolescul Canon 9, randuieste sa se afuriseasca toti crestinii aceia care intra la Liturghie, si aud
scripturile si nu se impartasesc. Si Hrisostom zice, sa iasa afara din Biserica, si sa nu se roage
impreuna cu credinciosii, cei ce nu sunt gatiti a se impartasi. „Ca zice (in voroava 3 catre efeseni)
nu esti vrednic a te impartasi? Nu esti dar vrednic nici impreuna a te ruga cu cei vrednici de a se
impartasi. Auzi pe Diacon ca striga, cati sunteti in pocainta iesiti. Cati nu se impartasesc, sunt in
pocainta. Pentru ce auzind pe Diacon ca zice, cati nu puteti a va ruga, iesiti, tu stai cu obraznicie, si
nu iesi? Iar Canoane ale Soboarelor si ale Parintilor la multe parti oranduiesc dimpotriva, sa stea
impreuna cu credinciosii, si sa se roage impreuna in vremea Liturghiei multi din cei ce se pocaiesc,
inca sa nu se impartaseasca. Deci pe aceasta paruta impotrivire o dezleaga si o invoieste Canonul
acesta al optulea, poruncind, celui ce impreuna se roaga cu credinciosii si nu se impartaseste, sa
spuna pricina de care se opreste si nu se impartaseste. Pentru ca cu troposul acesta, si impreuna se
roaga pana in sfarsit, si nici se impartaseste, nici se afuriseste. Ca poate i se fi intamplat ceva
omenesc, adica, ori apa sa fi baut, ori sa fi varsat, ori altceva sa fi patimit.

37 Neprecurmare de la dumnezeiasca impartasire invata Canonul acesta. Iar desi zice Valsamon, la
Canonul al 8-lea Apostolesc, ca este cu neputinta a se impartasi crestinii in fiecare zi, iata ca i se
astupa gura de Canonul acesta, si nevrand marturiseste, cum ca este prea iute, pentru ca afuriseste
pe cei ce fug si nu se impartasesc. Caci cum ar fi voit Dumnezeiestii Apostoli sa legiuiasca lucru ce
nu era cu putinta a se pazi? Apoi Canonul nu zice in fiecare zi. Ci pe cei ce nu ingaduiesc la Sfanta
impartasire, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie. Iar celor ce rau talcuiesc Canonul si zic ca
afuriseste pe cei ce nu asteapta la Liturghie, pana ce se vor impartasi cei vrednici, le astupa gura

29

SIMFONIE

Intru un glas cu Canonul acesta randuieste si eel al 2-lea al Soborului din
Antiohia, zicand: „Toti cei ce intra Biserica in vremea Dumnezeiestii Liturghii, si aud
Sfintele Scripturi, dar se intorc (asemenea sa zicem sa feresc ca si cum pentru evlavie, si
smerenie, dupa talcuirea preabunului talcuitor Zonara) de Dumnezeiasca
Cuminecatura, dupa vreo oarecare neranduiala. Acestia zic, sa se afuriseasca. Pe
indesirea impartasirii o adevereste si Canonul 66 al Soborului 6 poruncind crestinilor
in toata saptamana cea luminata, sa se zaboveasca cu Psalmi si cu laude, si sa se
impartaseasca de Dumnezeistile Taine. Ci inca si din Canonul 3 al Sfantului Timotei
indesirea impartasirii se socoteste.” Ca daca acela iarta pe eel ce se invredniceste a se
impartasi, nu insa in toate zilele, ci numai Duminica (desi in alte prescrieri este, numai
la vremi), urmator este ca cei ce nu se indracesc sa iarta a se impartasi inca mai des. Iar
oare carii vor, ca, pentru aceasta acesta Timotei, in Canonul 3 randuieste, ca Sambata si
Duminica prin invoire sa nu se impreune barbatii cu femeile, ca adica sa se
impartaseasca. Fiindca in vremea aceea numai in zilele acestea, precum am zis, se
savarsea Dumnezeiasca Liturghie. Si adevereste pe socoteala lor aceasta si
Dumnezeiescul Iustin, zicand in a doua Apologie (sau dezvinovatire) „Ca in Ziua
Soarelui, adica Duminica, se aduna toti crestinii la Biserica (care pentru aceasta si
Kiriaca (Domnesti) se numea)” si sa impartasea cu Dumnezeiestile Taine. Si cum ca dea
pururea crestinii se cade a indesi la Dumnezeiasca impartasire, o adevereaza de la apus
Dumnezeiescul Ambrozie zicand asa: „Vedem pe multi frati ca se aduna mai cu
lenevire la Biserica, si mai ales ca Duminicile nu sunt de fata la Taine.” Si iarasi acestasi
prihanind pe cei ce nu des se impartasesc, zice pentru Painea cea de Taina: „Dumnezeu
a dat noua Painea aceasta pentru toate zilele, si noi o facem numai de o data in an.” Iar
de la Asia, mai ales dupa mai osebit chip Dumnezeiescul Hrisostom o cere de la
crestini. Si vezi inainte cuvantarea talcuirii Epistolei catre Romani, in Cuvantul 8 si
catre Evrei in Cuvantul 18 la Fapte. Si in Voroava 5 a Epistolei 1 catre Timotei. Si in
Voroava 17 a celei catre Evrei. Si in Cuvantul catre cei ce se lipsesc de Dumnezeiestile
adunari, in Voroava 28 a celei 1 catre Corinteni. In Cuvantul eel la fericitul Filogonie. Si
in Cuvantul pentru Post. In care vezi cat se nevoieste, si cate Ritoriseste limba aceea
frumoasa, ca sa indemne pe crestini sa se impartaseasca, intru aceeasi vreme, si cu
vrednicie, si ades. Dar vezi si pe marele Vasilie in Epistolia catre Kesaria Patrikia. Si in
Cuvantul 1 pentru Botez 38 . Ci si eel ce va lua aminte rugaciunile a toatei Dumnezeiestii

Mateu Vlastar la slova alfa cap 25 zicand: „Eu socotesc, ca crestinii cei vechi, precum se sarguiau sa
creada drept, intocmai se sarguiau si sa vietuiasca drept. Pentru aceasta si multe obiceiuri bune ce
le pomenesc Dumnezeistile Canoane, care se obisnuiau in vremurile de atunci, acestea acum in
vremurile noastre sunt intr-alt fel si deosebite. La atata ne-au adus razvratita si lenevicioasa viata
care o vietuim, incat nici sa credem ca vreodinioara crestinii au fost ajuns la atata fapta buna, ca sa
se impartaseasca ades la fiecare Liturghie.

38 §i marele Grigorie al Tesalonicului legiuieste in decalogul eel dupa Hristos, ca crestinii sa se
cuminece in toata Duminica, si in fiecare mare preznic (Filocalie fata 951). Asemenea zice si Simeon
al Tesalonicului ca sa nu lase crestinii sa treaca 40 de zile, ci pe cat este cu putinta si mai curand sa
se impartaseasca, si in fiecare Duminica, de este chip, si mai ales batranii, si bolnavii (cap 360) ci si
ortodoxa marturisire, zice, ca crestinii cei mai evlaviosi sa se marturiseasca in toata luna. Iar daca
aceasta, este aratat ca si sa se impartaseasca in fiecare luna, insa sa se impartaseasca cu

30

Liturghii, oare nu vede aratat, cum ca toate acestea privesc spre a se impartasi crestinii
cei ce se aduna la Liturghie, cati adica sunt vrednici?

CANON 10

Daca cineva cu eel scos de la impartasire (achinonitos) macar, in casa de s-ar
impreuna ruga, acesta sa se afuriseasca. [Apostol: 11, 12; Antioh: 2; Cart: 9]

tAlcuire

Numele, (achinonitos) ne impartasit, are trei insemnari. Caci, ori arata pe eel ce sta
impreuna in Biserica si se roaga impreuna cu ceilalti crestini, dar nu se impartaseste cu
Dumnezeiestile Taine. Ori arata pe eel ce nici se impartaseste, nici sta impreuna si
rugandu-se cu credinciosii in Biserica ci se afuriseste (sa deosebeste) de dansii, si iese
afara din Biserica si de la rugaciune. Ori in cele din urma arata, ca fiecare Cleric ce se
va face de Cliros (achinonitos) ne impartasit: Episcopul sa zicem, de Episcopii cei
impreuna cu el, Preotul, de Preotii cei impreuna cu el, ori Diaconul, de Diaconii cei
impreuna cu el, si ceilalti dupa urmare. §i fiecare neimpartasit, adica osebit de
credinciosii cei din Biserica, este intru aceeasi vreme si Tainelor neimpartasit, dar
fiecare de Taine neimpartasit, nu este ne impartasit si de adunarea credinciosilor (?).
Precum sunt Clericii cei ce s-au caterisit, si dintre cei ce se pocaiesc cei ce stau
impreuna: Care, nici se impartasesc, nici din Biserica ies, ca cei ce se catihisesc (adica,
se invata credinta) precum am zis. Iar Canonul acesta, ne impartasit intelege, dupa a
doua insemnare. Pentru care si zice, oricine s-ar ruga impreuna cu acela ce pentru
pacate s-a osebit (s-a afurisit) de la adunare, si de la rugaciunea credinciosilor, macar si
de nu s-ar impreuna ruga in Biserica, ci in casa, unul ca acesta, ori Hirotonisit de va fi,
ori mirean, sa se afuriseasca asemenea cu acela, de la Biserica, si de la rugaciunea cea
cu crestinii. Pentru ca aceasta impreuna impartasire de rugaciune, pe care o face cu eel
afurisit (osebit, sau despartit) cunoscandu-1 si stiindu-1 acest fel, priveste spre necinstea
si defaimarea celui ce 1-a despartit, si il cleveteste pe el, ca si cum cu nedreptate 1-a
despartit (afurisit).

CANON 11

Daca cineva Cleric fiind, cu caterisit Cleric impreuna s-ar ruga, sa se
cateriseasca si el.

tAlcuire

In doua chipuri se poate a se talcui Canonul acesta. Ca daca adica acesta,
impreuna s-ar ruga, se va lua in loc de, impreuna va liturghisi, toata noima Canonului
este aceasta. Oricare Cleric impreuna va liturghisi in stiinta cu Cleric caterisit, sa se
cateriseasca si el asemenea cu acela. (Care aceasta este si mai dreapta) daca zicerea, se
roaga impreuna, insemneaza chiar dupa zicerea sa, a se impreuna ruga; intelegerea
Canonului este aceasta: Oricare Cleric s-ar impreuna ruga in stiinta cu Clericul acela ce
nu numai s-a caterisit, ci si a indraznit dupa caterisis sa lucreze ceva din ale clirosului

cuviincioasa inainte gatire a zdrobirii inirnii, a marturisirii, a implinirii Canonului, si a postului
dupa put ere. Pentru care vezi la sub insemnarea Canonului 13 al Soborului 6.

31

ori si de s-a caterisit adica, pentru pacate de Clericatul sau, iar dupa caterisis, iarasi
cazand intru aceleasi pacate, s-a despartit inca si de adunarea, si de rugaciunea
credinciosilor, unul ca acesta zic, sa se cateriseasca, asemenea cu acela.

CANON 12

Daca vreun cleric, ori mirean, afurisit, adica neprimit, ducandu-se in alta cetate
se va primi, fara de scrisori recomenduitoare, sa se afuriseasca, si eel ce 1-a primit, si
eel ce s-a primit. [Apostol: 32, 33; Al 4-lea Sobor: 11, 13; al 6-lea Sobor: 17; Anti: 6, 7,
8, 11; Sard: 7, 8, 9; Laod: 41, 42; Cart: 97, 117]

tAlcuire

Altul este eel afurisit, si altul eel neprimit. Ca eel afurisit adica, se desparte de la
Biserica, si de la rugaciunea credinciosilor. Iar eel neprimit, pentru multe chipuri de
Arhiereu nu se primeste. Deci Canonul acesta pe amandoi pomenindu-i impreuna,
numai pentru eel neprimit arata aici. Pentru aceea si acest, nu este talmacitor numelui
afurisit, ci parte de cuvant deosebitor, care osebeste pe eel afurisit de eel neprimit 39 .
Drept aceea hotaraste asa. Daca cleric ori mirean se vor face neprimiti de Arhiereul lor.
(Mireanul poate, pentru ca s-a prihanit de el pentru vreo greseala. Iar clericul, pentru
ca cere sa se hirotoniseasca, si Arhiereul cercetand cele pentru el, a aflat oarecare
indoieli, pentru care nu 1-a primit la Hirotonie.) Apoi se vor duce la alt Oras, si s-ar
primi de Arhiereul de acolo, fara sa aiba scrisorile Arhiereului lor, recomenduitoare si
de credinta, si de viata, si de Hirotonie, iar mai ales de prihanirea lor 40 , sa se afuriseasca

39 Canon Apostolesc 10, 11 se vede ca, pomenesc pentru cei ce s-au afurisit si s-au caterisit, ci
raman in Eparhia, in care s-au afurisit. Iar acesta, pentru cei ce s-au afurisit, si in alta Eparhie s-au
dus.

40 Trei scrisori era obicei a lua Clericii ce mergeau de la un loc la altul. Doua adica acei ce erau
neprihaniti la cinste. Din care, una se numea ipaticeasca, pentru ca arata in vremea caruia Ipat, si
in care zi s-a hirotonisit, dupa canonul 97 al Soborului din Cartagina, iscalita de Arhiereu ca sa se
vada randuiala celor ce mai inainte s-au hirotonisit, si a celor mai pe urma. Iar cealalta se numea
slobozitoare si pacinica, care arata, ca acestia au slobozire si nu se opresc a lucra cele ale Clirosului
la locul acela, unde s-ar duce dupa Canonul 1 si 8 al Antiohiei. Si 17 al celui 6 si 13 al celui din
Cartagina. Dar lua pe langa acestea si a treia scrisoare Clericii aceia, care s-au prihanit adica la
cinstea lor, inca s-au dezvinovatit, care se numea recomenduitoare si Canoniceasca, pentru ca
recomanda si dezvinovatea faima (ipolipsul) lor eel ce se prihanise, dupa 41 al celui din Laodiceea
si 8 din Antiohia, si mai ales 11 al Soborului 4 si dupa acest 12 Apostolesc Canon, si eel ce lua carte
slobozitoare si pacinica, nu avea trebuinta sa ia si ipaticeasca, ori recomenduitoare. Iar eel ce lua
recomenduitoare, ori ipaticeasca, nevoie era sa ia pe langa acestea slobozitoare. Drept aceea si
Dumnezeiescul Hrisostom (in Voroava 11 a Epistoliei catre evrei, si catre Efeseni) zice „Trebuie
Arhiereii sa cerceteze pe Clericii si Preotii straini care merg in eparhia lor, daca sa zic pe sinesi
Clerici si Preoti. Pentru ca nu este fara primejdie necercetata impartasire, si primirea lor.” Si
precum se lupta si mult cerceteaza de sunt cu adevarat pravoslavnici si credinciosi, asa trebuie a
cerceta de sunt cu adevarat hirotonisiti Preoti; Si nu cu nebagare de seama, sa se impartaseasca cu
cei ce cu adevarat sunt Preoti, si cu cei ce se zic pe sinesi Preoti, nefiind. Cad daca asa cu neluare
aminte toti intocmai se vor primi, toate lucrurile Bisericii vor cadea. Iar daca cei ce s-au dus la alt
loc vor cere numai hrana, si chiverniseala ca niste saraci, cele de acest fel sa nu aiba a le cerceta
Arhiereul. Insa insemneaza ca carte slobozitoare lua si Episcopii, de la Mitropolitul lor ducandu-se

32

si Arhiereul care i-a primit asa, si ei caci cu acest fel de chip s-au primit de el. Acela
adica, caci afara de Canoane, fara de scrisori i-a primit pe ei, iar acestia, ori caci n-au
avut purtare de grija sa ia scrisori recomenduitoare de cinstea lor, ori caci spunand
minciuni, au amagit pe Episcopul si i-a primit.

CANONUL 13

Iar de ar fi afurisit, prelungeasca-se asupra lui afurisirea 41 fiindca a mintit, §i a
amagit pe Biserica lui Dumnezeu. [Apost: 12; Cart: 116]

tAlcuire

Canonul acesta este unit cu Canonul 12, si dupa intelegere, si dupa alcatuire si
graire. Fiindca acela adica, precum am zis, a vorbit de Clericul, si mireanul eel
neprimit. Iar acesta vorbeste de clericul si mireanul eel afurisit, zicand asa: Daca vreun
cleric ori mirean, vor fi afurisiti de Arhiereul lor, iar mergand intr-alt loc vor ascunde si
nu vor marturisi, cum ca sunt afurisiti, si pentru ascunderea aceasta, s-ar primi de
Arhiereul locului aceluia, care nu stia afurisirea lor. Asupra unora ca acestia sa se
adauge mai mult afurisirea, fiindca au spus minciuni, si au amagit pe Biserica si
Arhiereul locului aceluia.

de la locul lor, dupa Canonul 31 din Cartagina, ci si saracii lua scrisori pacinice, ca sa umble pentru
milostenie, dupa 11 al Soborului 4. Si sa trimitea de Episcop si scrisori catre imparatul, si catre
boierii palatului indemnatoare pentru ajutorul sarmanilor si saracilor, si pentru izbavirea
osanditilor, dupa al 7, 8 si 9-lea din Cardichia. Iar Episcopii cei ce se due catre imparatul, si
Presbiterii, si Clericii, trebuie sa aiba scrisori si de la toti Episcopii eparhieie, iar mai ales de la
Mitropolitul, dupa al 11-lea Canon al Soborului din Antiohia. Iar scrisorile acestea catre imparatul,
zice Armenopul, ca se numesc pacinice Epistolii (in Partea 3 Epigrafi 2 a scurtarii Canoanelor). Dar
am zis mai sus, ca scrisorile cele recomenduitoare, erau recomenduitoare si credintei. Pentru ca
dupa ce armenii au schimbat felul Botezului, zicand: in Numele Tatalui al celui mai mare, si al
Fiului al celui mai mic, si al Duhului al celui mai de jos, dupa marturia lui Chedrino. Si pe, Slava
Tatalui, si Fiului, si Sfantului Duh, rasturnandu-1 zic ei: Slava Tatalui, prin Fiul, intru Sfantul Duh.
Si dupa urmare fiindca multi sa fatarniceau ca sunt pravoslavnici; ca sa nu se amageasca
pravoslavnicii, s-au randuit sa se scrie Cartea cea recomenduitoare intru acest chip: T. F. S. D.
Adica, Tatal, Fiul, Sfantul Duh. Si dupa pricina se pecetluia scrisoarea cu amin. Inseamna pe langa
acestea ca se obisnuia a se trimite de la cei de curand hirotonisiti, si catre cei de curand hirotonisiti
Patriarhi trei feluri de scrisori, care se numeau, Sobornicesti, imprumutatnice, si in scauetnice. Si
Sinodicesti adica se ziceau scrisorile, care le trimite fiecare din Patriarhi la ceilalti Patriarhi,
marturisind dreptslavitoare Credinta, dupa socotinta Catolicestii Biserici, asa numindu-se, pentru
ca Sinodiceste se scria. Iar imprumutatince erau, scrisorile acelea care cereau pe Patriarhi sa
impreuna voiasca prin raspuns la hirotonia Patriarhului acelui. Si inscauetnice se zice, scrisorile
acelea care se faceau la inceputul provivasirii (suirii) Patriarhului in scaunul eel patriarhicesc.
Precum am zice, cele ce se numesc acum Sirharitica (heretisitoare). Vezi pe Dositei la foaia 469 a
Cartii numita Dodecavivlion. Iar pe forma recomenduitoarei si a slobozitoarei scrisori, vezi la
sfarsitul cartii.
41 In altele se afla, ca pana acolo se sfarseste Canonul acesta, iar cea de aid nu se afla.

33

CANON 14

Episcopului sa nu-i fie slobod lasandu-si nemernicia (parichia) sa, la alta a sari,
macar de si de cei mai multi de s-ar sili, fara numai de va fi vreo binecuvantata
pricina, care il sileste pe el a o face aceasta, ca ceva mai mult folos sa poata a face
celor de acolo, sub cuvant de blagocestie (*evsevie) si aceasta inca nu de sinesi, ci cu
chemarea multor Episcopi, si cu rugaminte prea mare.

tAlcuire

Alta este sarire si pasire, de la o Eparhie la alta, si alta este mutare si trecere 42 si
sarire adica este, cand cu lacomie de mai multa avere, si cu de sinesi voie pornindu-se
Arhiereul, va lasa Eparhia sa (de nu cumva neavand Eparhie petrece fara lucrare) si va
rapi alta fara cuvant, care si se osandeste, si sub Canonicesti certari cade, dupa 1 si al 2-
lea Canon al celui din Cardichia. Iar mutare este, cand pentru mare nevoie, si intarire a
blagocestiei (eusebiei), de multi Episcopi rugat fiind Arhiereul, va trece de la o Eparhie
la alta, spre mai mult duhovnicesc folos al eparhiatilor acelei Eparhii (si aceasta inca
poate la o vreme, si nu intru toata viata sa) care si se iarta dupa oarecare iconomii 43 .
Pentru aceea si Canonul acesta randuieste, cum ca, nu este iertat Episcopul a lasa
Eparhia sa, cu lacomie si de sinesi, fara nici o binecuvantata pricina, si a sari la alta,
macar si de altii de ar fi silit a face aceasta. Ci atunci sa treaca la alta Eparhie mai mica,
ori mai mare, ori vaduvitoare, cand este vreo binecuvantata, si dreapta pricina, ce il
sileste la aceasta. Adica, cand poate sa pricinuiasca crestinilor Eparhiei aceleia, mai
mult castig sufletesc, si folos duhovnicesc, cu blagocestivul cuvantul invataturii sale,
decat altcineva. Insa, si aceasta sa nu o faca de la sinesi, adica cu a sa pornire, ci cu
judecata si alegerea multor Episcopi, si cu mare rugaminte, si poftire 44 . Citeste si
Canoanele cele unite la socoteala, la margine insemnate.

42 Iar la Valsamon si la Vlastar se deosebeste mutarea, si trecerea. Ca mutare este adica, cand se va
muta vreun Arhiereu intelept si imbunatatit (avand insa Eparhie) la mai mare, ori si mai la mica
Eparhie, pentru intarirea blagocestiei ce se primejduieste. Precum Grigorie Teologul s-a mutat de
la Sasimi la Constantinopol. Iar trecerea este cand vreun Arhiereu sta fara lucrare (pentru ca, poate
s-a stapanit Eparhia sa de pagani) va trece la alta vaduvita Eparhie cu socotinta Obsteasca a
soborului pentru intelepciunea lui si imbunatatirea. Dar amandoua acestea se iarta sa se faca,
precum zice Valsamon, pentru Canonul acesta, si pentru al 16-lea al celui din Antiohia.

43 Vezi pe pururea pomenitul Patriarhul Dositei Cartea 3 pentru cei ce au Patriarhisit in Ierusalim,
fata 220. Dar insemneaza si Armenopul aratat (partea 1 epigrafi 4 a scurtarii Canoanelor) cum ca
trecerea aceasta a Episcopului, care din Canonul acesta se arata, este numai la o vreme, si nu pe
totdeauna, pentru folosul norodului, si iarasi sa se intoarca la Eparhia sa.

44 Precum preasfintitul Proclu de la Kizic, si Teologul Grigorie de la Sasimi, si multi altii cu acest fel
de iconomicesc si de nevoie chip, lesandu-si Episcopiile, si Mitropoliile ce avea mai inainte, s-au
mutat la scaunul eel a toata lumea al Constantinopolului. Precum Meletie, de la Sevastia la Verria,
apoi la Antiohia. Si Alexanndru, de la Flaviada (care era sub Anavarzia) la Ierusalim. Si marele
Evstatie, de la Verria cea din Siria, la Antiohia. Si altii. Si de vreme ce (zice Dositei in Cartea 3
numita Decavivlios fata 221) iconomia aceasta la multi s-a facut, si mai vartos in vremurile de
acum, pricina de rautate, pentru aceasta zice, cand se face mutare, este afara de cuvant si afara de
Lege. Fiindca cele ce s-au facut dupa vremi cu iconomie, si dupa nevoie, Lege a Bisericii nu se fac.
Drept aceea si sinodicescul raspuns ce 1-a dat Manuil Patriarhul Constantinopolului la anul 1250
cum ca episcopul dupa ce a facut paretisis de Episcopia sa, poate a se muta la alta Episcopie, cu

34

CANON 15

Daca vreun Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul clericilor, parasind
(parikia) nemernicia sa, la alta se va duce, si desavarsit mutandu-se, va petrece intru
alta, fara de socotinta Episcopului sau. Acesta poruncim de aceea sa nu mai
liturghiseasca. Mai ales daca, chemandu-1 Episcopul lui sa se intoarca, nu a ascultat,
ramanand intru neranduiala sa, ca un mirean insa acolo impartaseasca-se. [Sobor 1:
15, 16; Sobor 4: 5, 10, 20, 23; Sobor 6: 17, 18; Sobor 7: 15; Anti: 2; Sardi: 15, 16, 17:
Carta: 63, 98]

tAlcuire

Canonul al 6-lea al Soborului 4 porunceste sa nu se Hirotoneasca Preot, ori
Diacon, ori altul oarecare Cleric asa chiar si nehotarat la fiecare Biserica, ci hotarat la
Biserica de Oras, ori de sat, ori la Manastire. Deci care dintru dansii cu chip ca acesta se
va Hirotonisi, randuieste Apostolescul Canonul acesta, sa nu lase Biserica sa cea
randuita, si sa mearga la alta a unei straini Eparhii, fara de socotinta, si slobozitoarea
scrisoare a Episcopului sau. Iar de o ar face aceasta, poruncim sa nu lucreze la Biserica
aceea nici o slujire de ale Preotiei, ori a clericiei, si mai ales de 1-a chemat inapoi
Episcopul sau ca sa se intoarca, iar el ramanand in neranduiala sa, si intru pizma sa, nu
a facut ascultare a se intoarce. Insa ca un mirean roaga-se impreuna cu crestinii Bisericii
aceleia, si impartaseasca-se impreuna cu dansii. Citeste si Canoanele cele la margine
insemnate.

CANON 16

Iar daca Episcopul, la care ei se afla, intru nimic socotind arghia (oprirea) cea
hotarata asupra lor, ii va primi pe ei ca pe niste clerici, sa se afuriseasca, ca un
invatator de neranduiala. [Sobor 6: 7, 18; Anti: 3; Cartag: 63, 64]

sfatul Mitropolitului, si acelorlalti Episcopi. Raspunsul acesta zic, este pierzator, si ca unul ce se
impotriveste Canoanelor este de lepadat. Pentru aceea si Areta al Chesariei zice: „Mutarile pentru
lacomie si cu pofta de slava desarta se lucreaza, amandoua fiind vrednice de ura, una, ca o slujire
de idoli, iar alta ca o boala sataniceasca. Ci si Iulie al Romei scria catre evseviani, si de socotiti cu
adevarat intocmai si asemenea cinstea Episcopilor, si nu din marimea Cetatilor judecati pe
Episcopi, se cadea celui ce mica i s-au incredintat, a ramane intru cea ce i s-a incredintat, si a nu
defaima pe ceea lui incredintata, si a trece la ceea ce nu i s-a incredintat, ca pe cea de la Dumnezeu
data, sa o defaimeze, iar pe slava desarta a oamenilor sa o iubeasca. §i Papa Damas scria catre
Pavlii, noi pe cei ce tree de la o Eparhie la alta, pana atunci straini de impartasirea noastra ii avem,
pana cand se vor intoarce la a lor Eparhie.” Dar zice si Teodorit: Cuvant 5 cap 10 „Daca Episcopul
va trece de la un loc la altul, si se va Hirotonisi in locul sau alt Episcop, sa ramana argos de
vrednicia Arhiereasca, eel ce a lasat turma sa, pana ce va muri acela ce s-a Hirotonisit pentru
Eparhia lui.” Vezi si cartea 7 a lui Socrat cap 36: insemneaza caci pentru iconomie, si pogorare de
Episcopi s-a facut, adica de la mai mare Eparhie la mai mica. Ca Ioann Codonatul de la scaunul
Alexandriei s-a mutat la Tiron. Dar a zis si oare care legiuitor, ca, pe eel ce a luat doua Episcopii, de
a doua nunta il numim.

35

tAlcuire

Singur Episcopul Carhidoniei are voie din invechita obisnuire a lua ori de unde ar
voi (si negresit ca de la Episcopii cei supusi lui) Clerici, si a-i impreuna numara in
Bisericile Eparhiei sale, dupa Canonul 64 al acestuiasi Sinod, iar celorlalti Episcopi,
niciodata li se da o voie ca aceasta. Pentru aceasta si Apostolescul Canonul acesta,
atarnat fiind de Canonul eel mai de sus, si dupa graire, si dupa noima, zice: iar daca
Episcopul intru a carui Eparhie se afla elerieii acestia straini, cu toate ca stie, cum ca, ei
sunt opriti, dupa Canoane de Arhiereul lor, ci ar defaima oprirea aceasta, si i-ar primi
pe ei ca pe niste clerici lucrand ale Clirosului 45 lor adica, un Episcop ca acesta zic, sa se
afuriseasca. Pentru ca se face invatator de neranduiala, si de sminteli. Citeste si
Canoanele cele unite insemnate la magine.

CANON 17

Cel ce cu doua nunti s-a impleticit dupa Botez, ori a avut posadnica (tiitoare),
nu poate a fi Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau orice din catalogul eel Ieraticesc.
[Sobor 6: 3; Vasilie: 12]

tAlcuire

Pacatele cate le-ar face omul inaintea Botezului, nu pot a-1 opri de Preotie si de
Cliros. Fiindca credem, cum ca, i le spala toate sfantul Botez. Nu insa si cate ar face si
dupa ce se va boteza. Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, cum ca, eel ce dupa
sfantul Botez, de doua ori se va insura (Dar se insoara de doua ori nu numai eel ce va
lua cu nunta a doua femeie, ci si eel ce cu sfintita cuvantare se va logodi cu a doua
femei, sau va lua cu nunta pe cea logodita cu altul) 46 sau are muiere tiitoare 47 , nu poate

45 Soartei.

46 Logodna ce se face dupa inchipuirea imparatului Alexie Comnino, si dupa insemnarea
Patriarhului Nicolae, adica cu obisnuitele sfintite Rugaciuni, si cu obisnuita la cei ce se logodesc
sarutare, si cand barbatul este de 15 ani, iar femeia de 13 dupa legiuirea cea mai noua a
imparatului Leon celui intelept. Logodna, zic, care se face cu chipul acesta, nu se osebeste de
nunta cea desavarsit, dupa hotararea imparatului Nichifor Votaniat, si dupa Patriarhul
Constantinopolului Ioann Xifilin, si dupa Soborul eel cu dansul, care a intarit pe hotararea lui
Nichifor, fiindca si legea cea politiceasca, precum nu iarta a se insoti rudeniile celor insotiti, cand
au impiedicare dupa obisnuitele trepte, cu acestasi chip nu iarta a se insoti nici rudeniile celor
dupa lege logoditi. Ci si Sobornicescul Tom legiuieste cu singure acestasi pricini sa se dezlege
logodna, cu care se dezleaga si nunta. Iar alta, si pentru ca Canonul 98 al Soborului 6 cu vina
preacurviei osandeste pe eel ce ar lua femeia pe cea cu altul logodita, inca acela fiind viu. Iar
precurvia, aratat este ca se zice catre femeia maritata. Drept aceea Soborul ca pe o nunta implinita
a socotit pe logodna. Deci fiindca dupa dovezile acestea, logodna in randuiala de nunta se
socoteste, ceea ce se face dupa legi, pentru aceasta de doua nunti se socoteste si eel ce numai s-a
logodit cu a doua femeie, ori eel ce a luat pe cea cu altul logodita. Iar celelalte logodne, care numai
cu cuvinte se fac, si goale arvune, incat dupa amanuntimea Bisericii, nici logodne sunt, nici se
numesc, asa asupra acestora Sobornicestile Canoane pot a-si arata lucrarea lor. (Si vezi pentru
logodirea mai pe larg la Cap 11a invataturii celei pentru insotire.)

47 Posadnica (ori tiitoare) dupa Patriarhul Fotie, este femeie cinstita, cu care cela ce impreuna
locuieste, facand aratata marturie pentru impreuna locuirea aceasta, se arata la multi, ca o are
femeie a sa. Iar de nu face marturia aceasta, inversunare lucreaza cu dansa. Ori si intr-alt chip.

36

a se face Arhiereu, ori Preot, ori Diacon, oricat de putin a se impreuna numara in
Catalogul, ori in treapta cea Ieraticeasca.

CANON 18

Cel ce va lua vaduva, ori lepadata, ori curva, ori slujnica ori din cele de la
Teatre, nu poate a fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau orice din catalogul
Ieraticesc. [Sobor 6: 3, 26; Vasilie: 27]

tAlcuire

Daca Preotii Iudeilor erau opriti a-si lua femeie, curva, ori izgonita de barbatul ei
[Levi XII, 7, 13], ori macar avand ea nume prihanit: «Ca muierea curva, zice, si
spurcata nu isi vor lua, si muierea lepadata de barbatul ei. Ca sfant este Domnului
Dumnezeului sau.»[Matei XII, 5] Cu cat mai vartos aceasta este oprita despre Preotii
Evanghelie? «Ca iata mai mare decaf Altarul este aici.» Pentru aceasta si
Apostolescul Canonul acesta randuieste, ca eel ce va lua femeie vaduva, ori izgonita de
barbatul ei, ori curva, ori roaba, ori pe una din muierile cele ce se afla la comedii si la
Teatre, si se fatarnicesc in multe fete, nu poate sa se faca Episcop, ori Preot, ori Diacon,
sau cat de putin sa se numere impreuna in tagma Ieraticeasca. Fiindca toate muierile
acestea sunt clevetite, ori prihanite. Iar cei sfintiti (Ierositi) din toate partile trebuie a fi
neprihaniti, si ne prinsi [I Tim III, 2]. Precum zice fericitul Pavel. Iar Canonul 3 al
Soborului 6 zice: Ca Presviterii, Diaconii, ori Ipodiaconii, care au luat vaduva, ori dupa
Hirotonie au cazut in nunta fara de lege, acestia despartindu-se de muierile lor, sa se
opreasca de Preotie la putina vreme, si sa se certe, cu canon. Apoi iarasi sa-si primeasca
treptele Preotiei sale, iara la mai mare treapta sa nu sporeasca, macar ca Soborul al 6-
lea atunci cu pogoramant a iconomisit pe unii ca acestia, de atunci insa si in urma, a
hotarat acestasi Sobor. Sa stapaneasca iara-si Apostolescul Canonul acesta.

CANON 19

Cela ce doua surori a tinut, ori nepoata de sora, nu poate fi Cleric. [Sobor 6: 3,
26; Neoche: 2; Vasilie: 23, 47; Teof: 5]

tAlcuire

Dintre nunti, altele se zic necuvioase, cate se fac cu rudenii ori cu eretici. Iar altele
fara de lege, precum este cand cineva va lua muiere, pe cea careia fatal sau din pruncie

Posadnica este aceea ce vietuieste impreuna cu barbat dupa lege, fara a se blagoslovi cu nunta. Dar
insemneaza, ca macar de si posadnica aceasta se ierta de legile cele dinafara. Insa de legile Bisericii
noastre nu se iarta crestinilor, nicidecum sa aiba acest fel de muieri, drept aceea si Canonul 31 al
Sfantului Nichifor zice: „Ca de are cineva o posadnica ca aceasta, si nu voieste a o lasa, nici a se
blagoslovi prin cununie cu dansa, nu trebuie Preotii a primi in Biserica, nici proaducerile lui, si
Liturghiile; fiindca prin fapta ocareste si necinsteste legile si Canoanele Bisericii.” Si Petru
Hartofilacul si Diaconul Bisericii mari in al 5-lea raspuns al sau, zice: „Ca nu se cuvine a primi
cineva de la casa celui ce are femeie necununata cu lege, nici proaducere, nici lumanari, nici unt de
lemn, nici tamaie.” Dar se deosebeste curva de posadnica, cad aceasta pacatuieste cu multi, iar
posadnica cu unul.

37

i-a fost epitrop. Si altele osandite, precum cand va lua cineva femeie pe cea afierosita
lui Dumnezeu, Calugarita. Dar cu Obstesc nume, toate nuntile acestea pot a se numi
nelegiuite. (Precum Soborul al 6-lea in Canonul 3 de obste nelegiuite numeste pe
nuntile cele cuprinse in Canoanele 17 si 18 ale Apostolilor.) Iar acest Canon numai
pentru nuntile necuvioase vorbeste hotarand. Oricine va lua femeie pe doua surori, ori
va lua pe nepoata cea mare a sa, nu poate a se face Cleric. Pentru ca fiecare necuvioasa
nunta, ori din sange, ori din cuscrie este, nu numai impiedica pe cineva a nu se face
Cleric, ci si il supune certarilor. Ca marele Vasilie pomenind de cei ce iau doua surori
in Canonul 78 si 87 al sau, ii canoniseste 7 ani, sa se departeze de Dumnezeiestile Taine.
Iar Canonul 2 al Soborului din Neocezareea, randuieste sa se scoata afara de la
impartasirea Dumnezeiestilor Taine muierea aceea, care va lua doi frati. Iar Canonul 27
al marelui Vasilie hotaraste, ca Presviterul carele in nestiinta va cadea in nunta
nelegiuita, adica care se rudeste, sa nu aiba numai cinstea sederii, iar de celelalte
lucrari ale Preotiei sa se departeze, si nici in ascuns, nici in aratare sa blagosloveasca pe
cineva, si nici sa impartaseasca pe cineva. Pe insusi Canonul acesta al marelui Vasilie il
pomeneste anume Soborul 6 in Canonul 26 al sau, adaugand Soborul, ca mai intai sa se
desparta nelegiuita nunta, si asa sa aiba cinstea sederii. Iar al 5-lea Canon a lui Teofil
zice, ca cela ce inainte de Botez a luat pe nepoata sa, si dupa Botez s-a Hirotonisit
Diacon, nu se cateriseste. Daca aceea a murit, ori el o a lasat mai inainte de a se
impreuna cu ea trupeste. Iar legea cea politiceasca Cartea 60 Titlul 37 porunceste, ca
toate necuvioasele nunti sa se desparta, si sa se certe. Iar cei ce se impreuneaza cu doua
surori, sau nepoata lor (precum Apostolescul acesta Canon porunceste) porunceste sa li
se taie nasurile, si sa se bata si ei, si muierile cele ce cu dansii impreuna s-au stricat. Iar
de nu vor voi a se desparti unii ca acestia, trebuie cu domneasca stapanire sa se
desparta.

CANON 20

Clericul ce da cheza§ii, sa se cateriseasca. [Sobor 4: 30]

tAlcuire

Doua insemnari are, a da cineva chezasii. Pentru ca, ori da cineva pe sinesi chezas
pentru altul, ori da pe altul chezas pentru sine. Iar acest Canon dupa intaia insemnare
luandu-se a da cineva chezasii, zice. Ori care cleric ar da pe sinesi chezas pentru altul,
sa se cateriseasca. Fiindca dupa chipul acesta, facuta chezasuire, in cele mai de multe
ori la omenestile cuviinte sa obisnuieste, adica la pricini de vamesii, si de biruri, si la
pricini de bani, si in scurt a zice la interesurile negutatoresti. De care lumesti si
mirenesti lucruri, clericii trebuie sa fie slobozi. Si mai ales la chezasuirile cele de acest
fel, urmeaza si alte multe ispite, in care ei nu trebuie de voie a se arunca pe sinesi. „Ca
de vei lua (zice Parimiastul) in chezasie pe prietenul tau, vei da vrasmasului mana ta,
pentru aceasta, zice, nu da pe sineti in chezasuire rusinandu-te.” [Pilde VI, 10; XXII, 26]
Ca de nu vei avea, de unde vei plati? Vor lua asternutul eel de sub coastele tale. Pentru
castigurile si lucrurile lumesti, precum am zis, nu trebuie clerici a da pe sinesi chezas.
Pentru ca desi suntem porunciti a ne pune sufletul nostru pentru dragostea fratelui
nostru, nu insa la omenestile cuviinte, dupa marele Vasilie. Iar pentru folosul fratilor,
dupa scopul bunei placeri a lui Dumnezeu, nu numai chezasi trebuie a da pe sinesi

38

clericii; ci si pe insusi sufletul lor. Precum de pilda: Daca un cleric, intampinand pe
unul ce cu nedreptate se trage ca sa se puna in inchisoare, fiindca nu are pe nimenea sa
dea chezas pentru sinesi catre judecatorul. Iar fi mila de reaua intamplare a lui, si ar da
pe sinesi chezas pentru fratele, unul ca acesta, zic, cleric, nu numai nu se cateriseste, ci
si se lauda de Dumnezeu, si de oameni, ca unul ce a plinit Evangheliceasca si
Dumnezeiasca porunca. „Ca zice, izbaviti pe eel ce se nedreptateste. Si pe cei ce-i trag
spre moarte, scoate-i, si a rascumpara pe cei ce se ucid nu te scumpi.” [Isaia X, 17; Pilde
XXIV, 11] Si acesta adica pentru intaia insemnare, a nu da cineva pe sinesi chezas
pentru altul, precum s-a zis. Iar Ecumenicul Sinod 4 dupa a doua insemnare luand
aceasta, a da chezasuiri, au cerut, in Canonul 30 al sau, ca sa dea Episcopii Egiptului
chezasi pe altii pentru sinesi, ca nu se vor duce din Constantinopol pana ce se va
Hirotonisi Arhiepiscopul Alexandriei, si cu chipul acesta se unesc Canoanele, acest
Apostolicesc adica, si acel al Soborului 4 si nu se impotrivesc intre ele. Fiindca eel
Apostolicesc dupa alta insemnare a luat pe a da chezasuiri, iar eel al Soborului 4 dupa
alta.

CANON 21

Famenul, daca din bantuirea oamenilor s-a facut, ori in goana s-a lipsit de cele
ale barbatilor, ori de s-a nascut asa, si este vrednic, faca-se Episcop. [Apost: 22, 23, 24;
Sobor 1: 1; Sobor 1 si 2: 8]

tAlcuire

In trei se despart famenii, in hadambi, in sfarmati, si in scopiti. Si hadambii adica
sunt aceia ce s-au nascut din pantecele maicii lor, fara de boasa si fara partile cele
nascatoare de copii, pentru care a zis Domnul: „Sunt fameni, care s-au nascut asa din
pantecele maicii lor (precum a fost Dorotei, Presbiterul Bisericii celei din Antiohia, cum
marturiseste Evsebie in Bisericeasca Istorie Cartea 7, cap 32).” [Matei XIX, 12] iar
sfarmatii sunt aceia, a carora nascatoarele de copii parti le-au sfarmat si le-au strans
parintii lor, cand erau prunci, si le-au facut netrebnice spre facerea de copii cu stransul
aceia. Iar scopitii sunt aceia, care si-au lepadat partile nascatoare de copii, ori cu cutit,
sau cu alt mestesug si unealta. Acestea asa fiind cunoscute, zice acest Canon, daca
cineva s-a facut famen din rautatea si vatamarea oamenilor, ori in vreme de goana, li s-
au taiat de gonad madularele cele nascatoare de copii al barbatilor; ori de s-a nascut
asa din pantecele maicii sale; dar este vrednic pentru Preotie, sa se faca Episcop.
Fiindca el nu s-a facut pricinuitor unei scopiri ca aceasta. Ci ori de la fire ori de la
oameni rai, a patimit raul eel de acest fel. Pentru care trebuie mai ales sa se miluiasca,
si nu sa se urasca, si sa se pedepseasca. Pentru scopire inca, randuiesc si Canoanele
urmatoare, 22, 23 si 24 ale Apostolilor. Iar pentru boala se va scopi de catre doftori, ori
de catre barbari: acesta sa ramana in cler. Iar mirean fiind, sa se faca cleric; iar care
sanatos fiind, s-a scopit pe sinesi, acesta, cleric fiind, sa inceteze de a lucra cele ale
clericiei sale; iar mirean fiind sa nu se faca cleric. Iar al 8-lea Canon al Soborului 1 si 2
pe insusi acest Canon al celui 1 Sobor, punandu-1 inainte, zice: oricare cleric va scopi pe
altcineva, ori insusi cu mana sa, ori va pune pe altul, sa se cateriseasca. Iar daca Preoti
ori mireni, vor scopi pe cei ce au oarecare patima, nu se osandesc.

39

CANON 22

Cela ce si-a taiat madularele sale, sa nu se faca cleric, ca de sine ucigas al luisi
este, si vrajmas al Zidirii lui Dumnezeu. [Apost: 21, 23, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 si 2: 8]

tAlcuire

Cel mai sus zis Canon hotaraste pentru cei scopiti cu sila, iar acesta pentru cei
scopiti de voie, zicand: oricare s-ar scopi pe sinesi cu voia sa, sanatos fiind, ori cu
mainile sale, ori ar pune pe altul si 1-ar scopi, sa nu se faca cleric 48 . Fiindca el insusi este
ucigas luisi, si vrasmas al fapturii lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu 1-a facut pe el
barbat, cu toate nascatoarele de copii madulare; iar el lepadandu-le pe ele, se preface
pe sinesi intru o straina, si de mirare fire. Pentru ca nici barbat este, caci nu poate sa
lucreze cele ale barbatilor, si sa nasca om asemenea lui. Nici iarasi femei, caci nu poate
a patimi cele ale femeilor, adica a se in greca, si a naste, ca femeile. Ci oarecum este o a
treia grozavie, si cum ar zice cineva, este un mijloc intre barbati, si intre femei. Vezi si
talcuirea celui al 21-lea Apostolesc.

CANON 23

Daca oarecare cleric fiind, pe sinesi se va ciunti, cateriseasca-se. Ca ucigas al
luisi este. [Apost: 21, 22, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 si 2: 8]

tAlcuire

Si aceste Canon asemenea cu eel mai de sus, pentru scopire pomeneste. Acela insa
porunceste sa nu se faca cleric, oricare mirean fiind, s-ar scopi pe sinesi. Iar acesta zice,
ca daca cineva cleric fiind mai inainte, apoi s-ar scopi pe sinesi sanatos fiind, ori pe
altul ar pune de 1-ar scopi, sa se cateriseasca. Fiindca este ucigas luisi. Si nu numai
Dumnezeiestile Canoane, ci si legile cele politicesti pedepsesc pe cei ce vor scopi, ori pe
sinesi, ori pe altii, cu feluri pedepse, adica cu rapirea averilor sale, cu izgonire, cu a

48 Fiindca oarecare eretici cu rea socoteala, si mai ales ualisienii auzind pe Domnul zicand: „De te
sminteste ochiul tau eel drept, scoate-1 pe el.” Asemenea, si, daca mana ta ori piciorul tau eel drept
te smintesc, taie-le pe ele, rau si cu greseala a talcuit zicerea. Pentru aceea si zic ei, cum ca trebuie
cineva a ciunti, si a taia madularele acelea, care il indeamna spre pacat. Precum Dumnezeiescul
Epifanie pomeneste de ereticii cei de acest fel. Deci pentru aceasta cati ca acestia se vor afla, care
sa-si ciunteze madularele trupului lor, sanatosi fiind, supusi sunt si ei certarii Apostolescului
Canonului acestuia, precum sunt si vrajmasi ai fapturii lui Dumnezeu. Fiindca Cuvintele
Domnului cele mai sus zise, nu se inteleg dupa slova, ci se talcuiesc tropologhiceste. Adica, de
avem rudenii, ori prieteni atata de mult apropiati si iubiti noua, precum sunt madularele trupului
nostru, prietenia insa a unora ca acestia de la dragostea lui Dumnezeu, si de la mantuirea
sufletului nostru, precum Dumnezeiescul Hrisostom, Feofilact, Epifanie, si alti Parinti talcuiesc
zicerea cea de acest fel. §i insemneaza, ca pe scopiti, Feologul Grigorie adica ii numeste, barbati
intru femei, si femei intru barbati. Iar marele Vasilie (in Epistolia catre Simplikia) pe neamul
scopitilor il numeste, necinstit, atot pierzator, nebarbat, de fier osandit, si alte multe, adaugand
cum ca, nici intru marturie este vrednic de crezare. Iar Dumnezeiescul Apostol, vinovat
blestemului judeca pe eel ce s-ar scopi pe sinesi. Ca asa blestema pe nesupusii Galateni „0 de s-ar
taia de tot (de s-ar scopi, precum talcuieste Hrisostom si Feofilact) cei ce razvratesc pe voi.”
[Galateni V, 12]

40

aceeasi patimire, adica sa se scopeasca si el de lat om. Si daca vreun rob s-ar scopi de
catre stapan, fiind sanatos, ori bolnav, poruncesc legile sa se faca slobod. Fotie cap 14 a
titlului intai.

CANON 24

Mireanul pe sinesi ciuntindu-se, sa se afuriseasca trei ani. Caci vrasmasuitor al
vietii sale este. [Apostol: 21, 22, 23; Sobor 1: 1; Sobor 1 si 2: 8]

TALCUIRE

Iar de va fi mirean eel ce s-ar ciunti, si s-ar scopi pe sinesi sanatos fiind, ori pe
altul ar pune, si 1-ar scopi, porunceste acest Canon sa se deosebeasca de la
Dumnezeiestile Taine, si de adunarea crestinilor in Biserica trei ani. Pentru ca cu
scopirea aceasta se face vrasmas vietii sale.

CANON 25

Episcopul, ori Presbiterul, ori Diaconul, intru curie, ori in calcare de juramant,
ori in furtisag, prinzandu-se, sa se cateriseasca, si sa nu se afuriseasca. Ca zice
Scriptura: „Nu vei izbandi de doua ori pentru aceeasi.” Asemenea si ceilalti clerici.
[Sobor 1: 9; Sobor 6: 4, 21; Neocezareea: 1, 8; Car: 35; Vasilie 2, 17, 32, 44, 51, 70]

tAlcuire

Toti cei preotiti si clerici trebuie a fi curati, si nevinuiti, pentru aceasta si acest
Canon randuieste asa. Ori care Episcop, ori Preot, ori Diacon s-ar prinde, adica s-ar
dovedi, ca a facut curvie, ori calcare de juramant, sau furtisag (de capu adica, dupa
Canonul 28 al Postnicului, adica care aduce asupra-i pedeapsa de moarte), iar pedeapsa
de moarte nu este taierea capului, ori alta moarte, precum talcuieste Valsamon,
sholiasind capul 25, al titlului 9 al Nomocanonului lui Fotie, ci izgonirea, orbirea,
taierea mainii, si altele asemenea 49 sa se caterisesca de Preotie, dar sa nu se afuriseasca,
si de la Biserica, si de la rugaciunea crestinilor. Pentru ca zice Dumnezeiasca Scriptura,
nu vei pedepsi de doua ori, pentru unul si acelasi pacat. Intocmai cu cei Preotiti se
caterisesc de clerul lor, dar nu se afurisesc, si cati Clerici s-ar prinde intru zisele
aceleasi pacate. Dar in Canonul acesta se cuprind doua lucruri vrednice de luare
aminte: unul adica, ca Preotitii si Clericii, macar ca nu se afurisesc de la impartasire,
adica de la adunarea si rugaciunea crestinilor celor ce intra in Biserica, ca cei ce se
catehisesc, dupa Canoanele 2, 32, 51 ale Marelui Vasilie, nu se impartasesc insa cu
precuratele Taine ca niste nevrednici fiind, si sub Canon, pana cand ar gasi de cuviinta

49 Dar insemneaza pe langa acestea, ca de vreme ce furarea de cele Sfintite are rudenie cu
furtisagul, si decat ea mai grea, pentru aceasta si Episcopul ori Preotul ori Diacon care s-ar prinde
in furare de cele Sfintite, se cateriseste dupa Canonul 10 al Soborului 1 si 2 si de vreme ce vinovatia
(catosiosiei – furari de afierosiri) este asemenea cu a furarii de cele Sfintite. Dar insemneaza si
aceasta, ca de vreme ce eel Apostolesc 61 Canon opreste a nu se Preoti eel ce mai-nainte de
Hirotonie se va vadi, ca a curvit, ori a preacurvit, ori alt pacat oprit despre cei credinciosi a facut.
Iar pacatele ce le pomeneste acest Canon sunt oprite, apoi dar, nu numai ca sunt caterisitoare de
Preotie, ci tot odata sunt si impiedicatoare de Preotie, si cei ce mai inainte de Preotie intru acestea
s-au vadit, nu se Preotesc.

41

Arhiereul lor, ori Duhovnicul lor 50 . Si altul inca, ca cei ce s-au prins, nu in toate, ci intru
singure pacatele acestea, care le pomeneste acest Canon, Preotiti adica, si Clericii (iar
de cap prinde si in altele asemenea acestora, adica in preacurvie, ori in furare de cele
sfintite) se caterisesc numai si nu se afurisesc. Pentru ca sunt si alte pacate, in care cati
Preotiti si Clericii se vor prinde, si se caterisesc si se afurisesc impreuna. Precum sunt
cei ce cu bani s-au Hirotonisit, ori cu stapanirea boierilor, dupa Canonul 29 si 30 al
Apostolilor. Si insemneaza, ca cei ce Preotiti, si Clericii, ce pentru pacatele mai sus
insemnate se caterisesc adica, dar nu se afuriseau, iar daca si dupa caterisire iarasi
cadeau intru aceleasi, ori in alte pacate, atunci si de la Biserica desavarsit se afuriseau,
ca cei ce se catehiseau. Pentru aceea si Canonul 1 al Soborului din Neocezareea
randuind, ca, Preotul de va curvi, ori va preacurvi se afuriseste de la Biserica, ca
mirenii ce se pocaiesc. Aceasta zic prea bine se invoieste cu acest Apostolesc, macar si
de s-ar intelege ca zice pentru Preotul eel ce de doua, sau de trei ori a curvit, sau a
precurvit.

SIMFONIE

Ci si Canonul 8 al acestuias din Neocezareea Sobor zice, ca, sa cateriseste Preotul
care vietuieste impreuna cu muierea sa ceea ce a precurvit. Iar Canonul 21 al Soborului
6 zice, Clericii cei de istov caterisiti pentru canonicesti vinovatii, daca de bunavoie se
vor pocai, sa-si tunda parul capului dupa chipul clericilor. Iar de nu se vor parasi de
pacat cu voia lor, sa-si tie parul ca mirenii. Iar Canonul 17 al marelui Vasilie zice, ca
Presbiterii care s-au jurat sa nu lucreze cele al Preotiei (din oarecare nevoie si
primejdie) a aratat adica nu trebuie sa Ierurghiceasca, ca sa nu sminteasca aratat adica
pe cei ce ii stiu ca s-au jurat, ci intru ascuns. Insa sa se pocaiasca pentru juramantul ce a
facut. Iar Canonul 70 al acestuiasi randuieste: Ca daca Diaconul, ori Presbiterul va
pacatui cu femeie pana la sarutare, va inceta de Preotie la o vreme dupa Zonara, iar cu
Dumnezeiestile Taine se va invrednici a se impartasi impreuna cu ceilalti Preoti si
Diaconi. Iar de se va vadi ca a pacatuit ceva mai mult decat sarutare, se va caterisi. Iar
Canonul 4 al Soborului 6 cateriseste pe Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul ce se
va impreuna cu muiere afierosita lui Dumnezeu, adica cu calugarita. Iar loan postnicul
zice, ca daca cineva mai-nainte de a se Preoti (sau de a se Hirotoni) a cazut in pacatui

50 Iar de ar zice cineva, ca, Clericii cei caterisiti indoit se pedepsesc daca nu se vor impartasi, invata-
se, ca nu se pedepsesc indoit, fiindca impreuna cu caterisirea nu se si afurisesc de la Biserica dupa
acest Canon ( si aceasta pentru ca nu li se mai da lor Clericia si Preotia, precum zice Vasilie Canon
3) si nu pentru ca nu se impartasesc. Cad de ar fi asa, si mirenii urma a se pedepsi indoit, car nu se
cade. Cad cand ei pacatuiau de moarte, nu numai ca se goneau din Biserica credindosilor cu cei ce
se catehiseau, d nid se impartaseau, dar insa nu se zice ca se pedepsesc indoit. Caci departarea de
Dumnezeiasca impartasire, nu li se socotea pedeapsa. Dar ce zic acestea? Invata-se eel ce aceasta
pune inainte, cum ca nu numai a se departa se cade Cleridi caterisiti de impartasire, d se cade si
prin zdrobirea trupului, si prin toata robia a se departa si de indulcirile, pentru care a pierdut
Preotia, dupa Canonul 2 al lui Vasilie. Fiindca singura departarea impartasirii, nu este destul a-i
vindeca de patimi. Insemneaza inca, ca nu numai, cei ce dupa Hirotonie au curvit, ori au
preacurvit, ori alte impiedicatoare pacate au facut, d si cei ce mai inainte de Hirotonie, daca dupa
Hirotonie le vor marturisi acestea, ori se vor vadi, intocmai se caterisesc si ei, dupa Canonul 9 al
Soborul 1 pe care dteste-1.

42

malahiei (care si curvie indeosebi se zice de unii din sfinti), acesta sa se certe, apoi sa se
Hirotoneasca. Iar de a cazut dupa Hirotonie, sa ramana argos un an, si sa se
canoniseasca, cu alte certari, si asa sa Ierurghiseasca. Iar daca dupa cunostinta
pacatului, iarasi va mai cadea de doua si de trei ori intru aceeasi patima, unul ca acesta
sa se cateriseasca, si sa e puna in randuiala de citet (Anagnost).

CANON 26

Dintru cei ce au intrat in Cleros, neinsurati, vrand sa se insoare, poruncim,
numai Anagnostii (Cetetii) si Psaltii. [Sobor 4: 14; Sobor 6: 6; Cartag: 19, 33; Vasilie:
69]

tAlcuire

Presbiterii, si Diaconii, si Ipodiaconii, mai-nainte de a se Hirotonici, au voie a-si
lua femeie (prin cununie), si dupa nunta sa se Hirotoniseasca, iar daca dupa Hirotonie
s-ar insoti cu femeie, se caterisesc de la treapta lor dupa Canonul 6 al Soborului 6. Iar
Citetii si cantaretii si Clericii cei mai jositi au voie a se casatori, si dupa ce se vor face
Clerici fara de pacatuire, si sa paseasca inainte si la mai mare treapta. Drept aceea acest
Canon, porunceste unii ca acestia sa se insoteasca cu femeie, si nu cu de alta credinta,
dupa Canonul 14 al Soborului 4 de toata lumea. Iar Canonul 9 al celui din Cartagina
randuieste. Cum ca Citetii cand vor ajunge la varsta de 14 ani, sa fie siliti ori a se insoti
prin nunta, ori sa marturiseasca infranare, adica a pazi feciorie. Iar dupa ce se vor
insoti sa nu fie siliti a se infrana mai mult de ce este randuit, dupa Canonul 33 al
acestuiasi. Iar Canonul 69 al marelui Vasilie zice, ca Citetul de va cadea cu logodnica sa
mai-nainte de a se cununa, sa fie argos un an, apoi sa se primeasca, iar la mai inalta
treapta insa sa nu se suie. Iar de ar fura nunta fara de logodna, sa inceteze de slujba sa.
Iar Canonul 6 al Soborului al 6-lea anume pune inainte pe acest Canon 51 .

CANON 27

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, ce va bate pe credinciosii care ar
pacatui, ori pe necredinciosii ce ar fi nedreptatit, ori prin unele ca acestea ar voi a-i
infricosa, poruncim sa se cateriseasca. Ca nicaieri Domnul ne-a invatat aceasta. Ci
dimpotriva, el batut fiind, nu batea, ocarandu-se, nu ocararea, patimind, nu ingrozea.
[Sobor 1 si 2: 9; Anti: 5; Carta: 57, 62, 76, 83, 99, 100, 106, 107; Episto 1 Petru: 2:22]

tAlcuire

Invatand Domnul pe Ucenicii sai Dumnezeiestile sale Porunci, zicea: «Cele ce zic
voua Ucenicilor mei, tuturor (crestinilor) le zic.» [Marcu XIII, 37; Matei V, 39] Iar una
din Poruncile lui este, ca sa intoarcem obrazul nostru eel stang, celui ce ne-ar lovi peste
eel drept. Deci daca de toti crestinii trebuie a se pazi porunca aceasta, cu mult mai
vartos de cei Ierositi (adica sfintiti, ori Preotiti). Si mai ales de Episcopi, pentru care
scria Dumnezeiescul Pavel catre Timotei: «Cum ca Episcopul se cade a nu fi bataus.» [1
Timotei III, 3] Pentru aceasta si Canonul acesta, zice: Oricare Episcop, ori Preot, ori

51 Iar pentru Hirotesirea si Epanghelma Anaghiostilor, si Psaltilor, vezi Canonul 33 si 75 al
Soborului 6.

43

Diacon loveste pe crestinii ce ii gresesc, ori pe necredinciosii ce ar nedreptati pe altii, si
voieste adica, ca cu lovire cele de acest fel, se fac sa se teama de el ceilalti, poruncim sa
cateriseasca unul ca acesta. Pentru ca Domnul intru nici o parte a Evangheliei ne-a
invatat sa facem aceasta. Iar mai ales cu totul dimpotriva cu pilda sa ne-a invatat.
Pentru ca batandu-se de ostasi, si de Iudei, in vreamea patimii, n-a ridicat mana sa sa-i
bata si el, prihanindu-se si ocarandu-se, nu ocara, nici prinanea. §i patimind pe Cruce,
nu ingrozea ca ii va pedepsi, ci ruga pe Tatal sau ca sa-i ierte. Ai caruia Domn urmatori
se cade a fi cei Ierositi, mustrand insa pe cei ce pacatuiesc si nedreptatesc, ca si ceilalti
sa se teama. Precum zice Pavel, si inteleptindu-i, uneori cu invatatura si sfatuirea, iar
alteori si cu Bisericestile certari, dar nu si izbavind cu urgie, si cu manie, pentru
necinstea, sa zicem, ori pentru greseala ce le-a facut unii ca acestia, ori batandu-i si
toiegindu-i. Pe insusi acest Canon si Canonul 9 al Soborului 1 si 2 pomenindu-1, zice:
Cum ca nu numai se caterisesc Ierositii acei ce vor lovi insusi cu mana lor, ci si acei ce
vor pune pe altii sa bata.

CANON 28

Daca vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, caterisit dupa dreptate, pentru
vinovatii aratate, ar indrazni a se atinge de Liturghia (slujba) cea oarecand
incredintata lui, acesta de istov tae-se de la Biserica.

tAlcuire

Acest Canon, randuieste, ca daca vreun Episcop, ori Preot, ori Diacon s-ar caterisi
dupa dreptate si dupa Lege, pentru vinovatii, aratate si dovedite 52 , Episcopul de Sobor,

52 Clericii cei dupa dreptate pentru vinovatii aratate caterisiti de Sobor intreg (adica de toti
Episcopii din acea Eparhie, si de Mitropolitul) nu mai pot a face apelatie, adica a se cerceta
judecata lor, la mia mare Bisericeasca judecatorie. Fiindca unora ca acestia nu li se mai da loc de
dezvinovatire, ori nadejde de intoarcere la starea lor de alt Sobor, dupa Coanele 4 si 15 al
Antiohiei. Iar de este aceasta adevarata precum si este, apoi ajutorul apelatiei nu se da la fiecare ce
s-ar osandi, precum nu drept zice Valsamon la talcuirea Canonul 12 al Antiohiei, nici toate
pricinile pot a se apelarisi la mi inalt judet. Pentru ca nici hotararea alesilor judecatori nu se ridica
la alta judecatorie, dupa Canonul 109 si 140 al Cartaginei; Nici a clericului aceluia ce se va duce de
la nemernicia si Biserica sa, caterisirea ceea ce s-a facut dupa sfatuirea Episcopului sau, dupa
Canonul 3 al Antiohiei, are loc deacia de dezvinovatire. Nici aceluia ce lasand pe Soborul eel mai
mare, va alerga la imparatul, dupa Canonul 12 al acestuiasi. Nici a Patriarhului hotarare, nici poate
a mai intinde judecata sa la mai mare judecatorie, acela ce cu orice chip s-ar multumi si ar tacea
cand se facea hotararea judecatii sale. Deci din acestea zice sa incheie cum ca, este neadevarat
Canonul acela, pe care impotriva lui Atanasie il puneau inainte Arienii, iar impotriva lui
Hrisostom il puneau inainte Teofil al Alexandriei. Care zice asa: „Qri care Episcop, ori Presbiter, cu
dreptate, s-au cu nedreptate caterisit, daca el de sinesi ar lua iarasi Biserica ca mai-nainte de a se
face Sobor, lui nu i se mai da loc de desvinovatire la alt Sobor. Ca este aratat, ca aceste fel de
Canon, nu face osebire intre eel drept si nedrept; ci intocmai ie amandoi osandeste in aceeasi
pedeapsa si osanda. Si pentru aceasta se impotriveste Dumnezeiestii Scripturi, car nu voieste sa se
pedepseasca dreptul la paganul [Facere XVIII]. Se impotriveste inca si canonului 14 al Cardiciei,
fiindca acesta, ca eel ce cu nedreptate s-a caterisit, si mai-nainte de Sobor s-a intorc la Biserica sa,
nu aiba de aid loc de dezvinovatire. Iar al Sardichiei cu mai amara numai si mai amara numai si
mai grele cuvinte inteleptind pe unul ca acesta, nu zice, ca sa nu afle loc de dezvinovatire la alt

44

iar Preotul, §i Diaconul, ori de Episcopul lor, ori de Soborul lor, §i apoi dupa o legiuita
caterisire ca aceasta, de ar fi indraznit a intrebuinta Liturghia cea data lor oarecand 53

Sobor. Drept aceea acest Canon, fiindca s-a facut de Arieni, si nu zice drept, s-a stricat de Soborul
din Sardichia.

53 Dar s-ar nedumeri cineva, daca Hirotonia, Botezul, sfintirea (Apei), si celelalte ce ar fi indraznit
cei ce cu dreptate, si pentru aratate vinuiri de Sobor s-au caterisit, de au oare putere si fiinta, ori de
sunt cu totul fara putere, si neinfiintate, si ca cum nici cum necaterisit? Se vede ca dupa oarecare,
sunt fara putere si cu totul fara fiinta, si pentru aceasta este trebuinta a se face din inceput, ca cum
nu s-ar fi facut cu totul mai inainte. Cad, daca Hirotoniile, si alte sfintite savarsiri, ce le-ar face
afara de Enorie vreun Episcop, sunt fara putere, dupa Canon 13 al Antiohiei, cu cat mai mult
lucrurile cele indraznite, a celui cu dreptul si dupa lege caterisit sunt fara putere si fara fiinta? Iar
de ar zice cineva ca dupa Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2-a a Epistolieie a 2-a catre Timotei
si 11. A celei catre Tessaloniceni 1 si dupa 8 a celei catre Corinteni 1) „Ca darul nu pe toti
Hirotoniseste, prin toti insa si prin insusi cei nevrednici lucreaza; Raspundem, ca si prin toti cei
necaterisiti lucreaza, dar nu si prin cei caterisiti, si deshirotoniti.” Am zis pentru lucrurile cele
indraznite a celui cu dreptate si pentru aratate pacate caterisit, cum ca trebuie de al doilea a se face,
ca cum ar fi infiintate, si nu ar fi. Cad de ar fi asa, trebuie acest caterisit, cand se desvinovatea, si sa
se mai Hirotoneasca de al doilea. Ci insa, dupa Canonul 56 al Cartaginei eel ce opreste
Hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s-a Hirotonisit de al doilea. Ded avea puterea Preotii
(desi pe lucrare nu o avea din pridna caterisirii). Drept aceea si lucrarile cele de dansul indraznite
nu trebuie a le mai indoi. Ca cela ce cu dreptate s-a caterisit, si dinlauntru de sinesi pentru
nevrednida sa, si din afara de la Sobor, a pierdut lucrarea Preotiei. Iar eel ce cu nedreptate s-a
caterisit, numai din afara, si nu de la sinesi s-a lipsit de a lucra. Si poate a se asemana, precum zic
oarecare, cela ce cu dreptate s-a caterisit, ca un mester, a caruia si mainile de sinesi s-a zgardt, si nu
pot sa apuce, si uneltele mestesugului sau i le-au luat. Drept aceea, si mainile, sa zicem, de s-ar
misca, in zadar le misca, si lucrul eel de dansele facut, se pare adica a fi, d cu adevarul nu este; atat
pentru duntia lor, cat si pentru lipsa uneltelor. Iar eel ce cu nedreptate s-a caterisit se aseamana cu
mesterul, care mainile isi are sanatoase, nu are insa si uneltele mestesugului. Pentru aceea si cand i
se vor da iarasi, poate a le lucra si mestesugul a-si lucra. Si lucrul lui este cu adevarat lucru. Iar eel
ce este aunt, adica eel cu dreptate caterisit, nid mai-nainte de a i sa da, nid dupa ce i se vor da
uneltele, poate a le apuca, si a face cu ele vreo isprava. Iar de ar zice cineva ca nu trebuie a se
poftori Hirotoniile si Botezurile celui cu dreptul caterisit, cad Canonul opreste indoirile Botezului
si ale Hirotoniilor, invata-se ca opreste, cu adevarat, pe indoirile Botezurilor celor adevarate, si ale
Hirotoniilor asemenea, nu pe ale celor neadevarate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisiti
f acute. Si mar ele Vasilie insa in Canonul 3 zice, ca Diaconulcel odata caterisit de ajuns are pe
osanda caterisirii. Si in scurt toti deridi cei ce au pacatuit pacatul eel de moarte din treapta lor se
pogoara zice in Canon 32 al sau, si nu li se mai da lor Clerul si Preotia. Iar daca nu li se mai da,
aratat ca si sfintitele lucrari care le-ar face, se socotesc ca cum s-ar fi facut si de mireni, in locul
carora ei s-au aruncat. Iar Manuil Malaxos Notarul la Patriarhul Constantinopolului a porundt cati
s-au Hirotonisit de Arhierei caterisiti, de au stiut caterisirea lor, sa fie si ei caterisiti sa nu se
Hirotoneasca de al doilea. Iar de nu a stiut, sa se Hirotoniseasca de al doilea de Arhierei
necaterisiti. Si Teodor Studitul zice, ca Preotul caterisit nid un lucru Ieraticesc face, d este lumesc
(mirean) ca si mai-nainte, si Dar al Sfantului Duh nu are pentru ca s-a luat de la el. Si de va da
vreunuia Preotia, acela nu este Preot. Acestea asa zicandu-se, de mine se socotesc acestea zise a fi
cu indoiala, si ce sa zic hotarator, nu stiu. Fiindca nid acesta de fata Apostolesc, nid eel 4 al celui
din Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amandoua, sfinte lucruri, cutezandu-se de catre cei
ce cu dreptul sunt caterisiti, se socotesc ca cum nu ar fi, ca si cele de catre eretid, dupa eel 46
Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales si mai cu deosebire, pentru ca vad pe eel 6 al Soborului 4

45

(Liturghie aicea intelege, si pe Arthieria Episcopului, si pe Ieria Preotului si
Diaconului). Unii ca acestia zic, afuriseasca-se desavarsit de la Biserica. Una adica
pentru indrazneala cea peste masura si obraznicia lor, iar alta ca la cei Ierositi, dupa
caterisis, alta Canoniceasca pedeapsa nu ramane, decat a se desparti desavarsit si de
Biserica. Si aceasta cu dreptate. Caci daca dupa Canonul 14 al Soborului din Sardichia
eel ce nu se cateriseste cu dreptate, ar indrazni a lucra cele ale suartei sale, mai-nainte
de alta Soborniceasca judecata trebuie a se intelepti cu amare si aspre cuvinte. Daca,
dupa eel al 5-lea al Soborului 1 eel ce este scos din adunare, nu dupa dreptate, ci dupa
oarecare micsorare de suflet si prigonire a Episcopului sau, nici acestea poate a
intrebuinta ceva Ieraticesc lucru mai-nainte de Soborniceasca certare. Cu cat mai vartos
nu poate a lucra ceva de ale Preotiei, eel cu dreptate, pentru vederate pacate caterisit?
Si daca marele Vasilie, pe Grigorie eel ce era numai oprit de el, il infricoseaza cum ca-1
va osandi cu anatema, de va indrazni a lucra ceva mai-nainte de indreptarea sa, cum
nu se cuvine desavarsit a se rupe din Biserica, eel cu dreptate si pentru aratate pacate
caterisit, si dupa caterisis va indrazni a lucra vreo lucrare Preoteasca.

CANON 29

Daca vreun Episcop prin bani ar apuca vrednicia aceasta, sau Presbiterul, sau
Diaconu, sa se cateriseasca, si el si cele ce 1-a Hirotonisit, si desavarsit taie-se si de la
impartasire, ca Simon vrajitorul de mine Petru. [Sobor 4: 2; Sobor 6: 22, 23; Sobor 7: 4,
5, 19; Vasilie: 90; Epist. lui Ghenadie si a lui Tarasie: Naum I, 9]

tAlcuire

In Canonul eel 25 al lor a zis Dumnezeiestii Apostoli, ca nu vei izbandi de doua
ori impreuna. Iar intru acest de fata Canon, cu indoita pedeapsa pedepsesc pe cei ce se
hirotonisesc cu bani, pentru covarsirea rautatii, zicand asa: Ori care Episcop, sau
Presbiter, sau Diacon, va lua vrednicia Ierosinei cu bani, sa se cateriseasca, si eel ce s-a
Hirotonisit, si eel ce 1-a Hirotonisit, si sa se desparta desavarsit de la Biserica, si de la
rugaciunea Credinciosilor, precum s-a despartit si Simon vrajitorul de mine Petru. Caci
mai greu pacat si mai rau nu se poate afla, decat a vinde cineva si a cumpara Darul
Duhului Sfant, eel ce este cu neputinta a se vinde si a se cumpara. Pentru aceasta si
Dumnezeiescul Tarasie scriind catre Adrian Papa Romei, dovedeste, ca cei ce

Ecumenic ca zice ca nu are tarie Hirotonia celui hirotonisit nehotarator nu ca una ce nu ar fi Taine
cele ce se vor lucra de dansul; ci ca una ce ramane nelucratoare, si nu se pune in lucrare si in f apta,
si nu pentru alta, Ci numai pentru necinstea si ocara celui ce a Hirotonisit. §i fiindca cele asemenea
din cele asemenea se cuvine a se incheia si a se judeca; Apoi si cele neintarite care randuieste
Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se intelege si a se lua precum Soborul 4 le-a inteles si
le-a primit, si nu precum cei mai de sus le-au inteles si le-au luat. Vezi insa si in tomul 2 al
Practicalelor Sinoadelor foaia 993 ca s-au adunat intreg sobor in Constantinopol in zilele
imparatului Ioann Comnino, si al Patriarhului Mihail Oxitul in anul 1143. Care sobor priMneste pe
Leontie, pentru ca a botezat de al doilea pe eel botezat de un Iereu caterisit pentru vinovatii
aratate, fiindca a socotit ca nu este deplinit botezul eel facut de Iereu caterisit. Ci si Iosif Vrienie in
epistolia cea catre Nikita zice, ca sunt sfinte si deplinite cele indraznite de catre cei caterisiti. Insa si
aceasta o marturiseste si inteleptul Evghenie Vulgarul in cercetarile cele criticale ale Gramaticii lui
Neofit, aducand ajutotor pe Nicolae Cabasilan.

46

Hirotonisesc cu bani sunt mai pagani decat pnevmatomahul Machidonie (luptatorul de
Duhul Sfant); Fiindca acela adica, barfa, cum ca Duhul eel Sfant este rob si zidire a lui
Dumnezeu Tatal, iar cei ce Hirotonisesc cu bani, se vede ca rob al lor fac pe Duhul
Sfant, vanzandu-1 ca pe rob celor ce le dau bani, asijderea si cei ce se Hirotonisesc ca pe
un rob pe el il cumpara de la cei ce il vand. Si precum Iuda vanzatorul a vandut pe Fiul
lui Dumnezeu, asa si ei prin arginti vand pe Duhul eel Sfant. Insa intru aceeasi
Epistolie a lui Tarasie, se vede ca Dumnezeiescul Hrisostom impreuna Soborul de
langa el, a facut pogoramant si a iertat a se impartasi inlauntru in Altar cati au dat bani
lui Antonin Episcopului, si sau Hirotonisit. 54

CANON 30

Daca vreun Episcop, lumesti stapanitori intrebuintand, prin-transii ar castiga
vreo Biserica, cateriseasca-se, si afuriseasca. §i toti partasii lui acestea. [Sobor 4: 2;
Sobor 7: 3, 5; Laodic: 13]

tAlcuire

Si canonul acesta, asemenea cu eel de mai sus indoit pedepseste pe unul si acelasi
pacat, zicand. Oricare Episcop ar intrebuinta stapanitori lumesti, si prin mijlocirea lor
ar lua vreo Episcopie, sau Mitropolie, sa se cateriseasca impreuna si sa se desparta de
Biserica, asemenea si Clericii cati s-ar impartasi cu dansul, ori Arhiereii cei ce 1-au
hirotonisit pe el, veri Presbiteri, veri Diaconi, veri Ipodiaconi, sau veri Cetetii, toti zic,
sa se cateriseasca din soarta lor, si sa se afuriseasca (adica sa se desparta de la Biserica).

54 Iar Papa Grigorie scriind catra Riga Carol zice, ca simoniacii sunt cei mai mari decat toti ereticii
(foaia 323 a Tomului dragostei) si Ghenadie Sholarul zice, ca simonia este pricina, pentru care a
cazut crestinii in primejdiile barbarilor celor fara de Dumnezeu, ca este mai mare decat toate
pacatele, si paganatate prea grea, si eres de articul eel intai al Credintei (foaia 207 a aceluiasi Tom);
Iar Isidor Pilusiotul zice: „Deci tot oricare vinde Ieria ca Caiafa ucigas de Hristos sa afla. Ca cele ce
in lucrari a incredinta nu poate, acelea cu dogme paganesti le castiga.” (Epistolia 300, 15) Pentru
acestea toate dar trebuie a se strica atat hrisovul imparatului Isachie Comnino ce randuieste, ca se
cade a lua Arhiereul eel ce hirotoniseste de la Iereii cei hirotonisiti sapte galbeni unul de la citet,
trei de la Diacon, si trei de la Presbiter, cat si Sobornicestile hotarari ale Patriarhilor Mihail si
Nicolae care intaresc pe hrisovul eel mai sus. Fiindca aratat sa impotrivesc Apostolestilor si
Sobornicestilor si Parintestilor Canoane. Iar legile politicesti care se impotrivesc Canoanelor sunt
fara de tarie. Zice insusi si Hrisostom. Vezi fata 18 la inceputul Cartii, ca Imparatii de multe ori nu
cu folos pun legile (Voroava 6 la oborarea chipurilor imparatesti) las a zice, ca iarasi si insasi
politicestile legi surpa pe zisul hrisov, ca Nearaoa 123 a lui Iustinian, ce se afla in Cartea 3 din
Vasileca cu titlul 1 Cap 9 legiuieste sa se pazeasca mai mult decat toate porunca aceasta, adica a nu
se hirotonisi cineva cu dare de bani, sau pe alte oarecare lucruri si chipuri, iar de se va face aceasta,
atat cei de dau, cat si cei ce iau, inca si cei ce intra mijlocitori in darile acestea, singuri se osandesc
pe sinesi dupa Dumnezeiestile Scripturi, si sfintitele Canoane, caterisindu-se de Ierie si de cinstea
soartei. Iar banii care se vor da la hirotonie sa se dea Bisericii, sau Eparhiei aceleia ai careia purtare
de grija a vrut sa cumpere. Iar mijlocitorul, sau aparatorul unor hirotonii ca acestea porunceste sa
dea Bisericii aceleia indoit decat a dat cei ce s-au hirotonisit celor ce i-au hirotonisit.

47

CANON 31

Daca vreun Presbiter, defaimand pe Episcopul sau, va aduna indeosebi, si
jerfelnic altul ar infiinta, nici o vina stiind asupra Episcopului intru buna credinta si
intru dreptate, cateriseasca-se, ca un iubitor de incepatorie. Ca este tiran, asijderea
inca si ceilalti Clerici, si cati sa vor uni cu dansul. Iar cei lumesti sa se afuriseasca.
Acestea insa f aca-se dupa una, si a doua, si a treia rugaminte a Episcopului. [Sobor 4:
18; Sobor 6: 31, 34; Sobor 1 si 2: 13, 14, 15; Gangra:6; Antiohia: 5; Cartagina: 10, 11, 62]

TALCUIRE

Randuiala tine si pe cele Ceresti, si pe cele pamantesti, dupa Teologul Grigorie.
Deci se cuvine buna randuiala, pretutindeni a se pazi ca una ce tine si pazeste pe toate,
iar mai ales intre cei Bisericesti. Care sunt datori a cunoaste fiecare masurile sale, si
hotararile randuielii sale a nu le trece. Ci Presbiterii, si Diaconii, si Clericii toti sa se
supuna Episcopului lor. Iar Episcopii Mitropolitului lor. Iar Mitropolitii, Patriarhului
lor. Pentru aceasta si Apostolescul Canonul acesta randuieste asa: Oricare Presbiter ar
defaima pe Episcopul sau, si fara sa cunoasca ca greseste el aratat sau intru buna
Credinta, sau intru dreptate. Adica, fara sa-1 cunoasca pe el ca este aratat, sau eretic,
sau nedrept, ar aduna indeosebi pe crestini, si zidind alta Biserica 55 , ar Liturghisi intr-

55 Iar patriarhicestile stavropighii ale Monastirilor si Bisericilor care in osebite Mitropolii, si
Arhiepiscopii, si Episcopii se zidesc, acestea nu sunt alte lerfelnice, nici cei ce zidesc pe acestea, se
supun certarilor Apostolescului Canonului acestuia, dupa Valsamon. Ca de vreme ce toate
Mitropoliile si Arhiepiscopiile s-au impartit Patriarhilor, si toti Mitropolitii, si Arhiepiscopii supusi
fiind ocarmuirii Patriarhilor, dupa Canonul 6 si 7 al Soborului 1 si eel 2 si 3 ale Soborului al 2-lea
pomenesc la sfintitele slujbe numele acelora; Pentru aceasta, dupa cuprinderea acestor sfintite
Canoane, au dreptate Patriarhii si Eparhiile Mitropoliilor si al Arhiepiscopiilor cele impartite lor sa
dea stavropighii, si sa se pomeneasca numele lor intr-insele. Fiindca pricina aicea este despre
stavropighie, sub insemnam cuvantul eel deplinit si deslusit pentru dansele, precum curat se
vede in f oaia 235 si 236 a Grecomanescului Ghiur. Ca Singhelul eel ce este intr-ansul al Patriarhului
Ghermano randuieste asa, ca in singure Manastirile acelea, sau in Bisericile acele Catolicesti sau in
casele de rugaciune, se cuvine a se pomeni numele Patriarhului, intru a carora temele s-a pus
Patriarhicescul stavropighion, adica in care s-a infipt Crucea trimisa de Patriarhul. §i asa asupra
acestei Patriarhicesti Cruci s-au zidit. Ca in unele ca acestea Arhiereul eel de loc nici o impartasire
are, nici sfintitele slujbe, nici de la intarirea Igumenului, nici de la judecata sufletestilor greseli
incat nici insusi cele Canonicesti poate a le cere de la cei ce sunt intr-insele, caci toti cei sfintiti, care
in Manastirile cele de aceste fel se numesc Patriarhicesti, si se supun Patriarhicescului Exarh. Iar
unde din inceput nu s-au pus temelie Crucea Patriarhiceasca, acolo Arhiereul locului stapaneste
macar mosie Manastireasca, macar metoc de ar fi, macar ca-si lasau casa de rugaciune. §i intru
acestea se cuvine a se pomeni numele lui. El se cuvine a intari pe Egumenul eel dintr-insele, a le
cerceta si a le judeca pe ele, si a lua de la dansele Canonicestile sale venituri. El trebuie sa
hirotoniseasca intr-insele, sa ierte, sau sa opreasca nuntile locuitorilor din ele, si in scurt sa-si aiba
intr-insele ori ce alt pronomion Episcopesc. Iar cati oameni au locuit in locul Patriarhicestilor
stavropighii, mai-nainte de a se zidi ele sau si in urma dupa ce s-au zidit, acestia fiind de loc sa fie
intru toate supusi Arhiereului locului. Iar de vor fi straini sa se supuna Patriarhicescului Exarh, si
iarasi (foaia 237) Patriarhicestii Exarhii nu se cuvine sa stapaneasca satele Patriarhicestilor
Manastiri, sau pe norodul eel ce este intr-insele, sau casele de rugaciune cate cu Patriarhiceasca
Cruce nu s-au intemeiat, si nu s-au zidit… fiindca acestea de Episcopul locului se stapanesc. Drept

48

insa osebit, fara de voia si socoteala Episcopului sau 56 , unul ca acesta ca un iubitor de
incepatorie sa se cateriseasca. Fiindca, ca un tiran cu sila si tiraniceste, cauta sa
rasluiasca cuvenita stapanire a Episcopului sau; Ci si Clericii ceilalti cati se vor uni cu
dansul la o nesupunere ca aceasta, sa se cateriseasca si ei intocmai, iar cei lumesti, sa se
afuriseasca. Acestea insa sa se faca, dupa ce Episcopul va indemna cu dulceata si cu
blandete de trei ori pe cei ce s-au despartit de el, sa se lase de o pornire ca aceasta, si ei
vor starui in pizma lor. Iar cati se despart de Episcopul lor mai-nainte de Sinodiceasca
cercetare, pentru ca el propovaduieste in auzul tuturor vreo rea socoteala si eres, unii
ca aceia, nu numai ca certarilor celor mai de sus nu se supun, ci si cuviincioasei cinstei
celor drept slavitori se invrednicesc. Dupa Canonul 15 al celui 1 si 2 Sobor.

CANON 32

Daca vreun Presbiter, sau Diacon, de Episcop se afuriseste, acesta sa nu se poata
a se primi de altul, ci numai de eel ce 1-a afurisit pe el. Fara numai daca din
intamplare s-ar savarsi Episcopul eel ce 1-a afurisit. [Apost: 12, 13; Sobor 1: 5; Sofia: 1;
Anti: 6; Sardichi: 14; Cartag: 11, 37, 141]

tAlcuire

§i intru al 12-lea si al 13-lea Canoane ale lor a zis Dumnezeiestii Apostoli, ca
clericii cei ce sunt neprimiti si afurisiti de catre insusi Episcopii lor, nu se cuvine a se
primi de alti Episcopi. §i intru aceasta insa asemenea, insasi aceasta o randuiesc, cu
oarecare adaugire zicand: oricare Presbiter, sau Diacon, s-ar afurisi de Episcopul sau,
acesta nu este iertat a se primi, si a se dezlega de afurisire, nu numai de Episcop de alta
Eparhie, ci nici de altul ce ar fi din aceeasi Eparhie, si Mitropolie. Ci sa se primeasca si
sa se dezlege de afurisire numai, de insusi Episcopul acela, ce 1-au afurisit. Afara
numai, de sa va intampla a muri Episcopul sau Mitropolitul, sau Patriarhul eel ce 1-au
afurisit, mai-nainte de a lua iertare Presbiterul, sau Diaconul. Caci atunci poate si
Episcopul, sau Mitropolitul, sau Patriarhul eel ce s-a facut mostean dupa moartea celui
ce a afurisit, sa-i dezlege de legatura, si nu altul. Insa doua lucruri trebuie a insemna
cineva la acest Apostolicesc Canon. Unul adica, ca toti cei ce se vor afurisi de Episcopul
lor, sau cu dreptate sau cu nedreptate, trebuie sa stea asa afurisiti, si sa nu

aceea din cuvintele acestea se aduna (adica se intelege) cum ca nu se cuvine a se face Patriaricesti
stavropighii Manastirile, sau Bisericile, sau casele de rugaciune, dupa ce s-au zidit, ci mai-nainte de
zidire. §i din acestea, cateva numai dupa cinstirea, si pronomion dat Patriarhilor, dar nu si toate
Manastirile cele ce urmeaza a se zidi, sau Bisericile, sau casele de ruga; Ca sa nu se cale Canoanele,
care randuiesc, ca Manastirile si monahii, sa fie supusi Arhiereului locului. §i vezi si Canonul 4 al
Soborului a toata lumea 4 ca, dupa prunca Episcopului si Presbiterului face stavropighii.
56 Zice insa Dumnezeiescul Hrisostom (in a 11 voroava catre Efeseni) cum ca a zis un om sfant, ca
nici sangele muceniciei poate a spala pacatul osebirii si a despartirii Bisericii. §i a dezbina cineva
Biserica este raul eel mai cumplit, decat a cadea in eres. Scrie insusi Dionisie al Alexandriei
marturisitorul in Epistolia cea catre Navat Episcopul, ca se cuvine a patimi cineva orisice rau ar fi
numai a nu dezbina Biserica, si ca este mai slavita mucenicie, ce ar suferi cineva pentru a nu
dezbina Biserica, decat mucenicia ce o ar rabda pentru a nu sluji idolilor. Fiindca in mucenicia cea
pentru a nu sluji idolilor, marturiseste pentru folosul sufletului sau, iar intru cea pentru a nu
dezbina Biserica marturiseste pentru folosul, si unirea a toata Biserica.

49

indrazneasca a scapa de afurisire, pana se va face Bisericeasca certare despre aceasta,
dupa Canonul 14 al Sardichiei si eel 37 al Cartaginei 57 . Afara numai de s-ar osandi, mai-
nainte de a se judeca, si a se chema la Bisericeasca judecatorie 58 . §i alta inca, ca dupa
Canonul 121 al Cartaginei, daca Episcopul ar afurisi pe cineva, pentru ca mai-nainte
marturisind pacatele sale la dansul, in urma au tagaduit, se cuvine si ceilalti Episcopi a
nu se impartasi cu eel ce 1-a afurisit, in cata vreme si el nu se va impartasi cu eel de
dansul afurisit pentru o pricina ca aceasta. §i aceasta sa se faca, pentru ca sa se
pazeasca Episcopul a nu prihani pe nimenea fara a putea sa dovedeasca catigoria
(prihana). Iar dupa Cartea legii lui Fotie titlul si capul 9. §i dupa scoliastul Valsamon.
Daca Episcopul, sau Presbiterul ar afurisi pe cineva (adica 1-ar desparti) ori de
impartasirea Dumnezeiestilor Taine dupa Valsamon si Vlastar, sau si de starea cea
impreuna cu cei credinciosi, si de rugaciunea cea in Biserica, fara de vreo canoniceasca
si binecuvantata pricina, afurisirea adica aceasta sa se dezlege de Ierul eel mai mare, iar
Episcopul sau Presbiterul eel ce a afurisit, sa se afuriseasca de catre mai marele sau, in
cata vreme va socoti acela ca este destula. Aceasta insa sa se faca pentru ca sa
patimeasca cu dreptate acela, ceea ce asupra celuilalt cu nedreptate a lucrat. Drept
aceea atat in Tomul 1 al Practicalilor Soboarelor la foaia 11 se scrie ca inca traind eel ce
a afurisit, afurisirea se dezleaga de Sobor, de nu s-ar face cu dreptate. Cat si eel al 7-lea
al lui Nicolae zice, ca legatura cea fara cuvant, care o ar fi facut un Egumen ce s-a
savarsit din viata, asupra altuia, pentru ca sa ramana in Egumenie, si apoi s-ar fi dus,

57 Deci nu zice drept Valsamon in talcuirea Canonului 32 celui din Cartagina randuind oarecum, ca
cei afurisiti fara dreptate de Episcopul nu au nevoie a pazi acest fel de afurisire. De vreme ce
Canonaele acestea din potriva randuiesc. Insa din Canonul acesta se incheie ca si Parintii cei
Duhovnicesti nu se cade a dezlega certarile celorlalti de o tagma cu dansii Parinti Duhovnicesti, de
nu vor fi ele afara din Canoane, si cu totul fara cuvant.

58 Pentru aceasta si Dumnezeiescul Hrisostom fiindca se invinovatea, ca nu a pazit afurisirea ce o a
glasuit asupra sa Soborul eel de pe langa Teoria, cinuoa bagat in seama, mai-nainte de alta
soborniceasca cercetare, s-a dezvinovatit zicand: Ca, nici ca de cat infatisat la judecata. Nici
prihanirile parasilor sai le-au auzit. Nici vreme cat de putin i s-a dat pentru a se dezvinovati.
(Metafrastul in viata lui Hrisostom) precum si eel 74 Apostolesc randuieste, car si citeste-1.
Insemneaza insa, ca trei feluri de afurisiri sunt. Ca unul Dumnezeiesc este, despre care pentru
Pavel s-a zis, ca a fost aforesit (adica ales) din pantecele maicii sale de Dumnezeu spre buna vestire
(Romani XI). Iar alta vine cuvantata si Canoniceasca, ceea ce se face dupa Canoane. §i a treia cea
fara cuvant, si care se face afara de Canoane. Deci afurisirea aceea ce se facea de cei vechi, cuprinde
despartire sau de taine, sau de Biserica, si de rugaciunea ce cu cei credinciosi, sau de impreuna
adunarea cu elerieii cei de o ceata cu dansii, precum am zis in talcuirea celui al 10-lea Apostolesc.
Iar afurisirea cea ce acum se face, care cuprinde despartire de Treimea cea prea Sfanta si de o fiinta,
si blestem, si neiertare, si nedezlegare, pana si dupa moarte, nu are asemanare cu afurisirea celor
vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena Soborului din Gangra.
Pentru acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canonicesti, nu se cade a se scrie in cartile de
blestem. Tu insa vezi rogu-te ca se conglasuieste cu acest Apostolesc si Canonul 1 al Soborului, din
sfanta Sofia, randuind sa fie si de Patriarhul Constantinopolului afurisiti, sau caterisiti sau
anatematisiti, cei ce sunt asa de Papa Romei.

50

aceasta legatura, zic, este fara tarie, si pentru aceasta eel legat, de Arhiereu, se
dezleaga 59 . Vezi si talcuirea celui al 12 Apostolesc.

CANON 33

Nici unul din straini Episcopi, sau Presbiteri, sau Diaconi fara sistatica (sau
recomendatie) sa se primeasca, si aducandu-le inca acestea, cerceteaza-se; §i de vor fi
propovaduitori ai bunei credinte, primeasca-se. Iar de nu, cele spre trebuinta lor
dandu-li-se, la impartasire pe ei sa nu-i primiti. Ca multe se fac dupa amagire.
[Apost: 12; Sobor 4: 11, 13; Sobor 6: 14; Antioh: 7, 8; Laodi: 41; Cartag: 31, 97]

TALCUIRE

In Canonul 12 al lor randuiesc Sfintii Apostoli a nu se primi nici un Cleric strain
de alt Episcop fara a avea scrisori sistaticale (adica recomenduitoare). §i in Canonul
acesta inca insusi aceasta o randuiesc, cu oarecare adaugire, zicand: Nici un strain
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, nu se cuvine a se primi de alti Episcopi, fara a
aduce scrisori, Episcopul adica ale Mitropolitului sau, iar Presbiterul, sau Diaconul ale
Episcopului, sau ale Mitropolitului sau, recomenduitoare, si de credinta, si de buna
viata, iar mai ales de neprihanitul sau nume. Dar desi vor aduce cu sinesi recomendatii
ca acestea, iarasi cerceteaza-se de sunt ortodocsi au ba; Caci poate sa fi gresind ei intru
credinta: si eel ce a dat lor cartile cele recomenduitoare, greseala aceasta nu a stiut. Iar
daca cercetandu-se se vor afla ca sunt propovaduitori ai Ortodoxiei, si ai bunei cinstiri,
atunci sa se primeasca la impartasire (insa sa nu se ierte si a se impreuna numara la
vreo Biserica din cele de acolo si a lucra ale Preotiei fara a avea pe langa cartile cele
recomenduitoare, inca si carte slobozitoare, si aratatoare ca au voie a lucra oriunde ar
merge slujba Preotiei, dupa Canonul 17 al Soborului 6). Iar de se vor afla rau
credinciosi si eretici sa nu va cuminecati cu dansii, zice, ci dati lor, cele trebuincioase si
de nevoie, si trimiteti sa se duca de al voi. Caci multe necuviinte urmeaza de la niste
straini ca acestia din amagirea, pentru ca nu se face pentru ei cuviincioasa cercetare.
Vezi si sub insemnarea Canonului 12 al Sfintilor Apostoli.

59 Iar cati cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adica ori pentru Credinta ori
pentru predaniile Bisericii, ori si pentru porunca lui Hristos; Acestia se cade a se bucura, fiindca
sunt vrednici de fericire, dupa cuvantul Domnului, ce zice: «Fericiti veti fi cand va vor uri pe voi
oamenii, si va vor desparti pe voi, si va vor ocari, si vor lepada numele vostru ca un rau, pentru
Fiul Omului.» [Luca VI, 22] iar pentru cei ce afurisesc fara cuvant si dupa patima, acestea zice
Dionisie Ariopag: la cap 7 a Bisericestii Ierarhii „Asa au si Ierarhii afurisitoarele puteri, ca niste
aratatori ai Dumnezeiestilor drepturi, nu ca doar pe inteleapta Dumnezeiasca incepatorie ca sa
zicem asa, slujitoreste urmeaza pornirilor celor fara cuvant. Ci ca cum ei, cu chip prorocitor
miscandu-i Duhul incepatorul savarsirilor, pe cei judecati de Dumnezeu, dupa dreptate
afurisindu-i.” §i iarasi: Deci a intrebuinta si afurisirile, si toate Ierarhicestile puteri, in ce chip i-ar
misca pe ei Dumnezeiasca incepatorie cea savarsitoare. §i acestea talcuindu-le Dumnezeiescul
Maxim zice, daca afara de socotinta lui Dumnezeu va afurisi Ierarhul, Dumnezeiasca judecata nu-i
urmeaza lui. Caci dupa Dumnezeiasca judecata, si nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.

51

CANON 34

Episcopii fiecarui neam (natie) se cuvine a sti (a cunoaste) pe eel intai intru
dansii si al socoti pe le ca de cap, si nimic ceva de prisos a face. Iar ei singure acelea
fiecare a face cate se cuvin Episcopiei sale si satelor celor de sub dansa. Dar nici
acela fara de socoteala tuturor sa faca ceva, ca asa va fi o unire si se va slavi
Dumnezeu prin Domnul intru Sfantul Duh: Tatal si Fiul si Sfantul Duh. [Sobor 1: 6,
7; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36, 39; Anti: 9]

TALCUIRE

Precum cand capul boleste, si nu propune lucrarea sa sanatoasa, si celelalte
madulare ale trupului rau se afla, sau si se fac desavarsit netrebnice; Cu un chip ca
acesta, si cand cela ce tine randuiala de cap in Biserica, nu are cuvenita sa cinste, si tot
celalalt trup al Bisericii negresit se va misca fara randuiala. Pentru aceasta si Canonul
acesta randuieste: Ca toti Episcopii ai fiecarei Eparhii trebuie a cunoaste pe acela, care
este intai intre dansii 60 adica pe Mitropolitul. §i sa-1 socoteasca pe el, ca cap al lor, si
fara de socoteala lui nici o lucrare de prisos sa faca: Care nu se cuvine adica
(necuvenita), in parohiei Episcopilor lor, ce covarsindu-se pe acestea, priveste la starea
cea de obste a toatei Eparhiei; Precum, de pilda, sunt intrebarile cele despre Dogme,
iconomiile si indreptarile gresealelor celor obstesti, starile si hirotoniile Arhiereilor, si
altele asemenea. Ci sa se adune la Mitropolitul, si impreuna cu el sa se sfatuiasca
pentru obstestile lucruri cele de acest fel, si ceea ce s-ar arata a fi mai bine pentru
acestea, obsteste sa se hotarasca. Iar unul fieste care din Episcopi, acelea numai sa le
faca indeosebi, fara de socoteala Mitropolitului, cate se cuvin in hotarele Episcopiei
sale, si in satele care sunt supuse Episcopiei sale. Insa precum Episcopii nu pot a lucra
vreo obsteasca lucrarea a Mitropolitului lor, asa asemenea si Mitropolitul, nu se cuvine
a face vreo acest fel de lucrare obsteasca singur si indeosebi, fara de socotinta tuturor
Episcopilor sai 61 . Caci cu chipul acesta va fi unire, si dragoste si intre Episcopi, si
Mitropoliti, si intre Clerici si intre cei lumeni. Iar din unirea si dragostea aceasta va
slavi Dumnezeu si Tatal, prin Fiul sau, si Domnul nostru Iisus Hristos, care a aratat
oamenilor Numele Parintelui sau, si a legiuit dragostea zicand: «Intru aceasta vor

60 Insemneaza ca eel intai al Episcopilor, se zice dupa Canonul 6 al Sardichiei, Episcop al
Mitropoliei, si Exarh al Eparhiei, iar dupa eel 34 si altele ale celui din Cartag: protevon se zice. Iar
dupa eel 46 al acestuiasi se numeste Episcop al scaunului intai, iar de obste dupa cele mai multe
Canoane, se numeste Mitropolit, iar eel intai intre Mitropoliti se numeste, sau Exarh al ocarmuirii,
dupa Canoanele 9, 17 ale Soborului 4 si 6 ale celui de al doilea sau Patriarh. §i vezi subinsemanarea
2 a Canonului 6 al Soborului 1. Iar Exarh al Iereilor, sau Iereu Varfelnic nu se zice, dupa Canon 46
din Cartagina. Si fiindca, cuvantul si randuiala ce are Mitropolitul catre Episcopi, acestasi are si
Patriarhul catre Mitropoliti, si precum Mitropolitul este intai si cap al Episcopilor, asa este si
Patriarhul intai si cap al Mitropolitilor. Pentru aceasta si acest Canon Apostolesc nu se intelege mai
mult pentru Episcopi catre Mitropolitul, decat pentru Mitropoliti catre Patriarhul, ci intocmai
pentru amandoua partile asemenea.

61 Pentru aceasta si loan Chitru zice, ca de va sluji Mitropolitul in Episcopia Episcopului sau,
trebuie a o face aceasta cu socotinta si voia Episcopului sau. La diptiha (Pomelnic) sa se
pomeneasca numele Patriarhului, si nu al Episcopului. Fiind cu necuviinta eel mai mare a pomeni
numele celui mai mic: (la Armenopol in Perilipsul Canoanelor supra scris 4)

52

cunoaste toti ca ai miei ucenici sunteti, de veti avea dragoste intru voi.» [loan XIII, 35]
si se va slavi intru Sfantul sau Duh, care prin Darul sau ne-a unit pe noi intru o
Duhovniceasca impreunare. Adica, din unirea aceasta, se va slavi Sfanta Treime, Tatal,
Fiul, si Sfantul Duh, dupa Evanghelicescul Glas, ce zice: «Asa sa lumineze lumina
voastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune, si sa slaveasca pe Tatal
vostru eel ce este in Ceruri.» 62 [Matei V, 16]

CANON 35

Episcopul sa nu indrazneasca a face hirotonii afara din hotarele sale in Cetatile,
si satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de e va vadi ca au facut aceasta, fara socotinta
celor ce tin Cetatile, sau satele acelea, sa se cateriseasca si el, si aceia pe care i-au
hirotonisit. [Sobor 2: 2; Sobor 3: 8; Sobor 6: 20; Antioh: 13, 22; Sardic: 3, 11, 12]

tAlcuire

Si Canonul acesta pentru unirea si buna randuiala a Episcopilor si a Mitropolitilor
s-au randuit, zicand: Episcopul nu se cade a indrazni afara de hotarele Episcopiei sale
sa faca hirotonii, sau alta Bisericeasca slujba sa lucreze in orasele si satele acelea, ce nu
sunt supuse lui. (Ci nici Mitropolitul are voie sa mearga in Enoriile Episcopilor lui, si a
savarsi hirotonii, sau altceva Arhireticesc.) Ci atunci numai are voie a lucra cele de
acest fel, cand va fi poftit de Arhiereul locurilor acelora. Iar de s-ar vadi ca au facut
aceasta de sinesi fara de socotinta si voia Arhiereulor, care stapanesc orasele si satele
acelea, sa se cateriseasca si el care peste hotar a hirotonisit, si aceia pe care i-a
hirotonisit 63 . Pentru ca cu chipul acesta se vad a fi intru unul si acelasi loc totodata doi

62 Pentru aceasta si Episcopii Egiptului infatisandu-se la Soborul 4 au urmat Apostolescului
acestuia Canon, si nu au iscalit indata in Epistolia lui Leon, zicand: Ca fara de socotinta celui intai
intre ei, adica al Episcopului Alexandriei, nu au voie a face vreo lucrare. (Praxis 4 a Soborului 4.
Vezi si Canon 30 a aceluiiasi Sobor.)

63 Ar putea intreba cineva daca Clericii cei Hirotonisiti de Arhiereul eel de peste hotar, fara de
socotinta Arhiereului locului, caterisindu-se pot iarasi a-si lua treapta soartei, din care au cazut,
sau nu pot? Se vede ca pot; precum zic oarecare. Fiindca nu pentru vinovatii Canonicesti, nu
pentru al lorusi pacat din soarta lor s-au scos; Ci pentru pricina celui ce i-a hirotonisit pe ei afara
de hotar. Si mai ales, cand nici au stmt ca eel ce 1-a hirotonisit, fara de socotinta Arhiereului locului
i-a hirotonisit. Si de vreme ce pot iarasi a-si lua soarta treptei, oare cu a doua hirotonie, a
Arhiereului locului, ca niste caterisiti, aceasta o mai iau, sau cu singura induplicarea si plinirea a
lui? Poate cu singura induplecarea lui; Aceasta adica, pentru ca este oprit a se face al doilea
hirotonisiri, dupa Canoane. Si aceasta, si pentru ca, precum unul de ar rapi o femeie, si fara stirea
Arhiereului si a nascatorilor ei, ar pune pe vreun Preot si iar cununa, de ar afla Arhiereul in urma
si nascatorii femeii, si ar primi nunta, nu se mai face a doua Cununie. (Drept aceea si marele
Vasilie in Canonul 22 voieste ca cu singura voia nascatorilor sa aiba tarie si intarire casatoria cea de
acest fel rapita.) Cu un chip ca acesta si hirotonia celor hirotonisiti de Arhiereul eel de peste hotar,
numai de va primi Arhiereul locului, are tarie si putere, ca cum ar fi fost chiar a sa hirotonie. Cad,
precum pricina caterisirii unora ca acestora s-a nascut din nevrerea socotintei Arhiereului locului,
asa si intarirea Hirotoniei lor se naste din vointa si socotinta Arhiereului lor, insa este aratat ca eel
ce va marturisi ca va pazi feciorie si nu se va insura daca hirotonisindu-se de Arhiereu de peste
hotar, se va caterisi, nu poate in urma a se insura pentru ca s-a scos din soarta sa. Fiindca nu poate
a pune de pricina, ca pricina soartei a facut marturisirea fecioarei; Si pentru aceasta cazand din

53

Episcopi, sau doi Mitropoliti, care lucru este afara de lege, si oprit de Canonul 8 al
Soborului intai, si de eel al 12-lea la Soborului 4. Pentru aceasta si Soborul 6 in al 20-lea
Canon al sau randuieste, ca eel ce va merge in Episcopie straina si va invata in public
de la sinesi, fara de voia Arhiereului locului, sa inceteze de lucrarea Arhiereasca, si sa
lucreze numai cele ale Presbiterului. Poate nu pentru alte pravat decat pentru a nu se
face aceasta neranduiala, a fi adica, intru aceeasi Episcopie, totodata doi Episopi, unele
voind altul, si altele altul, care acela a indraznit a o face. Caci de nu ar fi fost acesta
pravatul acestui Sobor, pentru ce sa pogoare pe Episcopul la treapta Presbiterului? De
vreme ce pogorarea aceasta este furare de cele sfinte, dupa Canonul 29 al Soborului 4.
Si daca Episcopul eel ce invata peste hotar este nevrednic de Episcopie, nevrednic
trebuie a fi si de Presbiterie. Iar de este vrednic de Presbiterie, pentru ce sa nu fie de
Episcopie? Deci aratat este ca pentru aceasta il pogoara pe acesta in treapta Presbiteriei,
pentru ca sa ramana iarasi un Episcop intru Episcopie, si nu doi. Ca au pacatuit asa
fara mijlocire intru vrednicia Episcopeasca, facand a fi doi Episcopi intru aceeasi
Episcopie, pentru care si se cateriseste din aceasta. Dar nu a pacatuit in vrednicia
Presbiterului, de vreme ce, doi si multi Presbiteri nu este oprit a fi intru aceeasi
Episcopie, pentru aceasta nici se cateriseste de Preotie. (Desi Zonara si Valsamon zic, ca
eel ce invata in public fara de socotinta Episcopului locului, pentru aceasta se pogoara
in treapta Presbiterului, pentru ca sa se smereasca, ca unul ce a iubit slava si s-a
inaltat.) Drept aceea si sfintitul Fotie (Titlul 9 Cap 11) Spre dezlegarea parutei
impotriviri a Canoanelor, celui 29 adica al Soborului al 4-lea si eel 20 al celui al 6-lea a
propus pe eel 8 al Soborului 1. Insa si slujba Presbiterului trebuie a o lucra Episcopul
eel de peste hotar, cu voia si slobozenia Episcopului celui de loc. Iar de nu este cu voia
aceluia, nici aceasta poate a o lucra, ci petrece ca un lumean (adica ca un mirean) pana
ce se afla intru acel loc strain, dupa Canoane. Insa pentru ca sa incheiem totul
Canonului acestui Apostolesc. Zicem asa: Episcopul care savarseste Arhieraticeasca
slujba in straina Eparhie dupa voia Episcopului locului, nu savarseste cu puterea si
lucrarea Arhieriei sale. (Caci cu chipul acesta ar fi doi Episcopi intru o Episcopie, ca
cum avand doua osebite puteri si lucrari.) Ci cu Episcopeasca putere, si lucrare a
Episcopului locului. (Pentru ca cu chipul acesta, amandoi Episcopii se socotesc ca un
Episcop). Si de este aceasta asa precum si este, eel ce a lucra ceva Arhieresc fara de voia
Episcopului locului, se cateriseste, si din Episcopeasca sa putere, care neavand, ca unul
ce de peste hotar fiind a lucrat 64 . Inca si din ce straina a Episcopului locului, pe care
putea a o avea cu voia si clobozeniea aceluia: Dar o a furat si o a insusit luisi.

soarta, strica si cade totodata si din feciorie. Pentru ca era slobod lui mai-nainte a se insura, si apoi
a se face cleric. Deci nu pentru deride a iubit pe fedorie, ca si pentru caderea din deride sa urasca
pe fedorie, ce o a iubit pe ea insasi indeosebi, pentru aceasta si a o strica nu poate.
64 Pentru aceasta si Dumnezeiescul Hrisostom in Voroava a 3-a catre Coloseni zice, pana ce ne
aflam in scaunul acesta al Constantinopolului, pana ce avem proedria (intaia sedere), avem si
vrednida sederii intai si scutirea. Desi suntem nevrednid.

54

CANON 36

Daca vreunul Hirotonindu-se Episcop, nu ar primi slujba, si purtarea de grija a
norodului ce s-a incredintat lui, acesta trebuie sa fie afurisit, pana ce ar primi.
Asemenea si Presbiterul, si Diaconul. Iar daca mergand acolo nu ar fi primit, nu din
a sa socoteala, ci din rautatea norodului, el adica fie Episcop, iar clirosul cetatii
afuriseasca-se. Caci ai unui norod acest fel de nesupus nu s-au facut invatatori.
[Sobor 6: 37; Anghir: 18; Ant: 17, 18]

tAlcuire

Supuneti-va si ascultati pe mei marii vostri [Evrei XIIII, 17; Cor VII, 24]. Si intru
ceea ce te-ai chemat intru aceasta si ramai, zice Dumnezeiescul Apostol. Tot aceasta
randuieste si Canonul acesta zicand. Cel ce se va hirotonisi prin Dumnezeiasca
Ierosavarsire a rugaciunilor, Episcop unei Eparhii, sau Presbiter, si Diacon unei Enorii
(Parohii), apoi nu primeste aceasta Dumnezeiasca slujba, si purtarea de grija a
norodului ce i s-au sortit lui, unul ca acesta sa se afuriseasca, pana ce va primi sa
mearga. Iar de ar merge Episcopul la Eparhia sa, iar norodul Eparhiei, pentru
nesupunerea si rautatea sa, si nu pentru vreo rea socoteala, si pricina vrednica de
prihana a Episcopului, nu 1-ar primi: El fie Episcop adica impartaseasca-se de
vrednicia, si slujirea cea cuvenita Episcopului, iar Clericii Eparhiei cei ce nu 1-au primit
pe el, afuriseasca-se. De vreme ce nu au povatuit cu invatatura, si cu buna lor pilda, pe
nesupusul norod eel de acest fel 65 .

CANON 37

De doua ori pe an faca-se Sinod al Episcopilor, si cerceteaza-se intre dansii
Dogmele bunei Cinstiri de Dumnezeu, si intamplatoarele Bisericestile impotriva
ziceri dezleaga-se, odata adica, in a patra saptamana a Cinzecimii, (cei dupa Sfintele
Pasti), Iar al doilea, in douasprezece zile ale lunii lui Octombrie.

tAlcuire

Pentru nedumeririle cele despre Dogme, si pentru impotriva zicerile cele
Bisericesti, ce are fiecare, si in scurt a zice, pentru Canonicestile intrebari, poruncesc
Dumnezeiestii Apostoli in Canonul acesta, ca de doua ori in an sa se faca local localnic
Sinod de Episcopi, cu Mitropolitul al fiecarei Eparhii, ca sa cerceteze intre sinesi
indoielile ce urmeaza in dogmele bunei cinstiri, si ca sa dezlege fiecare impotriva zicere
Bisericeasca ce s-ar intampla a avea cineva catre Arhiereul sau, adica sau pentru ca s-au
afurisit de dansul, sau pentru ca alta pedeapsa Bisericeasca a luat de la dansul cu
nedreptate. Si un Sobor, sa se faca in a patra saptamana dupa Sfintele Pasti; Iar celalalt
sa se faca, in 12 ale lunii lui Octombrie 66 . Iar ce deosebire are localnicul Sinod de eel a

65 Insemneaza din Canonul acesta cum se cuvine a fi Clericii, adica nu numai ei invatati, ci si in
destui a invata si a intelepti pe altii. Caci, iata cum, macar de si ei nu s-au facut pricinuitori raului,
insa fiindca n-au povatuit bine pe norodul lor, sa afurisesc, si cad sub Canonicesti certari.

66 Insemneaza, ca si vremea, si numarul localnicilor acestora Soboare, dupa alt chip s-au iconomisit
de Soboarele cele mai din urma. Caci o vreme a unuia din aceste doua Soboare, sau mutat pentru
folos de Canonul al 5-lea al Soborului 1 a toata lumea, spre a se aduna mai-nainte de Sfantul

55

toata lumea, vezi Prolegomena Sinodului 1, asemenea si ce osebire are de eel satesc,
vezi la Prolegomena Soborului ce s-a facut in vremea lui Chiprian. Iar Sinod chiar, este
dupa Vlastar, adunare de Arhierei, ce se face, sau pentru a se da hotarare pentru buna
cinstire de Dumnezeu (si pentru buna randuiala a Bisericii); Sau pentru a se surpa vreo
vatamare ci se facuse, sau urma a se face a bunei cinstiri de Dumnezeu (si a faptei
bune), cu armele blagocestie.

CANON 38

A tuturor Bisericestilor lucruri, Episcopul aiba purtare de grija si ocarmuiasca-
le pe ele, fiindu-i Dumnezeu cercetator. Insa sa nu-i fie lui cu putinta a reslui ceva
din ele, sau rudelor sale a darui cele ale lui Dumnezeu. Iar de ar fi saraci, deie-le ca
unor saraci, dar nu sub pricinuirea acestora, sa vanda cele ale Biericii. [Apost: 41;
Sobor 4: 26; Sobor 7: 11, 12; Sobor 1 si 2: 7; Anghira: 15; Gangr: 7, 8; Antioh: 24, 25;
Cartag: 34, 41; Teofil: 1; Chiril: 2]

tAlcuire

Daca Episcopului i se incredinteaza sufletele oamenilor, carora toata lumea nu le
este vrednica, cu mult mai vartos se cuvine a i se incredinta lucrurile Bisericii. Pentru
aceasta si Canonul acesta randuieste, ca Episcopul sa aiba purtare de grija pentru toate
lucrurile Bisericii, ori a mosiilor si a celor nemiscatoare castiguri, ori a odoarelor si a
celor miscatoare, si sa le chiverniseasca cu frica si cu luare aminte, socotind, ca, are pe
Dumnezeu privitor si cercetator la chivernisirea acestora. Insa desi are purtare de grija
si chivernisirea lor, dar nu are si voie a si le insusi luisi si sa zica ca este al sau vreun
lucru din acestea, sau sa daruiasca rudelor sale lucrurile cele afierosite lui Dumnezeu.
Iar daca rudele lui acestea sunt saraci, daie-le si lor cele spre trebuinta, precum da si

marele Post; Pentru ca sa se ridice din mijloc cu judecata Soborului, toata prigonirea si patima ce ar
avea Clericii, si lumenii intre dansii, si catre Arhiereul lor, si asa sa se proaduca de dansii cu
curatenie si fara de patima darul postului catre Dumnezeu. Iar numarul acestor localnice Soboare,
dupa pomenitul al 5-lea Canon al Soboruluil si dupa al 19-lea la celui al 4-lea si al 20-lea al
Antiohiei s-a pazit neschimbat, spre a se face aceste adica de doua ori in an. Iar dupa al 8-lea al
celui al 6-lea si al 6-lea al celui al 7-lea si al 26-lea si 60 si 104 a Cartaginiei. Si dupa 20 si 21 capul al
intaiului titlu a cartii a 3-a din Vasilicale sau imputinat, spre a se face odata in an Sobor, pentru
greutatile calatoriei, si pentru intamplari care oprea. Ci si aceasta data s-au randuit de Canon 81 al
Soborului din Cartagina, sa se faca la 21 August; Iar eel 61 al acestuiasi Sobo zice, ca in vremea
Soborului sa se cerceteze insusi persoane prin locutiitorii cei ce sunt de fata in Soborul fiestecari
Eparhii. Porunceste insa Canonul 40 al celui din Laodicea, ca Episcopii sa mearga la Soborul
aceasta pentru ca sa invete, si sa se invete cele cuviincioase. Iar oricare stapanitor ar opri a nu se
face Soborul acesta, sa se afuriseasca dupa Canonul 6 al Soborului 7. Si cati Mitropoliti s-ar leni la
aceasta, sau cati Episcopi sanatosi fiind si slobozi de neaparata purtare de grija, nu s-ar afla de fata
la Soboarele acestea, sa se certe frateste. Iar daca unii nu vor arata celui mai intai adica
Mitropolitului, impiedicarea, pentru care nu au putut a se infatosa la Sobor, sa se faca
neimpartasiti de catre ceilalti, si la singura Eparhia lor sa se impartaseasca, dupa Canon, 84, 85 din
Cartagina, iar Fotie titilu (1) 30 si cap 8 randuieste, ca stapanitorii cei ce nu vor arata Imparatului
(neurmarea lor), sa se certe cu prea mari pedepse. Si iarasi la acestasi titlu si cap, zice, ca langa
Mitropoliti, sa se faca Soboare de Episcopi, iar langa Patriarhi, sa se faca Soboare de Mitropoliti. Si
cum ca nu se impotriveste acestui Apostolesc Canon eel, 104 din care vezi la talcuirea aceluia.

56

celorlalti saraci. Adica miluiasca-i pe ei chiar ca pe niste saraci, si nu ca pe rude. Insa
miluiasca-i pe ei din roduri si din producturile cele ce in fiecare an se aduna din
lucrurile Bisericii, iar nu din pricina lor sa aiba voie a vinde vreun lucru din acestea.

CANON 39

Presbiterii, si Diaconii, fara de socotinta Episcopului nimic sa savarseasca. Ca el
este caruia i s-au incredintat norodul Domnului, si de la care sa se ceara cuvantul eel
pentru sufletele lor. [Sobor 7: 14; Laodiki: 57; Cartag: 6, 7, 41, 50]

tAlcuire

Apostolescul Canonul acesta randuieste, ca Prebiterii, si Diaconii fara de socoteala
si voia Episcopului lor, nu pot sa lucreze nici o slujire Ieraticeasca, atat din acelea ce se
cuvin Arhieraticestii vrednicii a Episcopului, cat si din acelea, a carora putere o au ei,
prin Taina Hirotoniei, iar lucrarea lor a o savarsi nu pot fara de socotinta Arhiereului.
(Acestea insa spre pilda este, adica, a nu spovedi, nici ierta pe cei ce se pocaiesc, dupa
Canonul 6, 7, 8 al Soborului din Cartagina 67 , a afierosi lui Dumnezeu pe fecioare, dupa
Canonul 6 al acestuiasi. A nu Hirotesi si atunci Anagnost, sau Monahi; §i altele
asemenea.) Fiindca, zice, ca Episcopului chiar si mai cu deosebire, i s-au indrintat
norodul lui Domnului, si de la dansul mai cu deosebire, ca de al un Pastor, cu
indatorire are a i se cere de la Dumnezeu seama pentru sufletele turmei sale.

CANON 40

Fie aratate insusitele lucruri ale Episcopului (daca insa ar avea ale sale), si
aratate cele Chiriacesti. Ca sa aiba stapanire Episcopul savarsindu-se, pe ale sale
carora va voi, si cum va voi, a le lasa. §i nu cu pricinuire de Bisericesti lucruri se cade

67 Pentru aceea si Presbiterii, atat cei neinsurati cat si cei insurati, prin scrisoare si dare de voie iau
de la Arhiereu stapanire de a lega si a dezlega. Ca avand acestia inlauntru in Ierosini putere
cuprinse, de a lega si a dezlega pacatele, prin slobozenia aceasta si Cartea Arhiereasca (Entaltirion)
Mai iau si si lucrarea acestui Duhovnicesc lucru. Insa multi Arhierei nu numai prin scrisoare si
prin o singura voie, ci inca si prin hirotesie fac pe Duhovnicestii Parinti, care lucru este mai bun si
mai sigur, si nici o necuviinta naste. Ca hirotesia (adica punerea mainilor) aceasta este impatasire
de Blagoslovenie, dupa Tarasie, si dupa Soborul 7 (si vezi subinsemnarea Canonului 8 al 1) si de
darul Duhovnicesc dupa faptele Apostolilor, «Ca prin punerea mainilor Apostolilor zice: Se da
Duhul eel Sfant.» [nu are trimitere] Si cu drept cuvant este aceasta, atat dupa cei ce zic ca cu putere
se cuprinde in Ierosini a lega si a dezlega, cat si dupa cei ce zic cele din potriva. Din care unul se
vede a fi si Simeon al Tesalonicului, ca zice (raspunsul 11). Ca Presbiterii nu au impreuna cu
Hirotonia si puterea de a lega si a dezlega, ci singuri Episcopii. Iar dupa dare de voie, si porunca
Episcopilor si dupa nevoie, si ei pot a o lucra. Zice insa Canonul 30 al lui loan Chitru, ca
Duhovnicii cati vor lua odata voia si alegerea de la Arhiereu ca sa marturiseasca, numai este
trebuinta a o mai lua si de la mostenitorul aceluia. Ca eel ce odata s-a nascut, nu poate de doua ori
a se naste. Caci dupa alt chip pot acestia a se lipsi de Darul Duhovnicestii slujbe, fara numai de vor
cadea in vreun pacat. Ca atunci se caterisesc si de Ierosini, si de Epanghelma Duhovniceasca. Drept
aceia dupa Canonul acesta Duhovnici trebuie sa aiba Ierosinea lor lucratoare. Iar cati nu o lucreaza
pentru oarecare opritoare a lor pacate, nici a spovedi nu se cuvine. Si cati o fac aceasta, afara de
Canoane fac. Si vezi mai pe larg subinsemnarea Canonul 102 al Soborului 6.

57

cele ale Episcopului, cand va fi avand muiere, si copii, sau rudenii sau casnici. Ca
drept este inaintea lui Dumnezeu, si inaintea oamenilor, ca, nici Biserica sa sufere
vreo paguba, pentru nestiinta lucrurilor Episcopului, nici Episcopul sau rudele lui,
cu pricinuirea Bisericii, sa se jefuiasca. Sau si se cada in vorbe oamenii lui, si
moartea lui cu ocari sa se imbrace. [Sobor 4: 22; Sobor 6: 35; Antioh: 24; Cartag: 30, 40,
89]

tAlcuire

Dumnezeiestii Apostoli nici un lucru cinstind mai mult decat pe dreptate,
randuiesc in Canonul lor acesta, ca se cuvine a fi aratate, atat lucrurile ce are Episcopul
ale sale (de s-ar cuveni catusi de cat sa aiba ale sale, el care este mort lumii, si lucrurilor
lumii) ori cele ce a castigat mai-nainte de a se face Episcop, ori cele ce i-au venit din
mostenire, sua din darul rudelor sale. Atat, zic, trebuie a fi aratate lucrurile
Episcopului, cat si lucrurile Bisericii, ale Episcopiei, sau ale Mitropoliei. Pentru care
sfarsit? Pentru ca sa aiba Episcopul stapanire, cand va muri, sa lase lucrurile sale 68 la
aceia care va voi, si cu orice fel de schip va voi. Insa sa le lase la fete drept slavitoare, si
nu la ereticesti, 69 ca sa nu se piarda pentru pricina lucrurilor Bisericii, lucrurile
Episcopului, care se intampla uneori sa aiba muiere (si vezi Canon 5 Apostolesc) si
copii, sau rudenii, si slugi sarace, fiindca drept este, si inaintea lui Dumnezeu, si
inaintea oamenilor, nici Biserica a se pagubi de lucrurile sale de catre rudele sau poate
de catre indatorii Episcopului, nefiind osebite lucrurile lui, ci mestecate cu cele ale
Bisericii, nici Episcopul, sau rudele lui, sa se lipseasca de lucrurile cele ce se cuvin lor,
fiind mestecate cu lucrurile Bisericii. Nici este drept ca, rudele si mostenitorii
Episcopului sa cada in ispite, si in multe vorbe si judeturi, pentru a osebi lucrurile lui
de cele ale Bisericii, si din pricina tuturor acestora, sa se juleasca pomenirea mortului
Episcop, in loc de a se ferici. Deci pentru ca sa lipseasca toate galcevile acestea, se
cuvine Episcopul a avea izvod curat de toate lucrurile sale, si dupa izvodul acesta sa-si
faca testament (adica diata) 70 la moartea sa, si sa lase, precum am zis, averea sa la cei ce
va voi. (Insa cei ce vor mosteni pe Episcop, se cuvine a plati si datorie de va avea.) Iar
daca si Episcopul sau si oricare alt Cleric, sau si Diaconita, ar muri fara a face testament
de lucrurile sale, si fara a avea mostenitori legiuiti, lucrurile acestora, le mosteneste
Biserica aceea la care ei au fost Hirotonisiti, dupa legiuirea lui Fotie, Titlul 10 Cap 5,
randuirea 3 a Titlului 2 din Near ale.

68 Am zis ca cele ce au castigat mai-nainte de a se face Episcop sa fie aratate, si sa le lase unde va
voi, pentru ca dupa Canonul 40 al Cartaginei daca Episcopii, si Clericii mai-nainte fiind saraci, in
urma au castigat in Episcopie sau in Cliros lucruri miscatoare, sau nemiscatoare, se cade sa le lase
Bisericii careia ii slujesc (ci si din lucrurile ce le vor castiga, din darul cuiva, sau din clironomia
rudeasca, trebuie sa afieroseasca Bisericii lor ceea ce bine vor voi).

69 Fiindca Canonul 89 din Cartagina, randuieste ca si dupa moartea sa sa se anatematiseasca
Episcopul, care va lasa mostenitori luisi elini, sau eretici, dar si Canonul 4 al acestuiasi opreste pe
Episcopi si pe Clerici de a darui lucrurile lor la eretici, macar si rudenii ale lor de ar fi acestia.

70 Inchipuirea Testamentului vezi-o la sfarsitul cartii.

58

CANON 41

Poruncim ca Episcopul sa aiba stapanire peste lucrurile Bisericii, ca daca
sufletele cele scumpe ale oamenilor lui i s-au incredintat, apoi cu cat mai mult
trebuie de a porunci pentru bani, incat dupa a lui stapanire toate sa se ocarmuiasca,
si celor ce au trebuinta prin Presbiteri si Diaconi sa li se dea cu frica lui Dumnezeu si
cu toata evlavia. Sa se impartaseasca insa si el din eel trebuincioase (de ar avea
trebuinta) la trebuintele sale eel de nevoie, si la ale fratilor celor din straini, ca nici
intr-un chip ei sa fie lipsiti. Ca legea lui Dumnezeu a randuit, ca cei ce stau inaintea
Altarului (j ertf elnicului) de la Jertfelnic sa se hraneasca. Fiindca nici Ostasul candva
se lipseste de simbria sa, purtand arme asupra potrivnicilor. [Apost: 38; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 12; Antioh: 24, 25; Teofil: 10, 11; Chiril: 2]

tAlcuire

Si Canonul acesta asemenea cu eel al 38-lea da Episcopului toata stapanirea
asupra Bisericestilor lucruri, zicand: Poruncim ca Episcopul sa aiba stapanire peste
lucrurile Bisericii. Caci, daca incredintam lui sufletele cele scumpe ale oamenilor,
carora toata lumea nu este vrednica, mult ne-am lipsi, adica, nu trebuie a le porunci, ca
toti banii si lucrurile Bisericii, trebuie a se ocarmui dupa stapanirea lui, si a se imparti
la cei scapatati, si saraci, cu frica lui Dumnezeu, si cu toata evlavia, prin Presbiteri si
Diaconi 71 . Si pentru ce sa se ocarmuiasca acestea, si sa se imparta prin acestia? Pentru
ca sa se pazeasca pe sinesi Episcopul, mai presus de tot prepusul, si prihana, ca cum ca
singur el le mananca, si rau le iconomiseste. De vreme ce se cuvine bine a se ingriji, nu
numai inaintea lui Dumnezeu, ci si inaintea oamenilor, precum si Parimiastul mai-
nainte a zis, si Apotolul Pavel in urma, si sa se pazeasca pe sinesi fara poticnire
inaintea tuturor, si neprihanit intru toate, insa zice, si Episcopul trebuie sa primeasca
din lucrurile Bisericii cheltuielile, atat pentru trebuintele sale cele de nevoie (de nu are
ale sale adica, ci este sarac) cat si pentru trebuintele tuturor fratilor celor straini care ar
veni la dansul. Incat, dupa nici un chip, nici el, nici strainii sa se lipseasca de cele de
nevoie. Pentru ca si legea lui Dumnezeu porunceste de la Altar sa se hraneasca; adica,
din jertfele eel ce se proaduc la Jertfelnic, Iereii cei ce stau inaintea Jertfelnicului si
jertfesc 72 . Si nici un ostas candva ridica arme asupra vrasmasilor; Adica nu merge la
razboi, cu a sa cheltuiala. Vezi insa, ca Canonul zice, cum ca Arhiereul se cuvine a
cheltui din venitul Bisericii numai in trebuintele lor cele de nevoie, si nu in cele de
prisos, petreceri, si desfatari. Si cum ca se cuvine a fi iubitor de straini, si iubitor de

71 Pentru aceasta si Iustin Filosoful si Mucenicul, in a sa a doua Apolighie (raspundere) pentru
crestini, zice acestea: „Cei avuti si voind, ficare dupa buna vointa sa, ceea ce voieste da.” Si ceea ce
se aduna se invistiereste la proestos (statatorul inainte). Si acesta imparte si orfanilor, si vaduvelor,
si celor lipsiti pentru boala, sau pentru alta pricina, si celor ce sunt in legaturi, si strainilor celor ce
sunt nemerniciti, si in scurt tuturor celor ce sunt in nevoie li se face purtator de grija.

72 Ca dupa Teodorit, care talcuieste: Stih 6, 7 al Cap III al Cartii celei Leviticesti, din Vitele cele ce se
jertfeau (afara numai de arderile de tot), alte madulari adica se proaduceau la jertfelnic precum
rarunchii cei doi cu prapurul; seul care era asupra pantecelui, si asupra coapselor, si urechile
maiului. Iar celelalte carnuri se dadeau Preotilor pentru ca sa le manance (Foaia 971 a Tomului 1 al
celor opt Carti).

59

saraci, precum porunceste fericitul Pavel lui Tit si lui Timotei sa fie Arhierei. (1 Timotei
III, 2; Tit I, 8).

CANON 42

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cu tavle zabovindu-se, sau cu betii, ori
inceteze, ori cateriseasca-se. [Apost: 43, 54; Sobor 6: 9, 50; Sobor 7: 22; Laodic: 24, 55;
Cartag: 47, 69]

TALCUIRE

Cei Ierositi se cuvine a fi inainte tuturor pilda vie si inchipuire a toata buna
randuiala, si a faptei bune, si indemnarea catre toata facerea de bine. Dar de vreme ce
unii dintr-insii se abat din calea cea dreapta a faptei bune, si se indeletnicesc la jucarea
cu sorti, adica in tavle (pe langa care se inteleg si cartile, si alte jocuri), inca si in betii si
in bancheturi. Pentru aceasta Apostolescul Canonul acesta randuieste, ca oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon sa indeletniceste intru aceste necinstite lucruri, sau
sa inceteze despre ele, sau sa se cateriseasca de Ierosini.

CANON 43

Ipodiaconul, sau Citetul, sau Cantaretul, cele asemenea facand, ori inceteze ori
afuriseasca-se. Asijderea si mireanul. [Apost: 42, 54; Sobor 6: 9, 50; Laodic: 24, 55;
Cartag: 47, 69]

tAlcuire

Si Canonul acesta randuieste, ca oricare Ipodiacon, sau Citet, sau Cantaret, face
cele asemenea, care opreste Canonul de mai sus 42, adica care si joaca in tavle, sau in
carti, sau altele asemenea, si se zaboveste in betii, si in bancheturi, sau sa inceteze
despre niste fapte acest fel de necinste. Ori neincetand, sa se afuriseasca. Asijderea si
mirenii cei ce se zabovesc intru acesteasi, sau sa inceteze despre ele, sau sa se osebeasca
din adunarea celor credinciosi.

CANON 44

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, camata cerand de la cei ce se
indatoresc de la el, ori inceteze, ori cateriseasca-se. [Sobor 1: 17; Sobor 6: 10; Laodic:
4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14]

tAlcuire

De a imprumuta cineva argintul sau cu dobanda, este oprit si de legea cea veche.
Ca zice Dumnezeu in a doua lege (Cap XXIII) nu vei camatari fratelui tau argintul cu
camata, si camata de pe mancari, si camata de pe tot lucrul. Si David laudand pe eel
drept, pe langa celelalte ale lui fapte bune, si pe aceasta o adauga, zicand: «Argintul
sau nu 1-a dat in camata. » [Psalm XIV, 6] si daca aceasta a fost oprita la Iudei, cu mult
mai vartos este acum oprita la noi crestinii 73 . Ca zice: «Ca mai mare decat Biserica este

73 Pentru aceasta si Nearaoa lui Leon porunceste, ca, desi Imparatii cei mai-nainte de noi dobanda
pentru impietrirea inimii, si cruzimea imprumutatorilor, noi insa am judecat cu dreptul, sa

60

aici.» [Matei XII, 6] Ca daca de toti crestinii este oprit a se face acest lucru, cu mult mai
vartos despre cei Ierositi, si despre Clerici, care se cuvine a fi chip si pilda a tot binele?
§i mai ales nevoitorii, si postnicii, cei rastigniti lumii. Pustnic si camatarnic, este lucru
nepilduit intru adevar, si neprimit la auzul omenesc. Pentru aceasta dar si apostolescul
Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, imprumutand
banii sai, cere de la datornicii sai dobanda, sau sa inceteze de la acest rau castig sau sa
se cateriseasca, Asemenea de aici sa cuvine si Monahului sa-si primeasca potrivitele lor
certari, adica afurisire, si ne impartasire, cu statornica fagaduinta, ca de acum inainte se
vor departa de aratata, si vrednica de osandire calcare de legea aceasta.

CANON 45

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se,
numai sa se afuriseasca; Iar de au dat lor voie, ca unor Clerici a lucra ceva, sa se
cateriseasca. [Apostol: 65; Sobor 3: 2, 4; Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon numai
impreuna s-ar ruga, dar nu si impreuna ar Liturghisi, cu ereticii, sa se afuriseasca. Ca,
eel ce impreuna se roaga cu afurisitii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie impreuna a

lipseasca desavarsit din petrecerea crestinilor o fapta ca aceasta, ca o necuviincioasa vietii lor, si
oprita de Dumnezeiestile Legi. Pentru aceasta blandetea noastra porunceste, a nu avea cineva voie,
cu totul, nici intru o pricina a lua dobanda, ca nu cumva vrand sa pazim legea omeneasca, sa
calcam Legea lui Dumnezeu. Ci oricata dobanda ar lua vreun imprumutator, sa se socoteasca in
capetele datoriei (Armenonul Cartea 3 Titlul 7). Iar desi Sholion al Titlului 2 al Capului 1 al
legiuirii lui Fotie zice, ca Nearaoa 131 a lui Iustinian, ce este in Cartea a 5-a Titlul 3 Cap 9 hotaraste,
ca, de va lasa cineva prin Testamentul sau Dar spre bine cinstitoare pricini (Adica spre sloboziri de
robiri intamplandu-se, spre zidiri de sfinte Biserici; Spre chivernisiri si hrane de saraci, si de orfani
ne vrasnici), poruncim in vreme de sase luni dupa ce s-ar arata Testamentul eel de acest fel, sa se
dea daruirea aceasta si pomana la fetele carora s-au lasat. Iar daca Epitropii si Iconomii
testamentului mortului, ar prelungi vremea peste acelea sase luni, si nu vor da pomana aceasta, sa
o dea de aid inainte cu dobanda, si cu toata legiuita crestere de la vremea, care a murit eel ce o a
lasat. Daca Nearaoa aceasta, zic, randuieste asa, si Fotie insusi aceasta zice, Titlul 9 Cap 27. Iar
Sholiastul Valsamon zice, ca se cuvine sa niulturnirn Patriarhului Fotie, pentru ca bine a talcuit, ca
se cuvine Episcopii si Clericii sa ceara dobanda. Aceasta nici ca decat trebuie sa tulbure pe eel ce
citeste. Pentru ca Fotie va adica sa ceara Clericii dobanzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri,
care ei ale lor imprumuteaza. Pentru ca aceasta este fapta potrivnica Sfintelor Canoane, si
Evangheliei, si Dumnezeiestii Legi. Ci precum este cu totul aratat din insasi cuvintele Nearalei,
dobanda intelege, ca trebuie sa ceara, pentru cele sufletesti die lasa cei ce mor la fete nevoiase,
pentru sufleteasca lor mantuire, iar iconimii mortilor le tin ca sa le manance ei, si prelungesc
vremea darii lor. Drept aceea nu se reazeme camatarnidi si lingatorii de dobanzi pe cuvintele
acestea ale lui Valsamon, ca aceste cu adevarat toiag de trestie, dupa Proorocul, sau mai bine a
zice, trestie de sinesi sfaramata, si nirnic ii ajuta, d mai vartos la pamant ii arunca, si ii oboara in
prapastia cea de suflet pierzatoare. Cad, daca noi crestinii avem porunca Evangheliceasca cand
imprumutam, sa nu nadajduim ca vom lua nid insasi capetele: «Imprumutati nimica nadajduind.»
[Luca VI, 35] Si Sirah zice: «De vei imprumuta, fii ca cum ai pierdut.» [Sirah VIII, 15] cum vom fi
iertati, daca luam si dobanzi?

61

se afurisi si el, dupa Canonul 10 al acestorasi Apostoli. Iar de au iertat ereticilor
acestora sa lucreze vreo slujire, ca Clericii, sa se cateriseasca. Fiindca oricare Cleric va
siliturghisi (impreunaliturghisi) cu eel caterisit (precum unii ca acestia sunt si ereticii,
dupa Canonul 2 si 4 al Soborului 3) impreuna se cateriseste si el, dupa al 11 -lea al
Apostolilor. Ca se cuvine pe eretici sa-i uram si sa ne intoarcem fetele despre ei, dar nu
candva si sa ne rugam impreuna cu ei, sau sa iertam lor a lucra vreo slujire
Bisericeasca, ori ca niste Clerici, ori ca niste Ierei.

CANON 46

„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfa, a se caterisi
poruncim. Ca ce conglasuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului
cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47,
2, Cartag: 6, 15]

tAlcuire

Dreptslavitorii crestini se cuvine a se feri de eretici, si slujirile lor a le uri. Iar mai
vartos insusi ereticii se cuvine a se mustra si a se intelepti de catre Episcopi si
Presbiteri, doar cumva vor intelege si se vor intoarce, din ratacirea lor. Pentru aceasta
si Canonul acesta randuieste, ca, oricare Episcop, sau Presbiter, ar primi ca de drept si
adevarat botezul ereticilor 74 sau jertfa ceea ce se proaduce de dansii. Unul ca acesta,

74 Pentru aceasta si Sfantul Ieromartirul Chiprian care a statut Episcop al Carhidonului, si tot
Soborul eel dimprejurul sau, eel de optzeci si patru de Episcopi, ce s-au adunat in Carhidon,
urmand Apostolescului acestuia Canon car leapada botezul ereticilor de obste, inca si
Apostolescului Canon 68 celui ce zice, ca cei de eretici botezati sau hirotonisiti, este cu neputinta, a
fi ori crestini, ori Clerici. Urmand ei zic, Canoanelor acestora, au asezat Canon prin care leapada
botezul ereticilor, si al Shismaticilor impreuna. Dovedindu-o aceasta, si din alte multe
scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostoleasca: «Un Domn, o Credinta, un Botez» [Efeseni
4]. Ca daca, zic ei, una este Catoliceasca Biserica, si unul este Botezul eel adevarat, cum poate fi
adevarat botezul ereticilor, si al Shismaticilor, de vreme ce ei nu sunt inlauntru in Biserica cea
Catoliceasca ci s-au rupt dintr-insa prin eres? Iar de este adevarat botezul ereticilor si al
shismaticilor, si este adevarat si eel al drept slavitoarei si al Catolicestii Biserici, apoi nu este un
botez, precum Pavel striga, ci doua. Care este prea cu necuviinta. Adauga insa ei si aceasta, ca
socoteala aceasta, de a nu primi botezul ereticilor, ne este noua si proaspata a lor, ci veche, si de cei
mai dinainte ai lor cercata. Canonul acestui Sobor si Sfantul a toata lumea al 6-lea Sobor (cu
Canonul al doilea) 1-au pecetluit. Si de unde mai-nainte era canon de localnic si particularnic
Sobor, acum este Canon de a toata lumea Sobor, ca unul ce de acesta s-a pecetluit. Intr-un glas cu
sfantul Chiprian si cu Soborul eel de langa el, si Firmilian eel ce a statut Exarh al Soborului celui
din Iconia (pe care marele Vasilie in intaiul sau Canon, il numeste al sau, ca pe unul ce era Episcop
al Chesariei), striga si leapada botezul ereticilor. Ca scriind catre sfantul Chiprian, zice acestea, dar
cine, macar de ar fi ajuns si la varful savarsirii si al intelepciunii, poate a se intari, si a crede, ca
singura suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi, este destula spre iertarea pacatelor, si
spre sfintenia Botezului, de nu este adica drept slavitori, si acela ce boteaza? Citeste toata Epistolia
acestuia, care se afla in cartea cea pentru cei ce au Patriarheisit in Ierusalim (Cartea 1, Cap 16,
paragraf 4) de nevoie fiind la aceasta pricina. Sa uneste la aceasta socoteala si marele Vasilie, pe ale
carui Canoane asijderea le-a pecetluit eel al 6-lea Sobor a toata lumea (in Canonul 2) ca adaugand
in intaiul sau Canon a zice, care botezuri sunt primite, si care neprimite, in doua le imparte pe

62

acestea, zicand: Ca, botezul ereticilor: Adica al celor cu totul despartiti de Biserica, si care dupa
insasi Credinta sunt osebiti de cei drept slavitori, si a carora osebire priveste dea dreptul la
Credinta cea intru Dumnezeu, s-au parut bine cuvantata pricina celor din inceput cu totul a se
lepada. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adica a fi de cuviinta de catre Soborul eel de langa
Chiprian, si Firmilian al nostru, sa se lepede si acesta; fiindca shismaticii cei ce se numesc curati
zic, si infranati, si de sac purtatori, si Idroparastatii (adica cei ce savarsesc Liturghia numai cu apa),
si altii, sau despartit la inceput de Biserica, si despartindu-se numai aveau in sinesi Darului
Duhului Sfant, fiindca darea acestuia se taiase. Pentru aceea ca niste mireni facandu-se, nici dar
Duhovnicesc aveau, nici stapanire de a boteza, sau a hirotonisi; Si dupa urmare cei ce se botezau
de dansii, ca de mireni botezandu-se, au poruncit sa se boteze cu adevaratul Botez al Bisericii cei
Catolicesti; dar insa fiindca s-au socotit de cuviinta de catre oarecare Parinti ai Aisiei, sa fie primit
Botezul schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Insa insemneaza, ca Botezul
Schismaticilor, care in intaiul sau Canon il primeste marele Vasilie, in eel 47 al sau il leapada,
zicand, noi cu un cuvant, pe cei curati, si infranatici, si de sac purtatori, pe toti ii Botezam. Iar de
este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este si la Romani, cuvantul
nostru insa sa aiba putere de a strica adica pe Botezul acestora. Drept aceea daca pe Botezul
schismaticilor il strica marele Vasilie, pentru ca le lipseau savarsitul Dar, de prisos este de a mai
intreba cineva de se cuvine sa boteze pe eretici. Iar in Canonul al 20 al sau hotarator zice, ca pe
eretici nu-i primeste Biserica, fara a-i boteza. Aceastasi socotinta o are si marele Atanasie, si pe ale
acestuia cuvinte le-a pecetluit Soborul al 6-lea ca zice, intru al treilea cuvant asupra Arienilor:
„Arienii se primejduiesc si intru insasi plinirea Tainei, a Botezului zic. Cad, daca deplinirea prin
Botez se da in Numele Tatalui, si al Fiului, iar Arienii nu zic tata adevarat, fiindca tagaduiesc pe
intocmai fiinta cea dintr-insul, tagaduiesc insa si pe Adevaratul Fiu, si pe altul din nou
plasmuindu-1 cu nalucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta il numesc Fiu, cum dar Botezul
eel ce se da de dansii, nu este cu totul nefolositor, si zadarnic? Si se vede adica dupa masca, ca este
Botez, dar cu adevarul nici un ajutor are catre credinta, si catre buna cinstire. Ca nu eel ce zice
Doamne, acela da si pe adevaratul Botez, ci eel ce zice si cheama Numelui, si care are si Credinta
dreapta. Pentru aceasta dar si Mantuitorul nu a poruncit Apostolilor sa Boteze chiar numai, ci mai
intai le-a zis sa invete pe cei ce vor sa se Boteze, si asa sa-i Boteze in Numele Tatalui, si al Fiului, si
al Sfantului Dun, pentru ca sa se faca Credinta dreapta din invatatura, si cu dreapta Credinta sa se
adauge savarsirea Botezului. Pentru aceasta si multe alte eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi,
dar fiindca nu le cugeta acestea drept, nici Credinta o au sanatoasa, si nefolositor au si pe botezul
eel dat de dansii, fiind lipsiti de buna Cinstire. Drept aceea urmeaza, ca eel ce se stropeste de
dansii, mai mult se spurca cu paganatatea, decat se izbaveste de ea. Deci si cei ce cugeta cele al
Arienilor, macar de si citesc cele scrise, si zic numirile Sfintei Treimi la Botez, insa ametesc pe cei ce
iau Botez de la dansii, fiindca sunt mai necinstitori de Dumnezeu decat ceilalti eretici. Dar si
Teologul Grigorie intru un glas, cu sfintii cei mai-nainte zisi, zice in cuvantul eel la sfantul Botez,
catre Arieni, sau si catre macedonieni intinzandu-se, care se Catehiseau.” Iar de schiopatezi inca, si
nu primesti deplinirea Dumnezeirii Fiului si a Duhului, cauta pe altul sa te boteze, sau mai bine
zice, sa te inece in apa Botezului, fiindca eu nu am voie a desparti Dumnezeirea Fiului, si a
Duhului, de Dumnezeirea Tatalui, si a te face mort, in vreme ce se cuvine a doua oara a te naste
prin Botez. Incat nici darul Botezului sa-1 aiba, nici pe nadejdea care se naste prin Botez, perzand in
putinele silaviri ale celui de o fiinta si de asemenea fiinta mantuirea ta. De vreme ce pe oricare din
cele trei Ipostasuri o ai pogori din aceasta, si pe sineti te lipsesti de deplinirea cea prin Botez. Zice
inca si Dumnezeiescul Hrisostom (in voroava cea la inceput era cuvantul) „Nu te amageasca pe
tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare. Si se boteaza cu trupul, iar cu
sufletul nu se lumineaza.” Ci si sfantul Leon in epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic da
sfintenie prin taine.” Iar Ambrosie in cuvantul eel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor

63

rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste.” Acestea asa zicandu-se, cu dreptate s-ar nedumeri
dneva, pentru ce sf antul a toata lumea Sobor al 2-lea si al 7-lea canon a sau, inca si eel al 6 a toata
lumea Sobor in canonul 95 al sau, nu a lepadat botezul tuturor ereticilor, dupa Apostolestile
canoanele acestea si dupa Soborul eel de langa sfantul Ciprian, si dupa toti ceilalti mari de
Dumnezeu inteleptiti Parinti mai sus pomeniti, ale carora conscripturi, insusi acest al 6-lea a toata
lumea Sobor, precum am zis, in al 2-lea canon al sau, 1-a pecetluit, ci al altor eretici le-au primit
botezul, iar al altora nu? Pentru ca sa se faca dar lesne de inteles dezlegarea nedumeririi acesteia,
este trebuinta a sti cineva mai-nainte, ca doua feluri de chivernisire, si de indreptare, se pazesc in
Biserica lui Hristos. Un fel se numeste scumpatatea, iar celalalt, se numeste iconomie si
pogoramant. Cu care chivernisesc mantuirea sufletelor iconomii Sfantului Dun, uneori cu unul
alteori cu altul. Deci sfintii Apostoli in Canoanele lor eel mai-nainte zice, si toti pomenitii sfinti, au
intrebuintat scumpatatea, si pentru aceasta desavarsit leapada botezul ereticilor; Iar Soborele
acestea doua de toata lumea, au intrebuintat iconomia, si botezul Arienilor si al Macedonenilor 1-
au primit, si al altora; Iar pe al Evnomianilor, si al altora inca, nu 1-au primit. Pentru ca, mai ales in
vremea Soborului al 2-lea Arienii si Macedonenii erau in putere, si nu numai ca erau multi intru
multime, ci aveau si mari puteri langa imparati, si pe langa stapanitori, se aflau si la senat. Drept
aceea, intai pentru ca sa-i traga la dreapta slavire, si sa-i indeparteze mai cu lesnire, si alta pentru
ca sa nu se intample mai mult sa-i salbaticeasca asupra Bisericii, si asupra crestinilor, si raul mai
rau sa se faca, au iconomisit lucrul asa, Dumnezeiestii Parinti aceia iconomisindu-si cuvintele lor
cu judecata [Psalm 111: 5]. Si s-au pogorat a primi botezul lor. Iar cum ca, acestea nu le zicem de la
sine-ne, si cu cuvinte goale, marturii sunt la aceasta la acesti doi mari Parinti, Vasilie zic, si
Grigorie. Ca marele Vasilie, temandu-se de imparatestile si dregatorestile puteri, ale luptatorilor
Duhului, si ingrijindu-se ca nu cumva sa navaleasca, asupra Bisericii Chesariei, care atunci era
Finix singur infiintat al ortodoxiei, au intrebuintat iconomia, si pana la destula vreme nu nume
aratat Dumnezeu pe Duhul eel Sfant. Iar marele Grigorie vrand a arata puterile si salbatida
Arienilor, si Macedonienilor, in insusi recomenduitorul cuvant ce il face catre cei 150 Episcopi ai
acestui 2 a toata lumea Sobor, zice, pentru dansii acestea: „Cu adevarat fiare cumplite au cazut
asupra Bisericii, care nici dupa insemnearea noastra crutandu-ne, ci nerusinandu-se a fi decat
vremea mai puternici. Unde arata, ca si cu toate ca imparatul era drept slavitor, si cu toate ca drept
slavirea s-a infatisat, si Sobor de toata lumea asupra lor s-a facut, insa ei inca erau grei si salbatici
asupra dreptei slaviri, si mai puternici decat crestinii. Au zis insa si mai sus marele Vasilie, ca,
Botezul celor curati (adica al Navatianilor) pe care 1-au primit si al 2-lea si al 6-lea Sobor (1-au
primit pentru iconomia celor multi) cad de nu ar fi fost cuvantul acesta al iconomiei, cu Soborul al
6-lea ne s-ar fi impotrivit si luisi, si Soborului al 2-lea de toata lumea, primind el Botezul oarecaror
eretid, si canoanele lui Vasilie pecetluindu-se (adica intarindu-se), care in canonul 1 si in eel 47
desavarsit strica botezul eretidlor? Au doara nu dtea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce sa
nu faca osebire, si sa zica, ca pecetluieste pe toate celelalte canoane ale lui, afara numai de eel 1 si
47? Aratat este dar, ca, au lasat sa intelegem noi, ca marele Vasilie intrebuinteaza scumpatatea, iar
el, si eel al 2 a toata lumea u intrebuintat iconoia, si asa nu se vede vreo impotriva zicere, sau
impotriva intredansii, si cuvantul acesta al iconomiei este pridna cea mai intai si pe Domnitoare,
pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretid 1-a prinit, si al altora nu. Insa pe langa cuvantul
iconomiei au statut si a doua pridna, pentru care a facut asa. Iar aceasta este, cad, ereticii aceia al
caror Botez le-au primit Soboarele acestea, pazeau neschimbat felul, si materia Botezului
ortodocsilor, si se Botezau dupa forma Catolicestii Biserid; Iar ereticii aceia, al carora Botez nu 1-au
primit, au schimbat savarsirea Botezului si o au stricat, adica chipul felului, sa zicem asa,
chiemarea, sau intrebuintarea materiei, adica a afundarilor si a iesirilor din apa. Si cum ca aceasta a
statut pridna, martori vrednid de credinta sunt, mai intai insusi cuvintele canonului al 7 al
Soborului 2. Ca pentru ce alta, Botezul Evnomianilor, si al Savelianilor nu 1-au primit, iar pe al

64

Arienilor si al Macedonenilor 1-au primit, de vreme ce de o potriva, si Evnomianii, si Arienii, si
Macedonenii sunt cu totul cumpliti eretici? (Fiindca Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra
Dumnezeirii a unuia nascut Fiului Tatalui, zicandu-1 pe el zidire a Tatalui, si slujitor precum se
vede in cuvantul al 2-lea al marelui Vasilie eel asupra lui Evnomie; Si asemenea ca Macedonie hule
asupra Dumnezeirii Duhului, zicandu-1 pe el ca este al treilea cu firea dupa Tatal, precum se vede
aceasta in cuvantul al 3-lea al marelui Vasilie eel asupra lui Evnomie.) Si savelianii, si arianii, sunt
intocmai dupa eresuri, precum zice Teologul Grigorie.” Intocmai este spre paganatate, si
savelianeste a impreuna, si arieneste a desparti, cea intai adica cu fata, iar cea a doua, cu firile. Si
iarasi, ca raul in amandoua este de-o potriva, macar de si se afla in cele potrivnice. Si socoteala lui
Savelie introduce Iudaismul, dupa sfintitul Fotie, iar cea a lui Arie, baga pe Elinismu? Pentru ce
dar cei ce sunt deopotriva dupa eresuri, nu s-au primit deopotriva de catre Sobor? Aratat este, ca
Arienii, si Macedonieni se botezau fara schimbare, ca si dreptslavitorii, in trei afundari, si in trei
scoateri, si in trei chemari ale Sfintei Treimi, fara a schimba nici felul chemarilor nici materia apei.
(Ca macar desi arianul Ualie a pus lege ca botezul sa se faca intru o afundare, precum zice Dositei
la Dodecavivlion foaia 86 insa legea aceasta nu s-a ascultat, nici s-a intarit, ci a ramas nelucratoare
la Arieni. Fiindca nici pomenire de aceasta cat de putin canonul nu face, intru cele ce pomeneste
botezul ereticilor, nici Zonara, sau Valsamon, sau Aristin, sau Anonimul (eel nenumit) Talcuitorii
Canoanelor o zic aceasta. Si macar de au schimbat arianii si chemarile botezului dupa Chedrino, si
dupa acestasi Dositei, zicand in Numele Tatalui celui mai mare, si al Fiului celui mai mic, si al
Sfantului Duh celui si mai mic; Dar nu au facut schimbarea aceasta inaintea Soborului al 2-lea ci in
urma, precum acestasi Dositei zice.) Iar evnomianii schimband chipul materiei botezului, numai
intr-o afundare se botezau; Precum insasi cuvintele ce le are Canonul arata anume: „Ca pe
evnomiani, zice, care intru o afundare se boteaza si eel: Precum si savelianii chipul materiei
botezului, adica pe cele trei chemari stricandu-le, invata, ca Tatal, si Fiul, si Duhul sunt o fata. Iar
cum ca se boteza dupa chipul botezului Bisericii ereticii aceia al carora botez Soborul 1-a primit,
martor este si Zonara talcuitorului Canoanelor. Ca citind Canonul al 7-lea al Soborului 2 acestea
zice anume.” Nu se boteaza dar de al doilea acestia, cad despre sfantul Botez la nimic se osebesc
de noi, ci intocmai se boteaza. Si cum ca dimpotriva, nu dupa forma Botezului Bisericii, se botezau
ereticii aceia, al carora botez nu 1-au primit, martor este iarasi acestasi Zonara zicand: „Acestia dar,
si toti ceilalti eretici a se boteza sfintii Parinti au legiuit. Ca ori nu s-au norocit de Dumnezeiescul
Botez, sau norocindu-se, nu drept nici dupa chipul dreptslavitoarei Biserici, s-au norocit de el. Deci
pentru ca ereticii aceea pazeau chipul Apostolescului Botez, Canoanele acelor doua Soboare, i-au
primit ca botezati. Si nu numai pentru aceasta, ci si pentru iconomie, precum am zis. Ca de le-ar fi
lipsit iconomia, negresit nu ar fi statut impotriva Apostolestilor Canoane, care poruncesc
dimpotriva, adica sa nu primim botezul ereticilor. Toata Teoria, care pana acum o am facut aid, nu
este aid de prisos, mai ales este si prea de nevoie, de obste adica pentru toata vremea, iar mai ales
pentru ziua de astazi, pentru galceava cea mare, si prigonirea cea multa, ce se face pentru botezul
Latinilor, nu numai intre noi, si Latini, d si intre noi, si intre cei de o cugetare cu Latinii. Ded
urmand celor zise fiindca locul Apostolescului Canon o cere, zicem, ca botezul Latinilor este
mindunonumit botez. Si pentru aceasta, nid dupa cuvantul amaruntimei este primit, nici dupa
cuvantul iconomiei. Nu este primit dupa cuvantul amaruntimei, intai pentru ca sunt eretid. Si cum
ca Latinii sunt eretid nid o trebuinta este acum sa aratam, vreo dovada. Ca insusi aceasta, ca avem
atata ura, si atat intoarcere, iata atatea veacuri, despre dansii, este aratata dovada, ca ca pre niste
eretid ii uram, adica precum si pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptatori de
Duh. Dar de ar pofti cineva a intelege si din Carti eresurile lor, acestea le va afla toate, in Cartile
preasfantului Patriarh al Ierusalimului chir Dositei biciul papistasilor, cu prea inteleptele lor
surpari. Insa in destula stiinta poate sa ia si din cartidca inteleptului Miniat cea numita piatra
smintelii. Ajunga insa cate despre dansii sfantul Marcu al Efesului (in adunarea 25 cea in Florentia)

65

de fata a zis asa: Noi pentru nimica alta ne-am dezbinat de Latini, decat pentru ca sunt, nu numai
shismatici, ci si eretici, pentru aceasta nici se cuvine macar a ne uni cu dansii. Inca si marele
Eclesiarh Silvestru zicea: „Osebirea Latinilor, este eres, si asa o au avut cei mai-nainte de noi. Deci
marturisit fiind, ca Latinii sunt prea vechi eretici, mai intai indata din aceasta sunt nebotezati,
dupa marele Vasilie de mai sus si dupa Chiprian si Firmilian sfintitii cei mai-nainte de el; Pentru ca
mireni facandu-se ei, fiindca s-au rupt din dreptslavitoarea Biserica, numai au cu sinesi pe Darul
Sfantului Duh, prin care dreptslavitorii Ierei savarsesc Tainele. Aceasta este o dovada, care este
atat de mare si ne impotriva zisa, cat sunt mari, si carora nu li se poate zice impotriva, si Canoanele
marelui Vasilie, si ale Ieromartirului Ciprian, fiindca au luat, si mai ales au intarire de la Sfantul a
toata lumea al 6-lea Sobor. Al doilea Latinii sunt nebotezati, pentru ca nu pazesc cele trei afundari
la eel ce se boteaza, precum din inceput au primit de la sfintii Apostoli dreptslavitoarea Biserica.
Latinii cei mai-dinainte mai intai stricand Apostolescul Botez, intrebuintau turnare, adica putina
apa pe crestetul copilului turnand. Care inca si acum pe la oarecare locuri se lucreaza. Iar cei mai
multi cu o legatura de peri de pore, de trei ori arunca putine picaturi de apa pe fruntea pruncului.
Iar intre alte locuri, precum au vestit noua de acolo intorcandu-se la noi oarecine, ca putin bumbac
(care fiestecine poate sti cata apa au ridicat bumbacul) zice, implantandu-1 in apa, ung cu acela pe
copil, si asa il boteaza. Deci, nebotezati sunt Latinii, pentru ca nu fac cele trei afundari si scoateri,
dupa Apostoleasca predanisire. Pentru aceste trei afundari, cat sunt de nevoie si de neaparate, spre
deplinirea botezului, nu zicem. Cei ce pofteste, ceteasca, ci dupa toata nevoia ceteasca Cartea prea
mult invatatului, si prea inteleptului Evstratie Arghentios. Ci si noi la Apostolescul Canonul al 50-
lea vom zice, cata trebuinta de acum cere. Iar daca oarecare dintre insusi Latinii si dintre cei ce
cugeta Latineste, ar propune cele trei chemari ale Sfintei Treimi, nu trebuie a se face sa au uitat cele
ce au auzit mai sus de la sfintitul Firmilian, si de la marele Atanasie; Cum ca sunt adica
nelucratoare Dumnezeiestile numele acelea din gura ereticilor scotandu-se. Pentru ca de nu ar fi
aceasta, negresit ar trebui sa credem, ca si babornitile fac minuni, fiindca descanta cu
Dumnezeiestile nume; Deci cand Latinii, si ca niste eretici Botez nu pot da, pentru ca au pierdut
Darul eel incepator desavarsiri, si pe langa aceasta, au rasturnat si Apostolescul Botezul acelor trei
afundari. Deci, zic, cei ce primesc stropirea Latinilor, socoteasca ce au sa raspunda, la stapanirea
acestui Apostolesc Canon, inca si la a celui dupa acesta adica al 47-lea! §tiu ce propun nenumitii
aparatori ai Latinescului minciunobotez. Ca propun ca obisnuia Biserica noastra a-i primi cu
ungerea sfantului Mir pe cei ce din Latini se intorceau. gi ca s afla si oarecare randuiala tiparita,
care arata in ce chip sa-i primim. gi catre acestea chiar si cu dreptate raspundem acestea. Cum ca
ajunge ca marturisesti, ca cu Mir ii primeau; apoi, eretici sunt. Ca pentru ce cu Mir daca nu ereau
eretici? Deci eretici fund marturisite, nu este de crezut, ca dreptslavitoarea si Apostoleasca
Biserica, ar fi vrut cu dinadinsul sa strice Apostolestile si Sobornicestile Canoanele acestea, ca mai
sus le-am insemnat. Ci precum se vede, si precum de cuviinta este a crede, ca oarecare mare
iconomie au vrut sa intrebuinteze pentru Latini Biserica, avand si pilda pravatului sau pe acel
mare si sfant al doilea de toata lumea Sobor. Ca au iconomisit Soborul al 2-lea precum am zis, si a
primit botezul Arianilor, si al Macedonienilor, cu pravatul si cu nadejdea intoarcerii acelora si a
cunostintei, pentru ca sa nu se faca fiara mai salbatica asupra Bisericii, fiindca era multime prea
multa, si puternici intru lucrarile cele din afara. Si au nimerit pravatul acesta si nadejdea. Pentru ca
cu iconomia aceasta si mai blanzi s-au facut aceia catre cei dreptslavitori, si atatia s-au intors la
buna cinstire, incat, in putin, ori desavarsit au lipsit, ori prea putini au ramas. Deci si cei mai-
nainte de noi asemenea au iconomisit, si au primit botezul Latinilor, mai ales dupa chipul eel al
doilea. Pentru ca Papismosul atunci era indricul sau, si toate puterile imparatilor Evropei le avea in
mainile sale, iar imparatia noastra isi da duhul. Drept aceea de nevoie era, ca de nu s-ar fi facut
iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele apusenesti asupra celor rasaritenesti, si ar fi
robit, si ar fi ucis, si alte nenumarate rautati le-ar fi facut. Dar acum cand relele cele de acest fel nu

66

poruncim ca sa se cateriseasca. Fiindca ce conglasuire are Hristos cu diavolul? Sau ce
parte are credinciosul cu eel necredincios? Caci cei ce primesc cele de catre eretici, sau
si ei au aceeasi socoteli al acelora, sau eel putin nu au osardie spre a-i scoate pe dansii
din cacodoxia lor. Ca cei ce bine voiesc (adica se invoiesc) la slujbele acelora, cum pot
a-i mustra pe ei ca sa lepede eresul lor eel cacodox si ratacit.

CANON 47

Episcopul, sau Presbiterul pe eel ce are Botez dupa adevar, de-1 va boteza din
inceput, sau pe eel spurcat de catre cei necinstitori de Dumnezeu, de nu il va boteza,
sa se cateriseasca. Ca unul ce-si bate joe de Crucea, si de Moartea Domnului, si nu
osebeste pe Ierei de catre minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84;
Carhid: 1]

tAlcuire

Un Botez este Predanisit noua Dreptslavitorilor Crestini atat de Domnul nostru,
cat si de Dumnezeiestii Apostoli, si sfintii Parinti. Fiindca una au statut si Crucea si
Moartea Domnului, intru a carora inchipuire se face Botezul. Pentru aceasta
Apostolescul Canonul acesta randuieste, ca, oricare Episcop, sau Presbiter, ar boteza de
al doilea din inceput si de iznoava, ca pe un desavarsit nebotezat, pe eel ce cu adevarat
sau botezat dupa asezamantul Domnului, si al Apostolilor, si al Dumnezeiestilor
Parinti, fara de schimbare, adica, precum se boteaza Dreptslavitorii Crestini, unul ca
acesta sa se cateriseasca. De vreme ce cu acest al doilea de nou botez, a doua oara
rastigneste si pilduieste pe Fiul lui Dumnezeu; Care lucru, zice Pavel, ca este cu
neputinta. §i indoieste Moartea Domnului, pe care moarte mai mult nu-1 stapaneste,

ni le pot face, fiindca au pus asupra noastra Dumnezeiasca pronie, acest fel de pazitori care si
insasi trufasilor acelora desavarsit le-au smerit spranceana. Acum zic, cand nimic asupra noastra
poate turbarea Papismosului, ce mai trebuie iconomie? Ca iconomia are masuri si hotare, si nu este
vesnica si nehotarata. Pentru aceasta si Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva dupa iconomie,
nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (Talcuirea la cap 5 stih
11 catre Galateni) in destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie in lauda cea catre Atanasie, nici
(socoteala) cea straina primindu-o, nici pe a noastra stricandu-o, care cu adevarat ar fi rea
iconomie. Asa zic si eu. Cu adevarat rea iconomie este aceasta, cand printr-insa, nici pe Latini
putem ai intaorce, si noi calcam scumpatatea sfintitelor Canoane, si primim minciunobotezul
ereticilor.” Ca a iconomisi se cuvine unde nu se face calcare de lege, zice Dumnezeiescul
Hrisostom. Iar cum ca cu iconomie s-au facut inchipuirea aceea, dintru aceasta este aratat, ca pana
atunci rasaritenii botezau pe apusenii cei ce se intorceau. Precum o marturiseste aceasta localnicul
Sobor eel din Laterano Romei; Care s-a facut la anul de la Hristos 1215 ca zice acesta in Canonul 4
ca rasaritenii nu Liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi facut
mai-nainte apa sfanta, spre curatire. Si apoi zice, ca Rasaritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce
veneau la Biserica Rasaritului, adica ca pe unii ce nu aveau botez sfant si Apostolesc.
Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24. Deci, cand pana atunci, dupa marturia a insusi vrajmasilor,
Rasaritenii ii botezau, aratat este, ca in urma pentru mare iconomie au intrebuintat chipul Mirului,
fiindca nu folosea slabiciunii cei mai de pe urma a neamului nostru, sa atate mai mult mania
Papismosului, si cu aceasta inca, fiindca atunci surpasera si stricasera toate cele rau facute in
Florenta, si multa Latineasca manie era pentru acestea. Drept aceea, si dupa ce au trecut iconomia
trebuie sa-si aiba locul lor amaruntimea si Apostolestile Canoane.

67

dupa acestagi Pavel 75 . Agijderea §i oricare Episcop, sau Presbiter nu ar boteza cu
Botezul Catolicegtii §i Dreptslavitoarei Biserici pe eel spurcat, adica pe eel botezat de

75 Deci nu zice drept Valsamon in talcuirea Canonului 19 al Soborului 1 sau si altii asemenea
cugetatori cu Valsamon, cum ca se cuvine a se boteza a doua oara aceia, care fiind mai-nainte
botezati dupa dreapta Credinta, s-au facut apoi eretici, si dupa aceasta iarasi s-au intors la
dreptslavitoarea Credinta. Aducand spre marturie pe Apostolescul Canonul acesta, si pe eel 19 al
Soborului 1 ce zice: Ca cei ce s-au facut Pavliani cand vor nazui la Soborniceasca Biserica se cade
de iznoava a se Boteza. Nu zic acestea drept pentru trei pricini. 1. pentru ca, cu acest de al doilea
Botez care ei il vor, doua Botezuri baga in Catoliceasca Biserica: Carea in Simbolul Credintei un
Botez marturiseste, luand prlejul marturisirii acesteia de la Pavel care zice, «un Domn, o Credinta,
un Botez» [Efeseni 4: 5] . Si cat dupa acestea a doua oara rastignesc pe Fiul lui Dumnezeu cu a doua
Botezare, si Rastignire si Moartea lui o indoiesc, care lucru este prea paganesc. «Ca, zice, de buna
voie pacatuind noi, numai ramane jertfa pentru pacate. Adica Crucea, si Botezul inchipuitorul
Crucii, dupa Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava 20 catre Evrei) ca cu o jertfa, zice, a deplinit intru
vesnicie pe cei ce se sfintesc, si, cu neputinta este cei ce odata s-au luminat, apoi au cazut (adica in
Iudaism, si de obste in eres, dupa Hrisostom) iarasi prin pocainta a se innoi, a doua oara rastignind
lorusi pe Fiul lui Dumnezeu. 2. Ca Apostolescul Canonul acesta, pe care spre marturia socotelii
lor il aduc, nu zice pentru dreptslavitorii cei mai-nainte Botezati, ci pe cei ce din nastere sunt
eretici, si de dansii spurcati, apoi venind la dreapta slavire. Drept aceea si nu zice de al doilea sa-i
Botezam, ca pe unii ce mai-nainte au fost Botezati, ci sa-i Botezam (ca de nu va Boteza zice) ca pe
unii ce niciodata ar fi fost Botezati dupa dreapta slavire. Iar Canonul 19 al Soborului 1 zicand de
iznoava sa se Boteze cei ce s-au facut Pavliani, Pavlianiti numeste pe cei ce din nastere au eresul lui
Pavel Samosateului, si nu pe cei ce in urma s-au facut asa (desi ceva de acest fel se vede ca
insemneaza zicerea Pavlianicesc) fiindca Soborul 6 in Canonul 95 al lui, aducandu-si aminte de
insusi Canonul acesta al Soborului 1 la zicerea, pe cei ce s-au facut Pavliani o au schimbat intru
zicerea, Pavlianisti, asemenea adica cu, Donatisti, si Montanisti, care nume arata mai mult eresul
eel din nastere, si nu pe eel in urma facut. Precum si insusi Valsamon acesta, dar si Zonara, dupa
intelegerea aceasta talcuieste Canonul, precum vom vedea in talcuirea aceluia, iar desi Canonul
acesta a intrebuintat zicerea lui Anavantizo, care arata ca, a doua oara Botez, ci o a intrebuintat nu
chiar, ci cu rea intrebuintare. Pomenind adica Botezul nostru catre ereticului Pavel. Precum si
marele Vasilie in Canonul 47 aceasta zicere o au intreuintat a Anavaptismosului. Nu ca doar era
adevarat Botez acela, ci precum ereticii aceia il numeau. Precum si Pavel Apostolul a zis dumnezei
din si domni pe Dumnezeii elinilor; Nu ca doar erau adevarati Dumnezei, ci precum aceea ii
numeau. Si al 3-lea ca de ar fi fost iertat a e Boteza iarasi crestinii cei ce se fac eretici, sau ca se
leapada de Credinta, pentru ce insusi Soborul 1 in Canonul 11 si 12 al sau randuieste, ca cei ce s-au
lepadat de Credinta in vremea goanei, sa faca atatia ani ascultand (din afara de Biserica rugile) si
atatia ani cazand (inaintea usilor Bisericii si cerand iertare de la cei ce ieseau din Biserica in vremea
ce ar fi fost cu putinta sa-i boteze a doua oara, si asa, si pe dansii sa-i curateasca de lepadare, si
Soborul sa scape de atatea osteneli si griji ale sufletestii indreptariii acestora?” Pentru acestea dar
pricini, ne este iertat a boteza cineva a doua oara pe eel cu adevarat Botezat, dupa acest
Apostolicesc Canon 47 si dupa eel 57 al Cartaginei desi de eretici s-au spurcat. Fiindca ramane
Botezul eel dintai. Ca Darurile lui Dumnezeu sunt necaite. Pentru aceasta si Canonul 35 al
Soborului din Cartagina nu iarta a se Boteza de al doilea Clericii cei caterisiti pentru vinovatii, si
asa iarasi sa se ridice la treapta Ierosirii. Ci se curateste cineva de spurcaciunea eresului, cu
anatematisirea aceluiasi eres cu pocainta vrednica de cuvant, si randuiala curatitoarelor rugaciuni
al Patriarhului Metodie, pe care Biserica le citeste asupra celor ce s-au lepadat de Credinta, si in
sfarsit cu Pecetea Sfantului Mir. Iar dupa cuviincioasa cercare, si dupa Canonul randuit de
Duhovnicescul parinte, si cu Trupul si Sangele Domnului „Ca Sangele lui Hristos zice, ne curateste

68

catre necinstitorii de Dumnezeu, adica de eretici, sa se cateriseasca. Fiindca batjocoreste
Crucea, si Moartea Domnului, rau si cu greseala socotind, ca spurcatul si pangaritul
botezul ereticilor, este in inchipuirea Crucii si a Mortii Domnului, care nu este, si
pentru aceasta il primeste pe el, si il are asemenea cu Botezul drept slavitorilor. §i pe
langa acestea, fiindca nu osebeste pe adevaratii Iereii Dreptslavitorilor, din mincinosii
Iereii ereticilor. Ce deopotriva pe amandoi ca pe niste adevarati ii primeste. Ca nici
uratul botez al ereticilor face crestini adevarati pe cei ce intru dansul se boteaza, nici
hirotonia lor face adevarati Ierei pe cei ce se hirotonicesc de dansii, dupa Apostolescul
Canon 68. Insa insemneaza ca, precum am zis, intru inchipuirea Crucii si a Mortii
Domnului se face sfantul Botez. Ca zice Pavel: «Cati in Hristos ne-am Botezat, intru
Moartea lui ne-am botezat. §i impreuna cu dansul dar ne-am ingropat prin Botez intru
moarte» [Romani VI, 3] si, impreuna saditi ne-am facut, cu asemanarea Mortii lui. Dar
si Crucea Botez s-a numit de catre Domnul, dupa Hrisostom, care zice: «Botezul, cu
care Eu ma Botez, va veti boteza.» [Matei XX, 22, 23] §i iarasi «cu Botez am a ma
boteza, si cum ma stramtorez, pana ce se va sfarsi!» [Luca XII, 50]

CANON 48

Daca vreun mirean pe a sa muiere lepadandu-o pe alta va lua, sau pe cea de
altul lepadata, sa se afuriseasca 76 . [Sobor 6: 87; Anghira: 20; Cartag: 113; Vasilie: 9, 21,

35, 77]

pe noi de tot pacatul. Iar copiii Agarenilor care se boteaza cu Botezul nostru, nu cu socoteala
binecinstitoare, ci pentru ca sa nu se faca trupurilor lor bolnavicioase sau puturoase. Soborniceste
s-a hotarat, in vremea Patriarhului Luca a se boteza al doilea, de ar voi sa vina la Credinta noastra.
Fiindca la botezul lor, nu au fost unita credinta paganilor nascatorilor lor. Asemenea se cade a se
boteza si cei ce ar fi botezati de ne Ierosit, formaluit insa cu minciuna, ca este Iereu. Pe langa
acestia si aceia ce s-ar fi botezat de om lumesc in vreme de primejdie, de nu ar muri ci ar trai dupa
aceasta. Fiindca dupa Apostolescul acest 47 singuri Episcopii, si Presbiterii au voie a boteza, si nu
lumenii. Dupa 1 Canon al lui Vasilie, ce zice, pe cei de catre lumeni botezati ii botezam. Ca ceea ce
se face in vreme de primejdie, si dupa intamplare, nu este lege in Biserica, dupa al 17 al celui 1 si al
2-lea. Acestuiasi zice si Valsamon si Vlastar. Se cade insa sa adaugam si aceasta intr-aceasta
subinsemnare, ca dupa al 80-lea al Cartaginei 84 al Soborului 6 se cade a se Boteza si copii aceia
care nici insusi stiu de s-au botezat, pentru nevrasnicia lor, nici altii martori se af la adeverind, ca s-
au Botezat. Vezi si subinsemnarea celui 24 al Postnicului, pentru pruncul eel in primejdie Botezat
nu de Iereu, ca adica de va trai, sa se Boteze de Iereu. Fiindca si Dionisie al Alexandriei pe un
Iudeu botezat de un mirean in vreme de boala ce ingrozea moartea, 1-a botezat pe le din inceput
dupa ce s-a insanatosit. Precum se istoriseste in tomul 11 foaia 188 al Vizantidei. Adaugam insa
aicea ca daca lumeanul poate a-i boteza in vreme de primejdie, poate dupa urmare si a-i mirui, si
a-i impartasi (si vezi subinsemnarea Canonului 58 al Soborului 6) este insa socotinta unora, ca
pruncii de mireni in primejdii botezati, se cade a se pomeni de vor muri impreuna cu cei
Dreptslavitori ca unii ce sunt intru nadejde de a dobandi Dumnezeiasca Mila. Iar cei nu in
primejdii botezati de mireni si Neierosit ci fatarnicit Iereu, acestia murind sa nu se pomeneasca, ca
nebotezati sunt. Insemneaza insa ca pe Latini nu-i zica ca a doua oara ii Botezam, ci ca ii Botezam.
Fiindca botezul lor minteste numele sau. Si cu totul nu este botez, ci o singura goala stropire.”
76 Scumpatatea adica, si hotararea Domnului intocmai vrea ca nici barbatul sa-si desparta pe
muierea sa, nici muierea pe barbatul sau. Ca intocmai Domnul si pentru barbat, si pentru muiere a
zis: «Oricare s-ar lasa pe muirea sa, si va lua pe altul, preacurveste» [Marcu X, 11]; fara sa adauge

afara de cuvant de curvie, sau la barbat numai, sau la muiere numai. Ci a lasat aceasta sa o
intelegem noi cu neosebire la amandoi. Iar obiceiul Bisericii, barbatului adica ii da stapanire a se
desparti de muierea sa, aflandu-o curvind, sau preacurvind; Iar muierea sa nu se desparta de
barbatul sau macar de 1-ar gasi curvind, sau preacurvind. Iar de s-ar desparti pentru cuvantul
curviei sau la precurviei, si el nerabdand s-ar insura cu a doua muiere, muierea cea dintai ce s-a
despartit de el, are pacatul despartirii acesteia, iar barbatul este vrednic de iertare, pentru ca s-a
insurat a doua oara, si muierea lui cea a doua nu se osandeste de preacurva. Acest obicei, ce a
incaput in Biserica din Romaiceasca si Politiceasca lege, nu-1 primeste Teologul Grigorie; ca zice (in
Cuvantul eel al zicerea Evangheliei, cand a sfarsit Iisus cuvintele acestea) „Pe cei mai multi si de
obste mireni oameni ii vad gresit intelegand pentru intreaga intelepciune. §i legea ce o au despre
aceasta pe muiere o pedepseste, de va curvi, iar barbatului ii da voie sa curveasca? §i muierea de
va vicleni patul barbatului, se judeca de preacurva, iar barbatul avand muierea sa, de va curvi cu
alte muieri, este nevinovat? Eu nu primesc legiuirea aceasta, nu laud obiceiul; Barbati au fost cei ce
au facut legea aceasta, si pentru aceasta numai impotriva femeilor au legiuit. Fiindca insusi ei
legiuitorii ai poiticestii legi acesteia, tatilor adica au legiuit a fi fiii supusi, iar partea cea mai slaba,
adica pe maica femeie neputincioasa fiind o au lasat fara purtarea de grija, ne legiuind a fi fiii si
acesteia supusi. Iar Dumnezeunu a legiuit asa; Ci zice, «cinsteste pe tatal tau si pe maica ta, care
este Porunca intaia intru fagaduinte, ca sa-ti fie tie bine» [Matei XV, 4; Marcu VII, 10; A doua Lege,
V, 16 Iesire X, 12 Eclisias] si eel ce graieste rau asupra tatalui sau sau asupra maicii sale, cu moarte
sa se omoare. Deopotriva si catre tatal si catre maica, si ascultarea o a cinstit; §i ocara o a pedepsit.
§i blagoslovenia tatalui intareste casele fiilor, iar blestemul maicii dezradacineaza temeliile. Vedeti
potrivire de legiuiri? Unul este f acatorul si al barbatului si al muierii. Un pamant sunt amandoi. O
Lege amandoura, o inviere. Intocmai si din barbat si din femeie ne-am nascut. §i cu o datorie sunt
datori fii catre amandoi nascatorii. Cum dar tu legiuitor barbat ceri intreaga intelepciune de la
femeie, si tu nu o pazesti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum avand trup asemenea cu al femeii, nu
legiuiesti asemenea? Iar de socotesti relele cele din vremea calcarii de Porunca, a Pacatuit Eva? Dar
a pacatuit si Adam; Pe amandoi i-a amagit sarpele, si nici femeia s-a aflat mai neputincioasa intru a
se amagi, nici barbatul mai tare spre a nu se amagi. Iar de socotesti bunatatile cele din a doua
facere, sa stii ca Hristos pe amandoi i-a mantuit cu Patimirile sale, s-a facut trup pentru barbat?
Dar si pentru femeie. A murit pentru barbat, dar si femeia cu Moartea lui se mantuieste. Poate
socotesti ca a cinstit pe barbat pentru ca s-a nascut din samanta lui David? Ci si din Fecioara
Nascandu-se a cinstit pe femeie. Vor fi zice, amandoi un trup, si trupul eel unul dar trebuie sa aiba
asemanare. Iar Pavel si barbatului ii legiuieste intreaga intelepciune; Cu care chip? «Taina aceasta,
zice, mare este, iar eu zic de Hristos, si de Biserica.» [Efeseni V, 32] Bine este femeia a se rusina de
Hristos, prin rusinarea care arata catre barbatul sau; Bine este si barbatul a nu necinsti Biserica lui
Hristos, prin necinstea ce face muierii sale, curvind cu alta. Asemenea insa si Hrisostom insasi
aceasta o marturiseste intru a cincia Voroava a cei 1 catre Tesaloniceni: Rogu-ma, zice, sa ne pazim
de pacatul acesta. Pentru ca precum noi barbati pedepsim pe muierile noastre, cand isi vand
cinstea lor la altii; Asa si pe noi ne pedepsesc, de nu legile Romanilor, ci Dumnezeu, cand vindem
cinstea muierilor noastre, curvind cu altele. Fiindca si aceasta, adica pacatul barbatilor cu alta,
preacurvie este. Ca preacurvie este nu numai a preacurvi cu altul muierea cea maritata, ci si
barbatul eel insurat preacurvind cu alta. la aminte cu deamaruntul la aceasta ce-ti zic: Nu este
precurvie aceasta numai a pacatui barbatii cei insurati cu straina muiere maritata, ci si aceasta a
pacatui muiere nemaritata, si aceasta intocmai este precurvie. Pentru ca, desi muierea aceea cu care
ar pacatui nu este legata cu barbat, dar eel ce pacatuieste este legat cu muiere. §i pentru aceasta ai
calcat legea, si ai nedreptatit pe insusi trupul tau. Ca pentru ce tu pedepsesti pe muierea ta, macar
si cu barbat slobod de ar curvi? Negresit pentru ca este preacurvie, macar si eel ce a curvit cu
dansa, nu are muiere, ci pentru ca muierea ta este legata cu barbat (cu tine adica). Deci si tu,

70

fiindca esti legat cu muierea cand vei curvi cu muiere sloboda, asemenea preacurvie este si curvia
ta aceasta. Cel ce va lasa, zice Domnul, pe muierea sa, fara cuvant de curvie o face pe ea sa
preacurveasca. Si eel ce ia pe cea lasata, preacurveste. Si de este aceasta asa, au nu preacurveste cu
mult mai vartos eel ce avand muierea sa, pacatuieste cu muiere sloboda? Cu adevarat fiecaruia este
aratat. Si nu numai Grigorie, si Hrisostom, ci si insusi Vasilie nu sufera a urma obiceiul acesta, care
surpa Porunca cea predanisita de Dumnezeu, atat intru alte parti, cat si intru a douasprezecea
hotarare a Iticalelor sale; Zice insa si in canonul sau 35 ca, cand va lasa muierea pe barbatul sau, se
cuvine sa cercetam pentru ce pricina 1-a lasat, si de se va vedea ca muierea fara cuvant si fara
pricina 1-a lasat, barbatul sa fie vrednic de iertare, iar muierea de canon de certare, ca una ce s-a
facut pricina raului. Iar pricina bine cuvantata de despartire intre barbat si intre muiere alta vreuna
nu este, decat curvia, sau preacurvia barbatului si a muierii. Ci si Nearaoa 117 a lui Iustinian ce
este in Cartea 28 a Vasilicalelor titlul 7 randuieste, ca de are barbatul alta muiere, ori in cetatea ce
se afla, ori in casa sa, si pacatuieste cu dansa, iar muierea lui cea legiuita i-ar zice departeza de
aceia, si el nu voieste a se departa, se da voie a se dezlega nunta pentru ravnirea muierii lui celei
legiuite. Din care ravnirea aceasta, unele femei mananca otrava si se omoara, altele isi pierd
mintile, altele se arunca in prapastie, altele alte preanecuvioase fac. Precum pilde ca acestea
urmeaza in toate zilele mai in fiecare cetate si ostrov si sat. Pentru ca, precum mania barbatului
este plina de ravna pentru muierea lui care a preacurvit, precum zice Solomon [Pilde VI, 34] si nu
va cruta in ziua judecatii. Nu va schimba vrajba cu nici o plata de izbavire, nici se va dezlega
mania lui pentru multe daruri. Cu asemenea chip (ca sa nu zic si mai mult) plina de ravna este si
mania, adica inima muierii intru barbatul sau care curveste. Insa insemneaza ca, macar desi
Domnul a iertat a se desparti barbatii de muierile lor pentru cuvantul curviei, adica al precurviei;
Arhiereii insa nu se cuvine a le da voie de a se si insoti ei cu alte fete. Ci sa-i lase asa osebiti ii
indelungata vreme, pana ce partea cea vinovata se va cai, si va cadea smerindu-se catre partea
nevinovata, si va fagadui de aid inainte sa-i pazeasca cinstea, si asa iarasi sa se uneasca. Pentru ca
si Domnul n-a iertat a se desparti asa prost pentru singura preacurvia; ci chiar si dupa intaiul
cuvant pentru ravna, care urmeaza din o preacurvie ca aceasta, si pentru uciderea ce poate urma
din ravna aceasta. Iar dupa al doilea cuvant, si pentru amestecarea si stricarea neamurilor care
urmeaza din aceasta preacurvie, precum zice Teologul Grigorie. Drept aceea dupa zisa lui Zonara
in talcuirea Canonului 9 si 11 ale marelui Vasilie, nu este silit barbatul, daca nu voieste, spre a o
avea pe preacurva muierea sa, ci de va voi, fara a gresi o are pe ea, si impreuna locuieste cu ea. Si
ce zic fara a gresi! Laudat si preaintelept este barbatul acela, care insi va primi iarasi pe muierea sa,
si dupa ce a curvit (insa cu fagaduinta a nu mai gresi) pentru doua pricini. Mai intai pentru
dragostea si milostivirea ce arata catre trupul sau, zic adica catre muierea sa. Urmand insusi
Stapanului a toate Dumnezeu, care si preacurva fiind mai-nainte firea omeneasca, si curvind cu
idolii, a primit a o face mireasa a sa, prin intrupeasca iconomie, si a o mantui prin pocainta si prin
unirea cea cu sine. Si precum insusire este a unui barbat intelept ca ranindu-se vreun madular, sa
nu-1 taie de la sine, ci sa se sileasca a-1 vindeca; Asa de intelept barbat insusire este, ca gresind
madularul sau, adica muierea, sa nu o desparta, ci mai vartos sa se sileasca a o indrepta prin
pocainta si intoarcere. Si al doilea, pentru ca necuratia cea de acest fel urmata intre barbat si intre
muiere, dupa departarea lui Dumnezeu, si din pricina pacatelor celor mai dinainte a urmat. (Si
cerceteaza-si fiecare fiinta sa, si va gasi cuvantul nostru adevarat.) Drept aceea amandoua partile se
cuvine a suferi unul pe altul, si nu a se desparti. Ca daca Apostolul zice barbatul credincios se
cuvine a locui impreuna cu necredincioasa femeie, si altminteri, femeia credincioasa, cu barbatul
necredincios, pentru nadejdea mantuirii amandoura, «Ca ce stii, barbate, de vei mantui pe femeie,
si ce stii femeie, de-ti vei mantui barbatul?» [1 Corinteni VII, 16]. Cu cat mai vartos se cuvine
impreuna a locui, si a nu se desparti unul de altul, macar si curvie de ar urma, de vreme ce nu-i
desparte nici paganatatea cea rea decat toate pacatele? Si acestea ce am zis pentru barbat, se inteleg

71

asemenea si pentru femeie. Iar de zice Parimiastul «Barbatul ce-si tine pe muiere preacurva este
fara de minte si necredincios»[Pilde XVIII, 23]; Zicerea aceasta este a asprimii si a nemilostivirii
legii celei vechi, si nu a blandetii si a bunatatii Legii celei bune a Evangheliei. Iar mai vartos si
insusi Scriptura cea veche, cu gura Proorocului Maleahi zice «Pe femeia tineretii tale sa nu o lepezi,
ci daca urandu-o o vei departa, paganatatea va acoperi gandurile tale, zice Domnul a tot Tiitorul»
[Maleahi II, 15, 16]. Iar daca pana in star sit, nu este chip, nici vreo mestesugire, a se uni de aid
inainte barbatul si femeia, partea cea nevinovata de mare nevoie poate a doua oara a se casatori,
dar nu candva si partea aceea ce a curvit, si s-a facut pricinuitoare acestei despartiri. Ca in loc de
cantarile si lumestile nunti a doua, se cade mai mult a se tangui §i a plange pentru pacatul sau, si in
intunericul intristarii, si a vaduvei celei vii a se afla, ca pe care Dumnezeu i-a impreunat ea i-a
despartit. Ce zic? Si paguba din averile sale se cade sa sufere partea aceea, care s-a facut pridna
despartirii, precum legile imparatesti poruncesc, dupa Hrisostom (cuvant la zicere, femeia s-a legat
cu lege si celelalte). Iar a nu se casatori a doua oara partea ce a preacurvit dintre amandoua, se
incheie din Nearaua 48 a lui Leon. Ca porunceste aceasta, ca barbatul muierii celei ce a precurvit,
sa ia zestre ei, iar pe preacurva sa se bage in manastire, si sa fie silita si nevrand a se calugari. Iar
cate lucruri are mai multe decat zestrea sa, sa le imparta copii sai si manastirea sa. Sau de nu va fi
avand copii, sa le ia nascatorii si rudele sale. Iar Neara 117 a lui Iustinian porunceste ca daca
barbatul muierii celei ce pentru preacurvie se pazeste in manastire, va muri in vremea a doi ani,
mai-nainte de a o lua iar, ea sa se calugareasca (si sa nu se casatoreasca a doua oara adica). Iar cum
ca este iertat a-si lua barbatul iarasi pe muierea sa ce a preacurvit, sunt martori, despre o parte
Armenpolul (Cartea a 6-ea titlul 2) iar despre alta parte Sfintitul Fotie (Cap 2 titlul 1) zicand:
Nearaoa 134 a lui Iustinian (pusa in cartea 28 a Vasilicalelor, dupa Valsamon) randuieste, ca, poate
barbatul a lua iarasi pe muierea sa ce a precurvit in vremea a doi ani, dupa ce a preacurvit, si s-a
osandit a se baga in manastire pentru preacurvie, si a locui impreuna cu ea are toata stapanirea si
voia, fara a se teme cat de putin de vreo primejdie pentru aceasta, si fara a se vatama nunta de
facutul pacat de despartire. Aceasta si marele Vasilie sfatuind indeamna sa se milostiveasca
barbatul daca se va pocai si se va indrepta muierea sa, si sa o ia iarasi, ca pe un madular al sau. Dar
si Canonul 93 al Soborului 6 iarta, de va voi Ostasul sa-si ia iarasi pe femeia sa, macar de ar fi luat-
o altul, pentru indelungata lui instrainare. Asemenea si Canonul 8 al celui din Neocezareea se vede
ca iarta pe Preotul, de va voi, a vietui impreuna cu muierea sa ce ar fi pacatuit, insa sa se
cateriseasca. Insemneaza insa, ca nu poate fiestecine a porni para pentru preacurvie, ci numai and
fete randuite, si acestea sa fie prea de aproape ale muierii. Adica tata, frate, unchi de pe tata, si
unchi de pe maica; Iar mai cu deosebire si mai mult decat toti barbatul ei. Insa pana nu se dezleaga
nunta, altcineva nu se iarta a porni acest fel de para, decat singur barbatul muierii, prin dnd
martori, marturisind ei in frica lui Dumnezeu, ca, o a vazut fatis preacurvind. Si se porneste para
cea pentru preacurvie in curgere de dnd ani, si nu in mai multi. Armenopul Cartea 1 Titlul 3. Pe
langa toate acesta insa se cuvine a se sti de toti, ca legile politicesti si imparatesti nidodata iarta
barbatilor a-si omori muierile, chiar de le-ar si prinde preacurvind. Pentru aceasta prea rau fac cei
ce omoara, sau pe femeile lor, sau pe surori, si pe fete si pe rudenii, pentru ca au curvit sau au
preacurvit. Ded fiindca din toate acestea ce am zis se intelege ca, nu se cuvine a se desparti
barbatul de femeie, sau femeia de barbat, pentru aceasta este de nevoie a suferi o parte pe alta,
dupa Teologul Grigorie. Si atat femeia se cade a suferi pe barbat, macar de o ocareste, macar de o
bate, macar de cheltuieste zestrea ei, sau altceva de-i face, cat si barbatul pe femeie, macar desi se
indraceste, dupa Canonul 4 al lui Timotei, macar alte metehne de ar patimi, si neputinta de ar
avea, dupa Hrisostom (in cuvantul la zicerea: muierea s-a legat cu lege si celelalte) macar desi
legile imparatesti si cele dinafara, pentru multe pridni iarta a se desparti barbatul de muiere si
muierea de barbat, dar Hrisostom (in acelasi) impotrivindu-se lor, zice, ca nu are a ne judeca
Dumnezeu dupa legile acestea, d dupa legile cele ce insusi le-a legiuit despre nunta. „0 singura

72

tAlcuire

Fiindca si Domnul a poruncit in Evanghelie, ca oricare isi va lasa muierea sa, fara
cuv ant de curvie, o face pe ea sa precurveasca [Matei V, 32; XIX, 7]. Si oricare va lua pe
cea lasata, preacurveste. Pentru aceasta si Dumnezeiestii Apostoli urmand randuirii
Domnului, zic intru acest Canon al lor: oricare mirean isi va desparti muierea sa fara
cuvant de curvie, adica de preacurvie (ca Evanghelistul in loc de preacurvie aici, curvie
a inteles. Si vezi despre aceasta Canonul al 4-lea al sfantului Grigorie Nisis) si va lua pe
alta sloboda de nunta, sa se afuriseasca, asijderea sa se afuriseasca, si daca, dupa ce se
va desparti de muierea sa fara de cuvant de curvie, va lua pe alta muiere despartita
fiind si aceea de barbatul sau, fara cuvant de curvie, adica de preacurvie. Acestea insa
ce le-am zis pentru barbat, trebuie a se intelege si pentru muierea aceea, ce-si va lasa pe
barbatul sau, fara cuvant de curvie, si va lua pe altul. Iar oricare barbat, sau muiere,
despartindu-se fara pricina binecuvantata, si se vor casatori al doilea ca niste
preacurvari se cuvine a se canonisi sapte ani cu neimpartasirea, dupa Canonul 87 al
Soborului 6, Canon 20 al celui din Anghira si 77 si 37 al marelui Vasilie. Citeste si
Canonul 113 al celui din Cartagina care hotaraste, ca daca barbatul si muierea se vor
desparti fara de curvie, ori trebuie sa ramana vaduvind, ori sa se impace, si sa se
uneasca, precum aceasta o zice si Apostolul Pavel in cea 1 catre Corinteni Cap. VII stih
11.

CANON 49

Daca vreun Episcop, sau Presbiter dupa randuirea Domnului nu ar Boteza in
Tatal, si in Fiul, si in Sfantul Duh. Ci in trei fara de inceput sau in trei fii, sau in trei
mangaietori, sa se cateriseasca. [Matei XXVIII, 19]

tAlcuire

Cand a trimis Domnul pe Ucenicii sai la propovaduirea Evangheliei, le-au zis:
„Megand invatati pe toate neamurile, Botezandu-i pe ei, in Numele Tatalui, si al Fiului,
si al Sfantului Duh. Deci Apostolescul acesta Canon randuieste, ca oricare Episcop, sau
Presbiter nu va Boteza cu chipul acesta, dupa porunca aceasta a Domnului, ci in trei
fara de inceput, si in trei fii, si in trei mangaietori, sa se cateriseasca. Fiindca oarecare
eretici, hulind pe Sfanta Treime, cu un chip ca aceasta se boteza. Iar Biserica celor
Drepslavitori, un fara de inceput au luat a zice pe Tatal, pentru ca este fara de cauza si
nenascut. Macar desi Fiul fara de inceput se zice dupa Hronicescul inceput, precum
Teologhiseste Teologul Grigorie. Asisderea si Duhul eel Sfant, dar nu si dupa cauza si
dupa firescul inceput. Ca aceasta insusire a singur Tatalui este. Si un Fiu pentru
negraita Nastere. Si un Mangaietor, pe Duhul eel Sfant pentru purcederea sa cea mai
presus de cuvant din singur Tatal. Insemneaza insa ca toate Canoanele Apostolilor care

pricina binecuvantata despartire este cea randuita de legi, dupa imparatii Leon si Constantin, cand
o parte cand o parte vrajmasuieste viata celeilalte. (Titlul 13 din alegerea legilor) se despart inca
dupa dreptul cuvant, cand o fata este drept slavitoare, iar cealalta ereticeasca, dupa Canonul 72 al
Soborului 6. Cand sunt rudenii din sange, sau din cuscrie, dupa eel 54 al aceluiasi; sau din botez
dupa eel 53 al aceluiasi. Si cand stapanul lor (adica de sunt robi) n-ar voi a se invoi la nunta lor,
dupa eel 40, 41 si 42 ale marelui Vasilie. Iar forma cartii de despartire vezi-o la sfarsitul cartii.

73

pomenesc despre Botez, numai de Episcop si Presbiteri fac pomenire, fiindca numai lor
le este iertat a Boteza, nu si Diaconilor, si altor oarecarora Clerici.

CANON 50

Daca vreun Episcop, sau Presbiter nu va savarsi trei afundari ale unei Taine, ci
o afundare, care se da intru Moartea Domnului, sa se cateriseasca. Ca nu a zis
Domnul intru Moartea mea botezati. «Ci mergand, invatati pe toate neamurile,
botezandu-i pe ei in Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh» [Matei
XXVIII, 19]. [Sobor 2: 7]

tAlcuire

Trei sunt prea de nevoie, si cu adevarat cu totul neaparate la Taina sfantului
Botez. Apa sfintita; Afundare in apa si scoaterea intreite; si chiemarea a catetrele
Ipostasurile cele mai presus de Dumnezei. In Canonul 49 eel mai de sus Dumnezeiestii
Apostoli despre cele trei chemari au poruncit si au invatat, care nume sa zicem, si cu ce
randuiala. Iar intru acest al 8-lea randuiesc dupa urmare despre cele trei afundari si
scoateri din apa. De vreme ce, precum am zis, sunt de nevoie 77 dupa cele ce chiar se zic

77 Dogma careia nu i se poate zice impotriva a dreptslavitoarei noastre credinte este, ca moartea lui
Iisus Hristos a statut un mijloc de nevoie pentru mantuirea a tot neamului omenesc, si pentru
impacarea omului cu Dumnezeu. Pentru ca fara de aceasta cu neputinta era a se impaca omul cu
Dumnezeu, ci ar fi fost de nevoie sa ramana in veacuri vrajmas al lui ne impacat. Si aceasta
inseamnandu-o Pavel zicea: «Vrajmasi fiind noi, ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului
sau» [Romani V, 10]. Drept aceea si pentru a se lucra totdeauna pomenirea negraitei acesteia faceri
de bine a lui Dumnezeu catre om, si pentru a se lucra de aid inainte totdeauna mantuirea
oamenilor prin moartea acestuia, atat insusi eel ce cu Trupul a suferit moartea aceasta, si
Incepatorul mantuirii noastre Domnul, cat si Dumnezeiestii sai Ucenici, si toti purtatorii de
Dumnezeu Parinti au randuit, ca de nevoie si neaparat la toata Taina sa se f aca inchipuirea mortii
lui, si la toata sfintita lucrare si sfintenia Bisericii noastre; Dar dupa mai deosebitul tip, inchipuirea
stapanestii morti, la Taina Botezului se lucreaza, prin cele trei afundari ce intru dansa se savarsesc.
Am zis dupa deosebitul tip, fiindca la toate celelalte, dinafara de om se face inchipuirea stapanestii
morti; Iar la sfantul Botez, insusi omul intru sinesi lucreaza pe moartea Domnului. Adica insusi eel
ce se Boteaza cu inchipuire moare, si impreuna se ingroapa cu Iisus in apa Botezului. §i martor la
aceasta este insusi Apostolul Pavel zicand: «Cati in Hristos ne-am Botezat, intru moartea lui ne-am
Botezat, asadar impreuna ne-am ingropat cu dansul prin Botez intru moarte.» [Romani VI, 4] Deci
pentru ca sa se faca intru noi asemanarea mortii lui Hristos; §i a ingroparii sale celei de trei zile, de
nevoie se cuvine sa se faca cele trei afundari. Iar alminteri este cu neputinta. §i asculta cat este
conglasuita cu Dumnezeiasca Scriptura, si cu Canoanele Apostolilor, si predanisirea Parintilor cea
despre nevoia cea neaparata a afundarilor, ca acolo si Sfantul Dionisie Areopagitul invatatorul
tainelor Contemporanul (eel de o vreme) cu sfintii Apostoli cu obisnuita sa preaslavita graire
acestea le Teologhiseste. Deci are eel ce cu sfintenie se Boteaza, pe Simboliceasca invatatura ce
Tainic il povatuieste, ca cu cele trei afundari in apa, pe Domneasca incepatoare moarte a ingroparii
celei de trei zile si de trei nopti a lui Hristos Datatoruluide viata sa o urmeze; Si iarasi, osebit intr-
acea de tot acoperire ce prin apa s-a luat spre inchipuirea mortii; Si a ingroparii celui pururea
vecuitor; Si aiurea, de trei ori pe (Catehumeni) adica, Ierarhul il boteaza impreuna cu cele trei
afundari si scoateri, glasuind asupra celui ce se boteaza pe intreitul Ipostas al Dumnezeiestii
fericiri. A sfantului Chiril Ierusalimleanului, in cuvintele cele Catehisitoare. A sfantului Atanasie

74

celui mul patimitor la talcuirea Apostolestii ziceri; Impreuna saditii ne-am facut cu asemanarea
mortii lui (Hristos adica). A sfantului Grigorie Nissis in eel Catehiticesc. A lui Hrisostom (in
voroava 24 la loan) unde zice: „Care este cuvantul Botezului? Dumnezeiestii inchipuiri se
savarsesc intru el, mormant, si omorare, si inviere, si viata. Si toate acestea impreuna se fac. Cad,
ca intr-un mormant aflandu-se capetele noastre in apa, omul eel vechi se ingroapa, si afundandu-se
jos se ascunde tot de odata. Apoi iarasi iesind noi, eel nou se ridica iarasi.” Si iarasi (in voroava 40
la cea 1 catre Corinteni) si a ne boteza si a ne afunda, apoi iarasi a iesi din apa. Este inchipuirea
pogorarii lui in iad, si iesirii de acolo. Pentru aceasta si mormant pe botez il numeste Pavel, zicand:
«Impreuna ne-am ingropat cu el prin Botez» Si iarasi ceea ce este mitra la prune, aceea este
Credinciosului apa. Ca in apa se plasmuieste si se inchipuieste. Si loan Damaschin, prin cele trei
afundari, botezul insemneaza pe cele trei zile ale ingroparii Domnului.” Dar ce aduc spre marturie
pe Parintii nostri cei vechi catre intarirea neapararii afundarilor celor intru botez? Citeasca cela ce
voieste pe inteleptul barbat Corderie Teologul Latinilor, si-1 va vedea pe el in cuvantul lui eel
despre Botez, cum surpa pe socoteala cea rea a lui Toma Achinatul, care slaveste ca ar fi lucru
adiafor, de a se face botezul ori in trei afundari, ori nu; Si cum hotaraste a se pazi cu neschimbare
cele trei afundari in trei iesiri, dupa randuiala botezului al rasaritenestii noastre Biserici. Dar si
insusi numele Colimvitrilor (adica scaldatorilor) intru care se botezau, si se scaldau cei ce se
botezau, singur prin sinesi poate a dovedi nevoia afundarilor, fara de multe alte dovezi. Se afla
scrisa si in Lexiconul Frantiscului Pivatu, ca sfantul Oton prin trei afundari Boteza, temandu-se,
insa, zice ca nu cumva Latinii stricand Apostolestile legiuiri cele randuite asupra Botezului, sa-si
pricinuiasca lorusi ocara au poruncit sa-si faca Colimvitre din marmura, si sa-si statorniceasca in
launtru in Biserici, mai-nainte fiind decat fata pamantului ca un cot, pentru ca sa poata intr-insele
cu lesnire afunda pruncii botezandu-se. Drept aceea si in Biserica sfantului Marcu din Venetia si
pana astazi se afla o Colimvitra ca aceasta spre rusinarea Papistilor. Inca si Papa Pelaghie intru un
glas cu acesta hotaraste: Ca, neaparat trebuie ca cele trei afundari la sfantul Botez. Deci din toate
aceste zise ce incheiere urmeaza? Aceasta adica. De vreme ce cele trei afundari si iesirile sunt de
nevoie intru Botez, pentru a se inchipui prin ele Moartea cea de trei zile si de trei nopti si
Ingroparea, si Invierea Mantuitorului, cu care se da de la Dumnezeu oamenilor mantuirea, si
lasarea pacatelor, si impacarea cu Dumnezeu; Apoi dar stropirea apusenilor lipsita fiind de
afundari si de scoateri, prin urmare este lipsita si de inchipuirea mortii celei de trei zile si de trei
nopti si a Ingroparii, si a Invierii Domnului. Iar daca de acestea, aratat este si marturisit, ca este
lipsita si de tot Darul, si sfintenia, si lasarea pacatelor. Iar de se impotrivesc Latinii zicand, ca
stropirea lor prin cele trei chemari ale Sfintei Treimi este datatoare de sfintenie si de Dar, invata-se,
ca Botezul nu se savarseste prin singure chemarile cele ale Sfintei Treimi, ci are trebuinta neaparat
de inchipuirea Mortii, si a Ingroparii, si a Invierii Domnului. Ca nici singura Credinta cea in
Treime mantuieste pe eel ce se Boteaza, ci impreuna cu dansa de nevoie este si credinta cea intru
Moartea lui Hristos, si asa prin amandoua intru aceasta in mantuire si in fericire. Ca zice marele
Vasilie: In trei afundari, si in trei chemari, Taina Botezului se savarseste, ca si chipul Mortii (lui) sa
se inchipuiasca si cu predanisirea cunostintei de Dumnezeu sa ne luminam la suflet cei ce ne
Botezam. Insemneaza insa, ca, precum zicem ca botezul apusenilor este ereticesc si neprimit,
pentru cele ce s-au zis, asa se cade si noi dreptslavitorii sa luam aminte bine la al nostru a nu se
face in ligheanuri si in covatele intru care abia se afunda parte din picioarele copiilor ce se boteaza.
Pentru aceasta, de vreme ce mustram pe apuseni ca au stricat Apostolescul Botez, apoi se cade si
noi Dreptslavitorii sa luam aminte bine la al nostru, a nu se face in ligheanuri si in scafe, in care
abia sa se afunde o particica din picioarele pruncilor ce se boteaza; Las a zice, ca de multe ori sunt
crapate si scafele acelea, ori se rastoarna si se varsa sfanta apa. Pentru aceasta se cuvine, de vreme
ce mustram pe Latini sa pazim pe al nostru Botez neprimejduit si neprihanit. Si dupa aceasta
precum si pentru toate celelalte purtare de grija si datorie sta asupra Pastorilor sufletelor (adica a

75

de nevoie, si intaritoare ale adevaratului si dreptslavitorului botez. §i fara de acestea,
nu numai nu se savarseste botezul, ci cu totul nici poate a se numi botez. Caci daca,
vaptizo va sa zica afund, din cele trei pogorari in apa, adica din cele trei afundari, sau
Vaptismata (/?ct7racr//ara adica afundari) si Vaptisma adica botez se numeste, si nu de
la altceva. Dar sa vedem si ce anume randuiesc Apostolii. Oricare Episcop, sau
Presbiter intru o Taina a Botezului, nu va savarsi trei afundari, ci o singura afundare
numai, care s-ar face ca si cand intru Moartea Domnului, sa se cateriseasca. (Vezi
Apostolescul aceasta Canon ce profeticeste surpa pe Evnomie, care el intai a nascocit pe
o afundare in Botez, dar poate si alti eretici o faceau aceasta in vremea sfintilor
Apostoli.) Fiindca nu a zis Domnul noua Apostolilor sai, cand ne-a trimis la
propovaduire, intru moartea mea botezati. Nu; ci ne-a zis: „Mergand invatati toate
neamurile, botezandu-i pe ei in Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh. Adica
botezatii pe ei in trei afundari si scoateri, si la fiecare afundare, un fiecare nume al
sfintei Treimi sa-1 ziceti. Caci cu o afundare si scoatere, nici Moartea de trei zile si trei
nopti a Mantuitorului cu intelegere se arata, nici taina si cunostinta de Dumnezeu a
sfintei Treimi cu deplinire se descopera. Drept aceea si Botezul eel de acest fel, ca unul
ce este pustiu si de Teologie si de intrupeasca iconomie, este prea paganesc si prea
rauslavitor. Iar cu acele trei afundari si scoateri, si Credinta cea intru sfanta Treime
luminat se vesteste, si Moartea cea de trei zile si trei nopti, si Ingroparea, si Invierea
Mantuitorului totodata se inchipuieste. §i dupa urmare, prin acestea Botezul nostru
tine impreuna intru sine pe cele mai intai doua Dogme ale Dreptslavitoarei Credintei
noastre, a Teologiei zic, a Treimii celei de Viata facatoare, si a intrupestii Iconomii a lui
Dumnezeu Cuvantului.

CANON 51

Daca vreun Episcop, sau Presbiter sau Diacon sau oricare din catalogul eel
Ieraticesc de nunta, si de carnuri, si de vin, nu pentru nevointa ci pentru uraciune s-
ar departa, uitand, ca sunt bune foarte, si ca barbat si femeie a facut Dumnezeu pe
om, ci hulind ar cleveti pe faptura, ori indrepteaza-se, ori cateriseasca-se, si de la
Biserica leapada-se, asisderea si mireanul. [Aposto: 50; Sobor 6: 13; Ang: 14; Gan: 1, 9,
14, 21; Vasilie: 86]

tAlcuire

De vreme ce toate sunt curate celor curati cu stiinta, si toata zidirea lui Dumnezeu
este buna, si nimic este de lepadat primindu-se cu multumire, precum osebit zice
Pavel: §i nici una este spurcata, sau necurata dupa a sa fire si estime [Tit 1: 15; 1
Timotei 4:4; Romani 14: 14]. Pentru aceasta si Dumnezeiestii Apostoli in Canonul lor
acesta Obsteste hotarasc, ca oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau macar de ar
fi catalogul Iereilor, sau al Clericilor, uitand ca toate cate a facut Dumnezeu sunt bune
foarte [Facere 1]. §i ca Dumnezeu a facut pe om barbat si femeie, s-ar departa de nunta,
si de mancarea carnii, si de bautura vinului, nu pentru nevointa, si infranarea

Arhiereilor, si a Iereilor) noi insa, facem lucrul Pandarului, si strigam dand stire. Iar ei iee (sa ia)
aminte de datoriile lorusi, ca unii ce au a da si cuvant.

76

trupului 78 , ci pentru ca se ingretaluieste de acestea, si cu chipul acesta huleste si
cleveteste pe faptura lui Dumnezeu, ca este necurata si rea, unul ca acesta, zic, ori sa se

78 Atat din Canonul acest Apostolesc, cat si din eel 14 al Soborului din Anghira, urmeaza cu
intelegere dreapta si prea adevarata, ca oarecare, si Episcopi, si Presbiteri, si Diaconi, care nefiind
monahi, si in vremea de atunci si acum, din voia lor nu mancau carne, nici mananca. Nu pentru
ingretosare sau pentru alta oarecare ereticeasca rea socoteala. Nicidecum (ca aceasta insusire este a
Elinilor, care slaveau ca dobitoacele cele necuvantatoare au suflet cuvantator, pentru aceasta nici
indrazneau a le junghia precum zice Plutarh. Si a Marchianistilor, si de Obste a Maniheilor, dupa
Epifanie. Si Engratistilor, dupa Vasilie. Si a Bogomililor dupa Valsamon), ci pentru infranare
precum zice Canonul acesta, si pentru nevointa trupului. Am zis ca Episcopii si Presbiterii si
Diaconii cei ce nu erau monahi, ca aveau voie a se infrana despre carne sau a o manca. Iar dupa ce
s-au obisnuit in Biserica lui Hristos, acest preaf olositor obicei, a nu se face Episcopi mai-nainte de a
se face monahi (care se adevereaza din cuvintele ce au zis Mitropolitul Cheasariei, si eel al
Halchidonului catre tiitorul locului a lui Papa loan, in Soborul ce s-a facut in vremea Patriarhului
Fotie, zicand asa: „Si la Rasarit daca cineva nu se face monah: Episcop, sau Patriarh nu se face. Si
iarasi in vremea Arhieriei acestuia (lui Fotie adica) multi monahi s-au ales si Clerici, si Simeon al
Tesalonicului (Cap 266) zice, ca Biserica pe cei mai multi din cei ce urmeaza a se face Episcopi mai
intai facandu-i monahi asa ii aseaza Episcopi, vezi si subinsemnarea Apostolescului Canon 80.
Dupa ce obiceiul acesta, zic, a stapanit, nici acestia se cuvine a manca carne (zice pururea
pomenitul Dositei al Ierusalimului in Dodecavivlion foaia 779 adica, Patriarhul catre Patriarhi, si
Arhiereul catre Arhiereim, nu eu) si cati dezleaga afara de cuviinta fac, fiindca pricinuiesc mare
sminteala crestinilor celor prosti si tuturor inca. Pentru aceasta si Chedrino prihanea pe Episcopul
lui Constantin Copronim, adica pe Patriarhul lui, ca din monah s-a facut incununat adica Cleric si
manca carne.” Iar daca Arhiereii dupa Arhiereul si Patriarhul acesta Dositei, nu se cuvine a manca
carne, cu cat mai vartos moanhii? Care pentru trei pricini mai ales se cuvine a se parasi de
mancarea carnii: Intai pentru ca scoposul si sfarsitul monahicestii fagaduinte este intreaga
intelepciune, f ecioria si infranarea si smerirea trupului. Iar mancarea carnii prea ingrasatoare fiind
mai mult decat toate mancarile, dupa urmare se impotriveste intregii intelepciuni si fecioriei, adica
se impotriveste scoposului si sfarsitului acesteia, fiindca zadaraste pe trup, si ridica razboi de
necuviincioase pofte impotriva sufletului. Si daca monahii dupa marele Vasilie se cuvine a
intrebuinta nu dieta cea grasa, ci pe cea putin hranitoare, si daca nici mancarile cele mai dulci nu se
cuvine a le manca, fiindca acestea arata iubire de indulcire, dupa acestasi sfant (vezi mai pe larg la
Canon 71 al acestuiasi), Cum dar ar fi cu cuviinta sa manance carne, care este mai ingrasatoare
decat toate mancarile, si mai hranitoare, si mai indulcitoare? Al doilea nu se cuvine monahii a
manca carne, pentru ca calca acest prea vechi obicei al monahilor, zic pe departarea de mancarea
carnii. Iar cum ca obiceiul eel ca acesta este prea vechi si folositor, si mai-nainte de anii imparatesei
Teofanei, aratat este si din marturia ce am zis mai sus: Ca Copronim a fost cu 150 ani mai-nainte de
Teofana, povesteste inca si Dumnezeiescul Hrisostom (in intaiul cuvant catre Teodor eel cazut) cu
un monah in pustietati aflandu-se, ruga pe eel ce sede impreuna cu el sa mearga sa-i aduca carne
ca sa manance; Iar de nu ar merge (pentru necuviincioasa si oprita cererea lui adica) il ingrozea ca
se va pogori singur in targ. Si aiurea acestasi, povestind obiceiurile Manastirilor de atunci zice:
Acolo toate sunt curate de jumari (adica de putoarea fripturii de carne) si de sangiuri (Tomul 4,
Voroava 14 la 1 catre Timotei foaia 307), Istoriseste si Nichifor Grigoras in Romana Istorie ca,
femeia lui loan Glicheul s-a facut Monahie; si cere ca si barbatul ei sa se faca Monah; iar imparatul
foarte iubindu-1 il oprea; mai ales ca patimind de revmaticali la incheieturile trupului dupa vremi,
era de nevoie a manca carne dupa sf atul doftorilor, iar de s-ar fi facut Monah, aceasta nu i-ar fi mai
fost legiuita si laudata fapta. Inca si Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului, aratat zice ca
mancarea carnii este oprita de al Monahi. (Cuvantul 1 din cele mai de pe urma pentru cei ce

77

sfintenie se linistesc). Iar impartul Nichifor Votaniat facandu-se Monah, dupa ce a pierdut
imparatia, intrebat fiind de oarecine, de sufera cu marime de suflet monahiceasca viata? A raspuns
asa: „Singura departarea de mancarea carnii ma amaraste, iar pentru celelalte putina grija am
(Meletie al Atenei in Bisericeasca Istorie Tom al 2 foaia 414), viata inca a lui loan al scarii zicand ca
sfantul manca toate care fara prihana se potriveau epanghelmei, aceasta adevereste. Vezi si la
Everghetinos: foaia 425. Dar ce aduc marturii de la oameni? Cand insusi Doamna Nascatoare de
Dumnezeu a marturisit, cat de veche si folositoare de suflet este departarea de mancarea carnii,
poruncind prin facerea de minuni catre preasfantul acela Dositei, inca copil fiind, pe langa altele, si
sa nu manance carne, precum aceasta o povesteste inteleptul ava Dorotei, insa pecete acestor zise
fie Canonul, 34 al sfantului Nichifor marturisitorului. Ce zice aratat acestea „Daca vreun Monah va
lepada sfantul chip va manca carne, si va lua muiere, unul ca acela de nu se va pocai, trebuie sa se
anatematiseasca, ori cu sila imbracandu-se in chipul monahicesc sa se inchida inlauntru in
monastire. Scrie inca si Teofilact al Bulgariei impotriva monahilor Latini, prihanindu-i ca manca
zama carnii, si dupa urmare leapada mancarea carnii de la Monahi ca una ce se face nu dupa
cuviinta. Zice inca si sfantul Meletie marturisitorul in Alfavitarul sau, ca toti adica si mirenii si
Monahii sunt datori a pazi Poruncile lui Dumnezeu; Iar Monahii mai cu osebire trebuie a avea
feciorie, fugirea de lume, si lepadare de mancarea carnii, zicand asa: „Toti suntem datori a pazi
Poruncile Ziditorului. Singura aceasta mai cu osebire se adauga Monahilor; Acestasi pot numai sa
o produca Stapanului; Fecioria adica, fugirea de lucrurile lumesti, departare de mancarea carnii, si
stramtorarea si necazul. Iar al treilea si mai pe urma nu se cade Monahii a manca carne de nu atat
pentru impiedicare catre pravatul si sfarsitul monahicestii vieti, desi nu ca este impotriva
predanisirii celei vechi a Bisericii si a Parintilor, ci macar pentru sminteala ce pricinuieste in inimile
celor multi. Monahii mananca carne. Aceasta este o propunere care din singur auzul se face
impiedicare multora. Cad atat Apostolul Pavel despre o parte zice, nu voi manca carne in veac ca
sa nu smintesc pe fratele meu; si iarasi: Bine este a nu manca carene si a nu bea vin, nici a face
aceea intru care fratele tau se poticneste, sau se sminteste, sau slaveste. Cand si Avva Pimen despre
alta: Aflandu-se oarecand la o masa ce avea bucate de carne n-a venit sa manance, zicand, ca
aceasta o face spre a nu pricinui sminteala crestinilor celor de acolo. Iar de pun inainte Monahii
nostri cei ce mananca carne, pentru a scapa de mustrarea stiintei lor, ca si marele Vasilie zice
(asezamant 26) ca s-au iertat de catre parinti a se pune in buruieni sau in legume o bucatica de
slanina, si ca si Pahomie hranea porci in manastire, si Simeon noul Teolog hranea porumbi. Invata-
se unii ca acestia, ca pricinuitoarele acestea cuvinte, asemenea le propun si monahii Latinilor. Insa
marele Vasilie, zicand ca s-a iertat aceasta de catre parintii cei de pe langa marea neagra nevoitori,
a f ost de nevoie pentru ca in partile acelea untdelemn nu se afla, si pentru ca urma boala intre frati
din mancarea cea cu totul neunsa, al doilea si pentru ca atat de putin se pune incat nici o indulcire
pricinuia, ca nici cat de putin se prajea, dupa cuvantul sfantului. Ca acea putina parte intr-atata
multime de apa, sau de s-ar fi intamplat in legume de mancare fiind aruncata nu este prihanire de
desfatare, ci infranare de nevoitori cu adevarat. (pag 50 verso) Si al patrulea ca desi o zice aceasta
marele Vasilie. Cu aceasta nu iarta mancarea carnii ci inca din impotriva cu totul leapada dieta cea
grasa, precum am zis, si mancarile cele drese, si mai dulci, iubire de dezmierdare le numeste.
Lauda insa pe mancarea ceea ce are putina hrana, si mancarile cele mai proaste, si mai lesne
dobandite, precum este untdelemnul (sau uleiul) si vinul, si legumele si cele de asemenea. Iar catre
zisa santului Pahomie, si a sfantului Simeon trebuie a zice, ca acestea le hranea mai intai pentru
straini, si al doilea pentru monahii cei bolnavi; dupa Dositei. Precum si bai aveau prin Manastiri
pentru bolnavi. Ci si acum de se bolnaveste vreun monah in primejdii de moarte si va lua porunca
de la doctor sa manance carne, nu se osandeste mancand, ca o intrebuinteaza ca pe o doctorie, si
nu spre indulcirea si lacomia pantecelui. Iar de va zice cineva ca Soborul eel din Gangra in
Canonul al 2-lea al sau anatematiseste pe eel ce osandeste pe eel ce mananca carne; Se stie ca

78

indrepteze si sa se invete a nu le ingretalui, si a nu-si intoarce despre acestea, socotind,
ca nici nunta si impreunarea cu muierea cea dupa lege este vatamatoare, nici carnurile,
nici vinul, ci intrebuintarea cea rea a acestora. Pentru ca de ar fi fost rele si
vatamatoare, nu s-ar fi facut de Dumnezeu, care din fire este bun. Iar de nu se va
indrepta, sa se cateriseasca, si indata sa se desparta si de la Biserica. Asisderea inca si
oricare mirean s-ar ingretalui de acestea, sa se afuriseasca.

CANON 52

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, pe eel ce se intoarce de la pacat nu il
primeste, ci il leapada, sa se cateriseasca. Ca mahneste pe Hristos, Cel ce a zis:
«Bucurie se face in Cer pentru un pacatos ce se pocaieste» [Matei XVIII, 12;Luca XV,
7]. [Cart: 53, 72]

tAlcuire

Zice Domnul «Pe eel ce vine catre mine, nu-1 voi scoate afara» [loan VI, 37].
Pentru aceasta si Dumnezeiestii Apostoli, in Canonul acesta randuiesc: „Ca oricare
Episcop, sau Presbiter, nu-1 primeste pe eel ce se intoarce de la pacat si se pocaieste, ci
il leapada, si il goneste pe le de la sine, ca Navat acela, ingreteluindu-se de dansul,
oarecum, si intorcandu-si fata sa pentru pacatele lui, sa se cateriseasca. Pentru ca cu
aceasta ce face mahneste pe Hristos, care a zis, «Bucurie se face in Cer, adica Ingerilor

acestasi Sobor se dezvinovateste iarasi prin Canonul 21 al sau, ca aceasta o au zis nu pentru cei ce
nu mananca carne, nu pentru nevointa si infranare, ci pentru mandrie, sau si pentru ingretosare; si
adauga zicand „Noi si infranarea ceea ce se face cu cucernicie si cu cinstire de Dumnezeu o
primim. Iar fiindca oarecare eretici numiti engratevte (adica infranati) care se ingretosau de carnuri
si nu la mancau, ne pun inainte aceasta, ca pentru ce nu mancam si noi carnea tuturor
dobitoacelor, raspunde marele Vasilie catre dansii zicand: Canon 86 ca dupa socoteala, la noi toate
carnurile ca niste buruieni si ierburi se socotesc, precum a zis Dumnezeu; «Ca niste buruieni sau
ierburi v-am dat voua pe toate» [Facere IX, 3]. Iar dupa deslusirea folosirii, precum nu mancam de
obste toate ierburile, ci numai cele nevatamatoare si folositoare. Asa nici toate carnurile mancam, ci
numai cele nevatamatoare si trebnice, la sanatatea trupului. Pentru ca buruiana este si cucuta, si
matraguna. Carne este si cea a vulturului, si cea a cainelui, ci precum nu mananca vreun intelept
cucuta si matraguna fiind otravitoare si aducatoare de moarte; Asa asemenea nu va manca cineva
carne de caine sau de vultur (sau de altele ca acestea) fiindca sunt si vatamatoare la sanatate si
netinnite la gust. Afara numai de s-ar afla o mare nevoie si foamete. Ca atunci, si caine, si vultur de
ar manca, nu pacatuieste. Fiindca acestea nu sunt oprite de Scriptura noua. Ca Apostolii, la Fapte
(Cap XV, 29) au oprit numai a nu manca cineva cele jertfite idolilor, si sangele, si sugrumat, iar in
Canonul 63 asemenea a oprit a nu manca cineva cele prinse de fiara, mortaciune si sange. Iar de ar
sta cineva impotriva zicand: Ca cainele, si vulturul in scriptura veche se numesc necurate.
Raspundem: Ca nu pentru ca sunt gretoase si uracioase se numesc asa, ca nimic este spurcat si
necurat in firea sa. Ci se numesc asa pentru trei pricini: Intai si mai de temei pricina este, precum
mai sus a talcuit marele Vasilie, ca toate cele necurate sunt vatamatoare sanatatii trupului, inca si
doctorii insisi aceasta o adevereaza. A doua, pentru ca asa se socotesc de cei mai multi oameni,
dupa Procopie. Si a treia, pentru a nu se inchina lor iudeii ca unor dumnezei, dupa Teodorit. Drept
aceea iubind Dumnezeu sanatatea trupului nostru, si vrand a ne face sa nu le mancam, le-au numit
necurate, ca si de la insusi numele sa le uram si sa ne ferim de ele.

79

celor ce sunt in Cer, pentru un pacatos care se pocaieste de pacatele sale cele mai
dinainte» [Luca XV, 7]. §i de vreme ce insusi Domnul iarasi a zis, «N-am venit sa chem
pe cei drepti ci pe cei pacatosi la pocainta» [Matei IX, 13]; Ararat este, ca eel ce nu
primeste pe cei pacatosi, se impotriveste si face impotriva lui Hristos. Iar eel ce se
impotriveste lui Hristos, nu este ucenic al lui. Iar nefiind ucenic al lui, nici vrednic este
a avea Preotie. Caci cum poate a o avea, si a fi primit lui Hristos? Cei ce s-a facut pe
sinesi potrivnic lui Hristos, si se impotriveste Voii lui?”

CANON 53

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon in zile de sarbatoare nu se
impartaseste din carnuri si din vin, ingretosandu-se, si nu pentru infranare, sa se
cateriseasca. Ca unul ce-si are vatamata stiinta, si s-a facut pricinuitor multora de
sminteala. [Apostol: 51; Angirei: 14; Gangra: 1, 9, 14, 18; Vasilie: 86]

tAlcuire

§i Canonul acesta asemenea cu eel al 18-lea randuieste ca oricare Episcop, sau
Presbiter, sau Diacon in zile de sarbatori, nu mananca carne, nici bea vin, nu pentru
nevointa si infranare 79 . Ci pentru ca se ingretaluiesc de ele, sa se cateriseasca. Fiindca
este vatamat cu stiinta, adica nesimtitor. §i fiindca se face pricinuitor de sminteala la
multi oameni, care adunandu-se la sarbatori, aveau obicei a face dragoste, adica mese
Obstesti, si a manca toti impreuna. Pe care mese Pavel le numeste Domneasca cina,
adica Obsteasca, in Epistola cea 1 catre Corinteni, Cap XI, 21.

CANON 54

Daca vreun Cleric se va vadi mancand in carciuma, sa se afuriseasca, afara
numai daca in calatorie gazduind pentru nevoie in vreo casa de oaspeti. [Apostol: 42,
43; Sobor 6: 9; Sobor 7: 22; Laodicea: 24; Carta: 47, 69]

tAlcuire

Cei sortiti lui Dumnezeu se cuvine a fi mirenilor pilda de viata vrednica de
cinstire, ca nu din pricina lor sa se huleasca numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta si
Canonul acesta randuieste, ca oricare Cleric s-ar afla ca mananca in carciuma sa se
afuriseasca. Pentru ca intrand acestia in carciuma, ce alta se arata, decat ca au viata

79 Din Canonul acesta se intelege, ca nu se caterisesc Episcopii, si Presbiterii, si Diaconii, care nu
din ingretosare, ci pentru adevarata nevointa si infranare, sau cu totul nu mananca carne, nici bea
vin, sau la o vreme si pe zile hotarate, de n-ar voi sa manance, si sa bea, si in zile de sarbatori. Dar
inca si ceilalti, care de unele ca acestea (sau si de alte oarecare mancari) se feresc, ori monahi, ori
lumeni, pentru nevointa si infranare nu se osandesc de Canonul acesta ca niste calcatori, dupa
socoteala impreuna amanduror talcuitorilor Dumnezeiestilor Canoane, a lui Zonara zic, si a lui
Valsamon, de s-ar feri de acestea, si in zile de sarbatori. Caci, nici se ingretoseaza de dansele,
precum zice Canonul, nici in celelalte zile mancandu-le, in singure sarbatorile se departeaza de ele.
Ci intocmai si intru acelea, si intru acestea se feresc pentru singura infranare. Insa pentru ca sa fie
ferirea si postul unora ca acestora nesmintitor cu totul la cei multi, mai bine este unii ca acestia si in
zilele sarbatorilor, deosebi si singuri sa-si manance painea lor. Inca se intelege dupa urmarea
aceasta si inainte.

necinstita, si sa sunt stricati, nu numai dupa pofta mancarilor si a bauturilor, ci si intru
celelalte moraluri, caci adunandu-se in carciumi necinstiti barbati, si femei necinstite,
negresit eel ce se intalneste cu unii ca acestia nu va ramane ne impartasit de rautatea
acelora. Fiindca dupa Pavel «Strica pe obiceiurile cele bune, vorbele cele rele» [1
Corinteni XV, 33]. Afara numai daca Clericul aflandu-se in calatorie, si ne gasind alta
casa spre a gazdui, ar intra in hanuri de nevoie pentru a se odihni. Vezi si la talcuirea
42 Apostolescului Canon.

CANON 55

Daca vreun Cleric ar ocari pe Episcopul, sa se cateriseasca. «Ca pe mai marele
norodului tau nu-1 vei grai de rau» [Iesire XXII, 28]. [Sf. Sofia: 3]

tAlcuire

Episcopul si Arhiereul, intru inchipuirea Domnului fiind, si cap simtit al trupului
Bisericii socotindu-se, se cuvine a dobandi mai multa cinste decat ceilalti Ierositi (adica
sfintiti). Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca oricare Cleric ar ocari pe
Episcopul, sa se cateriseasca 80 , fiind scris in lege. «Nu vei grai de rau pe inainte
statatorul norodului tau si pe stapanitorul, ori pe eel din launtru adica si Duhovnicesc,
ori pe eel dinafara si trupesc. Ca pentru aceasta si Arhiereu se zice Episcopul, ca un
stapanitor si incepator al Iereilor, si Ierarh, ca un mai mare si incepator al celor Sfintite,
dupa Dumnezeiescul Maxim, si Areopagitul Dionisie. Iar Canonul 3 al Soborului din
sfanta Sofia zice: oricare ar indrazni a lovi, sau a inchide pe Episcopul, si fara pricina,
sau si cu pricina scornita si mincinoasa, unul ca acesta sa se anatematiseasca.

80 Fiind insa ca si Fotie in titlul 9 Cap 36 zice, ca Cartea 9 a condicei titlul 7 asezamantului 1
randuieste ca eel ce ocareste pe imparatul nu se pedepseste, nici patimeste ceva rau. Pentru, ori din
desertaciunea lui 1-a ocarat, si se cuvine a se trece cu vederea ca unui desert ce din necunostinta
face, si se cade a se milui; Sau ca i s-a facut nedreptate si trebuie a se ierta. Asa si eel ce ocareste pe
Arhiereul, dupa asemanare nu se cade a se pedepsi, ori ca un desert, ori ca un fara de minte si
barfitor, ori ca unul ce s-ar fi nedreptatit. De vreme ce daca imparatul fiind persoana dinafara, se
opreste de lege a pedepsi pe unii ca acestia ce 1-ar ocari, cu cat mai vartos Arhiereul fiind persoana
dinlauntru si Duhovniceasca, si urmator chiar al prea Blandului si nepomenitorului de rau
Hristos? Afara numai daca eel ce 1-a ocarat este statornic cu mintea, si obraznic si semet, insusi
aceasta trebuie a se intelege, si pentru cei ce ocaresc pe Presbiter, si pe Diacon. Iar legile cele
iubitoare de buna cinstire lui Dumnezeu ale imparatilor poruncesc, ca, oricare ar intra in Biserica
cand se savarsesc Tainele, sau alte sfinte Slujbe, si ar ocari pe Episcopul, sau ar opri sa nu se
savarseasca acestea, sa se certe cu pedeapsa de cap. Insusi aceasta sa se pazeasca si cand se fac
Litanii, si Rugi, si se afla acolo Episcopi si Clerici, adica de cap, eel ce ar tulbura Litania si Ruga.
Din Canonul acesta incheie inca si eel ce va ocari pe trupescul sau parinte, sau pe Duhovnicescul
sau batran, se cuvine a se certa. «Ca eel ce graieste de rau, zice, pe tatal sau sau pe mama sa
(oricare ar fi, ori Cleric, ori mirean, ori monah) cu moarte sa se sfarseasca» [Leviticon XX; 9; Matei
XV, 4], insa moartea acestora este lipsirea Dumnezeiestii impartasiri, care la cei intelepti se
socoteste moarte adevarata dupa Canonul, 55 al marelui Vasilie.

81

CANON 56

Daca vreun Cleric va ocari pe Presbiter, sau pe Diacon, sa se afuriseasca.

tAlcuire

Presbiterii, si Diaconii, avand loc de maini, prin care Episcopul chiverniseste
Biserica, se cuvine si ei a dobandi cuviincioasa cinste, nu insa si atata cata se cade a o
dobandi Arhiereul. Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca oricare Cleric ar
ocari pe Presbiter, sau pe Diacon, sa se afuriseasca numai (care acesta este mai putina
pedeapsa) si nu sa se cateriseasca, ca eel ce va ocari pe Arhiereul (care este mai mare
pedeapsa). Caci, precum capul este mai presus decat mainile si celelalte madulare ale
trupului, iar mainile sunt mai josite decat capul; Asa prin urmare si cei ce necinstesc
capul, de mai mare pedeapsa au trebuinta, insa cei ce necinstesc mainile mai putina
pedeapsa trebuieste.

CANON 57

Daca vreun Cleric pe ochion, sau pe surd, sau pe orb, sau pe eel ranit la picioare
il va batjocori, sa se afuriseasca. Asisderea si mireanul.

tAlcuire

Cei ce-si au madularele trupului vatamate si uracioase, se cuvine mai ales a se
milui, a se ajuta, si de maini a se duce de catre cei ce-si au madularele intregi si
sanatoase, iar nu a se lua in ras si a se batjocori. Pentru aceasta Canonul acesta
randuieste, ca oricare Cleric va batjocori pe surd sau pe ochion, sau pe orb, sau pe eel
ce este ranit si uracios la picioare, sa se afuriseaca. Asemenea inca si mireanul de va
face aceasta, sa se afuriseasca. Caci, au doara nu este destula certarea si pedeapsa ce o
da lor Dumnezeu pentru judecatile, ce singur el le stie, si pentru aceasta si oamenii
luand Judecata lui Dumnezeu, adauga ticalosiilor acestora, pedeapsa peste pedeapsa,
cu batjocurile si cu luarile in ras ale lor? Vai de netemerea de Dumnezeu si de marea
mandrie! Nu, pentru Domnul, nu, sa nu indrazniti, fratii mei, de acum inainte, sau a
batjocori, sau a fugi de grozavii cei asemenea, ca de foe si de spurcaciune. Obisnuind a
zice parimia acea fara cuvant si prea nebuneasca: Fugiti de cei insemnati. Ci mai vartos
inlesnitii si ajutatii cu toate chipurile, ce puteti. Ca si de la Domnul sa va miluiti,
aratandu-va catre cei impreuna cu noi robi milostivi si indurati. Pentru aceasta si
Dumnezeu porunceste nici sa prihaneasca cineva pe surd pentru ca nu aude, nici sa
puna piedica inaintea picioarelor orbului, pentru ca nu vede. «Nu vei grai de rau
asupra orbului, si inaintea orbului nu vei adauga poticnire; §i te vei feme de Domnul
Dumnezeul tau» [Levit XIX, 14]

CANON 58

Episcopul sau Presbiterul nepurtand grija de Cler, sau de popor, si
neinvatandu-i pe ei bunacinstire de Dumnezeu, sa se afuriseasca, iar staruind in
nepurtare de grija si lenevire, sa se cateriseasca. [Sobor 4: 25; Sobor 6: 19, 80; Sobor 1
si 2: 16; Sar: 11, 12; Cartag: 79, 82, 86, 131, 132, 133; Nisis: 6; Pet: 10]

82

tAlcuire

Datorie neaparata este Episcopului a invata in toate zilele pe norodul eel supus lui
bine cinstitoare Dogme, si a-1 indrepta pe el catre dreapta Credinta si imbunatatita
petrecere. Ca zice Dumnezeu prin Proorocul Iezechiel catre proestosii noroadelor: «Fiul
omului, pandar te-am pus pe tine casei lui Israil, si casei lui Iuda. De nu vei deslusi,
nici vei grai, va muri eel fara de lege intru faradelegea sa, si sangele lui din mana ta il
voi cere» [Iezechiel III, 17]. Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste: „Oricare
Episcop, sau Presbiter (ca invatatori trebuie a fi si Presbiterii) 81 nu va purta de grija de
Clericii sai, si de tot norodul celalalt, si nu-i va invata pe ei Dogmele si faptele bunei
cinstiri de Dumnezeu, sa se afuriseasca pana se va indrepta. Iar de va starui in
nepurtare de grija si in lenevirea sa, sa se cateriseasca desavarsit, ca un nevrednic de
Episcopie, si de Presbiterie. 82

81 Pentru aceasta si Dumnezeiescul Hrisostom zice: „Nu este multa osebire intre Presbiteri si intre
Episcopi. Ca si ei au primit invatatoria si purtarea de grija a Bisericii…” Ca cu singura hirotonia ii
covarsesc, si pentru singura aceasta se socotesc ca intrec pe Presbiteri.” (Voroava 11 la cea 1 catre
Timotei la inceput.)

82 Pentru aceasta si deosebi Pavel in cea 1 catre Timotei III, 2 zice: Ca Episcopul se cade a fi
invatator. §i catre Tit I, 9 ca sa se tirta de cuvantul eel credincios al invataturii, ca sa poata a
indemna pe ceilalti la sanatoasa invatatura, si a mustra pe cei ce graiesc impotriva ei. Atata mare si
neaparata este datoria Arhiereilor, ce o au catre norodul eel incredintat lor. Drept aceea desi alta
nu ii indeamna spre a nu se lenevi, ei a f i treji, macar indeamna-i numele de Episcop eel au, care
insemneaza pandar. Cei ce sunt la panda, se cade a priveghia si a vide, nu a se lenevi, si a dormita.
Ca pentru aceasta si inlauntru in Altar sfintitul Sinod (adica scaunul eel impreuna cu ale
conslujitorilor sai), sau asezat, ca Arhiereul suindu-se si sezand intr-insul mai sus decat ceilalti sa
vada de sus, ca din patulul pandirii pe norodul eel supus lui, si mai cu scumpatate sa-1 cerceteze pe
el. Iar Presbiterii impreuna stand si impreuna sezand cu el de aid se indeamna ca si ei sa cerceteze
si sa indrepteze pe norod, ca unii ce sunt dati Arhiereului impreuna ostenitori, precum zice
Zonara. Insasi aceasta intelegere o arata si scaunulul Arhiereului eel ce sta in Biserica (strana
Arhiereasca) mai inalt decat celelalte si panda preainalta pentru aceasta numindu-se, si sfintita
inaltime a scaunului, dupa Diaconul Ignatie (in viata Patriarhului Nichifor). Iar daca Episcopul si
Presbiterii sunt neinvatati si nu au putere de a invata, trebuie cu unire sa cheme de la alte locuri
invatatori si sfintiti propovaduitori, dand lor cele spre indestularea vietii si cinstea cea
cuviincioasa, sa aseze scoli in Eparhiile lor, si prin acelea sa-si implineasca datoria invataturii, ci ei
sunt datori norodului. Iar intr-alt chip, stapanirea Canoanelor se cade totdeauna a avea tarie. §i
Nearaua pururea pomenitului imparat Alexie Comnino a randuit fiecarui dascal al marii Biserici
portie de hrana si simbrie; si sa aiba cinste de asta indata dupa imparatestii boieri si pe langa
Patriarhul, ca unii ce tin locul aceluia. Inca si Pavel a zis: «Cei ce se ostenesc in cuvant si intru
invataturi de indoita cinste sa se invredniceasca» [2 Timotei V, 17]. Scriu si Apostolii si in
asezamintele lor (Cartea a 7-a cap 10) acestea „pe eel ce graieste tie cuvantul lui Dumnezeu il vei
slavi, aducandu-ti aminte de el ziua si noaptea. §i il vei cinsti nu ca pe pricinuitorul nasterii, ci ca
pe eel ce s-a facut tie pricinuitor de a fi bine. Ca unde este invatatura despre Dumnezeu, acolo
Dumnezeu de fata este”.

83

CANON 59

Daca vreun Episcop sau Presbiter, vreunul din Clerici sarac fiind, nu ii va da
cele trebuincioase, sa se afuriseasca. Iara staruind, sa se cateriseasca, ca unul ce a ucis
pe fratele sau. [Apostolic: 4, 41]

tAlcuire

Lucrurile si veniturile Bisericilor se numesc saracesti, pentru ca se cuvine a se
imparti la saraci. §i daca se cade a se imparti la alti saraci si lipsiti, de catre proestosii
Bisericilor, cu cat mai vartos se cade a se imparti acestea la Clericii cei supusi lor, saraci
fiind si trebuinta avand? Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste ca oricare Episcop
sau Presbiter nu da cele trebuincioase spre viata din veniturile Episcopiei sau ale
Enoriei (ca aveau si Enoriile Presbiterilor venituri, despre care vezi la sub insemnarea
Canonului 4 al Soborului al 4-lea). Clericului acelei Episcopii care are trebuinta, sau al
Enoriei, sa se afuriseasca, pana ce va incepe a da. Iar de va starui intru nemilostivirea
sa, sa se cateriseasca, desavarsit. Pentru ca, cat despre vointa sa s-a facut ucigas fratelui
sau. Ca eel ce nu are cele intaritoare vietii sale, negresit moare. Iar eel ce are, si nu da
celui ce nu are si se primejduieste, negresit ucigas al aceluia este. Iar desi acela cu lucru
nu a murit, Dumnezeiasca Pronie dand lui prin alti iubitori de saraci cele indestule spre
viata, insa eel ce are si nu i-a dat, ucigas se judeca pentru nemilostivirea, si cruzimea sa.
Citeste Apostolescul Canon 4 inca si eel 41 ce randuieste, ca din lucrurile si veniturile
Bisericilor, trebuie Episcopii sa chiverniseasca trebuintele, atat pe ale sale, cat si pe cele
ale fratilor celor straini intamplandu-se; iar daca trebuintele strainilor se cuvine ale
chivernisi, cu cat mai mult pe al Clericilor supusilor sai?

CANON 60

Daca cineva cartile necinstitorilor de Dumnezeu cele minciunosuprascrise, ca
pe niste sfinte in adunare (Biserica) le-ar citi, spre vatamarea norodului, si a
Clerului, sa se cateriseasca. [Sobor 6: 2, 63; Sobor 7: 9; Laodiceea: 51]

tAlcuire

Din carti, unele adica, de eretici, si de necinstitori de Dumnezeu fiind alcatuite in
numele sfintilor cu minciuna s-au suprascris, spre amagirea si ratacirea celor mai
prosti; precum este Evanghelia ceea ce se numeste a lui Toma, fiind scrie cu adevarat
de Manihei, iar deasupra scrise cu numele Apostolului Toma: Apocalipsurile cele
numite ale lui Avraam, Isaac, Iacov, si ale de Dumnezeu Nascatoarei. Barfele lui
Hrisomal (par de aur), pe care ereticul Pamfil le-a scris deasupra Teologhicestii
voroave. §i alte nenumarate ca acestea, de care face pomenire sfantul Meletie 83

83 Care pe langa cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam, a lui Lameh. Rugaciunea lui Iosif
celui frumos; Apocalipsis a lui Moisi, si Diata; Psalmii lui Eldad si a lui Solomon; Straine ziceri lui
Isaia; Apocalipsis a lui Sofonie. Cartea a treia a lui Esdra; Apoclipsis a de Dumnezeu Nascatoarei,
si a lui Petru, si a lui Pavel; Epistolia lui Varnava; Incungiurarile Apostolilor; Carete lui Matei si a
lui Varnava. Invatatura lui Climent; Faptele lui Pavel; Invatatura lui Ignatie si a lui Policarp,
Cartile Ucenicilor lui Simon, a lui Dima si Cleov si Nicolai. Iar cartile ereticilor Manihei sunt a
septea Evanghlie; Dragostea ce in sapte cuvinte; Lucrarea rugaciunilor; Pragmatia Uriesilor;

84

Marturisitorul, prin stihuri politicesti, in cea de dansul numita Alfavitalfavita. Iar altele
dreptslavitoari si sfinti, sau notevsit (adica s-au stricat) de eretici in urma; Precum s-au
notevsit de cei rai slavitori, asezamintele Apostolilor cele prin Clement, pentru aceasta
si s-au lepadat, precum zice aceasta Ecumenicul Sobor al 6-lea in Canonul, al 2-lea al
sau. §i cele apocrifa (ascunse) ale lui Hie, si ale lui Ieremia, si ale lui Enoh, inca si ale
altor Prooroci, si Patriarhi 84 . Pentru aceasta si Canonul acesta Apostolesc randuieste. Ca
oricare le-ar intrebuinta acestea in auzul de obste, si ar pune sa se citeasca in Biserica ca
niste sfinte, cartile necistitorilor de Dumnezeu si rau slavitorilor, cele
minciunosuprascrise, pentru ca sa vatame sufleteste pe norodul eel de obste, si pe
Clerici, sa se cateriseasca. Caci cartile cele de acest fel se cuvine sa se osandeasca, sau
eel mai putin, sa se ascunda, dar nu sa se citeasca in Biserica.

Evanghelia lui Filipp; Cele copilaresti ale lui Hristos; Si Faptele lui Andrei. Iar sfantul Nichifor in
Canoanele 3, 4 ale sale (care sunt in Tomul al 2-lea al adunarii Canoanelor foaia 918) zice: ca nu sse
cuvine sa primirn Aposcalipsa lui Pavel, si altele ca acestea. Ca spurcate si necurate sunt. Nici
Apocalipsul lui Esdra, si a lui Zosima; si cele doua Mucenii al sfantului Gheorghie; si ale sfintilor
Mucenici Chiric si Iulita). Insemneaza insa ca intelepciunea lui Solomon se citeste in Biserica in
auzul norodului impreuna cu cartile cele canonisite ale scripturii, pentru ca Carte canoniceasca se
numeste de Canonul 30 al Soborului din Cartagina. Inca si Atanasie in Epistolia sa cea
praznuitoare pe aceasta o numara impreuna cu cartile cele ce se citesc. Iar de o numesc oarecare
apocrifa (ascunsa) rau zic, ca se mustra de acestasi epistolie a lui Atanasie. Insemneaza pe langa
acestea, ca scriitorul Cartii cei Sobornicesti scrie, ca sfantul Sobor a toata lumea eel 1 prin minune a
cunoscut Cartile cele intestaluite si canonicesti, si pe cele ascunse si mincinoase ale ereticilor, ca
punandu-le pe toate impreuna sub sfanta Masa, si rugandu-se Domnului, o minune! Pe cartile eel
canonicesti le-au aflat deasupra sfintei Mese, iar pe cele ascunse sub dansa.

84 Am zis, ca s-a notevisit cele apocrifa (ascunse) ale lui Hie, si Ieremia, si Enoh, inca si ale altor
Patriarhi, pentru ca pana in vremurile sfintilor Apostoli, erau nenotevisite si curate. Pentru care
Pavel, din cele ascunse ale lui Hie, a luat zicerea ceea ce o scrie in Capul al doilea, aceea intai catre
Corinteni, care zice: „Ci precum este scris, cele ce Ochiul nu le-a vazut, si urechia nu le-a auzit, si
pe inirna de om nu s-au suit, care au gatit Dumnezeu celor ce-1 iubesc pe el. Precum aceasta o
marturiseste mai intai, Grigorie oarecare ce a statut Arhidiacon Patriarhului Tarasie, a inteleptului
Fotie; Si al 2-lea insusi inteleptul Fotie, in intrebarile cele ce se numesc Amfilohia, de la Grigorie
luandu-o aceasta. Ca nicaieri in Cartile sfintei Scripturi cele ce se gasesc, zicerea aceasta a lui Pavel
asa anume nu se afla. Iar din cele ascunse ale lui Ieremia a luat, zicerea aceea ce o pomeneste in
Capul 5 a celei catre Efeseni, care zice. „Pentru aceasta zice: Desteapta-te eel ce dormi, si te scoala
din morti, si va lumina tie Hristos.” Precum si aceasta o adevereaza insusi Grigorie, si pe
deslusitorul Fotie. Iar Apostolul Iuda in Soborniceasca sa Epistolie, aduce o intreaga parte din cele
ascunse ale lui Enoh. Adica: „Si a proorocit de acestia si Enoh eel al saptelea de la Adam, zicand:
lata au venit Domnul intru intunericile sfintilor sai Ingeri, ca sa faca Judecata impotriva tuturor, si
sa mustre pe toti necredinciosii, de toate faptele paganatatii lor, cu care a facut fara de lege, si de
toate cuvintele lor cele aspre, care a grait impotriva lui pacatosii cei necredinciosi; Si celelalte. Au
fost ascunse insa si ale altor Patriarhi.

85

CANON 61

De se va face vreo prihanire asupra unui credincios, de curvie, sau de
preacurvie, sau de alta oarecare fapta oprita, si se va vadi, sa nu se inainteze in Cler.
[Sobor 2: 6; Cartag: 59, 138]

tAlcuire

Cel ce se va prinde in curvie, sau in preacurvie, sau intr-alta necuviinta ca aceasta,
nu numai Cleric fiind si Ierosit (adica sfintit cu hirotonia), dupa 25 al Apostolilor, ci si
mirean fiind, se opreste de a se face, nu numai Ierosit (adica Diacon sau Presbiter sau
Arhiereu), ci nici Cleric prost, Citet adica, sau Cantaret, sau useri, si nici ca cum din cei
ce se numesc afara de Altar. Precum Canonul acesta randuieste, zicand asa: De s-ar face
vreo prihanire de catre cineva impotriva vreunui crestin, cum ca adica a curvit, sau a
preacurvit, sau vreun alt pacat a facut, oprit de sfintitele Canoane. Crestinul acela de se
va dovedi cu adevarat, ca a facut pacatul acela, pentru care se prihaneste, sa nu se
inainteze in Cler, adica sa nu se Hirotoniseasca Cleric al Bisericii. „Se cuvine insa mai
intai a se cerceta fetele prihanitorilor, si a zicatorilor impotriva, de nu sunt robi, sau
iertati din robie, sa nu fie opriti de legile cele politicesti despre a pari”, dupa Canonul
138 din Cartagina: „Sa nu fie prihaniti si de altii ca toti acestia nu sunt primiti a da para
nici asupra unei oarecare fete, de nu vor dovedi mai intai ca sunt nevinovati de
prihanirile acelea, cu care au fost prihaniti, dupa Armenopolul Cartea 1 titlul 2 si dupa
Canonul 6 al Soborului 2 a toata lumea. Deci de vor fi slobozi parasii de cele mai de
sus, si vor dovedi adevarata prihanirea cea impotriva Candidatului aceluia, unul ca
acesta nu se face Cleric. Iar de nu vor putea in vreme de trei luni a o dovedi adevarata,
ei sa se afuriseasca (adica sa se opreasca) pentru totdeauna de impartasirea pe
Curatelor Taine de catre Arhiereul eel ce are se hirotoniseasca pe Cleric, ca niste
clevetitori si neadevarati parasi. Iar Clericul eel cu nedreptate clevetit si parat sa se
Hirotoniseasca, ca unul ce s-a aratat curat si nevinovat de prihana; precum porunceste
intaiul asezamant al titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 1 Cap 8). Pentru aceasta aceeasi
Neara hotaraste, ca alegerile Episcopilor, si ale Clericilor, se a se face inaintea tot
norodului Bisericii, pentru ca sa aiba slobozenie eel ce va voi a zice. Asemenea si
Soborul din Cartagina in Canonul 59 insasi aceasta zice, hotarand ca, daca se va naste
vreo impotriva zicere de prihanire si de vinovatie despre oarecare, cand se fac psifii si
alegerile Arhiereilor, sa se cerceteze cei ce zic impotriva, si dupa ce se va arata
Ipopsifiul curat inaintea fetei a tot norodului de prihanirile cele aduse asuprai, atunci
sa se Hirotoniseasca Episcopul. Aratat insa este ca aceasta ce o zice Soborul pentru
Episcopi, se intelege intocmai si pentru Clerici. Despre care vezi sub insemnarea Canon
2, 30 al Apostolilor, si 5, 13 Laodiceea.

CANON 62

Daca vreun Cleric pentru frica omeneasca (adica de frica de Iereu, sau de Elin,
sau de eretic), s-ar lepada, de Numele lui Hristos adica, lepadat sa fie. Iar daca de
numele de Cleric, cateriseasca-se. Pocaindu-se, ca un mirean primeasca-se. [Sobor 1:
10; Ang:l, 2, 9, 12; Petru 10, 14; Epist: 10 At; Vasilie: 45; Teo: 2]

86

tAlcuire

Canonul acesta porunceste, ca oricare Cleric pentru frica oamenestilor munci, a
Iudeilor adica, sau a Elinilor, sau a Ereticilor, s-ar lepada de Numele lui Hristos, unul
ca acesta, dupa ce se va cai, nu numai sa se cateriseasca de Clericie, inca sa se lepede si
din adunare, si sa stea in randuiala celor ce se pocaiesc. Iar daca pentru frica
omeneasca s-ar lepada de numele Clerului sau. Adica, cum ca este cutare Cleric, sau
Citet adica, sau Cantaret, sau altceva. Sa se cateriseasca numai de Clericatul sau. Ca cu
dreptate este a se lipsi, de ceea ce s-a lepadat, si nu a voit sa zica ca o are. Iar dupa ce
unul ca acesta se va pocai, sa se primeasca la impartasirea cea cu Credinciosii ca un
norodnic, adica, sa se roage impreuna cu cei Credinciosi 85 .

CANON 63

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din catalogul
Clericesc, va manca carne intru sangele sufletului sau, sau de fiara prins, sau
mortaciune, sa se cateriseasca. Ca aceasta legea o a oprit. Iar de ar fi mirean, sa se
afuriseasca. [Sobor 6: 67; Gang: 2; Faptele Apostolilor 20: 18, 19]

tAlcuire

Fiindca Dumnezeu dand legea cea pentru mancaruri lui Noe, i-a zis, ca niste
buruieni si ierburi le-am dat voua pe toate. Fara numai carne cu sangele sufletului nu
veti manca. Pentru aceasta in Canonul acesta Dumnezeiestii Apostoli randuiesc, ca
oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau macar oricine ar fi din catalogul Iereilor
si al Clericilor, ar manca carne cu sange, care este sufletul dobitoacului, adica
sugrumat, dupa Hrisostom, sau ar manca prins de fiara, adica dobitoc prins si omorat
de lup, sa zicem, sau de urs, sau de altceva de acest fel, sau si de pasare. Sar ar manca

85 „Insemneaza insa, ca dupa Hrisostom (voroava trei la Anna Proorocita) nu este un chip de
lepadare numai, ci multe si osebite. Pe care Pavel insemnandu-le zice: «Pe Dumnezeu il
marturisesc ca il stiu, iar cu faptele il tagaduiesc» [Tit I, 16] si iarasi, «daca cineva de ai sai, si mai
ales de casnici nu poarta grija, de Credinta s-a lepadat, si este mai rau decat un necredincios.» [1
Timotei V, 8] si iarasi, «fugiti de lacomia de averi, care este slujire de idoli. Pentru ca aceasta si
Canonul 45 al marelui Vasilie zice, ca, oricare crestin cu faptele sale ocaraste pe Hristos, nirnic se
foloseste din singur numele Crestinismului.” Vezi si Canonul 11 al Soborului 1 insa infricosata cu
adevarat este Istoria, care se pomeneste in viata marelui Paisie; Ca acesta avea un ucenic, catre care
un evreu oarecand a zis acestea: Hristos, caruia voi va inchinati, ne este acela, care are sa vie, ci
altul. Catre care cuvinte, a raspuns acela cu prostime numai aceasta, poate asa este adevarul. §i
indata, o minune! A pierdut Darul sfantului Botez. Drept aceea pentru infricosata Istoria aceasta,
opreasca-si crestinii limba lor si sa nu zica glasurile acestea lepadatoare: de nu voi veni de hac
cutaruia sa nu mor crestin, si altele asemenea. Pentru ca ma tern, ca nu dintru aceasta sa-si piarda
si ei Darul sfantului Botez. §i sa nu poata a-1 mai dobandi ca eel zic mai sus fara de mare pocainta
si indreptare. Ca atat de delicat lucru este credinta, incat poate a se lepada de dansa si eel ce ar
calca o singura silaba, sau ar face o singura amenintare impotriva Credintei. Pentru aceasta si
Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cu osardie alegea mai bine a patimi,
care patimiri indupleca si pe eel preaviteaz, si acestea poate pentru o silaba, sau pentru
amenintare, decat rau a se mantui prin lepadare. Ca Numele Dumnezeu in scurt este scris. Pe care
il vand, si pe altul nu este cu putinta a-1 lua (La voroava capului 10 de la Matei). Iar Dumnezeiescul
Hrisostom zice: Mai rau pacat decat lepadarea de Credinta nu este (cuvantul pentru pocainta).

87

mortaciune, adica mort de sinesi. Clericul eel ce va manca zic cele de acest fel, sa se
cateriseasca. Fiindca si Legea le-a oprit a nu se manca; atat cea data lui Noe, precum am
zis, cat si cea data lui Moise in capul XVII a celei Leviticesti. Iar de va fi mirean cele ce
le-ar manca sa se afuriseasca 86 .

CANON 64

Daca vreun Cleric s-ar afla postind in ziua Duminicii, sau Sambata? Afara de
una numai, sa se cateriseasca. Iar de va fi mirean sa se afuriseasca. [Sobor 6: 55, 56;
Gangra: 18; Laod: 29; Petru 15; Teofil 1]

tAlcuire

Alt lucru este Postul, altul dezlegarea postului, si altul stricarea postului. Si postul
chiar este desavarsita nemancare, sau si a manca cineva o data in zi, intru al noualea
ceas, cu mancare uscata, adica numai de paine si apa. Iar dezlegarea postului este, a
manca cineva mai-nainte de al noualea ceas, ori smochine, ori stafide, sau altceva de
acest fel. Sau si a manca afara de paine, si de apa, si alte oare care feluri de mancaruri
proaste: precum de pilda, legumi, vin, sau unt de lemn, sau raci, scoici, si alte de acest
fel. Iar stricarea postului este cand mananca cineva din toate de mancare, si carne
adica, si peste, si lapte, si branza, si celelalte. Deci in Canonul acesta randuiesc
Dumnezeiestii Apostoli, ca oricare Cleric, s-ar afla postind in ziua Duminicii sau a
Sambetei, cu deplinita nemancare, sau si cu mancare uscata intru al noualea ceas, afara
de o singura Sambata: adica de Sambata cea mare, intru care se afla Trupul Domnului
in mormant. Si intru care si toti Dreptslavitorii postim, dupa Glasul Domnului ce a zis:
«Iar vor veni zile cand se va lua de la dansii Mirele, si atunci vor posti.» [Matei 9, 15]
(Vezi si insemnearea Canonului 29 al Soborului 6) Un Cleric ca acesta, zic, sa se
cateriseasca. Iar de va fi mirean unul ca acesta sa se afuriseasca. Caci sambata nu o
postim, chiar si in fiinta, pentru ca este zi de odihna, intru care s-a odihnit Dumnezeu

86 Pentru aceasta cei ce ucid cu pusca, si indata nu le taie grumazul, pentru a se scurge tot sangele,
tare pacatuiesc, ca unii ce mananca carne cu sangele sufletului, si calca Canonul acesta Apostolesc.
Ca ce se osebesc, rogu-va, dobitoacele cele prinse de fiara, sau pasarile cele lovite de vulturi, pe
care opreste Canonul, despre cele ce se omoara cu pluma? Mai nimic. Pentru ca, precum totdeauna
intru acelea ramane sangele, asa asemenea si intru acestea. Deci se cuvine indata ce vanatorii
omoara vanatul, sa-1 junghie pentru ca sa se verse tot sangele sau. Precum aceasta Dumnezeu o
porunceste, zicand: Ǥi omul, om din fiii lui Israil au din nemernicii, care se afla intru voi, care va
vana vanat de fiara, au pasare, care se mananca, va varsa sangele ei, si-1 va acoperi cu pamant.»
[Levit 17: 13] De aid si loan Chitrul zice, ca de va cadea in vreun vas vreo vietate din cele ce se zic
necurate, de va fi neputreda, si de curand cazuta, sa nu se lepede lucrul eel de hrana ce va fi in vas,
ci dupa ce se va sfinti sa fie spre intrebuintare si hrana. Afara numai de se ingreteluieste a manca
stapanul lucrului sau de si se vatama sanatatea lui din aceea. Iar de ar fi putrezit vietatea, sa se
lepede ceea ce ar fi in vas, nu numai pentru ca vatama sanatatea hrana acestia, ci si pentru ca sa nu
se para ca mananca sugrumat si mortaciune, si sangele dobitocului, eel ce o mananca aceea. Pentru
aceasta si Nearaua aceasta 58 a lui Leon inteleptului randuieste, ca cei ce vand, sau mananca orice
fel de mancare, care ar avea sange, sa se bata, si sa se tunda, si sa se osandeasca cu izgonire pentru
totdeauna, si averile lor sa se risipeasca. Iar cati stapanitori, si judecatori nu vor pedepsi pe unii ca
acestia, sa se pagubeasca de zece litre de aur.

despre lucrurile zidirii sale, dupa asezamanturile sfintilor Apostoli (Cartea 5 Cap 14) si
dupa al doilea cuvant, pentru ca Marchionitii posteau sambata, impotrivindu-se cinstei
Ziditorului a toate, dupa sfantul Epifanie la eresul impotriva lui Marchion. Zice inca si
Margunius in talcuirea Canonului 11 al Soborului din Anghira, ca posteau in ziua
Sambetei, si ereticii cei ce se numeau Coudiani, si Apolinariani, spre izbavirea celor
adormiti. Deci pe langa pricina ce chiar si din launtru, pentru care nu postim Sambata,
care este precum am zis, odihna Ziditorului a toate, si pentru aceasta inca nu postim, ca
sa nu se socoteasca ca ne unim cu ereticii cei pomeniti. Iar Duminica nu postim, pentru
Invierea Domnului nostru si bucuria cea a toata lumea. Ca sambata aduce pomenirea
zidirii si a facerii celei dintai a lumii, ca una ce este sfarsitul si pecetea ei. Iar Duminica
poarta chipul zidirii si a facerii celei de a doua ca un inceput al ei, iar mai vartos ca un
inceput si al celei dintai zidiri.

Sa se stie insa, ca nu sunt calcatori ai Canonului acestuia, cei ce pentru adevarata
nevointa cu cinstire de Dumnezeu, postesc zece zile de rand, sau si 15, postind prin
urmare in cursul acestor zile sambetele si Duminicile, cuprinse intr-insele, precum
Zonara si Valsamon, intr-un glas zic, atat in talcuirea Canonului 53 cat si intru acestui
Apostolesc. Insa si acestia, intru aceste zile, si mai ales Duminica, se cuvine a nu posti
toata ziua, ci sa dezlege postul, mai-nainte de al noualea ceas, cu oarecare mancare
proasta, iar nu stricatoare de post. Latinii insa nu pot a se indrepta ca postesc sambata
pentru nevointa. Pentru ca precum scrie Platin, Papa Inochentie a surpat postul
Miercurei, si in locul acestuia a introadus postul sambetei. Deci cum postul sambetei
poate pentru nevointa a se posti de catre Latini, care raul cu rau vindeca, si cu
nelegiuitul post al sambetei strica pe legiuitul post al Miercurei?

CANON 65

Daca vreun Cleric, sau mirean va intra in Sinagoga Iudeilor, sau a Ereticilor,
spre a se ruga, sa se si cateriseasca, si sa se afuriseasca. [Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11;
Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]

tAlcuire

Mare pacat socoteste Canonul acestea a intra vreun crestin in Sinagoga Iudeilor,
sau a Ereticilor, pentru ca sa se roage. Ca ce parte este credinciosului cu eel
necredincios [2 Corinteni VI, 15] dupa Dumnezeiescul Apostol? Caci, daca insusi Iudeii
intrand in Sinagogile lor si jertfe facand, fara de lege fac, fiind opriti afara de Ierusalim
a aduce jertfa, dupa lege? (Precum o marturiseste aceasta Dumnezeiescul Iustin in
Dialogul eel catre Triton. Sozomen in Bisericeasca Istorie Cartea 5 Cap 21 si Hrisostom
in Cuvantul al 2-lea impotriva Iudeilor). Cu cat mai vartos face fara de lege crestinul
acela ce se roaga impreuna cu rastignitorii lui Hristos? Dar si Biserica si adunarea
ereticilor, ca una ce impotriva de Dreptslavitorii cugeta, nu se cuvine a se cinsti, ci mai
vartos a se lepada. Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca, oricare Cleric, sau
mirean ar intra in Sinagoga Iudeilor, sau a ereticilor pentru ruga, Clericul, ca unul ce
foarte a pacatuit, sa se cateriseasca impreuna si sa se afuriseasca, iar mireanul, numai
sa se afuriseasca, fiindca, ca un mirean mai putin a pacatuit de cat Clericul, facand-o
aceasta, ca a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sau mai drept, precum altii talcuiesc,

Clericul eel ce ar intra in Sinagoga sa se roage, sa se cateriseasca, iar mireanul sa se
afuriseasca.

CANON 66

Daca vreun Cleric in vreo galceava lovind, si dintr-o lovitura omorand, sa se
cateriseasca pentru sumetia lui. Iar de va fi mirean sa se afuriseasca. [Sobor 6: 91;
Ang: 21, 22, 23; Atana: Epistolie; Vasilie 2, 8, 11, 13, 33, 43, 52, 54, 56, 57; Grigorie
Nissis: 5]

tAlcuire

In Canonul lor 27 Dumnezeiestii Apostoli caterisesc pe Clericii cei ce bat sau pe
Credinciosii ce au pacatuit, sau pe necredinciosii ce au nedreptatit, precum am zis in
talcuirea aceluia. Iar in Canonul acesta randuiesc ca, daca vreun Cleric in vreme de
galceava, ar lovi pe cineva cu o singura grea lovire, si din singura aceea 1-ar omori,
unul ca acesta sa se cateriseasca 87 ; Macar ca nu a lovit cu o singura grea lovire; macar ca
nu a voit sa-1 omoare, ci pentru ca s-a biruit de manie, si s-a aratat sumet si obraznic,
ridicand mana si lovind, care lucru este oprit Clericilor. (Las a zice pentru pacatul eel
mare si de moarte al uciderii ce a fa cut.) Iar de va fi mirean eel ce a fa cut ucidere ca
aceasta, sa se desparta de cuminecarea tainelor, si de la adunarea si Biserica
Credinciosilor.

CANON 67

Daca cineva pe vreo fecioara nelogodita silind-o ar avea-o, sa se afuriseasca; si
sa nu fie lui slobod a lua pe alta, ci pe aceea sa o tie, pe care o a ales, macar saraca de
ar fi. [Vasilie: 22, 23, 25, 26, 6]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca oricare cu sila ar strica pe vreo fecioara, care nu este
logodita cu altul, si o are pe ea in casa sa, sa se afuriseasca pentru aceasta silnica
stricare. §i sa nu aiba voie a-si lua alta muiere, ci pe aceea insasi, pe care singur el o a
ales, si macar de ar fi si de neam prost si saraca.

CANON 68

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua hirotonie de la
oarecine, sa se cateriseasca si el si eel ce 1-a hirotonisit. Fara numai de ar dovedi, ca
de la eretici are hirotonia. Ca cei ce de al unii ca acestia sunt botezati, sau
hirotonisiti, nici credinciosi, nici Clerici este cu putinta a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1:
8; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]

87 Insemneaza ca desi acesta se cateriseste numai, si nu se desparte de ruga celor credinciosi si de
Biserica, nu se iarta insa si a se impartasi cu Dumnezeistile Taine, impreuna cu cei credinciosi,
pana la vremea, ceea ce ar gasi de cuviinta Arhiereul, sau Duhovnicescul lui parinte, precum am
zis in talcuirea Apostolescului Canon 25.

90

tAlcuire

A se hirotonisi cineva de doua ori in deosebite chipuri poate a se socoti. Sau
pentru ca eel hirotonisit a defaimat pe eel ce mai intai 1-a hirotonisit, sau pentru ca
socoteste ca va lua mai mult dar de la eel ce 1-ar hirotonisi de al doilea, avand mai
multa credinta catre acela. Sau pentru alta oarecare pricina de aceste fel. Pentru aceasta
Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, ar primi a
doua hirotonie 88 de la oarecine, sa se cateriseasca si el, si eel ce 1-a hirotonisit. Afara
numai de se va dovedi ca are Hirotonia de la eretici. Pentru ca cei de eretici botezati,
sau Hirotonisiti, nici macar crestini pot a fi cu acest ereticesc botez, sau mai bine a zice
spurcare, nici Ierei si Clerici, cu aceasta ereticeasca hirotonie. Pentru aceasta fara
primejdie unii ca acestia si se boteaza de Ierei Dreptslavitori, si se hirotonisesc de
Dreptslavitorii Arhierei; drept aceea prin urmare si marele Vasilie scriind catre
Nicopoliteni, zice: Eu nu voi numara impreuna candva cu adevaratii Preoti ai lui
Hristos, pe acela ce s-a hirotonisit si a luat purtarea de grija a norodului din spurcatele
mainile ereticilor, spre spurcarea Dreptslavitoarei Biserici.

88 Pentru ce pricina din cele 7 Taine, numai doua nu se repetuiesc <repeta>, Botezul si hirotonia
Ieriei? Scolasticii zic pentru ca acestea lasa si intiparesc haractir nesters. Care haractir dupa dansii
(in partea 4 a Teologiei, precum sta la Nicolae vulgarul in catihisis) este o fiinta practica ce se afla
in suflet si putere mai presus de fire. Aceasta socotinta a scolasticilor o au urmat mai toti Teologii
cei noi ai nostri, si mai ales Coresie. Iar mie mi se pare ca pentru aceasta numai aceste nu se repeta
intr-una si aceeasi viata a celor ce le primesc acestea, pentru ca se fac in chipul Mortii Domnului,
care odata facandu-se, nu se mai repeta. Ca cei ce se boteaza intra Moartea Domnului se boteaza,
dupa Pavel si dupa Canonul 47 Apostolesc. Iar Iereii cazand din Ierie, pentru aceasta nu se
Hirotonisesc al doilea, fiindca inchipuiesc pe Iereul eel intai si mare, care a intrat deodata intru cele
sfinte, vesnica izbavire afland, dupa Pavel; si ramane intru vesnicie necazuta avandu-si Preotia.
Aceasta dupa socoteala mea este pricina de nu se Hirotoniseste a doua oara Preotul, ca necazuta
este Preotia intru Hristos. Drept aceea si inchipuirea lui, se cade a sta totdeauna intru curatenia
ceea ce se cere la Preotie, pentru a se pazi bine asemanarea, intru arhetipon (intaiul chip) si intru
Iereul ce-i poarta chipul lui, si alta inca, pentru ca Iereul chiar sta intru a Ierosi adica, intru a jertfi
lertfa cea de Taina, care este lertfa cea fara de sange, prin care se vesteste Moartea Domnului cea
una, dupa Pavel. Ca de ar fi cuvant indestulat pentru ca nu se repeta Tainele acestea haractiral eel
aflat de scolastici; pentru ce Miral se poftoreste, cu toate ca Pecete se numeste, si pecetluirea si
haractir inchipuieste in suflet? Ca zice Evanghelistul loan Ǥi voi daral ce ati luat de la el intru voi
ramane» [1 loan II, 27] . §i Pavel, eel ce v-a pecetluit pe voi, zice, si-a dat arvuna Duhului in inimile
voastre [2 Corinteni I, 22] . Dar si David, us al Domnului pe Saul il numeste, nu numai dupa ce 1-a
defaimat Dumnezeu, ci si dupa moarte [2 Imparatia 1: 14]. Drept aceea pentru cuvantul acesta,
adica pentru singuratica Moartea Domnului, si un singur Diacon, si un singur Presbiter, si un
Arhiereu numai se cade a se hirotonisi intru o Liturghie, si nu doi sau multi, dupa Simeon al
Tesalonicului (raspunsul 39). Si dupa Iov in sintagmation a lui Hrisant, iar cati nu se vor hirotonisi
singuraticeste acestia ce sunt, nu stie zice acestasi Simeon, ca unii ce nu-s hirotoniti dupa predania
Bisericii. Macar ca citeti si Ipodiaconi se hirotonisesc multi la una si aceeasi Liturghie, ca niste
madulare mai nedeplinite decat Preotia, si ca unii ce se hirotetisesc afara de Altar, dupa acestasi
Iov. Pentru cuvantul acesta, adica pentru a nu se poftori Moartea cea unatica a lui Hristos, au
randuit si Soborul eel in cetatea Antisiodor localnic in vremea lui Iraclie imparatul la anul 613
adunat. A nu se face doua Liturghii intru o zi pe una si aceeasi masa. Care si aceasta o calca
Papistasii.

91

CANON 69

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau Ipodiacon, sau Citet, sau
Cantaret, sfantul marele Post nu-1 posteste, sau Miercurea, sau Vinerea, sa se
cateriseasca. Fara numai de s-ar opri pentru boala trupeasca. Iar de a fi mirean, sa se
afuriseasca. [Sobor 6: 29, 89; Loadiceea: 49, 51, 52; Petru: 15; Dioni: 1; Timot: VIII, 10]

tAlcuire

Tuturor impreuna, si celor Bisericesti, si celor lumesti, le porunceste Canonul
acesta sa posteasca intocmai si asemenea, atat Postul eel mare, cat si toate Miercurile, si
Vinerile, zicand acestea anume. Oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau Citet,
sau Cantaret, nu posteste sfantul marele Post, sau fiecare Miercuri, si Vineri, sa se
cateriseasca. Afara numai de nu poate a posti pentru vreo boala trupeasca. Iar de este
mirean eel ce nu le posteste acestea, sa se afuriseasca. Ca sfantul marele Post il postim,
dupa Dumnezeiescul Hrisostom (in Cuvantul le cei ce posteau primele Pasti) ce zice nu
pentru Pasti, nu pentru Cruce, ci pentru pacatele noastre… Fiindca Pastile nu sunt
pricina de post si de plans, ci de veselie si de bucurie. Drept aceea nu se cuvine sa
zicem ca plangem pentru Cruce. Ca nu plangem pentru aceea, sa nu fie! Ci pentru
pacatele noastre. Postim insa marele Post, dupa urmarea Domnului, care a postit in
munte 40 de zile. Iar cele doua zile ale saptamanii le postim, Miercurea adica, caci intru
aceasta zi, s-a facut sfatul pentru vanzarea Domnului nostru. Iar Vinerea, caci intru
aceasta zi a patimit cu Trupul moartea cea pentru mantuirea noastra, precum
Iromartirul Petru zice in al 15-lea Canon al sau. §i Dumnezeiescul Ieronim 89 . „Fiind insa
Canonul 50 al celui din Laodiceea porunceste ca bucate uscate sa mancam in tot sfantul

89 Se osebesc Miercurile si Vinerile Luminatei saptamani, si a saptamanii celei dupa cincizecime,
intru care stricam cele ale saptamanii celei Luminate pentru bucuria Invierii Fiului si Cuvantului
lui Dumnezeu, iar cele ale saptamanii celei dupa cincizecime, pentru bucuria Pogorarii Sfantului
Duh, ca si dupa aceasta sa se arate ca Sfantul Duh este de o fiinta cu Fiul, si cu nimic este mai jos
decat acela, precum zice Chitrul in Canonul 25 al sau. Iar stricarea postului Miercurilor sau a
Vinerilor ce o facem, cand se intampla Praznicile Nasterii lui Hristos si ale Dumnezeiestilor
Aratari, se vede ca o vindeca postul eel ce a apucat mai-nainte al ajunului, care este randuit in Tipic
a se face totdeauna la praznicele acestea, pentru aceasta pricina socotesc, iar stricarea postului ce se
face Miercurile si Vinerile in cele douasprezece zile dupa Nasterea Domnului, si inainte de lasatul
de carne, si in saptamana mancarii de branza, nici de o parte poate a se vindeca. Iar pricina ce o
aduc oarecare la aceasta ca adica Armenii postesc in acele 12 zile pentru cainele artivurie, iar in
saptamana cea inainte de lasatul de carne, Ninivitenii, iar in saptamana branzei Tetraditii. Pricina
aceasta, zic, este cu totul neputincioasa si rece. Fiindca noi Dreptslavitorii nu ne osebim de cei rai
slavitori si de eretici cu mancarile, ci cu dogmele Credintei. Pentru aceasta si Pavel zicea, Legea
poruncilor, cu dogmele stricandu-o. Pentru aceasta, atat Valsamon, cat si loan al Chitrului care zic
ca sa dezlegam Miercurile si Vinerile acestea, pentru ca postesc intru ele ereticii cei mai sus aratati,
nu zic ne hotarat ca toti Dreptslavitorii sa dezlege, ci numai aceea ce impreuna loeuiese si
impreuna petrec cu pomenitii eretici. Ca Valsamon in al 524ea raspuns ce face catre Marcu al
Alexandriei zice acestea: „Insa si aceasta se va face cand cineva petrece impreuna cu Tetraditii sau
cu Armenii. Iar loan in raspunsul 27 ce face catre Cabasila al Dirahiei, asemenea zice; si mai ales de
neam intampla a petrece impreuna (cu niste eretici ca acestia adica); nu insa cu pricinuirea aceasta
sa facem bucurie pantecelui.

92

marele Post precum si Dumnezeiescul Epifanie la eresul 75 zice in postul eel de
patruzeci de zile, (fie) mancare uscata si curatie. Iar Apostolescul acesta Canon, in
cuvantul postului impreuna a numarat Miercurea si Vinerea cu postul ce de patruzeci
de zile. Deci si postul fiecarei Miercuri si Vineri cu mancare uscata se cade a se face
asemenea cu postul eel de patruzeci de zile.” Iar mancarea uscata este, a manca cineva
odata in zi dupa al noualea ceas fara untdelemn si vin, precum am mai zis in talcuirea
celui 64 Apostolesc. Pentru aceasta si Valsamon opreste nici raci, nici cele de acest fel a
se manca Miercurea si Vinerea si in Postul eel mare. Impreuna marturiseste cu
adevarul acesta si Dumnezeiescul Epifanie zicand: „Postul Miercurea si Vinerea, pana
in ceasul al noualea fie. Ci si Filostorgul (Cartea 10 a Bisericestii Istorii) zice postul
Miercurei si al Vinerei nu se ingradeste numai in nemancare de carne, ci se canoniseste
acesta intru a nu gusta cineva hrana pana seara. Pentru aceasta si fericitul Benedict in
Canonul sau 41 randuieste Monahilor celor supusi lui sa posteasca Miercurea si
Vinerea pana in ceasul al noualea.” Zice inca si purtatorul de Dumnezeu Ignatie in
Epistolia sa cea catre Filipeni „Postul eel mare sa nu-1 defaimati, ca cuprinde urmarea
petrecerii Domnului.” Dupa saptamana Patimii, ne treceti cu vederea Miercurea si
Vinerea postind, saracilor dand ce aveti de prisos. Nu sa amageasca dar unii zicand, ca
Postul Miercurei si al Vienerei nu este legiuire Apostoleasca. Ca iata Apostolii in
Canoanele lor 11 numara pe acesta cu postul marelui Post. Iar in asezamintele lor cu
postul Saptamanii celei mari. Caci scris intr-insele „Se cade a posti saptamana cea
mare, si Miercurea si Vinerea 90 . Dar ce am zis ca-1 legiuiesc pe ele Apostolii? Insusi
Mantuitorul Hristos pe postul acestor doua zile 1-a fost legiuit. §i cum ca aceasta este
adevarata, asculta pe insusi sfintii Apostoli, ce zic in asezamintele lor (Cartea 5 cap 14)
ne-au poruncit noua insusi sa postim Miercurea si Vinerea. Vezi, ca insusi Domnul este
puitor de Lege al postului acestor doua zile? Insa de vreme ce precum s-a dovedit,

90 Iar de este intocmai Postul Miercurei si al Vinerei cu sfantul Postul eel mare, aratat este ca
precum intru acela nunti nu se fac, dupa Canonul 52 al Soborului din Laodiceea, asa nu se cade a
se face nici Miercurea nici Vinerea. Si de este aceasta, aratat ca nici cei dupa lege casatoriti nu se
cade trupeste a se impreuna nici intru o Miercuri si Vineri pentru cucernicirea si cinstirea Postului,
precum nici in sfantul marele Post. Ca necuviincios lucru este, despre o parte a nu strica Posturile
acestea cu mancari, iar despre alta a le strica, cu trupeasca impreunare. Pentru aceasta si Proorocul
Ioil insemnand, ca in vremea Postului sa cade a se infrana despre impreunare cei casatoriti, zice:
„Sfintiti Postul, propovaduiti vindecarea… Iesa mirele din asternutul sau, si mireasa din camara
sa” (Cap 2). Iar Dumnezeiescul Pavel aratat zice, ca cei casatoriti dupa lege, intru o unire se cade a
se departa de trupeasca impreunare, pentru a se zabovi in Post, si in rugaciuni. [1 Corinteni 7: 5]
adica sa se departeze si cand este precum am zis Post, si cand se roaga si se gatesc a se cumineca cu
Dumnezeiestile Taine. §i Sambata si Duminica, dupa Canonul 13 al lui Timotei, si in toate
Sarbatorile. Dupa Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvantul pentru feciorie) unde aduce spre marturie
zicerea de mai sus a lui Ioil, si zice. Ca daca cei de curand insotiti, care inca pofta le este infocata, si
tineretea zburdatica, nu se cade a se impreuna in vreme de Post si de ruga, cu mult mai vartos
ceilalti barbati si femei mai de mult insotiti, care nu au atata sila trupeasca, se cuvine a nu se
impreuna. Acestasi sfant Parinte povesteste si cum posteau crestinii cei vechi sfantul marele Post,
zicand: Sunt unii intrecandu-se intre sinesi, unii adica doua zile intregi petrec fara mancare; iar
altii nu numai de vin, si de unt de lemn, ci intrebuintarea tuturor bucatelor o leapada de la masa
lor, mancand numai paine si band apa, petrec tot Postul.

93

asemenea este Potul eel mare cu postul Miercurei si Vinerei, prin urmare asemenea este
si dezlegare acestor doua posturi la cei bolnavi. „Drept aceea, precum Timotei in
Canonul 8 si 10 al lui, iarta pe muierea cea lehusa, ca in Postul eel mare sa bea vin, si sa
manance indestula hrana, incat sa se poata tine, iara pe eel tare uscat de vreo
covarsitoare boala il iarta a manca unt de lemn in Postul eel mare. Intru asemenea chip
se cade a se ierta sa manance numai unt de lemn, si sa bea vin Miercurea si Vinerea eel
ce s-a uscat de o mare boala. Asemenea zice si Dumnezeiescul Ieronim, ca intru aceste
doua zile nu trebuie a se dezlega postul fara de mare nevoie. Aceastasi zice si sfintitul
Augustin 91 . Insa, fiindca iubitorii de trup vrand a strica Postul eel mare, si Miercurea si
Vinerea, ori punand pricina ca sunt bolnavi fara a fi, sau si fiind bolnavi, zic, ca nu este
indestul numai untul de lemn si vinul spre a intari slabiciunea lor, pentru pricinuirile
acestea, este trebuinta a se intreba vreun Doftor iscusit, si temator de Dumnezeu, ce
mancare poate fi indestula spre intarirea slabiciunii, si asa dupa randuirea Doftorului,
sa sloboaza Arhiereul, sau Duhovnicul, pe bolnav sa dezlege postul, si sa nu se
incredinteze in singure pricinuirile bolnavilor, si mai ales cand bolnavii cei de acest fel
s-ar intampla a fi din cei ce se zic de bun neam.

CANON 70

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din catalogul
Clericilor, va posti impreuna cu Iudeii, sau va praznui cu dansii, sau ar primi de la
dansii ospaturile praznicului, precum azime, sau ceva de acest fel, sa se cateriseasca,
iar de va fi mirean, sa se afuriseasca. [Apsotolic: 7, 65, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 29,
37, 38; Car: 60, 81, 117]

TALCUIRE

Daca eel ce numai se roaga impreuna cu cei afurisiti, se afuriseste, sau cu cei
caterisiti numai, impreuna se cateriseste. Cu mult mai vartos eel ce posteste si serbeaza
impreuna cu Iudeii ucigasii lui Hristos, Cleric fiind se cateriseste, iar mirean se
afuriseste? Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca oricare Episcop, sau
Presbiter, sau Diacon, sau oricare fiind din catalogul Clericilor, posteste cu Iudeii, sau

91 De aid se cunoaste cat sunt vrednici de osanda aceea, ce au umplut Ceasloavele cele din nou
tiparite de dezlegari la vin si la unt de lemn, puse nu numai la sfintii cei mari ci si la cei mid, si in
scurt a zice la cei fara doxologii, sau (slavocantare) care acestea nu le au vechile scrise cu mana, si
tiparite Ceasloave care se afla. Pentru aceasta cei ce s-au instiintat de aceasta indrepteaza-se; si
urmeze mai bine celor vechi, decat celor noi. Iar pentru ca sa deplinim cuvantul eel pentru Posturi,
adaugam aid si aceasta, ca, cele trei Posturi, al Nasterii Mantuitorului, al sfintilor Apostoli, si al lui
August, le intaresc inca, si Simeon al Tesalonicului (in raspunsul 54) si asezamintele cele din
inceput, si obstestile Tipice ale Ierosolimitilor si ale Studitilor, si in scurt toate osebitele Tipice ale
imparatestilor Manastiri din sfantul munte. Ci si insusi aceasta ca Postul eel dinaintea Sfintelor
Pasti se numeste mare, arata, ca sunt si alte Posturi, acesta insa covarseste, precum aceasta
descoperit o incheie Simeon al Tesalonicului (in raspunsul 56). Ded in Posturile Nasterii
Domnului, si al sfintilor Apostoli, Martea si loia, se face dezlegare la unt de lemn si la vin, nu si la
peste, dupa Tipice; iar Lunea, Miercurea, si Vinerea postim de unt de lemn si de vin, si intru
acestea de se va intampla Alliluia, adica sfant neslavocuvantat se face la al 9-lea ceas o mancare si
uscata mancarea; iar de se va intampla sfant slavocuvantat se face de doua ori mancare.

94

serbeaza cu dansii Pastile, sau alte sarbatori, sau primeste de la dansii daruri de ospat
ale sarbatorii lor, precum sunt azimile 92 (pe care ei la zilele pascai lor le mananca, si la
toata sarbatoarea lor, si la toata jertfa azimele proaduce), sau altceva ca acestea,
primind sa se cateriseasca. Iar de va fi mirean sa se afuriseasca. Caci macar desi cei ce
primesc unele ca acestea, si impreuna postesc si impreuna praznuiesc, nu sunt de o
cugetare cu Iudeii (ca de ar fi fost unii ca acestia, s-ar cuvenit nu a se caterisi, sau a se
afurisi, ci si anatemei a se da dupa Canonul 29 al Soborului din Loadiceea). Dar insa
dau prilej de sminteala, si prepus ca cinstesc slujbele Iudeilor, care lucru este strain de
Dreptslavitori. Las a zice, ca si se spurca unii ca acestia cu impreuna petrecerea
ucigasilor de Hristos. Catre care zice Dumnezeu, Postul si nelucrarea si sarbatorile
voastre le uraste sufletul meu.

CANON 71

Daca vreun crestin ar aduce unde de lemn la Altarul paganilor, sau in Sinagoga
Iudeilor, in sarbatorile lor, sau lumanari ar aprinde, sa se afuriseasca. [Apost: 7, 65,
70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38; Cart: 59, 82, 123]

TALCUIRE

Ca din aceasta ce face se arata, ca cugeteaza de adevarate mincinoasele slujbele
acelora, si tainele lor cele spurcate.

CANON 72

Daca vreun Cleric, sau mirean ar lua din sfanta Biserica ceara sau untdelemn, sa
se afuriseasca; si pe langa cele ce a luat incincit sa adauga. [Apost: 73; Sobor 1 si 2: 10;

Nis: 8]

92 Insemneaza, din Canonul acesta ca intocmai se cade a se certa si cei ce mananca spurcatele
corbanuri ale Agarenilor; si mai ales cele ale baeramurilor lor celor urate de Dumnezeu. §i cate
altele obisnuiesc a face la satanicestile si de Dumnezeu uratele sunete (adica taiere imprejur) ale
copiilor lor. De aid se vede ca sunt vrednici de osanda Latinii, care au chenotomisit Taina
Dumnezeiestii Euharistii, si au introdus Iudaicestile azime. Caci azimile sunt chenotomie (adica
noua scornire) este aratat ca de la Hristos, pana la 1053 cu paine dospita Liturgisea Biserica
Apusenilor. Ca intru acest an Leon al noualea s-a facut intai aflator al azimilor. Ca preamincinoase
s-au dovedit propunerea cea de la Latini, ca Domnul ar fi savarsit Cina cea de Taina cu paine
nedospita 1 <intai> dupa ce s-a aflat Painea dospita, de Domnul data. Ca povesteste Nicolae
Idruntul in cea asupra azimelor, caci cand au luat Franghii Constantinopolul, au gasit in
imparatescul schevofilachiul, cinstitele Lemne cununa de spini, sandalii Mantuitorului, si un cui.
Au gasit insa si in oarecare vas de aur impodobit cu pietre scumpe si cu margaritare, Paine: din
care a dat Domnul Apostolilor. Pentru aceea si suprascrie acest fel ave: „Aici se afla Dumnezeiasca
Painie, pe care Hristos o a impartit Ucenicilor sai in vremea Cinei, zicand: Luati, mancati, acesta
este Trupul meu.” §i fiindca era dospita, sau sfatuit Apusenii cei ce o au aflat sa o ascunda,
Episcopul Alvestaniei, si Ipopsifiul Vitleemului care o aflasera. Dar n-au putut cu bunavointa lui
Dumnezeu. (§i marturiseste aceasta Istorie de adevarata si Gheorghie al Cherchirei aflandu-se la
anul 1146) si al s-a dovedit, dupa eel intai loan al Ierusalimului, si apoi de la dansul luand prilej
Evstratie Arghent, a scris asupra azimelor, si cu cuvinte din scriptura si neimpotrivite a dovedit ca
Domnul nu a mancat Pastile cele ale legii in vremea cand s-a dat la Patima, si prin urmare, nici a
savarsit Cina cea de Taina cu azime. Citeste si pe Dositei cartea 8, cap 12.

95

tAlcuire

Canonul acesta randuieste ca, oricare Cleric, sau mirean ar lua din Biserica, ceara
sau untdelemn, si le-ar intrebuinta in treburi nesfintite si obstesti, sa se afuriseasca. §i
dupa ce le va intoarce la aceeasi Biserica intregi, precum le-a luat, sa-i dea langa
acestea, si o a cincia parte din pretul acelora, iar Aristin a talcuit incincit. Incat dupa
dansul Canonul zice, ca sa intoarca cele ce au jefuit cele sfintite ceara sau untul de lemn
ce le-a luat, si inca de cinci ori pe atata. Inca si Iosif Egipteanul eel ce a talmacit
canoanele Arabeste incincit a talmacit. Totusi talcuirea cea mai dinainte mai buna este
ca se potriveste cu cincimea si zeciuiala rodurilor, ce da Evreii Preotilor, care se afla in
multe parti ale sfintei Scripturi, si nu inseamna incincit, sau inzecit, ci la cinci, sau la
zece una.

CANON 73

Vas de aur, sau de argint, sfintindu-se, sau prostire, nimenea sa nu le mai
sfeteriseasca (resluiasca) spre a sa intrebuintare. Ca lucru fara de lege este. Iar de se
va vadi cineva, sa se certe cu afurisanie. [Apost: 75; Sobor 1 si 2: 10; Nis: 8]

TALCUIRE

§i acest Canon asemenea cu eel mai de sus opreste obsteasca intrebuintare a celor
sfintite, randuind ca nimenea sa nu ia, nici sa intrebuinteze spre a sa slujba vase de aur
sau de argint, sau poale si vesminte, care sunt sfintite si lui Dumnezeu afierosite 93 .
Pentru ca luarea aceasta, si intrebuintare a este urata lui Dumnezeu si afara de lege. Iar
de s-ar vadi cineva ca o face aceasta, sa se afuriseasca. Iar care pedeapsa iau de la
Dumnezeu cei ce spurca lucrurile cele afierosite lui, si le intrebuinteaza spre obsteasca
intrebuintare, mai mult decat toti au aratat Baltasar Imparatul. Care fiindca a spurcat
vasele cele de aur si de argint, pe care le-au jefuit Nabucodonosor fatal lui din Biserica
lui Dumnezeu cea din Ierusalim, facand sa bea cu ele vin atat el, cat si cei mari si
tiitoarele, dalcaucii lui. Intru aceeasi noapte cand a facut aceasta, s-au omorat, si

93 Inseamna insa ca dupa raspunsul al 7-lea al lui loan chitrul, care se afla in manuscrise, uneltele
cele ce au slujit la inoirea sfintitelor Vase celor stricate, nici ne lucratoare se cade a ramane, nici in
mare pentru aceasta a se arunca, fiindca n-au luat indata si sfintenia pentru ca s-au atins de cele
sfintite. Dar nici locul, unde le topesc mesterii se cade a se sapa, sau a se acoperi cu alta materie ca
si cand sa nu se calce. Pentru ca precum mainile noastre care prind, cand cele sfinte, cand
spurcaciunile trupului nostru, nu le avem ca sfinte nici ca spurcate. Asa se cade sa socotim si
uneltele acestea. Fara numai ce s-ar afierosi in stiinta tuturor Dumnezeiestilor Biserici atunci ca
sfintite se socotesc. Iar de vom zice, ca acestea au luat sfintenie, insa lucratoarea putere a focului
sterge sfintenia aceasta. Pentru aceasta si imparatestile legi poruncesc ca Vasele cele din argint si
de aur ale Bisericilor, mai intai sa se topeasca, si apoi sa se dea spre rascumpararea robilor. Nici
sfintitele Vesminte de se vor spala nu se spurca. Ca dupa primul Canon al lui Nichifor, daca
Antimisul ce dupa nestiinta s-ar spala, nu-si leapada sfintenia, nici se spurca, cu cat mai vartos
celelalte Vesminte spalandu-se nu se spurca; se vede insa din aceasta ce zice Nichifor, dupa
nestiinta: Cum ca nu se cuvine oricum a se spala Antimisele, si
Acoperamintelor sfintelor Potire. Iar de se vor strica desavarsit, atat acestea, cat si toate celelalte
Ieraticesti Vesminte, si poale, sfatuiesc unii, ca se cuvine a se arde in foe (care si mai bine este) sau
sa se arunce in adancul marii, sau sa se ingroape in loc necalcat.

96

imparatia lui s-a impartit la Mezi si la Persi. Iar Papa Stefan, dupa Platin, zice, ca
sfintitele imbracaminti, nici Preotul poate a le intrebuinta in trebuinta din afara. Citeste
si talcuirea celui mai de sus Canon 72.

CANON 74

Episcopul de s-ar prihani pentru oarece, de catre oameni vrednici de credinta,
nevoie este a se chema el de catre Episcopi, macar de ar intampina, si ar marturisi,
sau se va vadi, hotarasca-se certarea. Iar daca chemat fiind nu va asculta, sa se cheme
si a doua oara, trimitandu-se la el doi Episcopi. Iar daca si asa nu va asculta, sa se
cheme si a treia oara, iarasi doi Episcopi trimitandu-se catre dansul, si daca si asa
defaimand nu va intampina, Sinodul hotarasca asupra lui cele socotite, ca sa nu
socoteasca fugind de judecata ca castiga. [Sobor 2: 6; Sobor 4: 9, 17, 21; Anti: 14, 15;
Sar: 4; Cart: 8, 12, 16, 27, 96, 105, 131, 137, 138, 139; Teo: 9]

tAlcuire

Para cea asupra Episcopului, pe care o arata Canonul acesta nu este pricina
baneasca, adica pentru insusi lucrul al cuiva si prihana a sa cum ca s-a nedreptatit
adica de Episcopul, ori s-a pagubit, precum nu bine a talcuit Valsamon. Ci pentru
pricina Bisericeasca, care poate a clati treapta lui. Si de unde este aratat? De la oamenii
cei vrednici de credinta, pe care ca parasi ii introduce Canonul. Caci, cei ce parasc
asupra Episcopului pentru pricina de bani, si prihaniri ale sale, nu se cerceteaza ori
Dreptslavitori sunt, ori rauslavitori, ori prihaniti, ori neprihaniti, adica vrednici de
credinta; ci orice fel ar fi unii ca acestia, se primesc la para. Dupa Canonul al 6-lea al
Soborului 2 si dupa al 8-lea si 27 al celui din Cartagina. Iar cei ce-1 parasc pe el pentru
Bisericesti pricini, se cuvine a fi si Dreptslavitori, si neprihaniti, adica vrednici de
credinta, ca intru alt fel nu se primesc la para dupa acesteasi Canoane. Pentru aceasta si
Zonara se vede conglasuind cu hotararea cea de aceste fel a Canoanelor. Deci zice
Canonul, daca vreun Episcop s-ar pari de oameni vrednici de credinta, si neprihaniti
pentru vreo Bisericeasca vina, este nevoie a se chema de Episcopi la judecata. §i de va
veni, si va marturisi insusi de sinesi, ca este adevarata para cea de acest fel, sau,
tagaduind el, de se va dovedi prin mustrari ne impotriva zice, de catre parasi; atunci sa
se hotareasca de Episcopi datornica certare cea asupra lui. Iar de se va chema si nu va
asculta sa vie la judecata, sa se trimita catre el doi Episcopi, si sa-1 cheme si de-al
doilea; iar de nu va asculta iarasi, sa se trimita iarasi doi Episcopi la el, si sa-1 cheme si
de al treilea. §i daca si de a treia oara va defaima si nu va merge, de aceea dar Sinodul
Episcopilor si nefiind el de fata, hotarasca asupra lui, certarile cele ce i se vor parea
drepte si legiuite. Ca sa nu socoteasca ca cu aceasta castiga si se foloseste, fugind de
judecata, si prelungind vremea.

CANON 75

La marturia cea impotriva Episcopului, eretic sa nu se primeasca, dar nici
credincios unul numai, ca pe gura a doi, sau a trei martori, va sta tot graiul. [Sobor 1:
2; Cart: 40; Teo: 9; a 2-a lege 17, 6]

97

tAlcuire

Nu numai cei ce parasc pe Episcopul nu se cuvine a fi eretici, precum am zis mai
sus, ci nici cei ce marturisesc impotriva lui. Dar nici unul marturisind impotriva
Episcopului, este primit. Fiindca este scris in legea cea veche: pe gura a doi martori, sau
a trei, va sta, si se va adeveri tot cuvantul si prihanirea ce va fi cu indoiala 94 .

CANON 76

Cum ca nu se cuvine Episcopul facand har fratelui, sau fiului, sau rudeniei a
hirotonisi in dregatoria Episcopiei pe cine voieste, ca mostenitori a face Episcopiei,
nu este drept, daruind cele ale lui Dumnezeu pentru patima omeneasca. Ca nu este
dator a pune Biserica lui Dumnezeu sub mostenitori. Iar de va face cineva aceasta
fara tarie ramaie hirotonia, si el cearta-se cu afurisirea. [Ant: 23; Cart 40]

94 „msemneaza ca, daca multimea martorilor nu va fi vrednica de crezare, se cuvine a se cerceta
chipul si vointa lor, dupa Apostolestile asezaminte, Cartea 2 cap 49 ca de multe ori se poate, si doi
si trei si multi martori a se uni la rau, si a marturisi minciuna. Precum minciuni au marturisit
asupra Susanei, asupra lui Navute, asupra lui §tefan, si asupra Domnului. Pentru ca vrednici de
credinta, zice titlul 1 al cartii 21 din cele imparatesti (Fotie titlul 9 cap 2) se cuvine a fi martorii. §i
vrednici de credinta fiind, de prisos se vede a fi de a se mai jura. Ca jurandu-se cad in prepus ca nu
ar fi vrednici de credinta; de la chipul si fapta lor cea buna, si pentru aceasta vor sa adevereze si sa
incredinteze marturia lor cu juramanturi, pentru aceasta dupa Armenopul si lege este unde zice a
nu jura martorii (Cartea 1 titlul 1) zicand insa legea sa fie martorii vrednici de credinta, aratat este
ca opreste a nu marturisi oameni pe jos taratori, desfranati, neinsemnati, necunoscuti, luptatori cu
fiara, mascarici, jucausi, sau care s-au osandit in judecatoria publica, ca au clevetit pe cineva, sau ca
au preacurvit, sau ca au furat, sau ca alta oarecare nelegiuire au facut, si nu s-au desvinovatit dupa
aceasta de osanda, sau ca s-au pus in lant si in inchisoare pentru necuviintele cele zise si rautati.
Cei ce ar fi marturisit mai intai spre prihanirea cuiva, nu marturiseste iarasi spre ajutorul lui. La
pricini de vinovatii se cade a nu se crede numai glasurile martorilor, nefiind de fata adica, ci sa fie
de fata insusi in persoana, si sa fie siliti a descoperi, si pacatul, si anul, si luna, si locul, intru care s-
a facut pacatul, si sa nu fie siliti insa a marturisi si ziua si ceasul. Iar de nu le vor putea dovedi
acestea, sa se izgoneasca din hotarul acela. Boierii si preotii fara voia lor nu se trag sa
marturiseasca, ci cu voia. Iar Arhiereii si de sinesi de vor voi a marturisi, sa nu se cheme spre a
marturisi, ci sa se intrebe numai in casa. Iar ereticul si necredinciosul impotriva Dreptslavitorului
nu marturisesc dupa Armenopul Cartea 1 titlul 6 si dupa Cartea 1 a codicii titlul 5 asezamant 21 a
cartii celei de lege a lui Fotie titlul 9 cap 2. Iar credinciosii unul asupra altuia marturisesc. Iar
Asezamantul Apostolilor Cartea 2 Cap 8 zic sa nu ramana nepedepsit martorul relelor; adica eel
nedrept si mincinos. Precum si Parimiastul aceastasi o zice, de la care si Apostolii s-au
imprumutat. Iar Hrisostom (in cuvantul ca trei robii au introdus pacatul) zice intru para celui ce a
ocarat, sau a batut pe tatal sau, ajunge fara alta dovada marturia a singur tatalui sau. §i dupa
dreptate, pentru ca niciodata tatal s-ar face parasi fiului sau, care si banii si averile, de multe ori si
insusi viata voieste a o da pentru fiul sau, daca ocara ce a facut asuprasi fiul nu ar fi fost adevarata
si covarsitoare. Iar Neara 123 a lui Iustinian, si cea 76 a inteleptului Leon randuiesc, ca Presbiterii si
Diaconii de vor marturisi minciuna in pricina de bani si din afara, fara a jura, sa se argosasca trei
ani, si sa se inchida in manastire. Iar de vor si jura, sa se cateriseasca de Preotie. Iar in pricina de
vinovatie si Bisericeasca de vor marturisi minciuna sa se cateriseasca, si sa se inchida in manastire.

TALCUIRE

Arhiereasca stapanire cu adevarat Har si Dar a Sfantului Duh. Cum dar poate
cineva aceasta a o darui altuia ca un drept clironomicesc? Pentru aceasta si
Apostolescul acesta Canon randuieste, ca nu se cuvine Episcopul a face har, si a
hirotonisi Diadoh in dregatoria Episcopiei pe cine ar voi din fratii, sau fiii, sau
rudeniile lui. Pentru ca nu este drept a face cineva mostenitori, a Episcopiei, si a
Arhieriei (precum face adica si a celorlalte lucruri lumesti), si a darui Darurile lui
Dumnezeu, precum este Arhiereasca stapanire, pentru patima omeneasca, adica pentru
legatura si iubirea rudeasca. Dar nici se cuvine a supune cineva sub mostenire pe
Biserica lui Dumnezeu, facand-o sa se numeasca Parintesc drept. Iar de o ar face
aceasta vreunul din Episcopi, si ar Hirotonisi Diadoh Episcopiei pe vreo ruda a sa,
nelucratoarea fie hirotonia celui asa hirotonisit, iar eel ce 1-a hirotonisit, sa se
afuriseasca. Ca de Sinod trebuie a se face Episcopii. Ca daca dupa Canonul 40 al
Sinodului din Cartagina Episcopii nu au stapanire a lasa rudelor lor, sau altora carora
ar voi, lucrurile ce dupa Episcopie le-au castigat, in cuvant de mostenire (fara numai
cate au castigat din mostenirea rudelor lor, sau in dar ce s-ar fi facut chiar lor de la
oarecare). Cum pot sa lase rudelor lor, sau altora carora ar voi, ca o mostenire, pe insasi
Episcopia?

CANON 77

Daca cineva va fi vatamat la ochi, sau ranit la picior, dar ar fi vrednic de
Episcopie, sa se faca. Ca nu meteahna trupului pe el spurca, ci spurcaciunea
sufletului. [Sobor 6: 33]

tAlcuire

Legea cea veche poruncea sa nu aiba vreo prihana in trup cei ce vor a se face
Presbiteri, ci sa fie intregi la toate madularele si neprihaniti: «Ca tot omul in care este
prihana nu se va apropia: omul eel orb, sau eel schiop, sau eel cu nasul taiat, sau eel cu
urechea taiata. Sau omul, a carui mana este rupta, sau piciorul rupt, sau ghebos, sau cu
ochii urdurosi, sau cu albeata, sau omul intru care este raie salbatica, sau pecingine,
sau cu un bos.» [Levi tic 21: 18-20] Ci si daca dupa Preotie ar fi dobandit in trup vreo
meteahna de acest fel, inceteze de a Ierurghisi (adica de a lucra cele sfintite). Iar Legea
cea noua a Darului Evangheliei, metehne de acest fel, si ciuntiri ale trupului, nu le
socoteste ca opritoare de preotie. Ci mai vartos cere de la dansii a-si avea sufletul curat
de toata spurcaciunea. Pentru aceasta si Canonul acesta zice, daca cineva isi are ochiul
vatamat, adica de este cu un ochi, sau incrucisat, sau scurt la vedere, sau are stricat
piciorul, adica de este schiop, sau de are vreo alta ciuntire si vatamare de acest fel la
trup, care nu opreste spre a se lucra lucrarile cele sfintite; si de este vrednic eel ce le are
acestea a se face Episcop, sa se faca. De vreme ce ciuntirea trupului nu-1 face pe el
nevrednic, ci spurcaciunea sufletului cea din pacat.

CANON 78

Iar surd fiind si orb, sa nu se faca Episcop, nu ca un spurcat, ci ca sa nu se
impiedice cele Bisericesti.

99

tAlcuire

Ca eel ce nu vede, sau nu aude, cum poate a Ierurghisi? Sau a prinde cele sfinte,
sau a citi, sau a auzi cuvintele cele ce se glasuiesc de norod? Insemneaza insa ca eel ce a
asurzit dupa Preotie, sau a orbit, nu se cade a se caterisi de dansa. Ca fapta nemilostiva
este una ca aceasta. Ca politiceasca lege in cartea 8 titlul 1 cap 1 Tema 4 zice: ca eel orb
si a judeca poate, si nu se scoate din Singlit. Alta stapanire insa nu ia, ci ramane in ceea
ce a avut mai-nainte de patima 95 .

CANON 79

De are cineva demon, Cleric sa nu se faca. Dar nici impreuna cu cei Credinciosi
sa se roage. Iar curatindu-se sa se primeasca. §i de va fi vrednic sa se faca. [Sobor 6:
60; Tim: 2, 3, 15]

tAlcuire

Fiecare indracit ca un necurat se judeca. Fiindca da presupus ca pentru marsavia
vietii sale, s-a dat slobozenie diavolului si a intrat intr-insul. „Cum dar unul ca acesta
se va inainta in Cler?” De vreme ce vasul lui putred mir nu i se incredinteaza, dupa
Teologul Grigorie 96 .

95 Pentru aceasta si Valsamon la intrebarea si raspunsul 23 catre Marcu al Alexandriei, impreunand
aceste doua Canoane Apostolesti, eel 77 zic si acest 78 zice: Neoprit sa Ierurghiseasca eel ce are
oarecare neputinta si meteahna trupeasca. Iar daca din pricina neputintei se opresc lucrarile
preotiei, incetez neputinciosul de sfintita lucrare, nu se instraineaza insa si de dregatorie, ci mai
vartos unul ca acesta va afla milostivire, si va dobandi cinstea cea mai dinainte, va avea insa si cele
spre indestularea vietii si celelalte, dupa obiceiul de mai-nainte.

96 Insemneaza insa ca cei ce se indracesc ori totdeauna ori in vremi, de se primejduiesc spre moarte,
neaparat trebuie a se impartasi cu chipul ce va socoti Preotul. Cad, daca cei ce se afla in pacate de
moarte si se pocaiesc, in vremea mortii se iarta de catre milostivirea Bisericii, dupa Canonul al 5-
lea al sfantului Grigorie Nissis, si dupa ale altora, a se impartasi cu Sfintele Taine, pentru a nu se
lipsi de un acest fel de ajutor in calatoria lui, cu cat mai vartos cei ce se indracesc se cade a se
impartasi, care de multe ori si fara a cadea in pacate de moarte, pentru necuprinse judecatile lui
Dumnezeu, se slobod a se munci de diavolul? Asisderea si daca cei indraciti in vreme cand
patimesc, se vor arunca in prapastii, sau cu alt chin se vor omori, se cade a li se canta si a se
pomeni si de preoti a se ingropa, pentru ca nu au tost in mintea lor, ci afara de minte si de diavolul
purtati; dupa Canonul 14 al lui Timotei. „Pe langa acestea daca eel indracit nu se va curati de
demon (nebotezat fund) nu poate a se boteza; iar in primejdie de moartea fund, dupa Canonul al 2-
lea al lui Timotei sa se boteze. §i daca in vremea mortii se boteaza, iata dar ca in vremea mortii se si
iarta a se impartasi. §i de se indraceste muierea atata, incat si cu lanturi a se lega, nu poate barbatul
a o desparti; preacurvie mijlocind la aceasta dupa Canonul 15 al lui Timotei. Se cuvine insa sa stim
ca, dupa marele Grigorie al Tesalonicului (Duminica 4 a Sfantului mare Post) in doua chipuri
demonii ispitesc pe oameni ori dupa lucrare, nevazut adica si dinafara; dupa care chipuri pe toti
oamenii ii supara cu navalirile gandurilor si ale patimilor.” Ori dupa fiinta, adica aratat si din
launtru, precum la cei ce se indracesc. Ca dupa fiinta in oarecare chip intrand intr-insii demonii si
alcatuirea trupului prefacandu-o, si mai ales creierii, si pe acestia stapanindu-i, ii fac pe ticalosii
afara din sine. Pentru aceasta si despre Iuda este scris, ca a intrat intr-insul satana, stapanindu-1 pe
el, dinafara oarecum mai-nainte fiind, si prin cugetari lovindu-1.

100

CANON 80

Cel ce din viata paganeasca a venit (catre noi), si s-a botezat, sau din petrecere
marsava, nu este drept indata a se prohirisi Episcop. Ca nedrept lucru este, eel ce
inca n-a aratat cercare, a fi altora invatatori, fara numai de se va face aceasta dupa
Dumnezeiesc Har. [Soborul 1: 2; Sobor 1 si 2: 17; Neo: 12; Sard: 10; Lao: 3; Chiril: 4]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca nu este drept a se face Episcop indata, acela ce ori
din pagani si necredinciosi va veni la binecinstitoarea credinta si se va boteza, ori de la
viata marsava si inrautatita ar veni la pocainta, precum este in a comediantilor, si a
mascaricilor, si a celorlalti de acest fel 97 ca nedrept lucru si gresit a se face, invatator al
celorlalti, care este Episcopul, eel ce inca nu a dat ispita si dovada, de este sanatos dupa
credinta, si neprihanit dupa viata. Ca ispitirea aceasta are trebuinta de vreme, si in
putina vreme nu se poate da. Fara numai atunci se poate prohirisi, de se va face
descoperire pentru dansul din Dumnezeiesc Har, precum s-a facut Apostolului Anania
pentru Pavel, cand a zis Domnul catre dansul in vedenie: «Mergi, ca Vas de alegere imi
este acesta, de a purta Numele meu inaintea neamurilor, si a imparatilor, si a fiilor lui
Israil.» 98 [Fapte IX, 15]

CANON 81

Am zis, cum ca nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune pe sinesi in
ocarmuiri publice, ci sa se indeletniceasca la trebuintele Bisericesti. Deci ori sa se
supuna a nu o face acesta, ori sa se cateriseasca. Ca nimenea poate a sluji la doi
Domni, dupa Dumnezeiasca porunca. [Apost: 6, 83; Sobor 4: 3, 7; Sobor 7: 10; Sobor 1
si 2: 11; Cart 18]

tAlcuire

§i Canonul acesta asemenea cu eel al 6-lea opreste pe cei Ierositi a nu se impletici
in lucruri lumesti, zicand: Am zis (dupa Canonul 6 al nostru adica), cum ca nu se
cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogori pe sinesi in politicesti si lumesti purtari

97 Ci si ofiteri nu se cuvine a se face clerici, ca sa nu urmeze ocara si prihana Bisericii lui Dumnezeu
dupa Cartea 3 a Vasilicalelor titlul 10 Cap 27.

98 Precum s-a facut la sfantul Ambrozie Episcopul Mediolanului, pentru care scrie Teodorit in
cartea a patra Cap 6 al Bisericestii Istorii zicand: „Acestea aflandu-le imparatul a poruncit ca indata
sa se invete credinta, si sa se boteze, si sa Hirotoniseasca barbatul acel vrednic de lauda… Ca a
socotit a fi Dumnezeiasca alegere incredintandu-se din conglasuirea celor ce din potriva cugeta
(adica a necredinciosilor), inca si Socrat scrie pentru dansul in Cartea a 4-a cap 30 a Bisericestii
Istorii, ca imparatul mirandu-se de unirea norodului la un cuget, si cunoscand ceea ce s-a facut
lucru al lui Dumnezeu, a aratat Episcopilor sa slujeasca lui Dumnezeu celui ce porunceste sa-1
Hirotoniseasca. §i Sozomen in cartea a sasea capul 24 a inteles pentru unirea Bisericii celei din
Mediolan ca Dumnezeu il incununeaza cu acestea (ca alegerea norodului este descoperire
Dumnezeiasca). Scrie inca acestasi Sozomen si pentru Patriarhul Nectarie al Constantinopolului,
cum ca fiind inca imbracat cu podoaba Sfantului Botez, s-a vestit cu obsteasca alegere a soborului,
Episcop al Constantinopolului, in loc de Ighemon al cetatii Samosatelor. Si a adauga ca nu s-a
intamplat acestea fara descoperire Dumnezeiasca. Cartea 7 cap 8 a Bisericestii Istorii.

101

de grija si ocarmuiri, ci sa se indeletniceasca in slujbele, si trebuintele Bisericii. Deci ori
sa se induplece a nu o face aceasta de acum inainte; sau de nu de se va indupleca, sa se
cateriseasca. «Pentru ca nimenea poate a sluji la doi Domni, si a placea amandoura,
dupa cuvantul Domnului.» [Matei VI, 24; Luca XVI, 13]

CANON 82

Slugile in cler a se prohirisi fara de socotinta stapanilor, nu dam voie, pentru
mahnirea stapanilor celor ce-i au. Ca una ca aceasta face rasturnare caselor. Iar daca
candva s-ar arata sluga vrednica spre hirotonie de treapta, precum s-a aratat si
Onisim al nostru, si-1 vor ierta stapanii, si-1 vor slobozi, si-1 vor scoate din casa, faca-
se. [Sobor 4: 4; Sobor 6: 85; Gan: 3; Cartagina: 73, 90; Vasilie 40, 41, 42; Epistolia catre
Filimon]

tAlcuire

Nu se cade a face cineva cele ce se fac altora, pricina de sminteala si de scarba. Iar
pricina de sminteala si de scarba se face, a hirotonisi cineva rob fara de socoteala
stapanului sau. Pentru aceasta si Canonul acesta opreste acest lucru, zicand: Nu iertam
a se inainta robi la Cler, si la Preotie, fara de socoteala stapanilor lor, pentru ca sa nu
scarbim pe insusi stapanii lor. Pentru ca lucrul acesta case intregi rastoarna. (Ca poate
robul acel sortit sa fi fost, sau chivernisitor casei stapanului sau, sau sa fi fost Epistat al
dughenei lui, sau bani ai stapanului sau sa fi avut in mainile sale, si pentru toate
acestea hirotonia lui ar fi pricinuit scarba stapanului sau. Iar daca robul s-ar arata
vrednic de hirotonie, precum s-a aratat si Onisim al nostru, trebuie Episcopul sa
impartaseasca lucrul stapanului lui, si daca acela va primi si se va invoi, si prin gura a
doi sau a trei martori il va slobozi pe el dupa Canonul 85 al Soborului al 6-lea si-1 va
trimite pe el din casa sa spre semnul deplinitei slobozenii, atunci hirotoniseasca-se. Asa
a facut si Pavel, nu a voit sa tina pe Onisim robul, cu toate ca 1-a gasit pe el indemanatic
in slujba propovaduirii, ci 1-a trimis catre Filimon stapanul lui. Dar nici in manastiri se
cade a se primi robii spre a se face monahi, fara de socotinta stapanului lor, dupa
Canonul 4 al soborului al 4-lea. Si roaga inca si care fara voia stapanului sau s-ar marit,
curveste, dupa Canonul 40 si 42 al lui Vasilie. Pentru ca dupa acesta, tocmelile si
fagaduintele celor ce sunt supusi sub stapani nici o incredintare au. §i dupa Canonul 41
al acestuiasi, nunta care s-ar face fara de voia stapanului, a vaduvei muieri, se
dezleaga, daca acela nu voieste. Pentru aceasta si Soborul eel din Gangra cu Canonul 3
anatematiseste pe acela, ci pentru pricinuirea Dumnezeiestii cinstiri invata pe rob sa
defaime pe stapanul sau, si sa se departeze de la slujba lui. Iar dupa Canonul 73 al
Soborului din Cartagina, slobozirile robilor se cade a se propovadui in Biserica”.

99 Insemneaza ca supusi dupa legi, se zice de patru feluri. Sau dupa noroc, precum robii catre
stapani. Sau dupa fire, precum fiii catre parinti. Sau dupa nunta, precum femeia catre barbat, si
dimpotriva catre femeie; sau dupa scrisoare, precum soldatii catre Voievozi (adaug unii si a cincia
supunere, Duhovniceasca alcatuire, care au ascultatorii catre Staretii lor). Deci despre supunerea
muierii catre barbat, si a barbatului catre muiere, vezi subinsemnarea Canonului 48 al Soborului 6,
iar despre supunerea fiilor catre parinti vezi subinsemnarea 27 al Soborului al 4-lea si
subinsemnarea Canonului 42 al celui din Cartagina. Si Canonu 38 al lui Vasilie. Iar despre

102

CANON 83

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste zabovindu-se §i vrand
amandoua a le tinea, Romana, §i Ieraticeasca ocarmuire, cateriseasca-se. Ca cele ale
Chesarului, Chesarului, §i cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. [Sobor 7, 10; Sobor 1 §i
2: 11; Cartagina: 18]

tAlcuire

§i intre alte Canoane Dumnezeiestii Apostoli opresc pe cei Ierositi de a ocarmui
lucruri mirenesti, si de a primi lumesti purtari de grija, dar si intru acesta asemenea o
fac aceasta zicand: oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, se indeletniceste la oaste;
adica, nu in intrebuintarea armelor si a razboaielor, ci in orcarmuirea lucrurilor
ostasesti. Precum, la impartirea merinzilor ostasilor, la primirea hranelor lor, si la alte
chivernisiri ca acestea. Deci oricare, zice, se indeletnicesc la unele ca acestea, si va sa le
aiba amandoua, si stapanirea imparateasca romana, si ocarmuirea Ieraticeasca si
Bisericeasca, precum am zice, si stapanirea din afara si stapanirea din launtru 100 , unul

supunerea robilor catre stapani (in parte insa si despre supunerea ostasilor catre Voievozi) vorbim
aid. Deci Nearaoa mtelptului Leon cea 9, 10 si 11 randuiesc, ca robul eel ce dupa nestiinta
stapanului sau se va face Cleric, sau Monah, sau Episcop, de a fost fugar de la el, pana in trei ani sa
se caute de catre stapanul sau, si aflandu-se sa se intoarca iarasi si sa fie rob. Iar de ar fi fost aratat
lui, si s-a facut Cleric, sau Monah, randuieste sa se ceara numai pana la un an. Iar Fotie Titlul 1 Cap
36 zice, ca dupa asezamantul 36 al titlului al 3-lea al Cartii 1 a Codicei: robul nici dupa socotinta
stapanului se face Cleric, de nu se va slobozi mai-nainte, iar asezamantul al 2-lea al titlului din
Nearale legiuieste, ca de au stiut stapanul cand robul se face Cleric, si nu a zis impotriva, se
slobozeste. §i Mihail inca Ataliotul in Sinopsul (adica in adunare) Titlul 3 zice, ca se sloboade
robul, daca stia stapanul sau cand se Hirotonisea, si a tacut. Acelasi asezamant zice, ca Episcopia,
si pe robi ii sloboade din supunerea stapanilor lor; si pe ostasi din a Voievozilor lor, daca adica se
va face cu voia inaltei stapaniri. Insemneaza insa pe langa acestea, ca legea zice ca, de se intreaba
cineva, si nu zice impotriva ci tace, si ar fi lucru despre care se intreaba spre Mosul sau, se
socoteste in loc de induplecare, iar de este spre paguba sa, se ia in loc de tagada. Insa eel ce a stiut
Hirotonia robului sau, si nu a zis impotriva, cu toate ca este spre paguba sa lucrul, se ia insa in loc
de ca s-a invoit, si aceasta este osebita pentru slobozenia celui ce s-a facut cleric. Asa se scrie in
scolia lui Valsamon cea la Titlul 1 Cap 36 in Pravila lui Fotie. Inca dupa Armenopul Cartea 1 Titlul
18 se sloboade robul de va muri stapanul sau, fara a face diata. Cel ce se cumpara de la razboaie de
este avut, sa-si deie pretul sau, si sa se rascumpere. Iar de este sarac, sa slujeasca trei sau cinci ani
pe eel ce 1-a cumparat, si asa sa se sloboade. Se sloboade si acela ce cu stirea stapanului sau s-a
facut ostas, sau monah, sau cleric. Iar robii cei ce vor lasa nevointa Cinului dupa ce s-au facut
monahi, si vor veni la alta petrecere, sa se faca iarasi robi, dupa Cartea a 4-a Titlul 1 Cap 11 Tema
13, insemneaza insa pe langa aceste, ca de doua feluri sunt robii. Unii se nasc robi, cati s-au nascut
din robi, iar altii se fac, cati se robesc de ostiri. Iar cei ce slujesc cu plata la stapani, nu sunt robi, ci
slugi naimite.

100 In doua se imparte stapanirea si incepatoria. Alta este lumeasca, pe care o a incredintat
Dumnezeu imparatilor, si stapanitorilor. Iar alta Duhovniceasca, care o a incredintat Dumnezeu
Arhiereilor si sufletestilor Iconomi. Insa una alteia este potrivnica. Ca una este pamanteasca, iar
alta cereasca. Una poarta sabie si omoara; iar cealalta cu blandete iarta si imbiaza. Pentru aceasta si
Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele imparatiei, si altele hotarele Presbiteriei, Imparatul are
incredintate acestea de aid, iar eu cele Ceresti.” (Eu cand zic, pe Preotul zic.) Imparatului trupul i

103

ca acesta, de nu va inceta din aceste, sa se cateriseasca. Pentru ca lucrurile si stapanirile
Chesarului, si ale imparatului, Chesarului se cuvine a se da. Adica, la oameni din afara
si imparatesti. Iar lucrurile si stapanirile lui Dumnezeu, asemenea lui Dumnezeu se
cuvine a se da. Adica la oameni Dumnezeiesti si Duhovnicesti, precum sunt Episcopii,
si Presbiterii, si Diaconii.

CANON 84

De va ocari cineva pe imparatul; sau pe stapanitorul fara dreptate, sa ia
pedeapsa. §i de va fi Cleric adica, sa se cateriseasca, iar de va fi mirean, sa se
afuriseasca.

tAlcuire

Mosaiceasca Lege zice, «pe mai marele norodului tau nu-1 vei grai de rau» [Iesirea
XXII, 28], iar corifeul (varfelnicul) Petru cu deosebire, cinsteste pe imparatul [1 Petru II,
17]. Iar Pavel porunceste sa ne rugam pentru imparati si pentru toti cei ce sunt cu
covarsire, macar si necredinciosi de ar fi [1 Timotei II, 2]. Iar aici Apostoli de obste zic.
Iar ocara la imparati se socotesc mustrarile cele mai aspre. Oprind insa Canonul pe eel
ce ocareste pe imparatul fara dreptate, dupa ceea ce se face a lasat sa intelegem din
deosebire, ca, de vor fi imparatii sau stapanitorii pagani, sau vor pacatui, se iarta a-i
mustra pe ei aici, carora li se cuvine a mustra niste fete ca acestea. Dar insa nici eel ce a
ocarat, se cuvine a se pedepsi indata. 101 Vezi subinsemnarea 55 Apostolesc.

s-a incredintat, iar Preotului sufletul. Imparatul ramasituri de bani iarta, iar Presbiterul datorii de
pacate. Acela sileste, acesta mangaie. Acela pe arme simtitoare, acesta arme duhovnicesti. (Cuvant
4 la Ozia Tom: al 5-lea foaia 149). Aceastasi necuviinta urmeaza daca sau imparatul va indrazni a
intra in Sfantul Altar, sau Arhiereul a imparati si a incinge sabie. Precum o a patit aceasta Uriasul
eel cu doua coarne al Romei, Papa zic. Carele pe langa aceasta ca este din launtru si dupa Duh
Arhiereu, va sa fie din afara, si dupa trup imparat. Se blagosloveasca si sa omoare, sa tie carja cea
pastoreasca si sabia cea ucigatoare. Amestecare neamestecata, si grozavie straina! Vada dar insusi
ca se afla calcator al Apostolescului acestuia Canon, si caterisirii se supune vrand a le avea pe
amandoua; si stapanirea Romaniceasca; si ocarmuirea Ieraticeasca. Catre aceasta preatrebnice sunt
cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, catre Constantin zice. (La Atanasie in Epistolia cea catre cei ce
pretutindenea se nevoiesc la viata monahiceasca) „Tie Dumnezeu ti-a incredintat imparatia, noua
ne-a incredintat cele ale Bisericii. Si precum eel ce ar rapi stapanirea ta, se impotriveste lui
Dumnezeu eel ce o a randuit; asa teme-te si tu ca nu cumva tragand la sineti cele ale Bisericii, sa te
fad vinovat unei mari vinovatii. Ca scris este dati inapoi cele al Chesarului, Chesarului; si cele ale
lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Deci nici noua ne este ierta a stapani pe pamant (ce ar avea a zice
catre acestea Papa eel ce cu amandoua chipurile stapaneste?), Nici tu o imparate ai stapanire a
tamaia.

101 Pentru a se imblanzi imparatii si stapanitorii, si a fi iubitori de oameni catre ocaratorii lor, ieie
pilda de la marele Constantin, si de la marele Teodosie. Ca Constantin, fiindca oarecare a
improscat chipul lui cu pietre, si il indemnau prietenii sa-i pedepseasca. El pipaindu-si fata, si
zambindu-se a zis aceste vrednice de pomenire: „Nicaieri pe fruntea mea vaz ca s-au facut rana, ci
sanatos imi este capul, si toata fata. (Hrisostom in Cuvantul 20 la Andriante torn al 6-lea) iar
Teodosi cu toate ca Antiohienii i-au oborat Icoana, si alte necuviinte i-au facut. Dupa ce a mers insa
Flavian al Antiohiei, si 1-a rugat, atat s-a imblanzit, incat a zis catre dansul: Si ce lucru mare si de
mirarea este de vom ierta celor ce ne-au ocarat, oameni si ei fiind, cand Stapanul lumii ruga pe

104

CANON 85

Fie voua tuturor Clericilor si mirenilor Carti vrednice de cinstire si sfinte: ale
Testamentului celui vechi adica, ale lui Moise cinci, Facerea, Iesirea, cea
Leviticeasca, Numeri, a doua Lege. A lui Isus Navi una, a Judecatorilor una. A lui
Ruth una. A Imparatilor patru. Paralipomena din Cartea zilelor doua. Esdra doua.
Estera una, a Macabeilor trei; a lui Iov una; Psaltirea una. A lui Solomon trei, Pildele,
Eclesiastul, si Cantarea Cantarilor; a Proorocilor douasprezece: Una a lui Isaia; una
lui Ieremia; una a lui Iezechiil; una a lui Daniil. Din afara insa mai adauga-se voua a
invata tinerii vostri, intelepciunea a mult invatatului Sirah. Iar ale noastre, adica ale
Noului Testament, Evanghelii patru, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca, si a lui loan.
Patrusprezece Epistolii ale lui Pavel. Doua Epistolii ale lui Petru. Ale lui loan trei. A
lui Iacov una. A lui Iuda una. Ale lui Clement doua Epistolii. §i asezamanturile eel
prin mine Clement in opt carti proglasuite catre voi Episcopii (care nu trebuie a se
publica catre toti pentru cele intr-insele tainice) si faptele noastre al Apostolilor 102 .
[Sobor 6: 2; Laodiceea: 51, 60; Cartagina: 32, 54; Atanasie: 39]

tAlcuire

Dupa ce au invatat Apostolii si au legiuit prin sfintitele lor Canoane in ce chip se
cuvine atat Clericii, cat si de obste toti mirenii crestini in a vietui in lume; in sfarsit
invata, si care carti se cade a le citi. Si Cartile adica cele ne Canonisite si
minciunosuprascrise au invatat in Canonul lor al 60-lea sa nu le citim. Iar cele
Canonisite si sfinte prin Canonul acesta ne invata pe noi sa le citim, pe care le si
numara, precum aici se vad. Pomeneste insa Cartile acestea si Soborul eel din
Laodiceea in Canonul 60 si eel din Cartagina in Canonul 32 dar si marele Atanasie in
praznuitoarea sa Epistolie a 39. Si Grigorie Teologul in stihurile sale, si Amfilohie al
Iconiei prin Iamvicesti stihuri. Deci marele Atanasie in pomenita Epistolie in doua
desparte toate Cartile vechii Scripturi: in cele Canonisite, si in cele ce sunt de citit. Si
Canonisite adica invechei Scripturi zice ca sunt douazeci si doua de Carti, dupa
numarul Literelor Evreicesti (precum aceasta o zice si Teologul Grigorie, si

Parintele sau pentru cei ce 1-au rastignit pe el zicand, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac. (Hrisostom intra
acelasi, foaia 602.)

102 Insemneaza insa ca in multe carti manuscrise si tiparite, si mai ales in Sinopsul lui Alexie
Arestin, se vad si alte Canoane suprascrise, unele in numele lui Petru, iar altele in numele lui
Pavel, care nu se cade a le primi, ci a le lepada ca neadevarate, si minciunosuprascrise, cad si
sfantul de toata lumea al 6-lea Sobor in Canonul 2 pe singure aceste 85 le primeste, ca adevarate
Canoane al Apostolilor. Iar pe celelalte minciunoscrise le socoteste. Insa fiindca Grigorie Episcopul
Pisinuntei a zis in sfantul al 7-lea Sobor, ca adunarea Apostolilor ceea ce s-a facut in Antiohia (din
noua Canonane ale sale, care se afla in Biblioteca Chesariei Palestinei ce se facuse de Mucenicul
Pamfil, precum insemneaza Apusenii) in Canonul sau al 8-lea au randuit a nu se mai amagi intru
idoli cei ce se mantuiesc, ci impotriva sa inchipuiasca Dumnezeu barbatescul si preacuratul Chip al
lui Hristos. Pe acest Canon al Apostolilor, zic, il primim, si pentru ca Soborul al 7-lea 1-au primit, si
pentru ca se conglasuieste, cu vechile Istorii. Fiindca si femeia ceea ce i-a fost curs sange
vindecandu-se de Mantuitorul a afierosit stalp in Paneada precum istoriseste Eusebie cartea 7 cap
8 pe care 1-a sfaramat Iulian, precum zice Sozomen Cartea 3, Cap 1 si Nichifor Cartea 10, cap 30 (la
Dositei in Dodecavivlion foaia 18) vezi si la Prolegomena Apostolestilor acestora Canoane.

105

Dumnezeiescul loan Damaschin) care sunt acestea: 1. Facerea, 2. Iesirea, 3. Leviticul, 4.
Numeri, 5. A doua lege, 6. Isus a lui Navi, 7. Judecatorii, 8. Ruth, 9. Cea intai si a doua
a Imparatilor impreuna (care si Samuil se numesc de Evrei. Iar cea a 3-a si 4-a a
imparatilor: 1 si 2 a imparatilor se numesc), 10. Cea a treia si a patra a Imparatilor, 11.
Intaia si a doua impreuna Paralipomenon (adica a ramasitelor), 12. a lui Esdra intai si a
doua impruna, 13. Psalmii, 14. Paremiile (adica Pildele), 15. Eclesiastul, 16. Cantarea
Cantarilor, 17. Iov, 18. Proorocii cei mici dousprezece care se numesc o Carte, 19. Isaia,
20. Ieremia impreuna si Plangerile, si Baruh, si Epistolia, 21. Iezechiel, 22. Daniil. Iar
carti ce se citesc de cei ce de curand se Catehisesc sunt acestea: Intelepciunea lui
Solomon, care si preaimbunatatita (virtoase) se zice dupa Evsebie (Cartea 11, Cap 7
despre Evangheliceasca pregatire) intelepciune lui Sirah, care si aceasta pe
preaimbunatatita se zice dupa Gheorghe Singhelul. (Insemneaza insa ca Sirah la
Apuseni se numeste Bisericesc) Estir, Iudit, si Tovias. Dar insemneaza ca si Cartea
Estirei una fiind, cu cartile cele Canonisite impreuna se numara, precum si Canonul
acesta Apsotolesc intre cele Canonisite pe aceasta o numara, si Soborul eel din
Laodiceea, si eel din Cartagina. Ci si intelpciunea lui Solomon, si Iudith, si Tobit,
impreuna se numara cu cartile cele canonisite de Soborul eel din Cartagina. Canonicesti
carti insa se socotesc de Canonul acesta Apostolesc, si Cartile cele trei ale Macabeilor 103 .

103 Insemneaza ca altii numara pe Daniil cu Iezechiel o carte, si asa implinesc pe 22 numar a
Evraicescului Alfavit. Iar Sinodul din Laodiceea, numara pe Ruth cu Tudecatorii o carte, si asa
implineste pe al 224ea numar. Care este si mai bun, fiind incredintat de Sinod. Asa dara nedrept
este si gresit sirul si randuiala si cunoscuta de toti si tiparita, in care se afla cartile vechiului
Testament, pentru multe pricini. Intai pentru ca are despartit in doua cartea lui Estir, asezand o
parte cu cele canonizate, iar pe alta cu cele apocrife, in vreme ce Apostolescul acesta Canon, o carte
lamurit o numeste, si al 60-lea a celui din Laodiceea si al 304ea din Cartagina, si marele Atanasie si
Amfilohie, asisderea o carte o numara. Al doilea fiindca si a lui Ezdra eel 2 carti in doua deosebite
parti le aseaza, pe una adica in cele canonizate, iar pe alta in cele apocrife, in vreme pe acestea
doua carti ca una le numara si aceste Apostolesc Canon, si Sinodul din Laodiceea, si din Cartagina,
si marele Atanasie, si Teologul Grigorie, si sfantul Amfilohie. Al treilea fiindca pe Baruh, si pe
Epistolia lui Ieremia le desparteste de Profeticeasca carte a lui Ieremia, si le numara cu cele
apocrife, in vreme ce Sinodul din Laodiceea si marele Atanasie o carte le numara pe tustrele
acestea (pentru ce Sinodul din Laodiceea, scrie in numar multoratec Epistoliile lui Ieremia, in
vreme ce una numai se afla, precum si Atanasie Epistolie in numar singuratic o numeste? Ma mir!).
Al patrulea ca pe acele trei carti ale Macabeilor intre cele apocrife le numara pe care Apstolescul
acesta Canon le numeste Canonice. Al cincilea fiindca pe Cartea lui Neemia o numara intre cele
Canonizate, despre care nicicum se face pomenire, nici de catre Apostolescul acesta Canon, nici de
catre Sinodul din Laodiceea, nici de catre eel din Cartagina, nici de catre marele Atanasie, sau de
Grigorie si de Amfilohie. Al saselea si fiindca in oarecare editii numeste apocrife pe cartile cele ne
Canonizate, in vreme ce nicicum se cuvine cu acest nume sa se numeasca, precum zice marele
Atanasie in Epistolia mai sus zisa. Fiindca numele, de apocrife, li s-au pus de catre eretici, spre a
putea cu aceasta a scrie ce voiesc, si sa insele pe cei simpli cum ca ar fi carti apocrife si vechi de ale
Sfintilor, dar bine este pe cartile necanonizate a Vechiului Testament sa se numeasca
Anaghinoscomene (cele ce se citesc), si nu apocrife, insa Anaginoscomene acestea trebuie sa se
numeasca: Neemia, Cantarea celor 3 Tineri, Vil si balaurul, si Susana. Cu toate despre cartile
acestea nici o pomenire se face, nici in Apostolescul Canon, nici in Sinodul Laodiceei, nici a celui

106

Iar Carti Canonicesti ale Scripturii celei noi sunt acestea: Evangheliile cele 4, Faptele
Apostolilor, Cele sapte Sobornicesti Epistolii, adica a lui Iacov una, a lui Petru doua, ale
lui loan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, si Apocalipsa. Despre care macar
ca zice Dumnezeiescul Amfilohie in stihurile cele Iamvicesti, ca multi cu adevarat o
judeca a fi cu adevar a lui loan (Evanghelistului), iar cei mai multi o judeca ca o
neadevarata. Inca ca o Carte Canonisita pe aceasta o primeste Soborul eel din Cartagina
Canon 30. Si marele Atanasie in mai-nainte zisa Epistolie cea 39. Si Dumnezeiescul
Dionisie Areopagitul, tainica privire pe aceasta numindu-o, si scoliastul sfantului
Dionisie Dumnezeiescul Maxim, la multe locuri din scoliile sale de aceasta pomeneste.
Si Dumneezeiescul Ieronim zicand-o pe aceasta Cartea cea mai inalta a lumii. Iar de si
Teologul Grigorie aceasta nu o numeste in stihurile sale; ci intru alcatuitorul sau
cuv ant, eel face catre cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2-lea aratat o pomeneste
aceasta, zicand: Ma induplec a crede ca alti (Ingeri) pe alta Biserica o apara precum
loan ma invata prin Apocalipsis, (adica prin descoperirea ce i s-a facut). Dar si Origen
avea Talcuire la Apocalipsis. Pomeneste de aceasta si Chiril al Alexandriei (foaia 669 a
celor cinci Carti) si Clement Stromateul (foaia 856 a acelor cinci Carti) o primesc pe
aceasta si Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian, Lactandius, Sevir,
Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Chesareei. Si insusi eel a toata lumea al
doilea Sinod, inaintea caruia Teologul Grigorie a glasuit cuvantul eel alcatuitor care
pomeneste despre Apocalipsis. Meliton al Sardelor, Teofil al Antiohiei, si altii. Iar cele
doua epistolii ale lui Clement, pe care le pomeneste Apostolescul acesta Canon sunt
trimese catre Corinteni, ca din partea Bisericii celei din Roma, si tiparite in adunarea
Tomului intai al Practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2-a ne adevarata se judeca de
catre Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar asezamanturile Apostolilor, care si invatatura a
Apostolilor se numesc, de catre marele Atanasie, si de catre Canonul al 2-lea al
Sinodului 6 s-au lepadat de catre al 2-lea Canon al celui a toata lumea al 6-lea Sinod,
adica, fiindca s-a notevsit (adica s-au reformaluit) de catre eretici. Dar de vreme ce nu
toate s-au notevsit, ci la oarecare parti, pentru aceasta multi din Parinti, si mai inainte
de Sinodul al 6-lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar inca si sfintitul Maxim, au
intrebuintat ziceri dintr-insele. Si Teologul adica in cuvantul eel despre Pasti: „Asupra
strajei mele voi sta, cu oaie aligoriceste pe Hristos pentru inbracamintea nestricaciunii.”
Care zicere o a luat din asezamanturile acestea, dupa Nichita. Iar Dumnezeiscul Maxim
perioade (adica cuprinderi) intregi intrebuinteaza din asezamanturile acestea la scoliile
lui Dionisie. Si ce zic pe unii? Insusi eel a toata lumea Sinod al 5-lea aduce marturie din
aceste asezamanturi in Epistolia lui Iustinian; ca se cuvine pentru cei ce s-au savarsit a
se da milostenie. Foaia 392 a Tomului al 2-lea al adunarii Sinoadelor. Dar si dupa eel al
saselea a toata lumea Sinod din asezamanturi a intrebuintat marturie Sinodul eel din
sfanta Sofia. Si Mihail inca Chirulariul si Patriarhul Constantinopolului, cu Sinodul eel
impreuna cu el. Care se afla in viata in anul 1053 a adus marturie impotriva tunderii
barbilor, care se afla in Cartea intaia a Apostolicestilor asezamanturi in capul al 3-lea
zicand asa: „Nu va veti smulge barbile voastre; ca frumsetea Ziditorul Dumnezeu o a
facut sa fie pentru femei, iar pentru barbati cu dreptul a judecat a fi nepotrivita.” Si

din Cartagina, nici de catre marele Atanasie, nici de catre Dumnezeiescul Grigorie, nici de catre
Amfilohie.

107

vezi la foaia 978 in Tomul al 2-lea al Sinodicalilor. §i acum precum se afla tiparite, mi se
pare ca nu au nici un neadevar si necuviinta. Iar Pimen (adica Pastorul) de care Carte
pomeneste marele Atanasie in Epistolia cea de multe ori zisa, este o carte care nu se
afla vremile noastre. Poate sa fi fost insa una ca aceasta, precum este si cuvantul ce face
loan al scarii catre Pastorul. §i in scurt a zice, era Cartea aceasta, invatand pe Pastorul
Oilor celor Cuvantatoare, cu ce chip sa pastoreasca pe acestea spre pasunea cea
mantuitoare, si cum sa le pazeasca nevatamate de unghiile lupilor celor ganditi a
demonilor, zic, si a oamenilor celor rau slavitori. Ne-au vestit insa unii ca Pastorul
acesta se afla o Carte preaveche intru manastire a Eladei, facerea a lui Cuart, unuia din
Apostolii cei saptezeci. Pe Pastorul il pomeneste si sfantul Maxim in scoliile
Dumnezeiescului Dionisie. §i este marimea ei pe cat este a Psaltirii. Insemneaza ca
Canonul 54 al Cartaginei pe langa Cartile Scripturii celei vechi si a celei noua,
porunceste a se citi si vietile Mucenicilor, care cuprind muceniile lor, in zilele
Praznicilor lor.

PROLEGOMENA

DESPRE SFANTUL §1 ECUMENICUL INTAIUL SINOD

Sfantul §i intaiul Ecumenic 104 Sinod (A toata lumea Sobor). S-au adunat in Niceea
Vitiniei, in timpul marelui Conastantin, la anul de la Hristos: 325. Iar barbatii cei mai

104 Patru oarecare insusiri haractirisitoare <caracteri..> ale Sinoadelor celor Ecumenice gasesc ca se
afla semanate pe la multi, si mai ales la Dositei (in Dodicavivlion foaia 1018). Din care, cele trei
sunt departe si obstesti, si oarecare Sinoade locale, iar cea una mai de luat aminte este, si pentru ca
sa zic asa, fiintelnicia, si intaritoarea, si prea osebita deosebire a tuturor Sinoadelor celor
Ecumenice; si mai intai insusimea tuturor celor Ecumenice este, a se aduna prin porunci, nu ale
Papei, sau ale cutarui Patriarh, ci prin poruncile imparatesti. Aceasta si la localnicul Sinod eel in
Sardica a urmat, care s-a adunat de Constantin si Costant, si in Antiohia, si acela cu porunca lui
Constantin a fost adunat, desi pentru alta socoteala a innoirilor Bisericii celei din Antiohia (Dositei
Dodecavivlion foaia 133). Al doilea: a se face intrebare despre Credinta, si prin urmare a se asterne
hotarare, si hotar Dogmatic, la fiestecare din cele Ecumenice Sinoade (Dositei foaia 633 in
Dodecavivlion). Dar si aceasta a urmat la oarecare localnice, precum la eel din Cartagina, care
impotriva eresului lui Pelaghie si a lui Chelestin facand cercetare au asezat hotare Dogmatice. Al
treilea a fi toate Dogmele cele asezate de dansii, si Canoanele, Ortodoxe, binecinstitoare, si unite,
cu Dumnezeiestile Scripturi, sau cu Sinoadele cele Ecumenice de mai inainte, pentru aceasta si
mult vestita este socoteala sfantului Maxim, cea zisa la o pricina ca aceasta: „Pe Sinoadele cele
facute, Credinta binecinstitoare le intareste, si iarasi, dreptatimea Dogmelor judeca pe Sinoade,
dar, si aceasta insusire, este obsteasca si la cele mai multe localnice Sinoade, afara de oarecare. Iar a
patra si cea mai de pe urma este, a conglasui, si a primi cele randuite de Sinoadele cele Ecumenice,
si cele Canonisite de toti Patriarhii si Arhiereii cei Dreptslavitori ai Catolicestii Biserici, sau prin
insasi infatosarea lor, sau prin ai lor loctitori, sau si acestia nefiind, prin scrisorile lor. Aceasta
conglasuire a Patriarhilor si a Arhiereilor lumeni, este precum am zis, intaritorul, si deslusitorul
haractir, al Sinoadelor celor Ecumenice. Intaritor adica, pentru ca le intareste pe ele, si le face a fi,
dupa numele ce poarta, Sinoade Ecumenice. Iar deslusitori, pentru ca nici la un alt localnic Sinod
socotindu-se, deosebeste pe singure cele Ecumenice, despre cele localnice. Drept aceea pe Sinodul
eel ce s-a facut in Vlaherna in vremea lui Copronim, numit de catre luptatorii de Icoane Sinod
Ecumenic, atat sfantul Ghermano, si Damaschin si noul Stefan, si altii multi cat si eel al 7-lea
Ecumenic Sinod, in a sasea practica a lui 1-a mustrat zicand: ca fara de conglasuirea tuturor
celorlalti Patriarhi, Sinod Ecumenic, nici se face, nici se zice. Ca Epifanie din partea Sinodului al 7-
lea a zis: cum dar mare si Ecumenic ar putea fi acela pe care nici 1-au primit, si la care nici s-au
conglasuit intai sezatorii ai celorlalte Biserici, ci anatemei pe acestea 1-au dat? (Dositei 634, a
Dodecavivlion) mai cu aceste mustrari a mustrat si sfantul Maxim, pe minciuno-sinod a lui Pirr
Monotelitului (adica al celui ce dogmatisea o singura voie intru Hristos Domnul). Pentru ca pe
acesta il numea Pir Sinod Ecumenic. Am zis ca conglasuirea, si primirea tuturor Patriarhilor,
intareste pe Sinoadele cele Ecumenice, si nu numai singura fiinta lor de fata, sau cea prin ai lorusi
loctiitori. Pentru ca intru toate cele 7 Ecumenice Sinoade, nici un Papa a fost de fata in persoana.
Iar intru eel al doilea, sau si in eel al 5-lea Ecumenic Sinod, nici impersoana, nici prin loctiitori, au
fost de fata Damas, si Vighilie Papii, dar aceste Ecumenice Sinoade, iarasi au ramas Ecumenice,
pentru ca acestiasi Papi, s-au unit la cele hotarate de catre acelea, si prin scrisorile lor si prin
Iscalituri le-au primit pe ele, si cum ca singura infatosarea sa cea in persoana, sau cea prin ai lorusi
loctiitori nu intareste pe Sinoadele cele Ecumenice, ci mai vartos unirea si conglasuirea; au aratat

109

cele doua Sinoade eel din Sardica, si eel din Florenta. Ca eel din Sardica, cu toate ca s-a numit la
inceputul sau Ecumenic Sinod (vezi la 1 Cuvantare a lui). Si au fost de fata la acesta toti Patriarhii,
unii in persoana, iar altii prin loctiitori. Fiind insa, ca s-au despartit si nu s-au unit la cele de acesta
hotarate Patriarhii si Arhiereii Rasaritului, acest la inceput numit Ecumenic Sinod, s-a facut
localnic la isprava si sfarsitul lui. Asemenea si eel din Florenta, de si Ecumenic s-a numit, fiind insa
ca loctiitorii Patriarhului Antiohiei, si Episcopilor Rasaritului si mai intai, si al insusi Patriarhului
Alexandriei Marcu, zic, prea sfantul acel al Efesului, nu s-au unit cu dansul, eel Ecumenic dar s-a
schimbat in localnic. Si ce zic localnic? Si in minduno-numit s-a schimbat dupa dreptate, pentru ca
nu avea nici pe a treia insusire a Sinoadelor celor Ecumenice. Ca hotararea cea de dansii asezata nu
a fost unita cu Dumnezeiasca Scriptura, si cu celelalte Sinoade. Vezi ca neunirea oarecarora
Patriarhi, si pe cele Ecumenice le face localnice? Si dimpotriva unirea tuturor Patriarhilor lumii, si
pe cele localnice le face Ecumenice, si le schimba in Catolicesti. Fiindca localnicele Sinoade si
Canoanele lor cele de Ecumenicele Sinoade, si mai ales de eel al 6-lea Ecumenic, fiind primite,
Ecumenica stapanire, adica: si axioma (vrednicie) peste tot cuprinzatoare iau. Deci din aceste zise
cu lesnire poate a se inchipui orismosul (definitia) Sinodului celui Ecumenic intru acest chip:
„Ecumenic Sinod este eel adunat prin imparateasca porunca, eel ce aseaza hotarare Dogmaticeasca
despre Credinta, eel binecinstitor, si dreptslavitor, si unit cu Sfintele Scripturi, sau cele Ecumenice
de mai-nainte, pe care Sinod unirea tuturor Patriarhilor si Arhiereilor Catolicestei Biserici 1-au
primit, sau prin infatosarea a insusi persoanelor, sau prin loctiitori, sau si acestia nefiind, prin
scrisorile si iscaliturile lor. Deci tot Sinodul Ecumenic care are aceste haracterisitoare insusiri,
acesta este sfanta si Catoliceasca Biserica, intru care in Simbolul Credintei marturisim ca credem.”
De aid cu alte patru insusiri dupa Teologi se inavuteste aceasta: 1. a fi pururea vie si nelipsita. Ca
zice: «Si alt Mangaietor voi da voua, ca sa ramana cu voi veac» [loan XIV, 16]. Si, «iata eu cu voi
sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului» [Matei XXVIII, 20]. 2. a fi negresitoare, si
nesmintitoare. Ca Biserica a carei fata o tine Sinodul Ecumenic, «stalp si intarire a Adevarului»
dupa Pavel [1 Timotei III, 15] si ca ceea ce se socoteste de Sinoadele Ecumenice, aceea si de Sfantul
Duhul Adevarului este socotit. Ca acela zice ca va invata pe voi toate, si va va aduce aminte de
toate. Care lucru mai vartos la Ecumenicele Sinoade se arata adevarat. Ca daca Canonul al 8-lea al
facatorului de minuni Grigorie zice, despre Sinodul localnic eel in Agchira adunat. Ca pana cand
se va socoti ceva obsteste de catre sfintii cei impreuna adunati, si mai intai decat dansii de catre
Sfantul Duh, cu cat mai vartos se socoteste aceasta ca este adevarata, zicandu-se pentru Sinoadele
Ecumenice! La care insusi Duhul Sfant staruind asupra-le, le lumineaza pe ele, si nu le lasa a se
ratad la hotararile lor! Ca insufla dreptatea sa Dumnezeu in nenumaratii Ierei cei ce se aduna la
Sinod, dupa Epistolia cea catre Celestin a Sinodului celui din Cartagina. 3. de a avea vrednide prea
inalta, si preaputernica, nu numai intru a intinde dreptatile si adevarurile cu sfatuire, ci si intru a
sili spre supunere pe cei ce se impotrivesc, punand asupra-le Bisericestile certari cele cuviindoase
lor, si judecand, si aspru cercetand si pe Papi, si pe Patriarhi, si pe toti cei ce se afla in toate partile
lumii, Arhierei si derid si mireni. 4. a pune hotar, si marginire la fiecare cerere ce se iveste, si la
pridna si obsteasca, si particularnica, si a dezlega toata galceava, si prigonirea eretidlor si a
schismaticilor. Ca Catoliceasca, zice Chiril al Ierusalimului (in Cateheza 18) se numeste Biserica, ca
de Obste peste tot invata, fara lipsire, si fara osebire toate Dogmele cele ce se intind spre cunostinta
oamenilor si despre cele vazute, si despre cele nevazute. Drept aceea si de catre toti, nu
Dumnezeiasca Scriptura, d Ecumenicul Sinod se propovaduieste, ca este eel mai de pe urma
Judecator al Bisericestilor pridni, dupa Canonul al 6-lea al Sinodului al 2-lea al caruia judecator
socoteala si hotararea nu se supune apelatiei altui mai mare judet. Ca daca Apelarisirea este o
jeluire despre oricare judet catre altui mai mare, dupa cartea a 9-a a Vasilicalelor, titlul 1 hotararea
cea cu indoiala a Episcopilor, se supune la apelarisirea judetului celui mai mare a Mitropolitilor;
iar a Mitropolitilor la a Exarhului, sau a Patriarhului ocarmuirii; si a Patriarhului la Sinodul

110

Ecumenic, si aid de aid toata apelarisirea se margineste, si se sfarseste nefiind alt judet mai mare
decat Sinodul Ecumenic. Iar desi Judecatoria Patriarhilor nu se supune apelatiei, dupa Vasilicale, si
dupa Iustinian, si dupa Leon inteleptul. Aceasta insa, se intelege, pentru ca alt Patriarh nu poate a
se face judecator asupra hotararii altui Patriarh, si nu pentru Sinodul Ecumenic, care cerceteaza si
judeca toate cele judecate de catre toti Patriarhii, si Papii, ca si cum nu s-ar fi judecat candva.
fiindca hotararea Eparhului, macar desi apelatiei nu se supune: fiindca nu se mai atinge de catre
altdneva, cu toate acestea nedumeririle care Eparhul nu poate a le hotari, le cerceteaza si le
hotaraste insusi Imparatul. Drept aceea, dreptul ce are monarhul intru cele politicesti, acelasi drept
il are si Sinodul Ecumenic in Biserica (Dositei in Dodecavivlion foaia 309 si 384). Am zis insa ca
judecatorul eel mai de pe urma in Biserica nu este Sfanta Scriptura, precum aceasta o zic
Luterocalvinii. Ci Sinodul Ecumenic, fiindca Dumnezeiasca Scriptura la multe parti ne luminat
vorbind, si fiecare din ereticii catre al sau eres stramband noima Scripturilor cea ne luminata, de
nevoie trebuieste talcuirea pentru a talcui adevarata noima scripturii, care nu este altui, fara numai
Ecumenicul Sinod. Inca si alta, pentru ca pe langa eel adevarate, si Catolicesti (Sobornicesti) carti al
Scripturii, fiindca au indraznit ereticii a le suprascrie (in titulata) ca pe niste canonicesti, si pe cele
neadevarate, si ereticesti carti ale lor, pentru aceasta Sinodul Ecumenic alege pe cele adevarate, si
leapada pe cele neadevarate, si ascunse, precum Sinodul al 6-lea a facut pentru Apostolestile
asezamanturi, si eel intai insusi (si vezi la subinsemnarea Apostolescului Canon 60). Pentru care si
sfintitul Augustin aceasta stiindu-o luminat a socotit (Epistolia 154) zicand: Nu as fi crezut in
Evanghelie, de nu m-ar incredinta vrednida de credinta a Biseridi. Drept aceea din toate cele zise
se incheie, ca nimenea poate a se impotrivi Sinoadelor celor Ecumenice, ramanand binednstitor si
dreptslavitor; d de Obste si fara osebire fiecare este dator a se supune lor. Ca eel ce se impotriveste
lor, se impotriveste Duhului celui Sfant, celui ce graieste prin Sinoadele cele Ecumenice, si se face
eretic si anatematesit, fiindca si Papa Dialogul (Cap 1, Epis. 24) anatematiseste pe cei ce nu se
supun Sinoadelor Ecumenice. Si insasi Sinoadele acestea pe cei ce nu se supun lorusi ii
anatematisesc. Ce zic eretic? Ca un pagan si necinstitor de Dumnezeu se socoteste eel ce nu asculta
de Biserica, a carei fata poarta Sinodul eel Ecumenic. Ca zice Domnul, «si de nu va asculta de
Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames» [Matei XVIII, 17]. Fiindca hotararea si judecata cea mai
de pe urma si mai desavarsita a Biseridi este Sinodul eel Ecumenic, dupa Augustin (Epistolia 162).
Si aceasta este ceea ce insusi Dumnezeu a porundt a se pazi si in Sinodul Presbiterilor Legii vechi.
Iar de va fi, zice: vreun grai in judecata, care sa nu-1 poti lesne dezlega, intre sange si sange, si intre
judecata si judecata… Si vei merge la Presbiterii si Levitii, si la judecatorul, care va fi in zilele
acelea si ei cercetandu vor spune tie judecata… Nu te vei abate din cuvantul, care-ti vor spune tie,
in dreapta sau in stanga. Si omul care se va sumeti ca sa nu asculte de Presbiterul, sau de
judecatorul, va muri omul acela, si vei scoate pe cele rau din Israel (A doua Lege, XVII, 2, 8]. Se
cuvine insa pe langa cele zise sa adaugam si aceasta, ca cu adevarat si mai cu deosebire singure
sapte Sinoade Ecumenice s-au numit, pentru ca toate acestea dupa Legile Sinoadelor celor
Ecumenice s-au adunat; si pentru ca ceea ce a fost de nevoie spre cunostinta, intru dansele s-au
randuit. Drept aceea toate intrebarile cate se nasc din cele randuite de acele sapte, cu lesnire se
desleaga (Dositei in Dodecavivlion foaia 633). Iar dupa eel al saptelea Sinod, cu toate ca altele s-au
numit Ecumenice precum eel 1 si 2 si eel adunat in Biserica Sfintei Sofii; insa cu rea intrebuintare s-
au numit asa, pentru ca nid unul dintru acestea s-au adunat dupa legile Sinoadelor Ecumenice. Si
pentru aceea nu au putut a se impreuna numara cu cele sapte Ecumenice, nid numarul lor al
adaoge. Ca eel ce de Latini s-au numit al 8-lea Ecumenic, adica: eel ce s-a facut impotriva lui Fotie,
in urma de catre eel ce s-a facut pentru Fotie s-a surpat, si cu totul nid a se numi Sinod s-a osandit.
Si macar ca toate acele sapte Ecumenice Sinoade pentru cuvantul de a fi Ecumenice Sinoade, sunt
de o dnste si intocmai. Insa acest intai Sinod, si pentru vechime, si pentru sfintenie, a statut, si sta,
pururea pilda cea mai intai inchipuita, si stiinta cea mai intai incepatoare a tuturor Sinoadelor celor

Ill

intai intru acesta au fost, Alexandru al Constantinopolului, Viton si Vichentie,
Presbiterii impreuna cu Cuviosul Episcop al Cudruvei sau Cudruvei din Ispania,
tustrei impreuna tinand locul lui Silvestru (Papa) al Romei, si al lui Iulie; Alexandru
(Patriarhul) al Alexandriei, impreuna luptatori avand pe marele Atanasie, aflandu-se
atunci Diacon. Evtatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului. Pafnutie, si Spiridon,
Iacov si Maxim, barbati impodobiti cu Apostolesti Daruri, si cu Mucenicesti patimiri, si
altii multi, fiind la numar dupa traditia cea de obste, si de toti marturisita a Bisericii 318
pe langa care insa, au fost si alta multime de Clerici, de Presbiteri, si de Diaconi, si s-au
adunat acest Sinod impotriva lui Arie, care hulea, ca Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu,
nu este de o fiinta cu Tatal, si prin urmare nu este Dumnezeu adevarat, ci zidire, si
faptura 105 , si trei ani si jumatate tinand acest Sinod (macar desi Ghelasie la Fotie citirea
256 in sase ani si jumatate zice) a predat Dumnezeiescul si Sfintitul Simbolul
Dreptslavitoarei noastre Credinte, eel de Obste cunoscut de catre toti. Intru care pe Fiul
si Cuvantul lui Dumnezeu, 1-au propovaduit Dumnezeu adevarat, de o Fiinta cu Tatal,
adica avand aceeasi fiinta si fire intocmai cu Tatal, si prin urmare aceeasi Slava, si
Stapanire, si Domnie, si pururea vecuire, si toate celelalte lui Dumnezeu cuviincioase
insusiri ale Dumnezeiestii firi. Care Simbol este anume asa: „Credem intru Unul
Dumnezeu, Tatal Atottiitorul Facatorul tuturor celor vazute, si al celor nevazute. Si
intru Unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, eel nascut din Tatal, Unulnascut,
adica, din fiinta Tatalui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina, Dumnezeu
adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, de o Fiinta 106 cu Tatal, prin care

Ecumenice, si acestuia a urmat de aid inainte si Sinoadele cele dupa dansul, si intru proclamatiile
(poruncile) lor, si intru sederile lor, si intru hotararile lor, si pe acesta Dialogul Papa cap al tuturor
Sinoadelor 1-au numit, si un cuvant se afla in gura tuturor, adica: Stapaneasca cele randuite in
Sinodul din Niceea. Mult au ostenit Sinodul eel adunat in Cartagina si in practicalele sale, si in
Canoanele sale, si in Epistoliile sale, cele catre Bonifatie, si catre Chelestin, pentru ca sa nu
primeasca alte Canoane, fara numai pe acestea adevarate Canoane al Sinodului din Niceea. §i
marele Atanasie, si Dumnezeiscul loan Hrisostomul, tare striga sa nu stapaneasca alte Canoane,
fara numai Canoanele Sinodului din Niceea.

105 Ca Arie Presbiter fiind al Alexandriei, si vrand sa scape de uraciunea ceea ce se ridicase de catre
dreptslavitorii crestini, asupra lui Pavel Samosateului, care Dogmatisea, ca Fiul si Cuvantul lui
Dumnezeu om gol s-a Nascut din Fecioara, zicea el adica, cum ca a fost acesta mai inainte de
Nasterea cea dupa trup, nu insa ca Dumnezeu, ci ca una din Zidiri si din fapturi in vreme facut de
la Tatal. Iar in cate parti s-a despartit eresul lui Arie, vezi la sub insemnarea Canonului intai al
Sinodului al 2-lea Ecumenic.

106 Insemneaza ca Cuvantul de o Fiinta, si mai inainte de 1 Sinod se intrebuinta intre cei
binecinstitori; iar fiindca dupa Dumnezeiescul Ilarie, savelianii si cei de pe langa Pavel Samosatul,
1-au intrebuintat pe acesta ca sa surpe Treimea Ipostasurilor celor Dumnezeieste incepatoare,
pentru aceasta Parintii cei 180 adunati in Antiohia in anul 272 impotriva lui Pavel Samosatul, pe
acest cuvant 1-au lepadat; dupa nume numai (macar ca dupa intelegere si dupa insemnare il
marturisea) pentru ca sa nu deie apucare ereticilor, si mai ales pentru ca Pavel cu viclesug
mestesugind, trei fiinte din glasul OMOUSIULUI (de Ofiinta) zicea ca sunt. Una adica cea mai intai
era a Tatalui, iar a 2-a a Fiului, si a 3-ea a Sfantului Duh, si ca din aceea aceste se propun ca niste
parti, precum zice Atanasie, (impotriva eresului Arienesc) iar Sinodul din Niceea, Ecumenic fiind,
pentru vrednicia sa, nu numai dupa intelegere, ci si dupa nume au poruncit a se propovadui (vezi
la Dodecavivlion a lui Dositei, foaia 1031). DE O FIINTA (OMOUSION) iar nu de asemenea fiinta

112

toate s-au facut, cele din Ceriu, si cele de pe pamant. Care pentru oamenii, si pentru a
noastra mantuire s-au pogorat, si s-au intrupat si om s-au facut. Au patimit, au inviat a
treia zi, si s-au suit la Ceruri, si sade dea Dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vie sa judece
viii si mortii. Si intru Sfantul Duh. Iar pe cei ce zic, ca era oare candva, cand nu era, si
ca mai-nainte de a se naste nu era, si ca din cele ce nu era s-au facut! Sau ca din alt
Ipostas (fata) zic, ca este, sau din alta fiinta, Fiul lui Dumnezeu, sau ca este schimbacios
si prefacacios, pe acestia ii anatematiseste Totalnica (Catoliceasca), si Apostoleasca
Biserica 107 . Pe acest Simbol insa, Teodor al Ierusalimului 1-a numit dreapta marturisire a
Credintei. Iar Damas al Romei, zid impotrivitor armelor diavolului. Si de Obste de
catre toata Biserica se numeste Prapor (au semn) haractirisitori, si Steagul
Dreptslavitorilor. Prin care acestia ca niste adevarati ostasi ai lui Hristos, se deosebesc
de vrasmasii lui Hristos, si de cei ce se fatarnicesc cu Numele lui Hristos, in vremea ce
sunt frati mincinosi si rau slavitori. Ca si ostasii prin semne (adica prin steaguri)
deslusesc si deosebesc pe ostasii despre cei potrivnici. Drept aceea si de la metafora
ostasestilor Simboluri s-au numit, si Simbolul Credintei. Au paradosit acest sfant Sinod
si randuiala pentru Pasti, pe care acum o tine nestramutata Tatalnica (Catoliceasca)
Rasariteana Biserica. Despre care (vezi pe al 7-lea Apostolesc Canon, si pe eel intai al
Sinodului din Antiohia) dar inca si pe acestea de fata douazeci sfintite Canoane le-au
asezat. Care nehotarat sunt intarite de eel intai Canon al Sinodului al 4-lea, iar hotarat

(OMIUSION) precum ziceau vicleneste Arienii cei pe jumatate (Imiarianisti), pe Fiul si Cuvantul
lui Dumnezeu Sinodul acesta 1-a propovaduit. Ca de IMPREUNA sau pe de ACEEA§I, despre
FIINTA se zice, dupa Aristotel si in Logica. Iar de Asemenea se zice la felurime, si de obste la cele
intamplatoare fiintei, si nu la fiintei, si la fire. §i iarasi, DE O FIINTA 1-au zis pe el, si nu DE O
IMPREUNAFIINTA (SINUSION), precum insemneaza Dumnezeiescul Epifanie in Anghirot; ca
DEOIMPREUNAFIINTA insemneaza unire fara de oarecare deosebire (precum o zice Savelie). Iar
DE O FIINTA, insemneaza pe unirea cea cu deosebire, si pe sporirea a unui Ipostas despre celalalt.
107 Insemneaza ca Simbolul acesta al celui din Niceea, nu numai ca este putin schimbat in oarecare
de acest cunoscut noua tuturor, si in toate zilele rostit, ci si aceasta: „A caruia imparatie nu va fi
sfarsit”, nu cuprinde nici Teologia Sfantului Duh, si celelalte articole pana la sfarsit. Ca Sinodul al
2-lea pe acestea le-au plinit, si 1-au adus in randuiala aceasta neschimbata, intru care acum il
rostim. Drept aceea la al 4-lea Sinod praxis 5 foaia 1515 a adunarii Sinoadelor Tomul 2 unde se afla
Simbolul Sinodului din Niceea cu aceasta, a caruia Imparatie nu va fi sfarsit, negresit greseala este
a tipografiei. Fiindca oriunde se afla aiurea, fara de acest cuvant se afla, precum in Simbolul al
insusi Sinodului acestui din Niceea (la foaia 283 a Tomului 1 al adunarii Sinoadelor) in praxis 18 al
Sinodului al 6-lea (foaia 650) a Tomului 2 al Sinoadelor) in Practicalele Sinodului din Cartagina, la
Socrat Cartea 1 Cap 7 si pretutindenea. Si fiindca acest cuvant eel al 2-lea Ecumenic 1-au adaos,
vezi si in prologul aceluia. Insemneaza inca ca Simbolul acel din Niceea, in alte Codice se afla
cuprinzand aceasta, si au sezut dea dreapta Tatalui, iar intru altele nu. Si aceasta o insemnam
aicea, ca un lucru vrednic de stiinta, ca Simbolul Credintei se zicea in Biserica cea din inceput
numai in Vinerea cea mare, cand Episcopul catinisea pe cei ce se gateau a se boteza in noaptea
Sambetei cei mari cand a doua zi stralucea ziua cea purtatoare de lumina, precum istoriseste
Teodor Anagnost in Cartea a 2-a a Bisericestii Istorii, apoi s-au randuit de Timotei al
Constantinopului sa se zica la fiecare Liturghie, in anul 515; in vrea lui Anastasie imparatului,
precum acestasi Teodor zice. Iar apoi in anul 545 Iustin imparatul intai a randuit, si in ce vreme a
Liturghiei sa se rosteasca acesta in toate Bisericile rasaritului, adica mai-nainte de Dumnezeiasca
Rugaciune, Tatal nostru.

113

de al doilea al Sinodului al 6-lea si de eel 1 al celui al 7-lea, insemneaza insa ca
Practicalele acestui intai Sinod acum nu se afla nici elineste, nici Latineste, ci singure
acelea, cate Evsevie al Pamfiliei, Rutin, Socrat, Sozomen, Teodorit, si Ieronim, §i altii.
Iar mai cu deosebire, §i mai ales Ghelasie Chisicheanul, care se afla in vremea lui Zinon
imparatul la anul 476. Care in urma si Episcop al Chesariei Palistinei s-a facut (vezi la
Tomul 1 foaia 151 a adunarii Sinoadelor) acestea singure zice, se afla cate cei mai de
sus, si Ghelasie acesta le-a scris. Iar conscrierea (alcatuirea) lui Ghelasie, practica o
numeste Nichita Honiatul, iar Fotie mai mult Istoriceasca, decat Practiceasca, o
pomeneste insa aceasta si loan Chiparisianul. (Vezi la Dositei foaia 108 din
Dodecavivlion).

114

CELE 20 DE CANOANE ALE SFANTULUI SI ECUMENICULUI INTAI SINOD
TALCUITE

CANON 1

Daca cineva invoiala de catre doftori s-a hirurghisit, sau de catre barbari s-a
taiat, acesta ramaie in clir (soarta). Iar daca vreunul sanatos fiind s-a taiat pe sinesi,
acesta in clir (soarta) cercetandu-se, se cuvine a inceta. §i de acum inainte nici unul
dintru cei de acest fel nu trebuieste a se inainta; precum aceasta este prea aratata, ca
s-a zis pentru cei ce intrebuinteaza lucrul, si care indraznesc pe sinesi a se taia. Asa,
daca careva de catre barbari, sau de stapani s-au scopit, iar altmintrelea s-ar afla
vrednici, pe unii ca acestia ii primeste in cliros (soarta) Canonul. [Apost: 21, 22, 23;
Sobor 1 si 2: 8]

TALCUIRE

Cateva Canoane ale Apostolilor randuiesc despre scopire, fiind insa, ca precum se
vede, au fost ramas intru nelucrare, pentru aceasta, au urmat trebuinta de a randui
despre aceasta si Canonul acesta. Care si zice: Cei ce pentru patima, si pentru boala s-
au scopit de catre doctori, sau si de barbari in vremea goanei, acesta Cleric fiind se
lucreze cele ale soartei sale. Iar eel ce sanatos fiind, s-a scopit pe sinesi, acesta si cleric
fiind se cade a inceta din lucrarile Clericesti (soartei). §i din cei de acest fel, cati sunt
mireni, de astazi inainte, nici unul se cuvine a se face Cleric. Precum insa aceasta o
zicem pentru cei ce inadins, si de voie indraznesc a se scopi pe sinesi, de asemeni iarasi
zicem, ca daca oarecare s-a scopit de barbari, sau de stapanii lor, adica fara de voie si
tiraniceste, si ar fi vrednici, unii ca acestia se primesc de catre Canonul (ori de acesta
adica, ori de eel 21 Apostolesc). Spre a se face Clerici. Citeste si talcuirea a celui 21
Apostolesc.

CANON 2

Fiindca multe, sau de nevoie, sau altmintrele nevoiti fiind oamenii, s-au facut
afara de Canonul eel Bisericesc. Incat oameni din viata paganeasca viind acum la
Credinta, si in putina vreme catehisindu-se, indata la Baia cea Duhovniceasca se
aduceau, si indata ce se botezau se aduceau la Episcopie, sau la Presbiterie. Bine s-a
socotit a fi de acum inainte, ca nimic de acest fel a se face; fiindca si timp trebuie
celui ce se catehiseste, si dupa botez mai multa cercare. Ca lamurita este
Apostoleasca scriptura ce zice, nu de curand sadit (neofit), ca nu mandrindu-se sa
cada in osanda si in cursa diavolului [1 Timotei 3: 6]. Iar daca, dupa ce a trecut timp
s-ar afla vreo greasala sufleteasca pentru fata aceea, si s-ar vadi de catre doi, sau trei
martori, unul ca acesta inceteze de la Cliros. Iar eel ce ar face afara de acestea, ca
impotriva marelui Sinod obraznicindu-se, acesta se va primejdui despre Cler.
[Apostolesc: 80; Sinod 1 si 2: 17; Sardichia: 10; Laodiceea: 3; Chiril: 4]

115

tAlcuire

Ceea ce randuieste Canonul 80 al sfintilor Apostoli, si Canonul acesta randuieste;
ca zice, fiindca in timpurile trecute au urmat a se face multe lucruri, afara de
Bisericescul Canon (adica de acesta 80 al Apostolilor), sau de nevoie, sau din alta
pricina pornindu-se oarecare. meat, a-i boteza ei indata pe aceea care cu putin timp mai
inainte de la paganeasca, si necredincioasa viata au venit la Dreptslavitoarea Credinta,
si in putina vreme s-au invatat taina bunei cinstiri, si impreuna cu botezul a-i inainta
pe ei si la Episcopie, sau la Presbiterie; adica a-i Hirotonisi pe ei Presbiteri si Episcopi.
Fiind, zic, ca aceste asa afara de lege se faceau, s-a socotit de cuviinta de acum inainte a
nu se face. Caci eel ce se catehiseste, si mai-nainte de a se boteza are trebuinta de
indestula vreme 108 pentru a se catehisi, si a se invatat bine toate dogmele Credintei, si
dupa ce se va boteza, iarasi are trebuinta de multa ispitire. Ca zice Apostolul Pavel
catre Timotei, nu pe eel de curand sadit (sa-1 Hirotonesti) adica pe eel de curand
catehisit, si din nou sadit in via lui Hristos, ca nu inaltandu-se, sa caza in insusi
pacatul, si in cursa cea asemenea in care a cazut diavolul, adica in mandrie. Iar daca
trecand vreme s-a afla la eel ce cu vreme in destula si cu cercare, si s-a catehisit, si s-a
botezat, si s-a Hirotonisit, s-ar afla zic vreun pacat sufletesc 109 si s-ar vadi pentru acela

log Vremea catehisirii nu se randuieste de toti una si aceeasi, ca din Apostolestile asezamanturi, un
an se randuieste a se catehisi cei ce vin la Dreptslavitoare Credinta. Doi de Canonul 42 al
localnicului Sinod, celui adunat in Iliviria Ispanioleasca ceteate, putin mai inainte de Ecumenicul
intaiul Sinod. Si de Nearaoa 144 a lui Iustinian inca doi ani se randuieste pentru Samaritenii cei ce
vin la Credinta. Si din Canonul 25 al localnicului Sinod eel adunat in Ahati in anul 506 opt luni s-
au randuit pentru Iudeii cei ce se intorc la credinta. Iar Canonul 8 al Sinodului al 7-lea voieste sa
nu prirnim pe evreii cei ce cu fatarnicie cred. Ci numai pe cei ce cu adevarat cred, si mustra pe cele
ale evreilor; unii socotesc ca numai intr-atatea zile se face catehisire, cate are Postul eel mare;
luandu-o aceasta din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea si din Epistolia lui Ieronim cea catre
Pammahie, si din intaia catihisire a lui Chiril Patriarhul Ierusalimului. Dar insa din acestea alta nu
se incheie, fara numai ca in Postul eel mare se face partea cea mai de pe urma, si mai cu
deamaruntul a catehisirii, pentru ca atuncea se boteaza catehumenii (adica cei ce se invata buna
Credinta) in noapte Sambetei celei si a zilei celei Luminat. Uneori insa se scurta vremea Catehisirii
pentru imprejurari de nevoie. Pentru aceasta Catehumenii cei ce se primejduiesc de moarte, se
boteaza mai-nainte de vremea hotarata a Catehisirii, dupa Canonul 12 al celui din Neocezareea;
dupa eel 47 din Laodiceea; dupa 52 din Cartagina. Dupa al 5-lea a lui Vasilie, si dupa al 5-lea al lui
Chiril.

109 Pacat sufletesc, Zonara zice pe tot pacatul eel ce se naste din abaterea acelor trei puteri ale
sufletului, din puterea cea cuvantatoare zic, din puterea maniitoare si poftitoare. Iar Valsamon
zice: tot pacatul ce pricinuieste vatamare sufletului, ori din trupeasca pofta are inceputul, ori din
sufleteasca. Iar altii pacat sufletesc au zis, pe eel ce se face din sufletestile patimi, adica din trufie,
din neascultare, si din altele. Insa chiar pacat sufletesc, despre care zice aicea Canonul, este trufia,
si inaltarea si mandria, ca singura patima aceasta se potriveste Duhovnicestei, si nematerialnicei
firei sufletului. Si aceasta este osanda si cursa in care a cazut diavolul. Dupa zicerea Apostolului
care o aduce aicea Canonul, si dupa talcuirea ce-i face Dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea si
sfintitul Avgustin (Cartea 3 despre Cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici betiv, nici
altceva de acest fel, dar este mandru si zavistnic. Deci de a cadea Episcopul in patima mandriei si o
va arata pe ea prin cuvinte si fapte, si se va vadi de doi, sau trei martori, sa inceteze de la Cliros.
(Adica de lucrarea soartei sale.) Poate pentru ca sa se smereasca, si sa-si masoare cugetarea sa, si

116

de doi, sau trei martori, unul ca acesta, sa inceteze de a lucra cele ale Ieriei. Iar care va
voi a face afara de acestea, acesta ca unul ce se obrazniceste impotriva marelui
Sinodului acestuia se va primejdui, si la Ierie, adica se va caterisi. Vezi si talcuirea
Canonului, 80 Apostolesc.

CANON 3

A oprit desavarsit marele Sinod, nici Episcopului, nici Presbiterului, nici
Diaconului, nici macar vreunuia din cei ce sunt din Cler, a-i fi cu putinta sa aiba
impreuna lacuitoare muiere; afara numai decat maica, sau sora, sau matusa, sau de
singure fetele acele cu care ar putea scapa de tot prepusul. [Sobor 6: 6; Sobor 7: 22, 23;
Anghira: 19; Cartagina: 45; Vasilie: 88]

tAlcuire

Cei Ierositi (adica sfintiti), si Clericii nu se cuvine a pricinui vreo pricina de
prepus, si de sminteala poporului, pentru aceasta si Canonul acesta randuieste, ca,
marele Sinodul acesta, eel intai adica, desavarsit a oprit, a nu avea stapanire si voie,
nici Episcopul, nici Presbiterul, nici Diaconul, nici altcineva din Clerici sa aiba muiere
straina in casa sa, si a locui impreuna cu dansa, afara numai maica, sau sora, sau
matusa, sau singure fetele acelea care nu dau prepus.

CANON 4

Episcopul mai vartos se cuvine a se aseza adica de catre toti cei ce sunt in
Eparhie; iar de ar fi cu greu una ca aceasta, sau pentru nevoia ce sileste, sau pentru
departarea caii. Fara sminteala trei impreunandu-se, impreun-alegatori facandu-se si
cei ce nu sunt de fata, si impreuna-nvoindu-se prin scrisori, atuncea sa se faca
Hirotonia. Iar taria celor ce se fac, sa se dea Mitropolitului in fiecare Eparhie.
[Apostol: 1; Sobor 7: 3; Antiohia: 19, Sardichia: 6; Laodiceea: 12; Cartagina: 12, 58, 59]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca Episcopul se cuvine mai ales a se Hirotonisi de toti
Episcopii Eparhiei. Iar de este cu greu a se aduna toti, sau pentru nevoia ce sileste, sau
pentru lungimea calatoriei, negresit trei Episcopi sa se adune, iar cei ce nu sunt de fata
sa se faca impreuna-hotaratori prin scrisori la Hirotonie, si atuncea sa se
Hirotoniseasca. Iar taria si pecetluirea tuturor celor ce se fac; adica taria alegerii

asa iarasi sa primeasca lucrarea Ieriei. Iar daca se va mandri si mai mult, si nu va voi a inceta, sa se
cateriseasca si desavarsit de treapta sa. Iar cum ca aratata mandrie, este caterisitoare; aratat este si
de la Navatiani, care pentru aceasta s-au lepadat de la Biserica, pentru ca din mandria si trufia lor,
se numeau pe sinesi curati, si pe cei ce in vremea goanei s-au lepadat si in urma s-au pocait, nu-i
primeau, si cu cei casatoriti a doua oara nu se impartaseau, unii insa au zis ca pacat sufletesc
intelege Canonul aid pe socoteala cea rauslavitoare si paganeasca. Dar de ar fi fost aceasta, s-ar fi
cuvenit eel ce o are aceasta, nu numai sa inceteze ci si strasnic sa se cateriseasca, si de la Biserica sa
se lepede. Deri fiindca pacat de moarte este mandria, iar cei ce fac pacatul eel de moarte, cad din
treapta lor, dupa Canonul 32 al marelui Vasilie; pentru aceasta si Canonul acesta pe eel ce a cazut
in acest fel de pacat, il pedepsesc cu incetarea Ieriei.

117

acesteia ce se face acum de catre toti Episcopii, si randuirea unuia din cei trei ce s-au
ales (ca trei dupa Bisericeasca inchipuire se aleg) randuirea zic a unuia spre a primi
vestirea Hirotoniei, sa ramana si sa se aduca, ca la un Chiriarh la Mitropolitul fiecarei
Eparhii. Dar fiindca talcuitorii, adica Zonara si Valsamon, talmacesc pe a ase aseza in
loc de a se alege, iar altii in loc de a se Hirotonisi. Aceasta se cuvine sa o stim, ca mai
intai si chiar a se aseza, insemneaza pe a se face. Si asezi este in loc de fac, sau arat.
Deci si aici mai intai si cuprinzator, acest se cuvine a se aseza insemneaza, ca se cade a
se face, a se arata, a se prohirisi de catre toti. Am zis cuprinzator, si mai intai, ca aceasta
aratarea are randuiala sfintita, adica mai intai sa se aleaga, si apoi sa se Hirotoniseasca.
Si asa cu deplinatate intelegem, ca s-a asezat, adica s-a facut Episcop. Incat a se aseza
are pe amandoua insemnarile, precum si a se face; ca insemneaza si a se alege,
insemneaza si a se Hirotoni. Una de catre toti, iar alta de catre trei, si dupa Canonul
acesta, si dupa eel intai Apostolesc mai aceasta este si talmacirea Sinodului al 7-lea
celui a toata lumea intru al 3-lea al sau Canon. Ca si cand trei singuri Hirotonisesc, mai
intai de catre toti se alege, impreun-alegatori toti facandu-se prin scrisori..

CANON 5

Despre cei ce se fac achinoniti (neimpartasiti), ori din cei din Cler, ori din cei
din tagma (randuiala) mireneasca, de catre Episcopii fiecarei Eparhii, sa se tie
socotinta, dupa Canonul ce zice, pe cei de catre altii lepadati, de altii sa nu se
primeasca. Insa sa se cerceteze nu cumva din micsorarea de suflet, sau din vreo
filonichie (prigonire), sau din vreo de astfel de necuviinta a Episcopului, s-au
lepadat din adunare. Deci ca aceasta se ia cuviincioasa cercetare, s-a socotit ca este
bine in fiecare an, la fiecare Eparhie de doua ori in an, sa se faca Sinoade. Ca de
Obste toti Episcopii Eparhiei adunandu-se la un loc, intrebarile cele de acest fel sa se
cerceteze, si asa cei ce cu dovada au gresit Episcopului, cu cuvant achinoniti (scosi de
la impartasire) de catre toti se vor socoti a fi, pana cand obstimea Episcopilor va
socoti pentru dansii a face o hotarare mai iubitoare de oameni. Iar Sinoadele sa se
faca, unul adica, mai inainte de Postul mare; Ca toata micsorarea de suflet stricandu-
se, darul curat sa se aduca lui Dumnezeu. Iar eel al doilea, pe la timpul toamnei.
[Apostol: 12, 13, 32, 37, Sobor 4: 19; Sobor 6: 8; Antiohia: 6, 20; Sardichia: 20, 10 <?>;
Cartagina: 26, 37, 104, 116, 141]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste acestea, pentru Clericii si mirenii care s-au aforisit de
catre Episcopii fiecarei Eparhii, sa tie, si sa ramaie adevarata socotinta ceea ce este
legiuita, precum Canonul (eel 32 al Apostolilor adica sau si eel al 12-lea) acel vechi
randuieste, ca adica sa nu se primeasca la impartasire de catre alti Episcopi, cei de catre
alti Episcopi aforisiti. Insa sa se faca cercetare nu cumva acesti afurisiti s-au aforisit
pentru vreo imputinare de suflet, sau prigonire, sau alta oarecare impatimire a
Episcopului. Drept aceea pentru ca sa ia lucrul acesta cuviincioasa cercetare, si celelalte
cercari de acest fel, s-a socotit de cuviinta a se face Sinoade localnice de doua ori pe ani
in fiecare Eparhie, si sa se adune toti Episcopii de Obste, sa cerceteze. Si asa dupa ce se
va face cercetarea cea de acest fel, cei ce aratat au gresit Episcopului, si cu drept chip s-

118

au aforisit de El, sa ramana aforesiti, dupa cuvantul urmarii si al dreptatii, si de catre
toti ceilalti Episcopi, pana cand se va parea de cuviinta obstimii Episcopilor ca sa dea o
mai iubitoare de oameni hotarare pentru acesti aforesiti (adica opriti de impartasire).
Ca daca eel ce a aforesit pe ei, sa zicem, s-ar impietri, si dupa trecere de timp n-ar voi
sa-i dezlege de aforisire, sau si de va muri, este slobod Sinodului dupa ce va cunoaste
de ajuns pe timpul certarii, sa-i dezlege pe ei de aceasta. Iar Sinoadele acestea sa se
faca, unul mai-nainte de marele Post, ca dezlegandu-se toata micsorarea de suflet, si
greseala, care ori Arhiereul o a facut catre cler, si catre popor, sau din potriva clerul si
poporul, catre Arhiereul, sa se proaduca lui Dumnezeu curat, si neprihanit darul
Postului. Iar eel al doilea sa se faca in timpul toamnei. Citeste si pe al 32, si 33
Apostolesc.

CANON 6

Obiceiurile cele din inceput tie-se, cele in Egipt si in Libia, si in Pentapoli, ca
Episcopul eel ce este in Alexandria sa aiba stapanire peste toate acestea; fiindca si
Episcopului ce este in Roma aceasta este obisnuita. Asisderea insa si in Antiohia, si
in celelalte Eparhii sa se pazeasca intaietatea (presvia) Bisericilor. §i de Obste aceea
fie aratata, ca, daca cineva fara de socotinta Mitropolitului s-ar face Episcop, unul ca
acesta marele Sinod a hotarat a nu se cuveni a fi Episcop. Insa daca cu obsteasca
alegere a tuturor binecuvantata fiind, si dupa Canonul Bisericesc, doi sau trei, pentru
a lorusi prigonire ar grai impotriva, tie-se hotararea celor mai multi. [Apostol: 34;
Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19; Cartagina: 13]

tAlcuire 110

Canonul acesta randuieste, ca sa se pazeasca vechile obiceiuri ale celor trei
Patriarhi, al celui al Alexandriei chiar si dupa intaiul cuvant; iar al Antiohiei, dupa al
doilea cuvant, iar al Romei pe scurt si cuprinzator (iar pentru al Ierusalimului cu
osebire zice Sinodul acesta in al 7-lea Canon al sau, si pentru al Constantinopolului zice

110 Pricina pentru care s-a dat de Sinod Canonul acesta, este aceasta. Era obiceiul la Episcopii
Egiptului, si al Libie, si al Pentapolei a avea mai intai pe al Alexandriei, si fara de socotinta aceluia
a nu face vreun lucru Bisericesc; precum zice Epifanie, ca aceasta stapanire intrebuintandu-o si
sfintitul Mucenicul Petru Episcopul Alexandriei, a caterisit pe Melitie Episcopul Licopolei in
Tivanda, precum marturiseste marele Atansie in a doua sa Apologie, si insemneaza inca acestasi
sfant, ca mai-nainte de Petru, fiindca in Pentapoli a Libiei de sus, cativa Episcopi au primit
socotinta lui Savelie, si atata tarie au luat mincinoasele dogmele aceluia incat abia se propovaduia
in Biserici Fiul lui Dumnezeu. Aceasta aflandu-o Dionisie al Alexandriei, a trimis la ei soli ca sa-i
intoarca la adevarata Dogma a Bisericii; din acestea dar se arata, ca Episcopul Alexandriei, si mai
inainte de acest Sinod avea Patriarhicestile pronomii din invechit obicei (care mai vartos au
stapanit de la eel 34 Apostolesc, ce zice, ca Episcopii fiecarui neam, se cuvine sa cunoasca pe unul
mai intai, si altele) avea stapanirea nu numai a ocarmui cele Bisericesti ale Eparhiilor de acolo, si
ale ocarmuirilor, ci si caterisi Episcopi, si Mitropoliti, ai Climei aceleia. Si fiindca zisul Melitie eel
caterisit de al Alexandriei, se apucase de a silnici obiceiul eel de acest fel, si a indrazni sa
Hirotoniseasca alti Episcopi in ocarmuirea Alexandriei, pentru aceasta Sinodul acesta 1 in Niceea
au reinnoit prin acest Canon obiceiul eel din inceput.

119

Sinodul al 2-lea intru al treilea Canon); incat, Patriarhul (pe care Episcop il numeste
aid, nefiind inca obiceiul a se numi cineva cu nume de Patriarh) 111 al Alexandriei, sa
aiba stapanire peste Episcopii, si Mitropolitii Egiptului, si ai Libie, si ai Pentapolei.
Precum si Patriarhul Romei acestasi obicei tinea 112 a avea stapanire si sederea mai sus
decat toti Apusenii, si Mitropoliti. Asisderea inca si Patriarhul Antiohiei a avea
stapanirea peste Episcopii, si Mitropolitii Siriei, si ai Chilisiriei (Covatiteisiriei), ai
amanduror chilichiilor, ai Mesopotamie, si ai tuturor celorlalte supusei lui ocarmuiri. §i
nu numai Pronomiile Patriarhilor acestora porunceste Canonul acesta a se pazi. Ci inca
si pronomiile celorlalte Eparhii, si a Bisericilor celor supus Mitropolitilor. Atat celor ce
sunt Patriarhi, cat si celor ce nu sunt supuse Patrirhilor, si atuncea si acum adica, celor
neatarnati, precum al Asiei, al Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, si al

111 Ca nume de Patriarh mai intai a inceput in vremile lui Teodosie celui mic. Patriarhii mai intai
zicandu-se cu osebire, Episcopi ai Apostolestilor scaune. Acest Teodosie mai intai a numit pe al
Romei Patriarh, si pe Dumnezeiscul Hrisostom, precum aceasta o arata Socrat in Cartea 7 cap 31, s-
a zis insa numele acesta si in Sinodul Halchidon, si mai ales de Iustinian s-au numit Patriarhi,
Patriarhii. Si insemneaza doua oarecare, numele acestea, sau pe Episcopii cei ce s-au facut Efori, si
Exarhi in oarecare Eparhii, si ocarmuiri de catre Obstesc Sinod, precum au facut aceasta eel al 2-lea
a toata lumea Sinod, dupa Socrat Cartea 5 Cap 8, dintre care unul a fost, si Grigorie Nissis, supus
celui al Chesariei. Si s-au numit acestia cu acest nume Patriarhi nu de la covarsirea scaunelor, ci de
Sinodiceasca hotarare. Ca sa aiba mai multa tarie spre sadire si spre desradadnare, fiindca
intocmai era cu ceilalti Patriarhi. Pentru aceasta si Grigorie Nissis scriind catre Flavian al Antiohiei,
asupra lui Chesarias eel defaimase pe el zicea: de s-ar judeca dupa vrednicia Preotiei, intocmai si
deopotriva de catre Sinod, si un pronomion amanduror noua s-ar fi facut, iar mai ales ingrijirea
indreptarii celor obstesti, intru a fi intocmai. Sau insemneaza chiar pe Episcopii cei ce au cinstea
cea intai in Biserica, de la covarsirea scaunelor acelora, si de la intaia dregatorie nu Personala fiind
ca acelora; ci cuvenita scaunelor acelora, dupa mostenire. Care and au fost: eel al Romei, al
Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei, si eel al Ierusalimului. Si fiindca eel 1 a lepadat
haul, a ramas 1 eel al Constantinopolului; sau adaos si al dndlea eel al Moscovei cei mari; dar si
acesta acum nu este. Iar desi Petru al Antiohiei scriind catre eel al Achiliei a zis, ca singur el cu
deosebire se zicea Patriarh, cu care s-a unit si Valsamon, totusi nu cautam ce zic Episcopii pentru
sinesi, d ceea ce pentru dansii zice Catoliceasca Biserica. A numit insa Dionisie, si Timotei Eluros
(Motocul) Patriarh si pe eel al Efesului, dar o a stricat aceasta Sinodul al 4-lea. A numit si Teodor
Istoricul Patriarh pe al Tesalonicului; totusi asa 1-a zis, ori dupa cuvantul Exarhilor, precum a facut
Sinodul al 2-lea. Cum am zis, ori precum altii zic, pentru multele Episcopii ce avea, mai la
patruzed. (Dositei, Dodecavivlio).

112 Nu talcuiesc drept pe Canonul acesta cei ce navalesc de la Biserica Romei. De unde Papa Filix
pricindu-se cu Acachie al Constantinopolului, stricand Canonul a zis, ca Episcopul Pimen in
fiecare Sinod are taria, precum Canonul (acesta adica) al Sinodului din Niceea voieste. Si mai
inainte de acesta si Pashasinus loctiitorul lui Leon, pe dos a zis acestuiasi Canon in sinodul al 4-lea.
Noi insa din insasi graiurile Canonului aflam adevarata intelegere a Sinodului acestuia. Ded zicem
ca de vreme ce Melitie a rasturnat dreptatile Episcopului Alexandriei, precum am zis, a dat pridna
Sinodului acestuia sa puna Canonul acesta, si sa randuiasca nu vreun lucru nou, d numai sa
intareasca randuielile si obiceiurile, care din ved se pastrau, nu numai la Patriarhi, d si la
Mitropoliti, si nu numai intru Hirotonii, pe care le abatea Melitie, d si intru toata alta dreptate, ce
se cuvine Patriarhilor, si Mitropolitilor dupa Biseridle cele supuse lor. Adica a avea stapanire
fiecare Patriarh peste Eparhiile cele supuse lui. Si dar si ocarmuirea Episcopului Pimen este
ingradita, ca si a celorlalti Patriarhi.

120

celorlalte (macar ca altii zic ca alte Eparhii numeste Canonul aici, ca cuprinzator
numeste pe ocarmuirile cele supuse celorlalti doi Patriarhi, al Constantinopolului, si al
Ierusalimului, si ca Mitropoliti numeste numai pe Patriarhi. Dar talcuirea cea dintai
este mai buna, si vezi la Dositei in Dodecavivlion foaia 117 si 123). meat nici un lucru
ce atarna de Bisericeasca ocarmuire sa nu se faca fara de socotinta acestora. Si fiindca
cea mai mare treaba si mai de capetenie din toate cele Bisericesti sunt Hirotoniile,
pentru aceasta prin urmare adaoge Canonul, ca oricare s-ar face Episcop, fara de
socotinta Mitropolitului sau, au hotarat marele Sinodul acesta, ca unul ca acesta sa nu
fie Episcop. (Caci desi multimea Episcopilor ar fi ales pe Episcopul, intarirea insa a
alegerii se cuvenea a se face de Mitropolitul, si pe care acela 1-ar fi ales, se cuvenea a se
face Episcop; si vezi subinsemnarea Canonului al 4-lea al acestui 1 Sinod). Insa daca de
Obste toti vor alege pe cineva de Episcop dupa Canoanele Bisericesti, iar doi, sau trei ar
zice impotriva, nu dupa dreptul cuvant si cu dreptate, ci cu prigonire, si in pizma,
hotararea celor mai multi sa biruiasca; precum si Canonul al 19-lea al Sinodului din
Antiohia randuieste. Iar Canonul al 12 al Sinodului din Cartagina zice, ca daca dintre
alegatorii, care au si iscalit, in urma s-ar impotrivi vreunul insasi marturiei sale si
iscaliturii, acela insusi pe sine se va lipsi de cinstea Episcopului. Citeste si talcuirea la
eel Apostolesc 34.

CANON 7

Fiindca obicei, §i traditie (predanie) veche, s-a apucat a se tinea, ca Episcopul
Eliei sa se cinsteasca, aiba-si urmarea cinstei, pazindu-se dregatoria sa cu Mitropolia.
[Apostol: 34; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19]

tAlcuire

Doua talcuiri primeste Canonul acesta. Ca Valsamon si Anonimul (nenumitul)
talcuitorul al Canoanelor, cu care impreuna se unesc si cativa Papisti si Calvini,
talcuiesc, ca de vreme ce veche traditie au apucat, si obicei, a se cinsti Episcopul Eliei,
adica al Ierusalimului 113 , pentru ca intru dansul s-a intrupat, si a patimit Domnul si
Mantuitoare Propovaduire dintr-insul a iesi prin Sfintii Apostoli a toata lumea, sa-si
aiba cinstea potrivita cu cea dintai, si in anii cei din urma, insa singura cinstea fara de
stapanire, si fara de dregatorie. Pentru ca stapanirea si dregatoria se cuvine a pazi
Mitropolia Palestinei, zic adica a Chesariei 114 care se numeste a lui Straton, careia

113 Insemneaza ca dupa Iosip despre Iudeea Cartea 7, Cap 18 Ierusalimul s-a numit, pentru ca
Melchisedec intaiul zidind cetatea, a zidit si Biserica, din aceasta Cetatea au numit-o Ierusalim. Si
numele Ierusalimului este tot evreiesc, insemnand vedenia de pace, dupa sfintii Parinti. Si
Ierusalim mai intai numindu-se, in urma Elia Capitolia s-a numit, dupa Dion Istoric. Elia de al
Adrian care se poreclea Elius, care sapandu-se mai inainte Ierusalimul, si cu boi arandu-se, si
semanandu-se dupa Istoricul Evsevie, si abea de pe fata pamantului cunoscandu-se, dupa
Teologul Grigorie, Elia s-a poreclit, dupa Teodorit si Evsebie. Iar Capitolie, pentru ca in locul
Bisericii lui Dumnezeu, au zidit capistea lui Dia celui ce se cinstea in capitolia Romei, acestasi
Adrian, dupa insusi Dion Istoricul.

114 Chesaria s-a numit, pentru ca Evsebie, Irod o a zidit aceasta in numele lui Augus Chesariul.
Care mai intai se numea turnul lui Straton. Intru care si Statui ale Chesarului si ale Romei se aflau
dupa Iosip Iudeul cartea 15 cap 13. Insa trei Chesarii erau in Asia, una Mitropolia aceasta a

121

precum zice, se supunea Ierusalimul. Precum adica si Canonul 12 al Sinodului din
Halchidon randuieste, ca Cetatile catre prin imparatesti scrisori au luat nume de
Mitropolie, Episcopii acei (Mitropolii) dobandeasca-si singura cinstea, iar dreptatile
sale sa se pazeasca Mitropoliei celei dupa adevar. Cu care chip Marchian a cinstit pe
Healchidona, si Valentinian pe Niceea, dupa practicaoa 12 a Sinodului 4. Iar Zonara si
altii vor ca, precum Canonul eel mai de sus a dat protia celui al Alexandria, si celui al
Antiohiei, sau mai bine zice le-au inoit, ca pe unele din nou schimbate. (Ca protia celui
al Romei nu s-a inoit. Fiindca era precum am zis intreaga, si nestramutata) intracest
chip si Canonul acesta a mai hotarat cinstea celui al Ierusalimului. Adica precum acela
a intarit acelora, nu numai pronomii, si cinstea Patriarhiceasca, ci si randuiala cinstei
acesteia, dupa care, eel al Romei este intai, iar al Alexandriei al doilea, si al Antiohiei al
treilea, asa si Canonul acesta a intarit Patriarhului Ierusalimului, nu numai cinstea
Patriarhicesca, ci si randuiala cinstei. Pentru aceasta nu a zisa aiba-si cinstea, ci aiba-si
urmarea cinstei. Adica sa fie cu randuiala cinstei al 4-lea dupa cei trei. Iar a se pazi
prednicia sa cu Mitropolia, insemneaza ca cinstea aceasta Patriarhiceasca, nu este
Personala, si particular^, ci afierosita Mitropoliei Ierusalimului. Incat sa treaca la toti
mostenitorii Scaunului celui dupa vremi, si nu numai la acesta, si la acela. Iar cum ca
Ierusalimul a fost Mitropolie, martori sunt, atat Iosip zicand: despre Iudeea in Cartea 7
Cetate mare, si Mitropolie a tot neamul Iudeilor. Cat si Filon, Mitropolie nu a unei Tari
a Iudeii, ci si a celor mai multe. Ca Apostolescul scaun al Ierusalimului, nu numai ca
este eel mai intai decat toata lumea, ci si Patriarhicesc Pronomion a avut din inceput, si
are. Intai, pentru ca a avut Eparhii supuse luisi, si ocarmuire Patriarhului cuvenita.
Drept aceea proestosii Bisericilor cei de loc, si nu eel al Chesariei, au Hirotonisit pe
Dion al Ierusalimului, dupa ce s-a dus Narchis. Iar aratandu-se iarasi Narchis, iarasi de
frati se cheama, dupa Evsebie, si nu de fratele, sau de al Chesariei. Iar Narchis a facut
Sinod cu 14 Episcopi pentru Pasti mai inainte de Sinodul 1. Al doilea, pentru ca
Patriarhul Ierusalimului in Sinodul 1 El intai a iscalit, iar Evsebie al Chesariei al 5-lea.
Si peste a zice, ca Mitropolitii se schimba adica, intru iscalituri, si in sederile
Sinoadelor, si cuvantarile catre Imparati, alteori mai intai, si alte ori mai in urma. Iar eel
al Ierusalimului, totdeauna intaiul intre Parintii Sinodului, si de-a pururea impreuna
cu Patriarhii se numara, si cu Mitropolitii niciodata. Si citeste de Dositei in
Dodecavivlon cartea 2 cap 4. Iar de am si da ca Ierusalimul ar fi fost supus Chesariei,
dintru aceasta ce iese? Ca precum Vizantia mai intai era supus Iracliei, iar apoi dupa ce
Vizantia s-a facut Patriarhie, Iraclia s-a supus ei. Intru acest chip, de am si ierta (care nu
este) ca se supunea Ierusalimul Chesariei, dupa ce Ierusalimul s-a cinstit a fi Patriarhie,
Chesaria a ramas cu dregatoria sa, a fi Mitropolie a Palestinei, si mai plecata insa decat
Ierusalimul. Fiindca ea, este numai Mitropolie, iar Ierusalimul Patriarhie.

CANON 8

Pentru cei ce se numeau pe sinesi curati candva, iar venind catre Catoliceasca, si
Apostoleasca Biserica, au socotit Sfantul, si marele Sinod, ca hirotesindu-se ei, apoi
asa sa ramana in Cler. Insa mai intai de toate, aceasta se cuvine a o marturisi ei in

Palestinei, a doua cea a Capadociei (care si maza Chesarului se numea, dupa Sozomen, cartea 5 cap
4, inca si mazaca). §i a treia cea a lui Filip.

122

scris, ca se vor invoi, si vor urma dogmelor Catolicestei, si Apostolestei Biserici.
Adica si cu cei insotiti prin a doua nunta a se impartasi, si cu cei ce in vreme de
goana au cazut; pentru care si timp s-a randuit, si vreme s-a hotarat; ca ei sa urmeze
intru toate dogmele Catolicestei Biserici. Deci ori unde s-ar afla, ori prin sate, ori
prin cetati numai ei singuri Hirotonisiti, cei aflati in Cler, vor fi intru aceeasi schima
(Chip). Iar (unde) ar fi Episcop al Catolicestii Biserici, si ar veni oarecare, este aratat
cum ca Episcopul Bisericii va avea dregatoria Episcopului, iar eel ce se numeste
Episcop de catre cei ce se zic curati, ca aveau cinstea Presbiterului. Afara de nu
cumva i s-ar parea Episcopului (insusi) al impartasi de cinstea numelui. [Sobor 7: 14;
Anghira: 13; Neocesareea: 14; Antiohia: 8, 10] §i daca aceasta nu ii va placea lui, va
socoti un loc, ori de horepiscop, ori de Presbiter, pentru eel ce se socoteste negresit a
fi in Cler. Ca sa nu fie doi Episcopi in cetate. [Apostol: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6:
95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66; Vasilie: 1, 57; Teologul: 12]

tAlcuire

Curati se zic navatianii (asa pe sinesi numindu-se dupa mandria cugetului,
precum scrie Evsevie Cartea 6, Cap 43) [Sard: 6; Laodiceea 57; Vasilie: 89] Iar Navat a
fost Presbiter al Bisericii Romanilor, carele nu primea pe aceea, ce in vremea goanei s-a
fost lepadat (de Credinta lui Hristos) iar apoi s-au cait. Ci nici cu cei insotiti prin a
doua nunta se impartasea. Si dupa Botez zicea, ca nu se mai poate milui eel ce a
pacatuit, dupa Epifanie la eres 59, si dupa Avgustin eres 38. Deci acesta macar ca in
dogmele Credintei nu a gresit, nici era eretic, ci numai schismatic, dupa 1 Canon al
marelui Vasilie. Pentru ura de frati a sa insa si nemilostivirea socotelii, si mandria sa, s-
a anatematisit, de Sinodul eel ce s-a facut in Roma in vremea lui Papa Cornelie, dupa
Evsevie, si de Sinoadele ce s-au facut in Cartagina, in vremea lui Ciprian, si in Antiohia
si in Italia impotriva lui. De la acesta s-a numit Novatiani si cei ce au urmat relei
socotelei lui. Aceasta asa fiind cunoscute, zice Canonul acesta, ca daca Navatianii cei de
acest fel, vor veni la Catoliceasca Biserica, s-a socotit de cuviinta sa se hirotetiseasca 115

115 Hirotesia aid nu este hirotonie, precum poate a prepune dneva, d este a se pune mana preotilor
pe capetele eretidlor celor ca acestia, si asa sa se primeasca ca pocaindu-se. Ca asa prin hirotesie (si
nu prin hirotonie). Si Canonul 49 al celui din Cartagina. Voieste a se primi cei ce se pocaiesc. Si ca
este adevarat cuvantul meu, marturiseste si Sinodul al 7-lea. Ca dtindu-se Canonul acesta la intaia
Praxa a acestuiasi, si intrebandu-se, cum se cade a se intelege zicerea hirotetisindu-se, a zis
preasfantul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aid hirotesia, si nu spre hirotonie. Drept aceea din
Canonul acesta trebuie a se invata parintii cei Duhovnicesti, sa-si puna mainile pe capetele celor ce
se pocaiesc, cand le dtesc Rugadunea cea iertatoare, precum o zice aceasta si Canonul 35 al celui
din Cartagina anume. Ca de nevoie este hirotesia aceasta la Taina pocaintei. §i auzi ce zic
Apostolii in Asezamanturile lor. (Cartea 2 si Cap 18) „Primeste pe eel ce a pacatuit, cand se va
tangui, si punandu-ti mana pe capul lui, lasa-1 apoi sa ramana in turma.” §i iarasi (la acelasi Cap
43) „Precum primesti pe eel necredindos, dupa ce il vei Boteza, asa si pe eel pacatos, dupa ce il vei
hirotetisi ca pe un curat il vei aseza la pasunea cea Duhovniceasca. §i hirotesia i se face lui in locul
Botezului. Fiindca prin punerea mainilor se da Duhul eel Sfant celor ce credeau. Obisnuirea
hirotesiei acestia insa, in Darul acest nou, a apucat a se tine de al legea veche, ca asa si Arhiereul
prin punerea mainii primea Jertfele arderilor de tot, si ale mantuirii, si eel pentru pacat. §i vezi
Capetele 1 si 3 si 4 ale Cartii Levitilor. Insemneaza insa, ca cu iconomie au primit Sinodul pe aceste

123

si asa sa se primeasca, si sa ramaie in soarta lor, cei ce erau adica si in chip Clerici (asa
prin hirotesie au primit pe Donatisti si Canonul 66 al Sinodului din Cartagina) insa
trebuie sa marturiseasca in scris, ca au sa pazeasca toate dogmele Catolicestii Biserici.
Cum ca vor primi ca de a doua nunta, si pe cei ce de sila s-au lepadat de Hristos, si cum
ca ii vor iconomisi pe ei, dupa randuitele vremi, si dupa Canonul pocaintei celor ce s-
au lepadat de Hristos; si asa, oriunde s-ar afla, ori in cetati, ori in sate, sa ramana in
Cler, si in treapta in care s-a aflat fiecare Hirotonisit. Adica Episcopul sa ramana
Episcop; Presbiterul, Presbiter; si Diaconul, Diacon; sa ramana insa Episcopul, acolo
unde Episcop Dreptslavitor al Catolicestii Biserici nu este. Iar daca la aceeasi Biserica se
afla si Dreptslavitorul Episcop, acesta sa-si aiba dregatoria, si toata lucrarea, si numele
de Episcop. Iar Novatianul eel ce mai-nainte a fost Episcop, sa aiba pe singura cinstea
Presbiterului; afara numai de va voi Dreptslavitorul Episcop, sa aiba si acela cinste, si
numele gol de Episcop 116 insa nu si sa lucreze vreo sfintita slujba ca Episcop, pentru ca
sa nu urmeze necuviinta aceasta, a fi doi Episcopi intru una si aceeasi cetate (despre
care vezi Canon 35 Apostolesc si pe eel al 16 al celui 1 si al 2-lea Sinod 117 iar de nu va
voi nici aceasta, se cuvine a ierta sa aiba loc de Episcop 118 sau de Presbiter, pentru ca
impreuna sa se numere si el cu ceilalti Ierositi, si Clerici, si sa nu se arate cu totul cazut
din Cler.

pe Navatiani, precum insemneaza marele Vasilie in Canonul 1. Vezi, si talcuirea Canonului al 7-lea
al Sinodului 3 unde Canonul 39 al Sinodului din Iliviria zice ca prin Hirotesie sa se primeasca
ereticii.

116 Precum si pe Melitie cercetandu-se 1-au osandit Sinodul 1 sa petreaca in Lico, gol nume de
Episcop avand, si de aid inainte nici in cetate, nici in vreun sat sa hirotoniseasca. Sozomen in
Bisericeasca Istorie, cartea 10, Cap 14 si Socrat cartea 10 cap 9.

117 Scrie Sozomen, in Cartea a 4-a Cap 14 povestind despre Felix, si despre Liverie Episcopii
Romei, zice. Aceasta Dumnezeu iconomisind sa moara Felix, si sa ramaie singur Liverie, pentru a
nu se necinsti scaunul lui Petru, de doi povatuitori chivernisindu-se, care este semn de prigonire, si
strain de Bisericescul Canon. Iar Epifanie la eresul 68 zice: Nici odata Alexandria a avut doi
Episcopi. Si Cornelie al Romei, scriind catre Fanie al Antiohiei, priMneste pe Mavdat ca cerea sa se
faca, care s-a si facut Episcop al Romei, insusi Cornelie acesta fiind intr-insa legiuit Episcop; si zice,
deci cum nu cunostea, ca intr-o Biserica un Episcop se cuvine a fi, si nu doi?

118 Fiindca nu este slobod a se face Episcop in sat, sau intr-un timp mic, in care si un singur
Presbiter este destul, pentru a nu se defaima numele Episcopului, dupa Canonul 6 al Sinodului din
Sardichia, pentru aceasta, in niste orase mid ca acestea, si in sate, se facea cei ce se numea
horepiscopi. Ded horepiscopul dupa Canonul al Antiohiei, se facea de Episcopul cetatii aceleia, la
care supus, si insusi si satul lui. Zice dar Canonul acesta, ca unul ca acesta se hirotoniseasca Citeti,
Ipodiaconi, si (Eforchistis) adica Catehisitori. Dar sa se Cateriseasca de va indrazni fara voia
Episcopului celui din Cetate a hirotonisi Presbiter sau Diacon, macar de ar avea si Hirotesie de
Episcop. Iar Canonul 8 al acestuiasi Sinod, iarta a da neprihaniti Horepiscopi Carti pasnice, adica
slobozitoare celor ce ar cere. Asisderea inca si Canonul 13 al Celui din Anghira, randuieste ca fara
scrisorile adevaratului Episcop sa nu hirotoniseasca Horepiscopii, Presbiteri, sau Diaconi, nid in
locul lor, nid intru alta cetate.

124

CANON 9

Daca oarecare fara cercetare s-a proadus Presbiteri, sau cercetandu-se s-au
marturisit pacatele lor 119 . §i marturisindu-se ei, afara de Canon pornindu-se oamenii,
asupra unora ca acestora s-au pus mana, pe acestia Canonul nu-i primeste. Ca pe
neprihanirea o apara Catoliceasca Biserica. [Apostol: 25, 61; Neocesareea: 9, 10;
Teofil: 3, 5, 6]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca, cei ce vor sa se Ieroseasca, se cuvine a fi curati de
pacate care opresc Ierosirea (adica sfintirea), si se cuvine a se cerceta viata, si petrecerea
lor. Iar daca oarecare s-au facut Presbiteri, fara a se cerceta, sau si cercetandu-se si-au
marturisit pacatele lor, fiind opritoare de Presbiterie, iar Arhiereii cei ce i-au cercetat,
pornindu-se afara din Canoane, au Hirotonisit pe ei Presbiteri. Acestia, zic, care cu
nevrednicie presbiterit, neprimiti sunt de a lucra Preoteste. Ca vadindu-se de catre altii,
sau insusi marturisindu-si pacatele cele opritoare de preotie, ce au facut mai-nainte de
Hirotonie, se caterisesc dupa Valsamon si Zonara. Sau inceteze despre a lucra
Preoteste, dupa anonimul (nenumitul) talcuitor al Canoanelor. Dar adaoge si pricina
Canonul, pentru care cei ce au cazut in pacate nu sunt primiti la Preotie. Fiindca zice,
ca Catoliceasca Biserica apara, si voieste a fi Presbiterii neprihaniti intru pacate,
precum porunceste Pavel, a fi si Episcopul, zicand: «Se cuvine Episcopul a fi
neprihanit» [1 Timotei III, 2] adica nu numai neinvinovatit, ci si cu totul neprihanit, si
ne catigorit 120 .

119 Iaon Antiohianul in adunarea Canoanelor, in loc de „pacatele lor” are „Cele gresite de dansii”
care este si mai drept.

120 Insemnam insa aid o socoteala Catoliceasca si Obsteasca, ca toti cei ce afara de Canoane, si cu
nevrednicie s-au Hirotonit, mai-nainte de a se caterisi de Sinod, cu adevarat sunt Presbiteri.
Fiindca precum zice Dumnezeiescul Hrisostom: „Pe toti Dumnezeu nu-i Hirotoneste, insa prin toti
el lucreaza; desi ei ar fi nevrednici, pentru a se mantui norodul” (Voroava 2 catre Timotei la cea 2).
§i iarasi: „Fiindca si prin cei nevrednici Darul lucreaza nu pentru dansii, ci pentru cei ce vor sa se
foloseasca.” (Voroava 11 la cea 1 catre Tesaloniceni) §i Iarasi: „Acum dar si prin cei nevrednici a
obisnuit a lucra Dumnezeu. §i nimic Darul botezului de al viata Presbiterului se vatama”.
(Voroava 8 la cea 1 catre Corinteni) Dar si in Voroava a 3-a la cea catre Coloseni prin multe o
dovedeste. Intru care si acestea le zice: „Darul lui Dumnezeu care si intru cei nevrednici lucreaza,
nu pentru noi, ci pentru voi.” §i iarasi, „nu pe mine ma defaima, ci Presbiteria. De ma vei vedea
gol de aceasta, atuncea defaima-ma. Atuncea nici eu voi suferi a porunci. Pana insa sedem in
Tronul acesta, pana cand vom avea sederea intai, avem stapanirea si taria, desi nevrednici
suntem.” Iar Simeon al Tesalonicului (in raspunsul al 13-lea) zice, „prin hirotonie lucreaza darul
intru dansii, ori Arhierei de sunt, ori Ierei, pentru mantuirea celor ce vin, si cate Taine vor savarsi,
sunt cu adevarat Taine. Vai insa (adaoge acestasi iarasi) unora ca acestora. Care ori mai-nainte de
Hirotonie au gresit, ori dupa Hirotonie, ca nevrednici sunt de Preotie. Si de vor a se pocai, si a se
mantui, inceteze desavarsit de la preasfintele lucrari al Preotiei. Fiindca nimic alta ii va ajuta spre
pocainta, de nu mai-nainte se vor parasi de Preotie.” Vezi si marturia lui Hrisostom pentru
paretisire la forma canonicestii paretisiri la sfarsitul cartii.

125

CANON 10

Cati dintre cei ce au cazut s-au prohirisit (adica s-au Hirotonisit) prin nestiinta,
sau si mai-nainte stiind cei ce i-au prohirisit, aceasta nu face sminteala Canonului
Bisericesc, caci cunoscandu-se se caterisesc. [Apostol: 62; Anghira: 1, 3, 12; Petru: 10]

tAlcuire

Cati au cazut 121 , adica s-au lepadat de Domnul nostru Iisus Hristos, apoi s-au
pocait, nu se face Presbiteri. Caci cum este cu putinta a se face Presbiter eel ce dupa
Canoane este oprit a se impartasi cu Dumnezeiestile Taine pana la moartea sa? Pentru
aceasta si Canonul acesta zice, ca, acei cati dintre cei ce s-au lepadat (de Hristos) s-au
Hirotonisit, ori pentru ca Arhiereul eel ce i-a Hirotonisit nu stia lepadarea; sau pentru
ca stia dar n-a bagat sama, sau au socotit ca Hirotonia poate ca si Botezul sa-i
curateasca, precum talcuieste Valsamon. Aceasta zic, a se Hirotonisi adica prin
nestiinta, sau in stiinta, nu aduce vreo sminteala sau impiedicare Bisericescului Canon,
incat a nu-i opri despre a lucra Preotia, nu. Pentru ca dupa ce se vor, ca intru acest chip
s-au Hirotonisit, se caterisesc. Cati insa mai-nainte de Botez au jertfit idolilor, acestia
botezandu-se, se Preotesc, ca unii ce se spala de pacat dupa Canonul 12 din Anghira.
Iar cati pentru Hristos s-au muncit, si s-au inchis, si de sila si nevoie au primit in maini
Tamaie, sau in gura mancari de jertfa, acestia, daca cealalta viata a lor este buna, se
prohirisesc Clerici, dupa Canon 3 al acestuiasi. Insemneaza insa, ca nu numai cei ce
mai-nainte de Hirotonie s-au lepadat (de Credinta) apoi Hirotonisindu-se se caterisesc,
ci si cati dupa Hirotonie s-au lepadat, si citeste Canonul 62 Apostolesc.

CANON 11

Pentru cei ce au calcat (Credinta) fara de sila, sau fara de luarea averilor, sau
fara primejdie, sau ceva de acest fel, care s-au facut sub stapanirea lui Lichinie. Au
socotit Sinodul, desi au fost nevrednici de iubire de oameni, insa sa se milostiveasca
spre ei. Deci cati cu adevarat se vor cai, trei ani vor face ca niste credinciosi intre cei
ascultatori, si sapte ani vor cadea jos. Iar doi ani fara proaducere se vor impartasi cu
poporul de rugaciuni. [Anghira: 6; Petru: 2; Vasilie: 73, 81; Grigorie Nissis: 2]

TALCUIRE

Alte Canoane pentru cei ce de multa sila, si de mare nevoie se lepadau de
Credinta vorbesc, iar Canonul acesta vorbeste pentru cei ce fara de nevoie se leapada,

121 Insemneaza, ca in vremea goanelor cati ramaneau statornici in Credinta lui Hristos, in de Obste
se numeau statatori. Care se imparteau in doua, in Marturisitori, si Mucenici. Si Marturisitori se
ziceau, cei ce luau feluri de chinuri pentru marturisirea lui Hristos, in nu se omorau. Iar Mucenici,
cei ce mureau in temnite si in munci. Iar cati dimpotriva nu staruiau in Credinta lui Hristos, se
numeau cazuti, sau gresiti, sau calcatori, spre deosebirea de cei statatori. Care se desparteau in
patru randuieli. Cei intai se numeau cei ce jertfisera, pentru ca au jertfit idolilor, sau au mancat
jertfa idoleasca. Cei al doilea care au tamaiat, pentru ca au tamaiat idolii. Cei al treilea libelatici,
pentru ca da libel, adica in scris marturisea, ca nu sunt crestini. Sau si cumpara acest fel de
marturie de la Eparhul ca au jertfit. Si cei al patrulea, vanzatori, care temandu-se de gonad
vindeau sfintitele Carti al crestinilor spre a se arde. (Adolf Labiul din Bisericeasca Istorie cartea 2
cap 3).

126

zicand: Cei ce au calcat Credinta cea in Hristos fara de oarecare nevoie, sau primejdie,
s-au lipsirea averilor lor. Care au fost cei ce erau in vremile Tiranului Lichinie. Acestia
zic, macar ca erau in vremile nevrednici de iubirea de oameni, si de sincatavasis
(conpogoremant), s-au parut insa Sinodului sa arate mila spre dansii. Deci cati cu
adevarat, si din inima, dar nu cu fatarnicie, si cu minciuna, se caiesc pentru pacatul ce
au facut. Acestia trei ani vor face intre ascultatori. Adica vor sta in Pridvor inaintea
Sfintelor si Imparatestilor Porti ale Bisericii, pentru ca sa asculte Dumnezeiestile
Scripturi, pana ce va zice Diaconul cati sunteti catisihindu-va iesiti, dupa aceasta sa
iasa. Iar doi ani vor cadea jos, adica vor intra in Biserica, si vor sta in partea cea din
urma a Amvonului; sa iasa insa si acestia impreuna cu cei ce se catihisesc, cand zice
Diaconul, cati sunteti catihisindu-va iesiti. Iar doi ani se vor impartasi intru Rugaciuni
impreuna cu norodul. Adica vor sta impreuna cu cei credinciosi sa se roage, si sa nu
iasa cu cei ce se catihisesc, fara insa a se impartasi cu Dumnezeiestile Taine, pana ce se
vor sfarsi acei doi ani.

CANON 12

Iar cei ce vor fi chemati de Har, si pornirea cea intai aratand, si braiele
lepadand, iar dupa acestea, la a lorusi boratura se vor intoarce, ca cainii, incat unii si
arginti a da, si cu beneficii spre a ispravi, ca iarasi sa se ostasasca. Acestia, zece ani sa
cada, dupa vremea de trei ani a ascultarii. Peste toate acestea, se cuvine a cerceta
buna vointa a lor, si felul caintei. Caci cati cu frica, si cu lacrimi, si cu rabdare, si cu
faceri de bine, isi vor arata intoarcere cu lucrul si nu cu chipul, acestia plinind
vremea hotarata a ascultarii, dupa cuviinta se vor impartasi de Rugaciuni, impreuna
cu a fi slobod Episcopului, a socoti si ceva mai iubitor de oameni pentru dansii. Iar
cati cu nebagare de seama au adus, si au socotit ca le ajunge lor spre intoarcere,
chipul intrarii in Biserica, numai decat plineasca vremea. [Petru: 9, 11; Sinod: 6, 102;
Anghira: 2, 5, 7; Laodiceea: 1, 2; Vasilie: 2, 3, 74, 84; Nissis: 4, 5, 7, 8]

TALCUIRE

§i Canonul acesta pentru ostasii crestini, se vede ca vorbeste, care se afla in anii
lui Lichinie, si randuieste asa: cati ostasi crestini, chemandu-se, si imputernicindu-se de
Dumnezeiescul Har, au aratat mai intai vitejie si pornirea spre mucenie, si braiele le-au
aruncat, semne fiind a ostasiei lor; iar dupa aceasta s-au intors ca cainii la boratura
lorusi. Adica s-au cait, si s-au lepadat de credinta. Incat unii dintr-insii si bani au dat, si
cu beneficii, adica cu feluri de daruri, au dobandit iarasi ostasia cea dintai, acestia zic,
dupa ce vor face trei ani in locul ascultatorilor, sa faca, si zece ani inca in locul celor ce
cad. Adica, sa intre in Biserica, si sa iasa impreuna cu cei ce se catehisesc. Insa peste
toate acestea Arhiereul, si Duhovnicescul Parinte, se cuvine sa cerceteze vointa unora
ca acestora, si felul, si asezarea caintei lor 122 . Caci, cati cu frica lui Dumnezeu se

122 Pentru aceasta Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvantul 2 pentru Preotiei) zice aceste: „Nu se cade
dupa masura pacatelor sa pune Pastoral si certarile. Ci sa socoteasca, si proeresul pacatosilor, nu
cumva vrand a carpi, pe cea rapta, mai rau sa o rapa, si silindu-se sa indrepteze pe eel cazut, mai
mult sa-1 oboare. Ca cei neputinciosi dupa proeresis (adica dupa mai-nainte alegere si vointa) de se
vor certa cate putin putin, vor putea, de nu desavarsit, dar macar in parte a se izbavi de pacate si

127

pocaiesc, si cu umilinta fac pe Dumnezeu milostiv, si rabda chinuiri, si fac faceri de
bine, milostenii adica, si alte bunatati. §i in scurt a zice, se pocaiesc cu adevarat si curat,
si nu cu fatarnicie, si numai intru aratare. Acestia, zic, dupa ce vor implini acei trei ani
cu ascultatorii, dupa dreptate roaga-se impreuna cu cei credinciosi, si din Biserica sa nu
iasa. §i pe langa conpogoramantul acesta, este slobod Arhiereului a arata pentru dansii
inca mai multa iubire de oameni, si milostivire. Iar cati cu nebagare de seama si cu
lenevire se pocaiesc, si socotesc ca este indestul spre pocainta a intra in Biserica dupa
aratare impreuna cu cei ce cad, si sa iasa iarasi cu cei ce se catehisesc. Acestia zic,
plineasca, si acei trei ani ai ascultarii, si acei zece ani intregi ai caderii. 123

CANON 13

Iar pentru cei ce calatoresc (din viata) vechea si canoniceasca lege se va pazi si
acum, incat, de se calatoreste vreunul, de merindele cele mai de urma si prea de
nevoie, sa nu se lipseasca. Iar daca eel deznadajduit, si poate s-a impartasit, va
ramane iarasi intre cei vii, fie impreuna cu cei ce se impartasesc de singura
rugaciunea. Iar de Obste, si pentru oricare ar calatori din (viata), cerandu-se a se
impartasi de Euharistie, Episcopul cu cercetare impartaseasca-1 din Prosfora
(Proaducere).

tAlcuire

Dupa ce Dumnezeiestii Parinti acestia randuit despre certare, si cu ce chip, si in
cata vreme se cuvine a fi neimpartasiti cei ce s-au lepadat de Hristos, in Canonul acesta

de patimi; iar daca deodata de va da cineva toate cuviincioasele certari si canonisiri, ii va lipsi si de
cea putina indrepare, ce o putea lua. §i iarasi: Multa intelepciune trebuie sa aiba pastorul, si mii de
Ochi, ca sa vada din toate partite deprinderea sufletului. Pentru ca precum unii, neputand suferi
asprimea Canonului, se fac tari in cerbice, si sarind cad in deznadajduire. Asa iarasi dimpotriva,
sunt unii care pentru ca nu au luat Canon potrivit pacatelor lor, se lenevesc, si mai rai se fac, si se
indeamna a pacatui mai mult. Pentru aceasta in vreamea Patriarhului Luca, un Episcop canonisind
prea prea in putina vreme pe un ostas, ce facuse ucidere de buna voie, si dandu-i in scris
nevinovatirea lui, s-a invinovatit de Sinod pentru pogoramantul acesta covarsitor, ce a facut; iar
Episcopul, a adus spre marturie Canonul acesta al Sinodului acestuia. Insa a auzit de la Sinodul
acela, ca Arhiereilor s-a dat voie sa adaoge, sau sa imputineze certarile Canoanelor, nu insa si sa
faca covasitoare si necercetata conpogorare. Apoi pe ucigasul ostas Sinodul 1-a supus certarilor
Canoanelor, iar pe Episcopul 1-au pedepsit cu oprirea Arhieriei intru atat a randuita vreme.
123 Insemneaza ca in Canonul acesta se pazesc acele doua ce marele Vasilie in Canonul al 3-lea al
sau le pomeneste. „Adica obiceiul, si forma, scumpatatea, si marginirea. Obiceiul adica, si forma,
sunt acei trei ani ai ascultarii, si cei zece ai caderii. Iar scumpatatea si marginirea sunt lacrimile, si
suferirea relei patimiri, facerile de bine, si de Obste pocainta cea adevarata si curata. Si la cei ce au
primit scumpatatea, s-a facut pogoramant a implini numai cei trei ani ai caderii. Iar la cei ce
aceasta nu au primit, nici un pogoramant li s-au facut, ci li s-a poruncit sa pazeasca toti anii.”
Pentru aceasta si Dumnezeiescul Hrisostom in voroava 14 la cea a doua catre Corinteni zice, „Eu
nu cer multimea anilor, ci indreptare sufletului. Aceasta dar arata, de s-au umilit cei ce au pacatuit,
de s-au schimbat viata, si iata s-au facut tot. Iar incat aceasta nu este din prelungirea canonisirii
nici un folos se naste. Caci si la ranele eel trupesti, nu cautam de s-au legat de multe ori, ci de le-au
folosit legatura. Deci de le-au folosit in putina vreme, nu se mai lege; iar de nu, legi-sa inca si mai
mult de zece ani. Si pana atuncea nu se dezlege, pana ce se va folosi ranitul prin legatura.

128

randuiesc, caci cati dintre unii ca acestia, se primejduiesc sa moara, la acestia sa se
pazeasca si Canoniceasca Lege. (Care se socoteste a fi Canonul 6 al Sinodului din
Anghira, mai vechi fiind decat acest 1 Sinod Ecumenic). Incat, oricare se va
deznadajdui spre moarte, sa nu se lipseasca de cea de savarsit, si mai de pe urma, si
prea de nevoie Merinda pentru calatoria aceea si instrainarea, care este impartasirea
Dumnezeiestilor Taine 124 . Insa daca acesta ce s-a hotarat de moarte, si s-a impartasit cu
Sfintele Taine, se va insanatosi iarasi, acesta sa stea numai cu cei Credinciosi, si sa se
roage impreuna, nu insa si sa se impartaseasca. Iar Valsamon zice, ca unul ca acesta,
pentru care vorbeste Canonul acesta, fiindca se afla in locul celor ce impreuna stau,
pentru aceasta si intru acelasi iarasi i se porunceste a ramane. Iar de a fost in locul
ascultatorilor, iarasi intru acela a ramane. Si in de Obste, in Canonul acela in care se
afla fiecare cand se primejduia mai-nainte de impartasire, se cade a se intoarce iarasi la
acela dupa impartasire. Si pentru ca sa zicem cu Canon cuprinzator si obstesc,
fiestecarui om (crestin) adica ce se primejduieste spre moarte, si cere a se impartasi cu
Dumnezeiasca Euharistie, Episcopul sau si Duhovnicescul Parinte, cu cercare, sa-1
impartaseasca pe el cu Dumnezeiestile Taine.

CANON 14

Pentru cei ce se catihisesc si au cazut, au socotit sfantul si marele Sinod, ca, trei
ani ei sa fie ascultatori numai, dupa aceasta sa se roage cu cei ce se catehisesc.
[Neocesareea: 5; Laodiceea: 19; Vasilie: 20; Timotei: VI; Chiril: 5]

tAlcuire

Catehumeni se numesc de la Catiho, care se talcuieste, invat prin cuvant pe cei
incepatori la Credinta. Fiindca se catehiseau acestia, si se invatau Dogmele
Dreptslavitoarei Credinte. Insa se impartea in doua randuieli. §i randuiala cea intai era
mai indeplinita, si numea a celor ce pleaca genunchile, care primesc Credinta, iar
numai Botezul il mai intarziau. Pentru aceea intra si in Biserica, pana la rugaciunea
celor ce se catehisesc, dupa Canonul 19 al Sinodului din Laodiceea, care rugaciune in
taina zicandu-se, si vremea ei mana Preotului punandu-se asupra lor, isi pleca
genunchile. Iar cand se striha, cati sunteti chemati iesiti, ieseau din Biserica. Iar cea a

124 Scrie insa si Dionisie al Alexandriei lui Favie trimitand „Ca un credincios batran ce se numea
Serapion, a fost jertfit idolilor, bolnavindu-se greu si trei zile fara glas fiind, intru a patra zi putin
imputernicindu-se, a chiemat pe nepotul sau, si a zis sa vina un Iereu. A mers copilul la
Presbiterul; si era vreme de noapte. Sau intamplat insa de a fost Presbiterul bolnav, incat nu a
putut sa mearga. Si fiindca eu (zice Dionisie) am fost dat porunca Presbiterilor, ca sa ierte a se
impartasi cei ce se primejduiesc la moarte, mai ales daca aceasta rugandu-se o cer, pentru ca sa
moara si sa se duca din viata aceasta cu buna nadejde. Presbiterul dar a dat copilului o particica
din prea Sf anta paine, si i-a zic ca sa o ude, si sa o toarne in gura batranului, si asa f acand copilul,
si acela putin inghitind, indata si-a dat duhul.” (Evsevie in Bisericeasca Istorie Cartea a 6-a cap 44).
Inca si Hie Mitropolitul Critului, scriind catre oarecare Dionisie Monah zice: „Ca daca cineva inca
de putin rasufla, si desavarsit nu a murit, insa este intru nesimtire, si nici a lua, nici a manca poate,
sau si intr-alt chip, scuipa ceea ce-i pun in gura, de este zic cineva aceste fel, se cuvine Presbiterul
cu luare aminte, sa pecetluiasca buzele lui si limba lui cu atingerea si turnarea Dumnezeiestilor
Faine”.

129

doua randuiala era mai nedeplinita, si se numea a ascultatorilor. Care in Pridvor stand
catre imp ar ate stile usi, ascultau Dumnezeiestile Scripturi, si dupa ascultarea
Dumnezeiestii Evanghelii ieseau, dupa Vlastar, si dupa scoliastul lui Armenopul la
perilipsul canoanelor (partea 5 suprascrierea 3) care amandoua randuieli luminat se
vad si in inchipuirea Bisericii care o am inchipuit la sfarsitul cartii. Iar Cardinalul Bona
(Cartea 1 despre lucrarile Liturghiei) si altii oarecare, pe langa aceste doua randuieli,
numara si alte doua, de la Parintii Apuseni aceste adunandu-le. Si acestea se numeau,
una a celor pricepatori (pentru ca cerea Botezul) si alta a celor alesi. Care asa se ziceau,
dupa ce se inscriau in catalogul celor ce abia aveau a se boteza. Pe care ii numeste
Capul al 7-lea al cartii a 8-a a Apostolestilor asezamanturi luminati, si Chiril in
Catehisirile sal. Iara Botezati Capul al 8-lea al aceleiasi carti a asezamanturilor. Pe
acestia ii pomeneste si Canonul al 6-lea al lui Timotei. Acestea asa fiind zise, zice
Canonul acesta: Cati catehumeni fiind din randuiala cea intai si mai deplinita, s-au
lepadat de Credinta, s-a parut a fi cuviincios sfantului si marelui Sinodului acestuia,
trei ani sa stea in cea a doua, si mai nedeplinita randuiala a celor ce se catehisesc, a
celor ce asculta in Pridvor, si dupa acei trei ani sa se roage impreuna cu cea intai, si mai
deplinita randuiala a celor ce se catehisesc in launtru in Biserica. Cu dreptate insa s-ar
nedumeri cineva, pentru ce Sinoadele asa cearta pe cei ce se catehisesc, cand
pacatuiesc, iar marele Vasilie in Canonul 20 al sau zice: „si de Obste cele ce se face in
viata de eel ce si catehiseste nu se aduc la dare de seama.” Spre dezlegarea zicerii
acesteia impotriva aratata, dupa Zonara, ca nu a zis marele Vasilie sa nu se certe
catehumenii, gresind mai inainte de Botez. Ca atuncea ar fi potrivnic Sinodicestilor
Canoane. Ci ca pacatele catehumenilor nu se aduc dare de seama, adica la munca dupa
ce s-au botezat ei. Fiindca s-au iertat prin sfantul Botez, nu numai de cate, catehumeni
fiind, au facut, ci inca, si de cele ce au facut mai-nainte de a se face catehumeni. Adica
intru necredinta fiind. Se cearta insa catehumenii, pentru ca si ei, desi cu lucrul nu in
launtru Bisericii, nici cu lucrarea, madulari ale Bisericii, insa cu pofta, si cu indurarea
sufletului, si cu puterea sunt in Biserica. Caci dupa Teologul (in cuvantul eel de sfantul
Botez) sunt acestia inaintea usilor bunei cinstiri; si s-au zamislit in Credinta, macar de
nu s-au nascut inca prin Botez. Fiindca nici sunt deznadajduiti de toata nadejdea
mantuirii, daca de nevoie vor muri nebotezati) precum aceasta se arata din cuvantul eel
asupra ingroparii, ce face Dumnezeiescul Ambrosie catre imparatul Valentinian, ce a
murit inca catehisinduse. Deci Sinoadele pentru aceasta cearta pe cei ce se catehisesc, ca
pe cei ce sunt acum ai lor, si Credinta o au primit, si crestini se numesc. Si cate Legea le
zice lor, ca unora ce sunt in Lege le graieste dupa Apostolescul Cuvant. [ Romani 3, 19]

CANON 15

Pentru multa tulburare §i galcevile ce s-au facut, s-a socotit desavarsit a se ridica
din mijloc obiceiul, eel ce afara de Apostolescul Canon s-a aflat in oarecare parti.
Incat din cetatea in cetate, a nu se muta, nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar
daca cineva dupa hotararea sfantului si marelui Sinod, s-ar apuca a face ceva de acest
fel, s-au s-ar da pe sinesi vreunei lucrari de acest fel, negresit se strica lucrarea, si se
va aseza la Biserica, la care Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul s-a Hirotonisit.
[Apostol: 14, 15; Sobor: 4, 6; Antioh: 3, 21; Sardichia: 1, 16; Cartag: 57]

130

tAlcuire

Canonul acesta randuieste acestea, s-a socotit de cuviinta a se radica din mijloc cu
desavarsire obiceiul, care in oarecare parti s-a izvodit afara de asezamantul si legiuirea
Apostolescului Canon (celui 14 adica, dar si celui al 15-lea). Pentru multele tulburari, si
galcevile cele intre unii cu altii ce calcarea aceasta s-au urmat. Ca adica a nu trece
dintru o cetate intru alta nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar daca cineva in
urma Canonului acestuia al acestui sfant Sinod, s-ar apuca a face una ca aceasta si s-ar
muta dintru o cetate intru alta. Mutarea aceasta ce o va face, negresit se va surpa, si
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul se va aseza la Biserica aceea, la care s-a
hirotonisit. Fiindca nu numai Episcopul, ci si Presbiterii, si Diaconii, se cuvine a se
hirotonisi la Biserica randuita, si nu slobod, dupa al 6-lea Canon al Sinodului 4 si dupa
al 14 si 15 Apostolesc.

CANON 16

Cati aruncandu-se in primejdie, nici frica lui Dumnezeu inaintea Ochilor
avand, nici Bisericescul Canon stiind, se vor duce de la Biserica lor Presbiteri, sau
Diaconi, sau oricare, se cerceteaza [cuprind] in Canon; acestia nicidecum trebuie a fi
primiti la alta Biserica, ci toata sila trebuie a li se face, ca sa se intoarca la a lorusi
Parohie. Sau, staruind [natangindu-se], se cuvine a fi achinoniti (neimpartasiti). Iar
de ar indrazni vreunul a rapi locul ce se cuvine altuia, si va hirotonisi in Biserica sa,
neinvoindu-se Episcopului de la care a fugit eel ce se cerceteaza in Canon, fara tarie
fie Hirotonia.

tAlcuire

Canonul eel mai de sus randuieste ca iarasi sa se aseze Presbiterii, si Diaconii la
Biserica aceea intru care s-au Hirotonisit, iar acesta si agrie (adica nelucrare) pune
asupra unora ca acestora, de nu se vor indupleca a se intoarce, zicand: Cati Presbiteri,
sau Diaconi, sau cei impreuna numarati in Canon, si in Cler 125 , nici de Dumnezeu
temandu-se, nici Canonul Bisericii cunoscandu-le (eel al 15-lea Apostolesc adica)
aruncandu-se in primejdie se vor duce de la Biserica aceea la care s-au hirotonisit;
acestia, zic, nicidecum se cuvine a se primi la alta (fara de scrisori adica
recomanduitoare si slobozitoare), ci trebuie a fi siliti sa se intoarca la Bisericile lor. Iar
de vor starui in pisma lor, trebuie a fi neimpartasiti. Nu insa de Taine, nu de mirenii si
Credinciosii cei din Biserica (Caci dupa chipul acesta ar fi impotrivnic Canonul acesta
celui al 15-lea Apostolesc, care pe unii ca acestia de la impartasirea cea cu mirenii in
Biserica nu-i scoate) ci de cei de o tagma cu dansii Simpresbiteri si Sindiaconi. Adica a
nu Siliturghisi cu cei Ierositi, si a ramanea argosi (nelucratori). Iar de ar indrazni vreun
Episcopi a rapi cu viclesug pe strain Cleric al altui Episcop, si al Hirotonisi pe el (poate

125 Canonici, si in Canon cercetati, cu osebire se numesc Clericii, fiindca viata si mintea, si cuvantul
lor, se povatuieste, si se indrepteaza dupa Sfintitele Canoane, cele Apostolesti zic, Sinodicesti, si
Parintesti. Canonici pe langa acestia se zic si Monahii, precum aceasta se vede in multe Canoane,
dar inca si Monahiile, pentru aceastasi pricina Canonece se numesc; fiindca mirenii, necanonisit, si
oarecum cu slobozenie petrec.

131

in mai mare treapta) in Biserica sa, fara a voi Episcopul Clericului, de la care a fugit, fie
fara de tarie Hirotonia cea de acest fel. Citeste si pe 15 Apostolesc.

CANON 17

Fiindca multi din cei certati (adica cuprinsi) in Canon, pe lacomia de averi, si
uratul castig vanand, au uitat Dumnezeiasca scrisoare ce zice: „Argintul sau nu 1-a
dat in camata” [Psalm 14, 5]. §i imprumutand, sute cer inapoi. Au indreptat (au
judecat cu dreptul) sfantul si marele Sinod, ca de se va afla cineva dupa hotararea
aceasta luand dobanzi, din intrebuintare, sau intr-alt chip intrebuintand lucrul, sau
in jumatate de dobanda cerand, sau macar altceva izvodind pentru uratul castig, se
va caterisi de Cliros si strain de Canon va fi. [Apostol: 44; Sobor 5: 10; Laodiceea: 4;
Cartagina: 5, 20; Vasilie: 14]

tAlcuire

Multe Canoane opresc dobanzile banilor. Dar si acesta, aceasta o randuieste,
zicand: fiindca multi Canonici, adica Clerici, iubind lacomia de averi si uratul castig, au
uitat Psalmicescul cuvant al lui David, eel ce zice, argintul n-a dat in camata, dreptul
adica, eel ce voieste a lacui in Muntele eel sfant al Domnului, adica in Cereasca
Imparatie. Ci imprumutand eel de la datornicii lor se ia sute, adica zece lei la suta (care
era dobanda cea mai grea decat celelalte). Fiind zic, ca o fac aceasta Clericii, au judecat
cu dreptul sfantul si marele Sinodul acesta, ca daca in urma Canonului acestuia, s-ar
afla vreun Cleric sa ia dobanda, sau ca o negotitorie oarecare intrebuintand lucrul, sau
si dupa alt chip (voind adica a nu se arata ca el ia dobanda) da banii sai la cei ce au
trebuinta, insa se invoieste cu dansii sa ia si el parte din dobanda, si din castigul
banilor, numindu-se pe sinesi, nu imprumutator, ci partas). Deci ori care s-ar afla ca
face aceasta, sau ca cere jumatate de dobanda, sau vreun alt lucru asemene izvodeste
pentru uratul castig. Unul ca acesta se va caterisi din Cler, si se va instraina din
Canoniceasca randuiala. Citeste la 44 Apostolesc.

CANON 18

Au venit la sfantul si marele Sinod (stiinta), ca in oarecare locuri, si cetati,
Presbiterilor, Euharistia Diaconii o dau. Care nici Canonul, nici obiceiul au
predanisit, ca cei ce stapanire nu au prosfora (proaduce), celor ce prosforeaza se le
dea Trupul lui Hristos. §i aceia s-a facut cunoscut, ca acum unii din Diaconi si mai
inainte de Episcop, se ating de Euharistie. Deci acestea toate radicese, si ramaie
Diaconii intru masurile lor, stiind ei, ca, a Episcopului sunt slujitori, iar decat
Presbiterii mai mici. §i sa ia dupa randuiala Euharistia dupa Presbiterul, ori
Episcopul dandu-le lor, ori Presbiterul. [Laodiceea 20; Sobor 6: 7] Dar nici a sedea
intre Presbiteri sa fie iertat Diaconilor. Ca afara de Canon, si afara de randuiala este
eel ce facea; iar daca unul nu ar voi a se supune, si dupa hotararile acestea, inceteze
de Diaconie.

tAlcuire

Pretutindene se cuvine a se pazi buna randuiala, iar mai ales intre cei sfintiti,
(adica Hirotonisiti) pentru aceasta si Canonul acesta indrepteaza un lucru ce fara de

132

randuiala se facea. Ca zice, au venit la auzul sfantului, si marelui Sinodului acestuia, ca
in oarecare locuri, si cetati, Diaconii dau Dumnezeiasca impartasire Presbiterului, care
aceasta nici vreun Canon in scris, nici obicei nescris o a predanisit. A da adica Trupul
lui Hristos Preotilor celor ce-1 Ierurghisesc pe el, Diaconii cei ce nu stapanire a-1
Ierurghisi (adica cu sfintenie a-1 lucra). Pe langa acestea inca si aceasta s-a vestit, ca unii
din Diaconi se impartasesc inainte de Presbiteri. Deci toate neranduielile acestea sa se
ridice din mijloc, si Diaconii sa ramaie in hotarele lor, adica nici Euharistia sa o dea
preotilor, nici mai-nainte de Preoti sa se impartaseasca. Stiind ca a Episcopului sunt
slujitori, precum si insusi numele acesta insemneaza: ca Diacon va sa zica slujitori. Iar
decat Preotii sunt mai jositi si mai mici, «Iar eel mai mic de eel mai mare se
Binecuvinteaza» [Evrei VII, 7]. Precum zice Apostolul, si nu pe dos. Primeasca dar
dupa randuiala Dumnezeiasca Euharistie dupa ce se vor impartasi Presbiterii, dandu-o
aceasta lor, sau Episcopul, sau (de nu va fi de fata Episcopul) Presbiterul. Dar nici voie
este Diaconilor a sedea intre Presbiteri, fiindca aceasta este fara randuiala si afara de
Canon. Ca arata, ca Diaconii ar fi de o cinste cu Presbiterii, care lucru nu este. Iar daca
si in urma Canonului acestuia nu ar voi careva din Diaconi a se supune, inceteze de
Diaconia sa.

CANON 19

Pentru cei ce s-au facut urmatori lui Pavel (Samosatelui), apoi au nazuit la
Catoliceasca Biserica, sau pus hotarare a doua oara a se boteza ei negresit. Iar daca
unii in timpul trecut, s-ar fi randuit in Cler, de s-ar arata neprihaniti si nemanjiti
dupa ce de al doilea se vor boteza Hirotoniseasca-se de Episcopul Catolicestii
Biserici. Iar daca certare i-ar afla pe ei neharnici, se cuvine a se caterisi ei. Asisderea
inca si pentru Diaconite, si de Obste pentru toti cei cercetati [numarati] in Canon,
aceastasi inchipuire se va pazi. Am pomenit insa pentru Diaconite care se numara in
Schima; fiindca nici vreo hirotesie oarecare au, negresit intre mireni sa se numere
ele. [Apostol: 47; Sobor 1: 2; Sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [Sobor 4: 15;
Sobor 5: 14, 40; Vasilie: 44; Cartagina 5, 51, 135]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste pentru cei ce s-au nascut in eresul lui Pavel
Samosateului, iar dupa aceasta au nazuit la Catoliceasca Biserica, zicand ca, Canon si
tip s-au dat ca negresit a doua oara sa se boteze ereticii cei de acest fel (vezi insa ca cu
rea intrebuintare numeste Sinodul Botez pe Botezul Pavlianistilor, si alaturandu-1 pe el
cu Botezul nostru, nu cu insusi acela al lor, au intrebuintat graiul acesta, adica a doua
oara sa se boteze; si vezi Prolegomena Sinodului din Calcedon, fiindca nu se boteaza ei
intocmai ca si cei Dreptslavitori). Iar daca unii dintr-insii s-au Hirotonisit Clerici mai-
nainte de Drepslavitorul Botez, nestiind Arhiereii ce i-ar fi Hirotonisit, ca sunt eretici,
sau ca au Hirotonisiti in Clerul Pavlianistilor. Acestia zic dupa ce a doua oara se vor
Boteza in Dreptslavitorul Botez, de se va vedea viata lor neprihanita, si nemanjita, sa se
Hirotoniseasca de Episcopul Catolicestii si Dreptslavitoarei Biserici, fiindca intaia
Hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socoteste Hirotonie. Caci cum este cu
putinta eel ce nu este Botezat dupa Dreptslavitoarea Credinta, a lua venirea Sfantului
Duh, si Darul si Hirotonie? Iar cercetandu-se de se vor afla nevrednici de Preotie, se

133

cuvine a se caterisi, adica a se scoate din Cler. Ca cu rea intrebuintare s-au luat aid
caterisirea de scoatere. Fiindca se cateriseste chiar, eel ce s-a ridicat mai-nainte la
inaltimea Ierosirii si a Clirosului. Iar acestia ce nici ca cum au luat Hirotonia, din care
inaltime se vor caterisi? Cu adevarat nici din una. Sau poate ca zice, a se caterisi din
Preotia si Clirosul Pavlianistilor. Ca precum Botez au numit pe eel dupa a lor randuiala
facut, asa au numit si Cler pe eel al lor, si prin urmare caterisis; precum si Canonul al 8-
le al celui din Laodiceea Cler numeste pe eel al Montanistilor. Si aceasta ce am zis
pentru barbati, trebuie a se pazi fara schimbare, si la femei. Adica daca unele din
femeile Pavlianistilor se vor fi Hirotonisit de Episcop Dreptslavitor Diaconite, nestiind
eresul lor, sau de vor fi si fost Hirotonisite in ceata Diaconitelor cea a Pavlianistilor,
acestea, zic, sa se Boteze a doua oara, si de se vor aratat vrednice de Diaconie dupa
Botez, Hirotoniseasca-se Diaconite (si vezi si Canoanele 46 si 47 Apostolesc, si pe al 7-
lea al Sinodului al 2-lea). Iar ceea ce adauga Canonul, zicand: Am pomenit de Diaconite
care se numara in shima, fiindca nici au vreo hirotesie, negresit intre mireni sa se
numere ele; macar ca este cu anevoie de inteles. Insa intelegerea este aceasta, ca, am
pomenit insa osebit pentru Diaconite, care la Pavlianisti avea shima aceasta, adica
slujba Diaconitelor, ca si acestea, precum si ceilalti Clerici ai lor, ca niste mireni se
cuvine a se socoti. Pentru ca, precum acia nu aveau vreo hirotonie, lipsiti fiind de
Dumnezeiescul Dar, asa si Diaconitele cele ce erau la dansii, numai shima (adica
chipul) Diaconitelor aveau, iar hirotesie adevarata, si de Dar datatoare nu aveau. incat,
ca niste mirence se cade a se cunoaste si ele dupa botez, precum era si mai-nainte.

CANON 20

Fiindca sunt unii care Duminica pleaca genunchile si in zilele Cincizecimii.
Pentru a se pazi toate intru toata parichia (parohia) sau socotit de sfantul Sinod,
stand, Rugaciunile a se da lui Dumnezeu. [Sobor 6: 90; Petru: 15]

tAlcuire

Obiceiurile cele de Apostoli, si de Parinti predanisite, se cuvine de Obste a se pazi
toate, de toate Bisericile, si unele de unele numai. Pentru aceasta si Canonul acesta
randuieste ca, de vreme ce oarecare crestini pleaca genunchile (adica ingenunchind) si
in ziua Duminicii, si in zilele cele dupa Pasti pana la Cincizecime (adica pana la
Duminica Pogorarii Sfantului Duh). Care lucru este afara de Canoane, si necuviincios.
Deci spre a se pazi toate Apostolestile si Parintestiile Predanii, intru toate
Dreptslavitoarele Biserici a toata lumea; dintre care una este, si a nu pleca genunchile
in ziua Duminicii, si intru toata Cincizecimea. A socotit de cuviinta Sfantul Sinodul
acesta, ca sa-si dea toti crestinii rugaciunile lor lui Dumnezeu, in zilele acestea, nu
ingenunchiati, ci stand si drepti. Iar Marele Vasilie, in capul 27 din cele pentru Sfantul
Duh care este Canon al 91-lea sa nu plecam genunchile Dumineca si in Cincizecime, ci
si cuvantul, si pricinile le adauga pentru care aceasta nu facem. Ca Duminica zice,
stand drepti ne rugam 126 nu numai ca intru dansa impreuna cu Hristos ne-am sculat, si

126 p en tru aceasta si marele Vasilie (Cuvintele sunt ale lui Vlastar) alcatuind foarte bine mai mult
decat toti curatitoarele Rugaciuni, „Care se citesc in ziua a cincizecea intru care Sfantul Duh peste

134

suntem datori a asculta cele de sus §i Ceresdi, dar §i pentru ca ziua Duminicii se vede

Ucenicii Domnului s-au pogorat, si cu chip de rob si cu plecarea genunchilor au sfatuit pe norod sa
le asculte, pentru ca sa marturiseasca cu chipul acesta fireasca Stapanie a Sfantului Duh, si sa arate,
si dupa aceata ca Duhul eel Sfant este de o Fiinta cu Fiul, caruia tot genunchiul se pleaca, dupa
Apostolul. Acestea, zic, f acandu-le, nu au judecat a fi de cuviinta sa se dteasca in ceasul al treilea al
zilei intru care au venit Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli. Pentru ca nu era de cuviinta, El care era
tainuitor si invatator al Tainelor celor ascunse al Sfantului Duh, si strice vechile Pronomii ale
Duminicii, care mari Taine si socoteli cuprind, pe care insusi mai-nainte le-au intarit, zic adica a nu
pleca genunchii Duminica. Pentru aceasta, ca sa nu se faca aceasta necuviinta, au randuit a se citi
cu ingenunchere in seara Cincizecimii, cand si Durninica si Cincizecimea se sfarseste. Pentru
aceasta cei ce citesc Rugadunile acestea dimineata, rau, si cu greseala, si afara de Canoane fac. Iar
de s-ar nedumeri cineva, pentru ce Apostolul Pavel a plecat genunche, rugandu-se in zilele
Cindzecimi? Ca in capul 20 al Faptelor este scris, ca Pavel trecand prin Efes, fiindca se sarguia a se
afla in Ierusalim in ziua a Cincizecea. Si dupa aceasta adauge, acestea zicand: (Pavel adica)
plecandu-si genunchele sale impreuna cu toti ei s-au rugat. Si iarasi in urmatorul cap 21 scrie
insusi Luca: ca mergand din Tir plecand genunchele pe malul marii ne-au rugat.” Dezlegarea este
gata, ca starea Bisericii atunci inca era ne canonisita, si oarecum era in pruncie, fiindca inca atuncea
se punea Temeliile cele mai de Capetenie, si nu luase savarsirea, nici toata amaruntimea.
Insemneaza insa, ca Canonul acesta nu zice pentru plecarile de genunchi, cele ce la noi mai in de
Obste metanii mari (Care pentru sarutarea Sfintelor Icoane se fac, si mai ales inaintea infricosatelor
Taine, nu le opreste Canonul atat al 10-lea al sfantului Nichifor, nici Duminica, nici intru toata
cincizecimea, cat si sfintitele cantari ce zic, cand, inaintea ta cadem celui ce te-ai sculat din
Mormant. Si cand, Veniti sa ne inchinam si sa cadem, inaintea lui Hristos celui ce a Inviat. Si altele
multe ca acestea. Am zis ca plecarile de genunchi, cele ce se fac pentru sarutarea Icoanelor nu se
opresc. Fiindca pe cele ce se fac din obicei si acesta le opreste, in acestasi Canon zicand asa: Trebuie
pentru sarutarea celor Sfinte a pleca genunchele si Duminica, nu insa a face ingenuncherile cele
din obicei. Precum in multe manuscrise Codice s-au scris. Iar Dumnezeiescul Isaia acestea le
opreste, ca scriind catre Teodora ii zice: Ca de va face ingenuncheri Duminica, si in Cincizecime,
unui pre greu Canon se supune. Si sfantul Calist si Ignatie Xantopul, asemene le opresc, zicand,
dupa oarecare Tainice, si negraite cuvinte. Dar si Tipicele pe metaniile cele mari le ridica din mijloc
si Duminica, si Sambetele, si in toata Cincizecimea, si cuvantul este, pentru ca in aceste fel de
caderi se cuprinde, si ingenuncherea cea oprita de Canoane). Nu zice, zic, Canonul pentru
ingenuncherile cele de acest fel, ci pentru ingenuncherea, dupa care pe genunchi stand ne rugam,
precum face in seara sfintei Duminicii Pogorarii Sfantului Duh. Drept aceea de aid se incheie, ca a
ne ruga in ingenunchiati, nu este obicei Latinesc si paganesc; ci Bisericesc, si Evanghelicesc.
Evanghelicesc, pentru ca si Domnul asa s-a rugat; «Ca plecandu-si Genunchile se ruga» [Luca 22:
41]. Iar Apostolesc obicei, pentru ca si Pavel cu osebire asa se ruga, precum am zis mai sus. Si
iarasi, «Pentru acesta plec genunchile mele, zice, catre Tatal Domnului nostru Iisus Hristos»
[Efeseni 3:14]. Si mai ales Iacov Fratele Domnului, a caruia, precum scrie Metafrastul si altii, i s-au
umflat genunchile ca ale camilei, de desele ingenuncheri. Si in de Obste Apostolii in
Asezamanturile lor zic (Cartea 8, Cap 9 si 15): Ca Credindosii plecand genunchele se rugau lui
Dumnezeu in vremea Liturghiei, si in sfarsit este Bisericesc; pentru ca Sinodul al 6-lea in Canonul
al 90-lea zice, ca in seara Duminidi plecand genunchele aducem lui Dumnezeu rugadune. Si
marele Vasilie (in cuvant; al caruia inceput este „Omul dupa chipul…”) scrie, ca pentru aceasta in
7 Stari s-a impartit vremea rugadunii, pentru ca sa se faca oarecare odihna la dinadinsirea
ingenuncherii celei intru rugaduni. Insa nu se cade dneva totdeauna ingenuchiat a se ruga, d si
stand, si dupa Canonul acesta si dupa Evanghelia, ce zice: «Cand stati rugandu-va…» [Marcu 11:
25]

135

oarecum a fi asemanare si inchipuire a viitorului veac, intru care adica toti se vor afla
sculati. Pentru care si incepatoare fiind aceasta a zilelor, nu s-au numit de Moise intaia,
ci una. Care si a opta este, insemnand pe cea cu adevarat a opta ce are a fi dupa
sfarsitul veacului acestuia al saptelea. Si in toata cincizecimea impreuna stand drepti ne
rugam, pentru ca aceasta este aducatoare aminte de Invierea ceea ce se nadajduieste in
veacul eel viitor, ca prin chipul eel drept sa mutam mintea noastra de la veacul de
acum la eel viitor. Unit cu marele Vasilie zice si Dumnezeiescul Iustin in intrebarea 115
hotarator, ca in Duminica genunchi nu se pleaca, fiind semnul Invierii, prin care cu
Darul lui Hristos ne-am slobozie de pacat si din moarte. Iar in cincizecime nu plecam
genunchele, fiindca aceasta este de o putere cu ziua Duminicii, dupa cuvantul Invierii;
si ca obiceiul acesta a luat inceput din vremile Apostolilor, precum zice fericitul Irineu
mucenicul, care si Episcop Lucdunelor a statut, in cuvantul eel pentru Pasti. Inca
impreuna marturiseste si Dumnezeiescul Epifanie, ca ingenunchere nu se face in toata
Cincizecimea. Acestea zic, si sfintitul Augustin in Epistolia cea catre Ianuarie, si Ironim
impotriva Luchiferianilor, si Dumnezeiescul Ambrosie si Tertulian. Ci si Canonul 1 al
lui Teofil hotaraste a se cinsti fiecare Duminica, si a se praznui. Fiindca ea intaia este ca
inceput de viata, si a opta, ca o covarsitoare Iudaicescului Sabatism, adica in a zilei a
saptea. Insemneaza ca Canonul 56 al Sinodului din Cartagina zice, ca intre cele ce s-au
cercat si s-au ispitit in Niceea era scris, sa Liturghisesca Prebiterii postiti; insa in
Canoanele acestea ale Sinodului din Niceea nicaieri una ca aceasta se afla.

PROLEGOMENA

DESPRE SFANTUL §1 ECUMENICUL AL DOILEA SINOD

Sfantul si Ecumenicul [a toata lumea] al doilea Sinod [Sobor], s-a facut in vremea
marelui Teodosie, in anul 381, care si 1 se zice al Sinoadelor celor Ecumenice ce s-au
facut in Constantinopol. Iar Parintii cei mai insemnati intru dansul au fost, Nectarie al
Constantinopolului, Timotei al Alexandriei, Meletie al Antiohiei, Chiril al
Ierusalimului, Grigorie Teologul, si Grigorie Nissis, si alti multi Episcopi de la Rasarit,
fiind la numar 150. Iar de la Apus nici unul au fost de fata la acesta, nici impersoana
Papa Damas, nici locotiitor al lui, dar nici Epistolie Sinodiceasca se vede a lui la aceste
Sinod 127 . In urma insa s-au unit, si impreuna au hotarat la cele hotarate de Sinod, si

127 Este vrednica de insemnat aceasta ce a urmat la Sinodul acesta, fiind surpatoare parutului
Privilegiu al Papilor de acum al Romei, adica cum ca Papii cu de la sine stapanire aduna Sinoadele
eel Ecumenice . Ca iata la acest de fata Ecumenic, nu numai nu 1-au adunat Papa Damas, dar nici
insusi in persoana nu a fost, nici prin locotiitori, nici prin Sinodiceasca obisnuita Epistolie, si cu

136

Damas, si toata Apuseana Biserica, si pana acum de Ecumenic Sindo il primeste si-1
marturiseste pe el. S-au adunat msa acest Sinod mai intai asupra lui Machedonie, care
hulea, ca Duhul eel Sfant este zidire a Fiului, iar prin urmare si asupra lui Apolinarie, si
Evnomianilor, adica a Evdoxianilor si a Savelianilor, si a Marchilianilor, si a
Fotinianilor 128 , si in scurt toate eresurile le-au anatematisit, cele ce s-au facut in timpul
stapanirii lui Constantie, a lui Iulian, si a lui Valent imparatilor celor dinaintea
Sinodului acestuia. Indreptand Doxologia, si inchinaciunea Prea Sfintei Treimi ce s-a
fost schimbat de Arieni 129 , au innoit Dogma Sindului celui din Niceea ca pe o cu totul
adevarat Ortodoxa (Dreptslavitoare). Drept aceea, pentru ca sa se arate ca aceluiasi
soleste cu Sinodul din Niceea, al Simbol Credintei osebit nu a facut, ci pe al aceluia
putin schimbandu-1, si adaugandu-1 cu aceasta: „A caruia Imparatie nu-i va fi sfarsit”,
pentru eresul Hiliastului (miasului) 130 Apolinarie, si pe aceasta: „Si intru Duhul Sfant;
articului 8, mai pe larg aratandu-1 si celelalte 4 articule pana la sfarsit implinindu-le
intru acest chip neschimbat 1-a facut, precum de catre toti Dreptslavitorii acum se
citeste, si precum in Sinodul acesta al 2-lea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adunarii
Sinoadelor) si intru a 5-a Practica a acestuiasi. (Foaia 155 a aceluiasi torn. Insa desi

toate acestea, ca adevarat Ecumenic, toti apusenii, si atunci impreuna 1-au marturisit, si acum
impreuna marturisesc.

128 Despre fiecare din acestia vezi la subinsemnarea intaiului al acestui Sinod.

129 Ca Arienii, dar si Imiarienii (jumatate Arienii) si Pnevmatomahii (luptatorii Duhului) au
schimbat vechea si obisnuita in Biserica Slavocuvantarea Prea Sfintei Treimi. Ca in loc de, Slava
Tatalui, si Fiului, si Sf antului Duh, ziceau, Slava Tatalui prin Fiul intru Duhul Sfant, ca cu osebirea
prepozitiilor, sa faca rau cinstitorii osebirea fiintei, randuielii, si cinstei Dumnezeiestilor
Incepatoarelor Fete ale Treimii celei Deofiinta si de o Cinste. Pentru aceasta si Leontie al Antiohiei,
eel ce s-a scopit pe sinesi, vazand pe cei Dreptslavitori ca pun la Fiul pe Si, conjunctie (legatoare)
iar de Arieni, pe Prin, si ca la Sfantul Duh, cu tacere le treceau si pe una si alta, glasuind numai
sfarsitul, adica, si in vecii vecilor. In tomul intai al Sinoadelor fata 247. Iar n vremea imparatului
Anastasie Dicopul (inchizand in Africa Bisericile Dreptslavitorilor Trasmundul mai marele
Arienilor Vandali), si ca 120 de Episcopi izgonind in Ostrovul Sardiniei, un Arian anume Varvar
(iar dupa altii, varvarul ce vrea sa se Boteze au auzit ca), vrand a Boteza pe oarecine au zis, se
Boteaza cutare, in Numele Tatalui prin Fiul, intru Duhul Sfant; si o minune! Indata desavarsit s-a
uscat Colimvitra. (Dositei foaia 446 din Dodecavivlion).

130 Multi amagindu-se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei, unde zice, ca s-a inchis si s-a legat
satana o mie de ani, si cum ca Dreptii si cei au parte la invierea cea dintai, au imparatit cu Hristos o
mie de ani, au nalucit acestia, ca dupa ce se va face a doua Venire, si Obsteasca Judecata, au sa
imparateasca Dreptii aid pe pamant impreuna cu Hristos o mie de ani, si dupa aceasta sa se suie in
Ceruri. Pentru aceasta si miesi unii ca acestia s-au numit. Si doua cete de miesi au statut. Ca unii
din ei ziceau, ca intru acea mie de ani au sa dobandeasca toata indulcirea, si trupeasca
dezmierdare, acestia erau cei de pe langa Kirinth ucenicul lui Simon vrajitorului in veacul 1 si
Marchianistii in veacul 2. Iar altii ziceau ca nu vor dobandi indulciri patimase, ci mai ales
ganditoare, si cuviincioase la oamenii cuvantatori, al carora incepatori au fost Papias al Ierapoliei
(Evsevie in Bisericeasca Istorie cartea 3 cap 34) si altii. De unde si Apolinarie acest fel de miesi au
statut din ceata cea intai, precum de marele Vasilie se arata (in Epistolia 232) si de Teologul (cuvant
51) si de Ieronim (cartea 18 la Iasaia). Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos in
Simbolul Sinodului din Niceea, Sinodul acesta acest cuvant, imprumutandu-se cu acesta, din ceea
ce a zis, Arhanghelul Gavriil catre Fecioara: „Si Imparatiei lui nu va fi sfarsit”.

137

adaugirile si schimbarile acestea, care acest al doilea sinod au facut in Simbolul celui
din Niceea, cu toate acestea, si Sinoadele eel din urma, ca pe un Simbol, pe eel a celui
dintai, si pe eel al celui al doilea Sinod le-au primit. Iar pentru ce adaugirile acestea le-
au facut acesta, vezi la suptinsemnarea Canonului al saptelea al Sinodului al 3-lea. Si
pe langa toate acestea, si pe aceste 7 Canoane le-au asezat, care privesc spre intarirea si
buna randuiala Bisericii, intarite fiind ne hotarat de Canonul 1 al Sinodului al 4-lea iar
hotarator de eel al 2-lea al celui al 6-lea si de eel intai al celui al 7-lea (vezi pe Dositei
fata 222 la Dodecavivlion).

138

CELE 7 CANOANE ALE SFANTULUI §1 ECUMENICULUI AL DOILEA SINOD
TALCUITE

CANON 1

Au hotarat sfintii Parinti cei adunati in Constantinopol a nu se strica Credinta
Parintilor celor trei sute optsprezece, ce s-au fost adunat in Niceea Vitiniei, ci a
ramanea aceea domnitoare, si a se anatematici toate eresurile, si cu deosebire eel al
Evnomianilor, adica al Evdoxianilor, si eel al Imiarieniloe [jumatate Arieni], sau al
Pnevmatomahilor [luptatorilor Duhului]. §i eel al Savelianilor, si eel al
Marchelianilor, si eel al Fotinianilor, si eel al Apolinarianilor. [Sobor 2: 1; Sobor 6: 2;
Cartagina 5]

TALCUIRE

Acest intai Canon al acestui Sinod Dogmatiseste, ca acesti 150 sfinti Parinti, ce s-
au adunat in Constantinopol, au hotarat ca Dreptslavitoarea Credinta, adica Simbolul
Credintei al celor trei sute optsprezece Parinti ce s-au adunat in Niceea Viteniei, sa nu
se stramute, ci sa ramaie statornic, si neschimbat. Iar tot eresul sa se anatematiseasca. §i
mai cu deosebire sa se anatematiseasca eresul Evnomianilor 131 , adica a celor ce se
numesc Evdoxiani, eresul Imiarienilor (jumatatearieni) 132 , adica a Pnevmatomahilor

131 Insemneaza ca urmatorii lui Arie dupa Sinodul 1 din Niceea, in trei randuieli s-au impartit,
dupa Epifanie eres 73, 74 si altii se numeau neasemanati, pentru ca ziceau pe Fiul neasemanat intru
toate cu Tatal, al carora incepator a statut atat Evnomie al Galatiei care a fost si Episcop al
Chizicului, si care Boteza pe cei ce veneau la reaslavirea lui intru o singura afundare, cu picioarele
fiind in sus, si cu capul in jos. Barfea insa ca munca si gheena cu adevarat nu este, ci numai pentru
frica s-au ingrozit, si impreuna cu el Aetiul. Insa se numeau Evnomieni, si Evdoxieni, de la
Evdoxiul asemenea cugetatori lui Evnomie, celui ce a statut si Patriarh al Constantinopolului, si pe
Evnomie 1-au Hirotonisit Episcop al Chizicului.

132 Iar altii se numeau jumatate Arieni. Fiindca in jumatate se impartaseau din eresul lui Arie. Care
pe fiul il ziceau ca este intru toate asemenea, si de o fiinta cu Tatal, zicerea insa OMOUSIOS (adica
Deofiinta) nu voiau a o primi, ca pe o mai inalta, si cu toate ca aceasta era intrebuintare, si la
Parintii cei din inceput si mai-nainte de intaiul Sinod (vezi la Prolegomena Sinodului 1); iar
incepator al acestora a fost, Vasilie eel din Anghira. Din partida aceasta a jumatatearienilor fiind
Machedonie, a ridicat razboi si asupra Dumnezeirii Sfantului Duh, pe care si acesta al 2-lea Sinod 1-
a osandit, de la care si urmatorii lui, luptatori de Duhul Sfant s-au numit. Acesti ai treilea, nici
Deofiinta ziceau pe Fiul, nici nu deofiinta, prin mijlocul Arienilor, si a jumatate Arienilor umbland.

139

(luptatorilor Duhului). Eresul urmatorilor lui Savelie 133 . Eresul urmatorilor lui
Markelie 134 . Eresul ucenicilor lui Fotino 135 . Si eresul ucenicilor lui Apolinarie 136 .

CANON 2

Episcopii cei de peste ocarmuiri, pe Bisericile eel afara de hotarele lor sa nu le
bantuiasca, nici sa tulbure Bisericile. Ci dupa Canoane, Episcopul Alexandriei,
numai pe cele din Egipt iconomiseasca. Iar Episcopii Rasaritului, pe singur Rasaritul
sa-1 ocarmuiasca. Pazindu-se Protiile [Presvia] Bisericii Antiohianilor, cele in
Canoanele celui din Niceea. si Episcopii ocarmuirii Asiaticesti, cele ale Asiei numai
sa le ocarmuiasca. §i cei ponticesti, pe singure cele ponticesti, si cei ai celei
Trakicesti, numai pe cele ale Trekiei sa le iconomiseasca. Iar nechemati Episcopi
peste ocarmuire, sa nu navaleasca la Hirotonie, sau la alte oarecare Iconomii
Bisericesti. Pazindu-se insa Canonul eel mai-nainte scris pentru ocarmuiri, bine
aratat este ca cele ale fiecarei Eparhii Sinodul Eparhiei le va ocarmui, dupa cele
hotarate in Niceea. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce sunt intre neamurile cele
barbare, trebuie a se iconomisi dupa obiceiul Parintilor ce au apucat a tinea.
[Apostol: 34, 35; Sinod 1: 6, 7; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 20, 30, 39; Antiohia: 9;
Sard: 3, 11, 12]

TALCUIRE

133 Savelie eel din Lidia, si din Ptolemaida a Pentapolei fiind Episcop, primind eresul lui Noit,
Smirneanului, adica, dupa Teodor, si Epifanie, iar dupa Augustin, Efisanului, atata mult 1-au
semanat, incat cei ce il barfeau nu se mai numeau Noitiani, ci Saveliani de la dansul. Si zicea el ca
Tatal, si Fiul, si Sfantul Duh sunt trei numiri ale uneia si aceleiasi fete, si ca dupa osebirile
lucrarilor, cand se numeste Tata, si cand Fiu, si cand Duh.

134 Markel era din Anghira, a imbratosat insa eresul lui Savelie. Si nu numai om gol zicea pe
Hristos; ci si barfea ca dupa a doua judecata are a se lepada Trupul Domnului, si a se duce intra
nefiinta (dupa Evsevie in Bisericeasca Istorie cartea 3 si ca prin urmare imparatia lui va avea
star sit).

135 Fotinos eel ce se tragea din Sirmion, ce a statut Episcop Sirmiului aceleasi cugeta impreuna cu
Pavel Samosateul, ca nici pe Sfanta Treime o marturisea, pe Dumnezeu, numindu-1 numai Duh
Facator al totului, iar pe Cuvantul numai rostitor, ca pe oarecare organ mihanic <mecanic>, nici pe
Hristos il zicea Dumnezeu, ci om gol, care pe cuvantul lui Dumnezeu, acel rostitor, 1-au primit, si
si-au luat estimea din Maria. (Dupa Sozomen Bisericeasca Istorie Cartea 4 cap 6). Despre aceasta
vezi si Canonul 7 al Laodikiei.

136 Apolinarie eel ce a fost Episcop in Laodikia Sirie. Primind eresul lui Arie celui ce pe langa altele
zicea, si ca Cuvantul era in Trupul lui Hristos in loc de suflet. Si dupa Atanasie, si dupa Epifanie.
Ca zicea, ca Cuvantul a luat trup fara de suflet. Si alta data rusinandu-se de necunostinta sa, zicea,
ca a luat suflet, fara de minte insa, si necuvantator, despartind, dupa platonicestii filosofi, pe suflet,
de minte. Care zicea, ca nu se cuvine sa ne inchinam unui om purtator de Dumnezeu. Catre care
intorcand dimpotriva Teologul Grigorie zicea: ca se cuvine sa ne inchinam nu unui trup purtator
de Dumnezeu, ci lui Dumnezeu purtatoralui de om. Grigorie in Epistolia a 2-a catre Clindonie. Tot
el inca barfea inca ca si Carnea Hristos a avut-o din veac, rau intelegand zicerea aceasta, „al doilea
Om din Cer”, si ca prin urmare nu ar fi luat trup de carne din Fecioara, precum marturiseste
marele Vasilie intru o Epistolie a sa.

140

De vreme ce precum marturiseste Socrat Cartea 5, cap 5, a lucra peste hotare mai-
nainte se facea cu ne luare aminte pentru goanele (ce suferea Biserica) care lucru,
precum zice Teodorit, dupa multa ravna il faceau si fericitul Evsevie al Samosatelor.
Pentru aceasta pace aratandu-se in Catoliceasca Biserica, s-au asezat Canonul acesta,
care nici pentru singuri Mitropolitii cei ne atarnati pomeneste, precum au talcuit
Valsamon, nici pentru singuri Patriarhii. Ci pentru amandoua partile impreuna dupa
Dositei (foaia 233 pentru cei ce au Patriarhit in Ierusalim) ca fiecare dintre dansii sa
iconomiseasca cele ce s-ar intampla in Eparhia si ocarmuirea sa, si sa nu navaleasca in
straina, si sa tulbure dreptatile Bisericilor. Ci dupa Canoane (eel al 6-lea adica, si al 7-
lea al Sinodului intai, si cu mult mai vartos cele 34 si 35 Apostolesti) eel al Alexandriei
sa iconomiseasca pe singure Enoriile (parohiile) cele din Egipt (si anume pomeneste pe
al Alexandriei Sinodul, pentru ca Episcopul Alexandriei, impreuna cu cei de pe langa
el, au lucrat, si s-au Hirotonisit Maxim Kinicul in Constantinopol, si s-a lepadat marele
Grigorie, de la ocarmuirea, si Enoria sa). Iar Mitropolitii Rasaritului, cele ale
Rasaritului; pazindu-se Pronomiile celui al Antiohiei, dupa Canonul celui din Niceea
(al 6-lea adica) si Mitropolitii Asiei, si ai Pontului, si ai Trakiei, sa iconomiseasca numai
Eparhiile cele cuvenite lor. (Acestea insa s-au randuit in urma sa se Hirotoniseasca de
eel al Constantinopolului, dupa Canonul 28 al Sinodului 4.) Porunceste insa pe langa
acestea, ca si Patriarhii impreuna si Mitropolitii, sa nu sara peste ocarmuirile, si
Eparhiile lor pentru ca sa Hirotoniseasca, sau alte Bisericesti iconomii sa savarseasca
intre ale celorlalte Enorii, fara a fi chemati. Si cum ca, ale fiecarei Eparhii a
Mitropolitilor Bisericestile pricini, ori alegerile, ori Hirotoniile, ori certarile, ori
dezlegarile, si celelalte de acest fel, le va iconomisi Sinodul Eparhiei. Iar a fiecareia
ocarmuire a Patriarhului, Sinodul ocarmuirii va ocarmui iconomiile cele de acest fel,
precum a hotarat Sinodul eel din Niceea (in Canonul 6), ca asemenea sunt cei ce au zis
eel din Niceea, nici un Episcop sa se faca fara socotinta Mitropolitului, cu aceasta ce
zice si acesta, ca cele ale fiecarei Eparhii, Sinodul Eparhiei (a Mitropolitului adica) le va
ocarmui. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce se afla intre neamurile barbare, la care, sau
nici atatia multi Episcopi se afla, incat ar fi destui spre implinire de Sinod, ori ar fi
nevoie a merge acolo vreun Episcop ales pentru a intari pe crestini in Credinta. Aceste
Biserici, zic, se cuvine a se iconomisi dupa obiceiul Parintilor eel ce a apucat a se tine.
Adica se cuvine Episcopii cei cu apropiere de loc, si mai vrednici de cuvant sa mearga
la dansele, pentru ca sa plineasca lipsurile Sinodului celui de loc. Care, desi este afara
de Canoane lucrul, insa pentru nevoie 1-a iertat Sinodul. Citeste 34 si 35 ale Apostolilor,
si 6 al celui 1.

CANON 3

Episcopul insa al Constantinopolului, sa aiba pronomiile (presvia) cinstei, dupa
Episcopul Romei, pentru ca ea este noua Roma.

tAlcuire

Canonul eel mai de sus de Obste pentru Patriarhi (si mai ales pentru al
Alexandriei, si al Antiohiei) si pentru Mitropoliti a randuit, iar acesta cu deosebire
pentru al Constantinopolului randuieste, si zice, ca Patriarhul Constantinopolului sa
aiba pronomiile cinstei dupa Papa si Patriarhul Romei. Fiindca Constantinopolul este si

141

se numeste Roma noua. Iar prepozitia, Dupa, nu aici urma vremii, precum zic unii
impreuna cu Aristin, dar nici pogorare si micsorare, precum nu drept a talcuit Zonara
(fiindca eel al Alexandriei este dupa eel al Constantinopolului, iar dupa al Alexandriei,
al Antiohiei, si dupa al Antiohiei, al Ierualimului, dupa Canonul 36 al Sinodului 6, vor
fi patru feluri de pogorari de cinsti. §i prin urmare cinci osebite cinsti, una decat alta
mai nalta. Care lucru impotrivit la toata Catoliceasca Biserica, si singur primit Latinilor
si Latino-cugetatorilor), ci insemneaza potrivire in cinste, si in randuiala. Dupa care
unul este intaiul, iar altul al doilea. Potrivire in cinste adica, pentru ca Parintii cei din
Calcedon, prin Canonul 28 zic, ca acesti 150 Episcopi pronomiile cele de o potriva ale
celui al Romei cei vechi, le-au dat celui al Romei cea noua. §i cei adunati in Trulla prin
Canonul 36 zic, de o potriva pronomii cu eel al Romei sa dobandeasca eel al
Constantinopolului. Iar in randuiala, pentru ca si aceia, si acestia in Canoanele lor al
doilea dupa eel al Romei zic, pe al Constantinopolului. Nu al doilea cu cinstea, ci al
doilea cu oranduiala cinstei. Caci dupa firea lucrurilor, cu neputinta este a se afla doua
oarecare intocmai fiind si intai si al doilea zicandu-se intre sine, fara de randuiala.
Pentru aceasta si Iustinian in Neara 130 ce se afla in Cartea 5 din Vasilicale Titlul 3. Pe
eel al Romei, il zice intai, iar pe al Constantinopolului ca are a doua randuiala dupa eel
al Romei. Insa insemneaza ca, fiindca Zonara talcuind Canonul, adauga legiuirea
aceasta a lui Iustinian, este aratat ca micsorarea si pogorarea ce o au zis mai sus a celui
al Constantinopolului, catre eel al Romei, o au zis numai dupa randuiala cinstei, si nu
chiar dupa cinste. Dupa care si intru iscalituri, si intru sederi, si intru pomenirile
numelor lor, unul este intai, iar celalalt este al doilea. Unii insa zic, ca Canonul numai
cinstea o da celui Constantinopolului, iar in urma trebuinta ceea ce silea i-au dat lui si
stapanire de a Hirotonisi pe Mitropolitii cei din Asia si din Pont, si din Trakia. Iar
Sinodul eel din Calcedon in Epistolia cea catre Leon zice, ca din vechi obicei, avea el
acest fel de stapanire de a Hirotonisi; si nu numai 1-a adeverit Canonul 28 al acestui al
4-lea Sinod. Citeste si eel 28 al 4.

CANON 4

Despre Maxim chinicul, §i despre neranduiala lui facuta in Constantinopol,
incat nici Maxim Episcop sau a se face, sau a fi, nici cei de dansul Hirotoniti in orice
treapta de Cler. Toti desfacandu-se, si cei de pe langa dansul, si cei de dansul s-au
facut.

tAlcuire

Canonul acesta randuieste ca Maxim acesta 137 cu totul sa nu se socoteasca ca s-a
facut, sau ca este Episcop. nici cei de dansul Hirotoniti in oricare treapta, cu totul sa nu

137 Maxim acesta a fost Egiptean, cu randuiala filosof kinic (canesc <cainesc>), imprietenindu-se cu
Teologul Grigorie in Constantinopol, s-a catehisit de dansul si s-a botezat, si dar s-a numarat in
Cler facandu-se aparator cuvantului Deofiinta. Insa in urma vrasmasuind scaunul
Constantinopolului, a trimis bani catre Petru al Alexandriei, si acela a trimis pe oarecare si 1-au
Hirotonit Episcop al Constantinopolului in casa oarecarui fluierar, dupa Grigorie ucenicul
Teologului, care i-a scris viata. Iar Teodorit, si Sozomen zic, ca venind in Vizantia Episcopii
Egipteni impreuna cu Timotei al Alexandriei, au furat Hirotonia, si au asezat pe Maxim Episcop al

142

se socoteasca ca s-au Hirotonit. Fiindca toate s-au desfacut, atat cea a lui afara de
hotara, si afara de Canoane facuta de Egipteni hirotonie, cat si hirotoniile cele de
dansul facute de dansul altora.

CANON 5

Precum Tomul Apusenilor, am primit §i pe cei din Antiohia care marturisesc o
Dumnezeire, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh. [Sinod 2: 1; Sinod 6: 1, 2;
Cartagina: 1]

tAlcuire

Canonul acesta osebit este si particular, ca zice, ca precum am primit tomul
Apusenilor, adica hotararea ceea ce adevereaza pe Sfantul Simbolul Parintilor celor din
Niceea, si anatematiseste pe toti cei ce cugeta din potriva, pe care Simbol 1-au asezat
Apusenii Parinti cei ce s-au adunat in Sardiki 138 . Asa asemenea am primit si hotararea
Credintei celor ce in Antiohia s-au adunat 139 . Care marturisesc o Dumnezeire a Tatalui,
si a Fiului, si a Sfantului Duh, potrivit adica cu Parintii cei ce s-au adunat in Niceea.

Cosntantinopolului. Vazand insa Sinodul necuviinta, pe dansul 1-au caterisit, si hirotoniile cele de
el facute le-au stricat. Si fiindca Maxim acesta s-a aratat ca cugeta cele ale lui Apolinarie, s-a
anatematisit inca de catre Sinod.

138 Pricina pentru care s-a facut Tomul acesta, ca in scurt sa zicem este aceasta. Fiindca au aflat
Constantie si Consta rmparatii, ca cei de pe langa Evsevie tulbura Biserica, si cum ca au caterisit pe
marele Atanasie, si pe Pavel al Constantinopolului, au poruncit sa se adune Sinod in Cetatea
Sardfkie cea fliriceasca, atat de Apuseni Parinti, cat si de Rasariten. Deci Rasaritenii mergand la
Sinod din Filipupoli au scris Apusenilor sa nu pue impreuna sa sada in Sinod pe Atanasie si pe
Pavel ca pe niste caterisiti; ca acestia erau vrasmasi Cuvantului Deofiinta. Iar Apusenii au scris
dimpotriva, acestora, ca nu-i cunosc pe ei caterisiti, sau gresiti. Acestea auzindu-le Rasaritenii, s-au
dus de la Sinod, si s-au intors in Filipupoli. Iar Apusenii singuri ramanand, au savarsit Sinodul;
desvinovatind pe Atanasie si pe Pavel, adeverind insa si Credinta cea din Sinodul Niceeii, nimic
adaugand sau scazand. Deci aceasta aratare si adeverire a Credintei, o numeste Canonul acesta,
Tom al singuri Apusenilor, nu si al Rasaritenilor, fiindca ei s-au dus.

139 Socrat in Cartea 2 cap 10 povesteste ca cei de pe langa Evsevie al Nicomidiei, in Sinodul
Antiohiei, eel adunat in vremea lui Constantin, nici cat de putin nu au prihanit Credinta cea din
Niceea, ci dupa alta tesatura si graire au alcatuit hotararea Credintei, in care se vad cum ca
marturisesc o Dumnezeire a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh. Care Credinta acolo la Socrat
sta. Deci aceasta hotarare a Credintei, zice Canonul acesta, ca o a primit Sinodul; (macar ca cu
viclesug aceasta s-a alcatuit mai intai de Evseviani ca cate putin putin, sa traga pe cei multi la
socoteala Arianilor, precum la acelasi loc zice insusi Socrat) care hotarare si Tom, si Teodorit
Cartea 5, Cap 9 o numeste. Ca in Epistolia cea Sinodiceasca, ce Sinodul acest al Doilea o trimite
Romanilor, pomeneste de aceasta, zicand asa: „Deci cele ale Credintei care de noi fara de sfiala se
propovaduieste ca in cuprindere sun acest fel; despre si mai pe larg se pot povatui sufletele cu
Tomul eel din Antiohia care s-a facut de Sinodul eel adunat acolo poftind a se bine noroci; si cu eel
ce in anul trecut s-a alcatuit de Sinodul Ecumenic eel in Constantinopol adunat, in care credinta
mai pe larg o am marturisit. Deci precum Canoanele cele 25 a celui din Antiohia s-au primit, asa si
hotararea Credintei de mai sus a aceluiasi dreapta fiind, (desi cu viclesug facut adica) de Sinodul
acesta al 2-lea s-au invrednicit primirii.

143

CANON 6

De oarece multi Bisericeasca bunaranduiala voind a o tulbura si a o rasturna, cu
vrajmaseasca placere, si cu clevetiri, pricini oarecare plasmuiesc, asupra
Dreptslavitorilor Episcopi celor ce iconomisesc Bisericile, nimic alta, fara numai a
manji numele Iereilor, si tuturor popoarelor celor pasnice apucandu-se a face. Pentru
aceasta au placut Sfantului Sinod al Episcopilor celor ce impreuna au venit in
Constantinopol, ca nu fara cercetare sa se apropie prihanitorii, nici tuturor a se da
voie sa aduca prihanirile asupra celor ce iconomisesc Bisericile, nici insa pe toti a-i
opri. Ci daca cineva, a sa oarecare para, adica insusitoare ar aduce asupra
Episcopului, ca s-a asuprit, sau altceva afara de dreptate de dansul a patimit. Pentru
niste prihaniri ca acestea a nu se cerceta, nici fata prihanitorului, nici religia. Ca
trebuie cu tot chipul, si stiinta Episcopului a fi sloboda, si eel ce zice ca s-a
nedreptatit, ori de care Religie de ar fi, sa-si afle drepturile. Iar de ar fi Bisericeasca
para ceea ce se aduce Episcopului, atunci trebuie a se cerceta fetele paratorilor
paratorilor. Ca mai intai ereticilor sa nu le fie slobod a face pari asupra
Dreptslavitorilor Episcopi pentru lucruri Bisericesti. Eretici insa zicem pe cei de
demult lepadati de la Biserica, si pe cei mai in urma de noi anatematisiti. Iar pe
langa acestia, si pe cei ce se fac a marturisi credinta cea sanatoasa, dar s-au rupt si
impotriva Canonicestilor nostri Episcopi impreuna se aduna. Iar apoi si cei care ar fi
osanditi de Biserica, pentru oarecare pricini, sau achinoniti (lepadati de la
impartasire) sau din Cler, ori din mireneasca randuiala, nici acestora sa le fie slobod
a prihani pe Episcop, mai inainte de a se dezbraca de vinovatia lor cea dintai.
Asisderea si cei ce sunt sub prihanire mai veche; sa nu fie prihaniti mai inainte la
prihanirea Episcopilor, sau altor Clerici, mai intai de a se dovedi pe sinesi nevinovati
de vinovatiile cele puse asupra lor. Insa daca oarecare nici eretici fiind, nici
achinoniti (neimpartasiti), nici osanditi, nici mai-nainte prihaniti pentru oarecare
gresale, ar zice ca au oarecare Bisericeasca para asupra Episcopului; acestia
porunceste sfantul Sinod, mai intai a-si infatosa parile inaintea tuturor Episcopilor
Eparhiei, si inaintea acelora sa vadeasca vinovatiile Episcopului celui ce ar fi in
oarecare pricini. Iar de s-ar intampla a nu putea Eparhiotii spre indreptarea parilor
celor ce s-ar aduce asupra Episcopului, atunci ei sa vina la un mai mare Sinod al
Episcopilor ocarmuirii aceleia, care impreuna se vor chema pentru prihana aceasta, si
sa nu infatoseze mai intai para, pana ce ei nu vor da in scris ca se vor certa cu
intocmai prim ej die insusi, daca se vor dovedi intru randuiala lucrurilor ca elevetese
pe paratul Episcop. Iar daca cineva defaimand acestea ce s-au socotit dupa cele mai
sus aratate, ar indrazni, ori imparatestile auzuri a le tulbura, sau judecatoriile
boierilor lumesti, sau Sinodul Ecumenic a tulbura, pe toti Episcopii ocarmuirii
necinstindu-i, unul ca acesta nicidecum intru prihanire sa fie primit, ca unul ce a
ocarat Canoanele, si Bisericeasca bunaranduiala o au vatamat. [Apsotolesc: 74; Sinod
4: 9, 17, 21; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 36, 96, 105, 134, 137, 138, 139; Anghira: 12, 14,
15]

TALCUIRE

Acestea zice Canonul acesta. De vreme ce multi, vrand a tulbura buna randuiala a
Bisericii elevetese vrajmaseste pe Dreptslavitorii Episcopi, neispravind alta din aceasta,

144

fara numai sa nu intine numele celor Preotiti, si sa tulbure popoarele. Pentru aceasta au
socotit de cuviinta Sinodul acesta, ca nici toti prihanitorii Episcopilor sa se primeasca,
nici iarasi toti sa nu se primeasca. Ci daca prihanirile vor fi particulare, numai paguba
de bani purtand, adica de va prihani cineva pe Episcopul, ca 1-a nedreptatit, sau ca la
asuprit, luandu-i toate lucrurile miscatoare, sau nemiscatoare, la acestea nu trebuie a se
cerceta fata paratorului, nici Religia lui, ci ori de ce Religie ar fi el, se cuvine a se primi
si a-si lua dreptul sau. Iar de vor fi parile invinovatitoare care pot adica sa-1 pogoare
din treapta sa. In ce fel este furarea celor Sfinte, Sfintita lucrare cea afara de hotare, si
altele. La acestea se cuvine a se cerceta parasii, mai intai adica a nu fi eretici, gresind
din Dogme, atat cei ce din vechime s-au anatematisit de Biserica, cat si cei din nou
acum de catre noi. Iar al 2-lea a nu fi schismatici 140 . Adica despartiti de Biserica, pentru
oarecare obiceiuri vindecatoare, dupa Canonul 1 al marelui Vasilie, si impotriva
Canoanelor, adica a celor Drepslavitori, si dupa Canoane fiind Epsicopii Catolicesti, ei
impreuna se aduna in deosebi. Al treilea, a nu fi ori desavarsit rupti de la Biserica
pentru oarecare gresale ale lor, ori vremelniceste despartiti de Clerici, sau de mireni.
Dar si acei ce atunci au apucat, a se pari de catre altii, nu sunt primiti la para
Episcopului, sau altor Clerici mai-nainte de a se dezvinovati pe sinesi, de vinovatiile
cele ce s-au adus asupra lor. Insa daca cei ce parasc pe Episcopul intru aceste
Bisericesti, si invinovatitoare prihani, vor fi slobozi de toate metehnele cele mai sus
insirate, porunceste Sfantul Sinod, ca acestia, mai intai sa infatiseze vinovatiile
paratului Episcop inainte Sinodului a tuturor Episcopilor Eparhiei aceleia. Iar daca
Sinodul Eparhiei nu poate indrepta acest fel de pricina a vinovatilor, atunci parasii sa
apelariseasca judecata la Sinodul eel mai mare al Episcopilor ocarmuirii; 141 si acolo sa ia

mo p en tru aceasta si marele Atanasie, in dezvinovatitorul raspunsul sau catre monarhul zice
acestea. Melitiani sunt parasii, cu totul nu se cuvine a se crede. Ca schismatici, si vrajmasi ai
Bisericii s-au facut, nu acum, ci de la fericitul Petru, eel ce si Mucenic s-a facut. Iar pentru ce eretici
pe schismatici, si osebit adunati i-au numit Canonul. Vezi a doua subinsemnare a intaiului Canon
al marelui Vasilie.

141 Numele ocarumuirii multe insemnari are, cat in lucrurile cele Bisericesti. 1. Ca insemneaza pe
Episcopia si lacuirea fiecarui Episcop, dupa Canonul 62 al Sinodului din Cartagina; 2. Pe Eparhia
Mitropolitului dupa Canonul 28 al Sinodului al 4-lea; 3. Eparhiile multor Mitropoliti care se afla
intru o ocarmuire dupa Canonul acesta al 6-lea al Sinodului al 2-lea; 4. Enoria fiecarui Patriarh,
precum se zice in multele locuri ale Practicalelor Sinoadelor, precum in cele ale Sinodului din Efes.
„Santul Sinod al Rasaritenei ocarmuiri.” Si 5. „Enoriile a doi sau a trei Patriarhi impreuna” Precum
s-a zis intru eel al 7-lea. loan, si Toma locotiitorii ai Rasaritenei ocarmuiri, la al Antiohiei adica, si al
Ierusalimului. Acestea asa zicandu-se, Sinodul ocarmuirii dupa 1 si 2 insemnare niciodata se zice.
Iar dupa cea a 4-a si 5-a mai ales se zice. Si din vechi, si pana acum se lucra, si se lucreaza. Iar dupa
cea a 3-a se lucra din vechime dupa Canonul acesta al Sinodului, si dupa 9 si 28 al Sinodului 4, iar
dupa Sinodul au incetat de a se lucra Sinodul eel de acest fel. Pentru aceasta si Iustinian prin
asezamantul 29 al titlului al 4-lea a Cartii intai (la Fotie titlul 9 cap 6) nidcum pomeneste de acestea
intru cele ce zice despre pricinile Episcopilor, si ale Clericilor. Ca zice „ori singur Mitropolitul, ori
cu Sinodul sau va judeca pe Episcopul, sau pe Clericul (adica, daca Sinodul Eparhiei va judeca).
Patriarhul eel al carmuirii acelea cerceteaza, si intru cele judecate de el raman, ca cum ar fi judecat
el din inceput. Ca nici se mai apelarisesc hotararile Patriarhilor. Iar ceea ce zice aid Canonul,
Sinodul ocarmuirei, Exarh al ocarmuirii au numit Canonul 9 si 28 al Sinodului al 4-lea altul fiind
decat Patriarhul, precum la talcuirea Canoanelor acelora vom zice. Si pentru ca sa zicem mai

145

sfarsit pricina. Insa fiindca in Cartea 60 din Vasilicale, titlul 26 cap 6 s-a scris, ca oricare
s-ar arata vanzator, si mincinos in parile ce va face la vinovatie de pedeapsa, sa ia
pedeapsa aceea ce o ar fi luat paratul. Pentru aceasta urmand Canonul acesta
politicestii legii acesteia adaoge, ca, eel ce paraste sa nu inceapa parile, de nu va da mai
intai in scris fagaduinta, ca va primi intocmai osanda, ce o ar fi primit Episcopul fiind
parat cu dreptul, si cu adevarul, de se va dovedi ca cu nedreptate si cu clevetire 1-a
parat. Iar eel ce va defaima acestea, si necinstind pe toti Episcopii ocarmuirii, ar
indrazni a apelarisi judecata sa la Imparatul, 142 sau la judeturi de boieri lumesti, sau sa
faca Sinod Ecumenic, 143 unul ca acesta cu totul sa nu fie primit la para, fiindca a ocarat
sfintitele Canoane, si Bisericeasca buna randuiala o au stricat.

CANON 7

Pe cei ce din eretici se adaog la ortodoxie (Dreapta slavire), si la partea celor ce
se mantuiesc ii primim, dupa suspus urmare, si obicei. Pe Arieni adica, si pe
Machedonieni, si pe Savatieni, si pe Navatieni, pe cei ce se zic pe sinesi curati, si mai
buni 144 , si pe cei Patrusprezecelnici, adica Tetraditi (Mercurieni), si pe Apolinaristi ii
primim dandu-si Libele (adica marturisirea Credintei), si Anatematisind pe tot
eresul, care nu cugeta, precum cugeta sfanta Catoliceasca si Apostoleasca Biserica lui
Dumnezeu. §i pecetluindu-i mai-nainte cu sfantul Mir, pe frunte, pe ochi, si pe nari,
si pe gura, si pe urechi, si Pecetluindu-i pe ei, zicem: Pecetea Darului Sfantului Duh.

aratat: Sinod al ocarmuirii era Adunarea Mitropolitilor ai unei ocarmuiri, impreuna cu intaiul si
Exarhul lor, care fiindca acum nu se lucreaza, Sinodul fiecarui Patriarh, judeca toate Bisericestile
pricini ale Mitropolitilor ocarmuirii celei supus lui. Fiindca acesta mai mare s-a facut decat Sinodul
ocarmuirii, dupa ce Patriarhii au luat desavarsit stapanire in Sinodul 4 de a Hirotonisi pe
Mitropolitii lor. Adaugand insa Sinodul in Canonul acesta, sa nu caute cineva Sinod Ecumenic
dupa judecata Sinodului ocarmuirii. Au dat noua sa intelegem, dupa ceea ce se tace, ca Sinodul
Ecumenic este judecatorul eel mai de pe urma al tuturor pricinilor Bisericesti, si la el se suie toata
apelarisirea. Despre care vezi in procuvantarea celui 1 Ecumenic in a treia subinsemnare.

142 Iar desi zice Valsamon ca imparatul toate le poate, si pentru aceasta poate a da, si dinafara
judecatori, ca sa judece pe Episcopul si pe fiecare Cleric, poate insa dupa luarea aminte a Legii, a
schimba judecatoria Bisericeasca in politiceasca. Zicem ca, adevarat poate cele iertate si drepte, nu
insa si cele neiertate, si nedrepte. Fiindca dupa Hrisostom (Cuvant ca trei chipuri de robii au
introdus pacatul) legile sunt incepatoare si stapanitoare si a insusi stapanitorilor. Ca asupra singur
dreptului nu este pusa lege, dupa Apostolul; si citeste talcuirea Canonului 9 al Sinodului 4 ca si
insisi Imparatii randuiesc, ca Bisericestile pricini sa nu se judece de stapanitori lumesti.

143 Iar daca Pavel al Constantinopolului si Atanasie impreuna cu Papa Iulie au cerut de la Constant,
si de la Constantie a se face Sinodul Ecumenic care s-a numit eel din Sardichia, ca sa cerceteze cele
pentru ei, si Hrisostom, si Inochentie, au cerut de la Arcadie si de la Onorie a se face Sinod
Ecumenic, pentru ca sa cerceteze cele pentru Hrisostom. Desi sfintii acestia zic, au cerut Sinod
Ecumenic, nu se supun certarii Canonului acestuia, una adica, pentru ca Papi si Patriarhi ai lumii
fiind alta judecata decat ei mai inalta nu aveau, af ara decat Sinodul Ecumenic, si alta inca pentru ca
aceasta a cerut de nevoie, fiindca cei ce localnic vrea sa judece pe Atanasie si pe Pavel, erau
vrajmasi aratati si evseviani, asemenea si cei vreau sa judece pe Hrisostom.

144 In Epistolia, care de la Constantinopol s-a trimis, catre Martirie al Antiohiei, ce cuprinde anume
Canonul acesta tot, care Sinod, prin acea scrisoare hotaraste a se primi ereticii, scriind asa: Pe cei ce
se zice pe sinesi curati si mai curati; iar aristerus sau stangaci, intru altele se afla aristus mai buni.

146

Pe Evnomiani care se boteaza intru o afundare, si pe Montanisti, cei ce aici se zice
frighi, si pe Saveliani, care invata, ca Tatal si Fiul este o fata (Yopatorie), si alte
oarecare cumplite fac, si pe celelalte eresuri toate, (fiindca aici sunt multi, mai ales
cei ce navalesc din tara Galatenilor). Pe toti cei ce din acestia vor voi a se adauga la
ortodoxie, ca pe Ellini ii primim. §i in ziua cea dintai ii facem crestini. Iar intru a
doua Catehumeni, iar intru a treia ii juram, cu insuflare de trei ori in fata, si in
urechi, si asa ii Catihisim, si ii facem sa zaboveasca in Biserica indestul, si sa asculte
Scripturile. §i atunci ii botezam. [Apostolesc: 46, 47, 68; Sinod 1: 8, 19; Sinod 6: 95;
Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66; Vasilie: 1, 5, 47]

tAlcuire

Canonul acesta oranduieste cu ce chip se cuvine sa primim pe cei ce din eresuri
vin la Ortodoxa Credinta, si la partea celor ce se mantuiesc. Zicand, ca pe Arieni, si
Machidonieni, si Navatieni, despre care am zis in Canonul intai al Sinodului acestuia.
Si pe Savatieni 145 si pe Patrusprezeceri, adica Tetraditi 146 si Apolinaristi, ii primim, dupa
ce vor da Libele, adica Marturisire in scris, in care sa anatematiseasca si pe al lor eres,
inca si pe tot alt eres care nu cugeta, precum cugeta sfanta Catoliceasca, si Apostoleasca
Biserica lui Dumnezeu, (precum si Sinodul intai eel Ecumenic o au cerut aceasta in scris
de la Navatieni cu deosebire in Canonul 8) ale carora mai intai pecetluim cu Sfantul
Mir fruntea, ochii, narile, gura, si urechile la fiecare pecetluire zicand: „Pecetea Darului
Sfantului Duh”. Pe toti acestia insa asa ii primim, nebotezandu-i a doua oara, fiindca
dupa Zonara, intru Sfantul Botez cu nimic se deosebesc de noi, ci intocmai cu
Dreptslavitorii se boteaza, pe Arieni insa, si Machedonieni, aratat fiind eretici, i-a
primit Canonul fara al doilea botez iconomiceste, dupa intaiul cuvant pentru multa
multime a ereticilor celor de acest fel ce aflau intru acea vreme. Iar dupa al 2-lea

145 Savatie dupa Socrat Cartea 5: 21 din Iudei Crestinandu-se de catre Marhchian Episcopul
Navatianilor ce in Constantinopol s-a Hirotonisit Presbiter. Urma insa si dupa crestinism
iudaicestile obiceiuri, praznuind cu Iudeii si Pastile, si altele. Dar inca dupa obiceiul Iudeilor,
serband si Sambata (si pentru aceasta poate asa s-a poreclit) dupa Valsamon. §i cei ce i-au urmat
lui Savatiani s-a numit. Care erau si Navatiani. Se numesc insa Navatianii acestia, aristeri (adica
stangaci) ori dupa stricarea vorbei, in loc aristi (mai buni), si mai curati decat toti, ca pe cei de a
doua nunta, si pe cei ce au fost cazut in vremea goanei nu-i primeau, si de necuratia lor se fereau.
Ori pentru ca se ingretosau de mana stanga, si cu dansa nu voiau a primi orice fel de lucru, dupa
Valsamon. Ci vrednic de nedumerire este, pentru ce pe Navatianii acestia Sinodul 1, prin Canonul
8, i-au primit cu singura marturisirea. Iar acest al doilea prin pecetluirea Sfantului Mir. Dezlegand
nedumerirea aceasta raspundem ca, chiar, si dupa intaiul Cuvant aceasta iconomie, au facut
Sinodul 1 pentru pogoramant ca sa nu leneveasca pe Navatiani despre a se intoarce catre dreapta
slavire, ca Dreptslavitorii ii miruiesc pe ei ca pe niste nemiruiti. Iar dupa al 2-lea Cuvant acest al
doilea Sinod i-a primit pe ei prin pecetluirea Sfantului Mir. Fiindca dupa Teodorit Navatianii nu se
ungeau cu Sfantul Mir. Care despre dansii zice asa: Si celor ce se boteaza de ei, nu le aduc pe
Sfanta ungere, pentru aceasta dar si pe cei ce din eresul acesta se impreuneaza cu Trupul Bisericii ii
unge au poruncit prea-laudatii Parinti, adica Parintii acestui al 2-lea Sinod, si cei ai Sinodului din
Laodfkia prin Canonul 1.

146 Patrusprezeceni sau mercurieni, pentru ca precum Pastile nu sunt Duminica, ci ori in ce zi s-ar fi
intamplat tuna de 14 zile, postind, si priveghind.

147

cuvant, si pentru ca intocmai ca noi se Botezau. Pe Evnomieni insa, care intru o
adunare se boteaza, si Montanisti, care aid in Constantinopol, se numesc Frighi 147 . Si pe
Saveliani, care zic ca o fata este Tatal, si Fiul, si alte rele fac, si pe toate celelalte eresuri
al ereticilor, (dintre care multi se afla aicea, si mai ales cati se trag din Tara Galatilor).
Pe acestia, zic, pe toti, ca pe Ellini ii primim. Adica ca pe unii cu totul nebotezati.
(Pentru ca acestia, ori cu totul nu s-au botezat, ori de s-au botezat, insa nu drept, si
precum se boteaza Dreptslavitorii. Pentru aceasta nici se socotesc botezati) si in ziua
dintai, ii facem pe ei crestini, adica ii facem sa primeasca toate Dogmele Crestinilor,
afara din Pridvorul Bisericii, puindu-si Preotul mana peste ei, dupa Canonul 39 al
localnicului Sinod din Iliviria, care este Tara a Ispaniei 148 . Iar a doua zi ii facem
catihumeni, adica ii numaram in randuiala catihumenilor. Iar a treia zi le citim
obisnuitele lepadari (de satana) insufland de trei ori in fata si in urechile lor, si asa ii
catihisim pe ei (adica ii invatam) in parte cele ale Credintei, si ii facem sa ramaie in
Biserica mult timp 149 si sa asculte Dumnezeiestile Scripturi, si atuncea ii botezam pe

SIMFONIE

„Dupa Canonul acesta neschimbat voieste a se iconomisi Navatienii, si
Patrusprezecerii intorcandu-se catre Ortodoxie, si Canonul 7 al Sinodului din Laodikia,
cu anatematisirea eresului adica, si cu pecetea Sfantului Mir. Iar Frighii intorcandu-se
porunceste Canonul 1 al aceluiasi Sinod sa se boteze. Dar si Canonul 45 al Sinodului 6
nu este alta, decat, o repetuire (poftorire) a Canonului acestuia. Adaugand ca Maniheii,
Valentiniani, si Marchionistii se cade a se boteza intorcandu-se la Dreaptaslavire. Iar
Evtihienii, si Dioscoritii, si Sevirianii sa se primeasca prin anatematisirea eresurilor lor,
ca si Navatianii adica, si ceilalti. Iar Canonul 19 al Sinodului 1 voieste ca negresit sa se
boteze Pavlianistii precum si Canonul 95 al Sinodului 6 aceasta marturiseste. Iar eel 43
al marelui Vasilie zice sa se boteze intorcandu-se Engratitii (infranatii), si sacoforii
(purtatorii de sac), si apotactitii (lepadatii). (Pentru care vezi Canonul 95 al Sinodului

147 Montanos a fost in veacul 2, s-a aratat dupa Evsevie Cartea 5 cap 15 a istoriei in Misia Frighei
(Pentru aceasta si Frighi de la dansul se numeau) minciuno-prorocind de diavolul povatuit,
mangaietor pe sinesi numindu-se, si Apostolestilor predanii impotrivindu-se. avand insa doua
muieri urmatoare lui, Priscila si Maximila, proorocite pe ele le numea. Invata sa se desparta
nuntile. Sa se departeze de mancari oamenii, pentru ingretosare. Aceasta, si cei de dansul invatati,
Praznicul Pastilor il rasucea. Intru o fata pe Sfanta Treime amesteca. Si sange de prune impuns de
dansii, cu faina mestecandu-1, si paine facand cu dansa liturghiseau, si cu aceea se impartaseau.
Montanistii acestia, si Pepuzieni se numeau, pentru ca laudau cu covarsire, un sat al Frighiei numit
pepuza, pe care il numeau si Ierusalim.

148 Ca asa si Canonul 8 al Sinodului intai prin punerea mainilor, au primit pe Navatiani, iar Sinodul
in Iliviria acesta s-a adunat, putin mai-nainte de Sinodul 1. Dar si toti ereticii si schismaticii,
intorcandu-se la Catoliceasca Biserica, prin Hirotesie (punerea mainilor) se cade a se primi.

149 Cat timp insa se cere pentru Catihisire vezi subinsemnarea Canonului al doilea al Sinodului
intai.

150 Canonul acesta, fara aparare, si dupa toata nevoia boteaza si pe Latini, ca pe unii ce se boteaza
nici intru o afundare. Ca daca pe cei ce intru afundare, cu cat mai vartos pe cei nici intru una
botezati? S-au zis pentru acestia indestul si cu dovedire, in talcuirea Apostolescului Canon 46.

148

6.) Iar eel al 5-lea al acestuiasi zice, sa primim pe ereticii cei ce la sfarsitul vietii se
pocaiesc nu insa judecata, ci cu cercare, citeste si pe 46 si 47 Apostolesc.

PROLEGOMENA

DESPRE SFANTUL §1 ECUMENICUL AL TREILEA SINOD

Sfantul si Ecumenicul [a toata lumea] al treilea Sinod [Sobor], s-a adunat in Efesul
eel din Asia in Biserica cea mare a Cetatii, care se numeste Maria de Dumnezeu
Nascatoarea 151 in timpul imparatiei lui Teodosie celui mic, in anul de la Hristos 431.
Fiind la multime peste 200 de Parinti. Iar povatuitor intru el era vestitul intre Parinti
Chiril al Alexandriei, care plinea mai-nainte si locul lui Chelestin al Romei, mai sus
sezand in locul aceluia, in urma insa s-a trimis de al Apus loctiitori al Patriarhului
Romei, Arcadie, si Proect Episcopii, si Filip Presbiterul. Iuvenalie al Ierusalimului, si
Memnon al Efesului. S-au adunat insa impotriva lui Nestorie, care se tragea din
Germanichia Cetatea cea in Antiohia, dupa Teodorit, si prin Dumnezeiasca departare s-
a fost suit in scaunul Constantinopolului. Caci, sorbind ticalosul din apele cele tulbure,
si ereticesti ale lui Diodor, si Teodor, al Mopsuestiei, s-au facut raucugetatori despre
Taina Intrupestei Iconomii. Ca pe unul Hristos, in doua fete, si Ipostasuri il imparteau,
Om gol inchipuind deosebit Ipostas, fara de cuvantul ce 1-a primit, si Dumnezeu fara
partea cea goala de adaugirea omenirii. Precum am zice pe Unul Fiu, in doi fii il
imparteau, si altul ziceau ca este Fiul lui Dumnezeu, si altul Fiul Fecioarei. Pentru
aceasta si pe Sfanta Fecioara si cea dupa trup Maica a lui, nu voia a o numi de
Dumnezeu Nascatoare. Deci Sfantul Sinodul acesta, pentru acestea pe acesta

Aceasta o zice Epistolia lui Chiril catre Clerul Alexandrenilor si praxis 1 a acestui Sinod.

149

anatematisindu-1 152 osebit hotar de Credinta 153 au facut, intru care pe Hristos 1-au
Dogmatisit Unul dupa Ipostas (Fata) desavasit Dumnezeu pe acestagi, §i Om
desarvargit pe acestagi, nu altul, §i altul, ci un Fiu, pe acestagi, de sus adica din Tatal
fara Maica, iar jos din Maica fara Tata, iar pe pururea Fecioara Maica lui, chiar, si cu
adevarat de Dumnezeu Nascatoare a se numi au predanisit, ca una ce chiar, si cu
adevarat pe Dumnezeu Cuvantul cu Trup 1-a Nascut 154 caci cand Exarhul Sinodului

152 Dupa ce s-au anatematisit raucinstitorul Nestorie de Sinodul acesta, nelinistindu-se, ci iarasi
propovaduind eresul sau, mai intai dupa Teofan s-a izgonit in Tas. Apoi in Oasul Arabiei cu
impreuna lucrarea lui loan al Antiohiei. Iar acolo aflandu-se uratul de Dumnezeu, 1-a ajuns mania
lui Dumnezeu. Ca dupa Evagrie i-a putrezit limba, si dupa Chedrinul si Nichifor (Cartea 14 a
Istoriei sale) si tot trupul. Iar in Tivaida de sus infricosata si dureroasa moarte a luat, precum
povesteste sfantul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, unde scrie pentru Sfintele Sinoade.
Ca in timpul lui Marchian imparatului prin ajutorul oarecarora prieteni ai lui, s-a invrednicit a lua
scrisori Nestorie prin care se chema de la izgonire. Deci luandu-le aceste scrisori, si intrand in
iesitoare, pana a nu sedea zicea, precum au auzit oarecare stand dinafara, „Te-am aratat pe tine
Marie, ca om ai Nascut.” Si o minune! Indata cu hula aceasta, Ingerul Domnului 1-a lovit, si s-au
varsat toate maruntaiele lui, in vasul necuratiei sale, si s-a dat sufletul. Intarziind dar el a iesi;
fiindca imparatescul boier ce fu trimis, cu scrisorile se grabea, slugile lui au batut in usa. Iar el
neraspunzand, au scos usa, si intrand slugile impreuna cu boierul, 1-au aflat mort pe vasul sau,
intru care erau toate maruntaiele lui varsate. Atunci cei ce auzisera hula, au spus boierului, si toti
au cunoscut ca pentru singura aceasta a luat acel fel de moarte, intocmai cu al lui Arie. Pentru
aceasta a zis Isaia „Vai de varsatorul acesta, nu vor plange pentru el. §i celelalte.

153 Zic unii ca de vreme ce s-au randuit de Sinodul acesta a se numi Nascatoare de Dumnezeu
Preasfanta Fecioara, precum si cu adevarat este, au voit Sfantul Chiril a o scrie aceasta si in
Simbolul Sinoadelor eel 1 si 2 Ecumenice, dar pentru evlavia Simbolului s-au lasat. Si facand
numai osebita hotarare Parintii, intru aceea au dogmatisit-o aceasta, ca pentru unirea lui
Dumnezeu Cuvantul cea dupa Ipostas, adica Ipostasul eel unul al lui Hristos, ca pe o aratata
dovada de Simbol, nu au voit a o adaoge intr-insul; Ca marturisind Parintii in Simbol pe Fiul lui
Dumnezeu, ca s-a Nascut din Tatal, si s-a pogorat si Om s-a facut, aratat este ca pe unul si acestasi
Hristos, dupa Ipostas il marturisesc, ca Dumnezeu este, si Om acestasi.

154 Insemneaza ca precum zicerea Deofiinta era obisnuita Parintilor, si mai-nainte de 1 Sinod. Ci el
o au intarit aceasta, si in toata lumea o au predat-o.
Asa si pe Sfanta Fecioara Maria, de Dumnezeu Nascatoare o au numit, si alti Parinti, mai-nainte de
acest al 3-lea Sinod. Ci Sinodul acesta, pe aceasta preadulce numire a Fecioare intarindu-o, ca pe o
hotarare dogmatica in toata lumea o au predat. „Ca eel mai intai Origen a numit de Dumnezeu
Nascatoare pe Fecioara, talcuind stih 33 Cap 22 al legii a 2-a, dar si Socrat (Cartea 7 a Istoriei sale
cap 32) zice ca acestasi Origen talcuind Epistolia lui Pavel cea catre Romani pe larg au scris, in ce
chip Nascatoarea de Dumnezeu se zice Fecioara. Iar Chiril al Alexandriei scriind catre Nestorie
zice, ca si marele Atanasie Nascatoare de Dumnezeu pe ea o numea, si o marturisea, si Amon
Episcopul Andrianupolei, precum si Alexandru al Alexandriei, scriind catre Alexandru al
Constantinopolului (eel de pe vremea 1 Sinod adica) de Dumnezeu Nascatoare o au zis pe
Preasfanta Fecioara. Si marele Vasilie in cuvantul eel la Nasterea Mantuitorului zice, pentru ca nu
primeste, auzul iubitorilor de Hristos, ca Nascatoarea de Dumnezeu nu a incetat candva a fi
Fecioara, socotesc ca sunt indestule marturiile aceluia; si Grigorie Teologul in 1 Epistolie catre
Clidonie zice: oricine pe Maria nu o socoteste de Dumnezeu Nascatoare, fara Dumnezeu este. Si in
cuvantul eel 1 pentru Fiul, catre Ellini intinzandu-se, zice; ca unde ai cunoscut intru cele ale tale
Fecioara de Dumnezeu Nascatoare? Si Evsevie la viata lui Constantin Cartea… cap 43 si Socrat

150

acestuia sfantul Chiril al Alexandriei acestea le-a propovaduit in acest Sinod: „Nu om
indumnezeit propovaduim, ci Dumnezeu intrupat marturisim, pe Roaba sa o a facut
Maica, eel dupa Fiinta fara de Maica, si dupa Iconomie pe pamant fara de Tata”. Iar in
Epistolia cea catre Nestorie, pe care osebita sa hotarare o a facut acest al 3-lea Sinod
(precum zice Dositei si precum se arata din Practicalele Sinodului al 4-lea fata 16 a
tomului 6 al Sinodicalelor) al carei inceput este asa: „Barfesc precum am aflat”. Acestea
le zice acestasi Chiril. „A se intrupa, si a se face om, insemneaza pe Cuvantul eel din
Dumnezeu, ca nu firea Cuvantului prefacandu-se s-a facut carne, dar nici ca intru tot
omul s-a schimbat, in eel din suflet si din trup. Ci aceea mai vartos, ca carne insufltetita
cu suflet cuvantator unindu-si Cuvantul luisi dupa Ipostas, cu negrait si neinteles chip
s-a facut Om, si a statu Fiu Omului. Nu numai dupa voie, sau dupa bunavointa, dar
nici numai ca in adaogirea fetei, si ca, osebite sunt firile cele ce tin catre adevarata
unire, ca unul este dintru amandoua Hristos si Fiu. Nu ca cum s-ar fi stricat osebirea
firilor pentru unire, ci mai vartos ne-a facut noua pe Unul Domnul, si Hristos, si Fiu,
prin negraita, si nepriceputa Lucrare catre unirea, a Dumnezeirii si a Omenirii… Si
iarasi daca dupa unirea cea dupa Ipostas, sau ca de un neajuns, sau ca de un
neincuviintat ne-am lepada, cadem intru a zice doi fii… Si iarasi, aceasta soleste
pretutindeni cuvantul scumpatatitei Credinte. Asa vom afla pe sfintii Parinti ca au
cugetat. Asa au cutezat pe Sfanta Fecioara a o zice de Dumnezeu Nascatoare, nu ca
doar firea Cuvantului, adica Dumnezeirea lui, a luat inceput de a fi din Sfanta Fecioara.
Ci ca Nascandu-se dintr-insa Sfantul Trup, si insufletindu-se loghiceste, cu care si
unindu-se Cuvantul dupa Ipostas, se zice ca s-a nascut dupa Carne”. (Aceasta sta si in
tomul 1 al Sinodicalelor, foaia 436.) Si Proclu Episcopul Chizicului eel de atuncea in
Biserica cea mare, sezand Eresiarhul Nestorie, asa a serbat. „Impreuna ne-au chemat pe
noi aici Sfanta, si de Dumnezeu Nascatoarea Fecioara Maria, neintinata Vistierie a
Fecioriei. Raiul eel cuvantator al lui Adam celui Aldoilea. Camara unirii amanduror
firilor. Praznuirea mantuitoarei impacari, si celelalte.” Iar dupa ce au randuit (acest al
3-lea Sfant Sinod) ca, alt Simbol afara de acela ce 1-au dat intaiul, si al doilea Ecumenice
Sinoade, sa nu cuteze cineva a scrie, sau macar a adauga ceva, sau a scadea dintr-insul,
pe cei ce vor calca porunca aceasta i-au anatematisit. Si au intarit Sinodul acesta, si
osandirea lui Pelaghie si a lui Kelestin, pe are o au luat ei mai-nainte de la multe
localnice Sinoade, si mai ales de al eel din Cartaghen. Iar pe langa toate acestea, si pe
acest 8 Canoane, si aceasta Epistolie catre Pamfilia le-au alcatuit, intru al 7-lea si cea
mia de pe urma a sa Praxa, de nevoie fiind spre buna randuiala, si starea Bisericii, pe
care nehotarat le-au intarit Canonul 1 al Sinodului al 4-lea, iar anume si hotarator
Canonul al doilea al Sinodului al 6-lea si eel intai al Sinodului al 7-lea.

Cartea 7 cap 32. Pentru aceasta Imparateasa cea Preacinstitoare de Dumnezeu (Elena adica)
Nasterea de Dumnezeu Nascatoarei (adica Vifleemul) cu monumente minunate o a impodobit. §i
altii multi.

151

CELE 8 CANOANE AL SFANTULUI SI ECUMENICULUI AL TREILEA SINOD
TALCUITE

CANON 1

Fiindca se cuvine sa stie si cei ce lipsesc de la Sfantul Sinod, si care raman prin
tara sau in cetate, pentru oarecare pricina Bisericeasca, sau trupeasca, cele ce pentru
dansii s-au inchipuit, facem cunoscut sfinteniei si dragostei voastre, ca daca vreun
Mitropolit de Eparhie, apostatisindu-se sau despartindu-se de Sfantul si Ecumenicul
Sinod, va trece catre adunarea apostasiei (revoltei), sau dupa aceasta s-ar adauga
(unii cu dansa), sau cele ale lui Chelestin au cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum
poate lucra impotriva Episcopului Eparhiei, fiindca este nelucrator, si scos de catre
Sinod, de acum inainte de la toata Bisericeasca impartasire. Ci inca si se va supune
intru totul Episcopilor Eparhiei, si Mitropolitilor de prin prejur care cugeta cele ale
Ortodoxiei, si din treapta Episcopiei se va scoate.

TALCUIRE

Canonul acesta in§tiinteaza pe cei ce nu s-au aflat in Sinod, de caterisirea lui loan
al Antiohiei, a lui Teodorit Episcopul Chirului, a lui Iva Episcopul Edesei, si a celor

152

impreuna cu acestia 30 Episcopi 155 , zicand: fiindca Episcopii cei ce nu s-au infatosat la
sfantul Sinodul acesta pentru vreo pricina a lor Bisericeasca, sau trupeasca, trebuie sa
stie cele ce s-au facut pentru acesti zisi. Facem cunoscut dragostei voastre, ca oricare
Mitropolit s-a despartit de Sfantul si Ecumenicul Sinodul acesta, si s-au unit cu
adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestorie adica, si a lui loan, si a celor impreuna cu
dansul. Sau mai in urma se va uni. Sau au cugetat ereticestile dogme ale lui
Chelestin 156 . Acesta nici o putere are a face ceva rau asupra Episcopilor, sau si asupra
mirenilor, asupra celor Dreptslavitori. Fiindca s-au facut lepadat de la Sinodul acesta
despre toata Bisericeasca impartasire, si Sfintita lucrare, si fiindca are a se face de aici
inainte cu totul lepadat din treapta Episcopiei, inca si dintre insusi Drepslavitorii
Episcopi, si Mitropolitii cei ce sunt prin prejur.

CANON 2

155 pj-idna pentru care s-au caterisit acestia, a fost aceasta. Dupa ce Sinodul acesta a osandit pe rau-
cinstitorul Nestorie, si 1-a caterisit, dupa trei zile a venit si acest loan al Antiohiei impreuna cu
Teodorit, cu Iva si cu 30 de Episcopi, care ori ca scarbindu-se, pentru ca nu au ingaduit venirea lor
Sinodul. (Ori si pentru ca au avut prietesug cu Nestorie) au prihanit caterisirea lui Nestorie, ca pe o
nebinecuvantata, si intai pricinuitor ca cum a caterisirii acestei fara cuvant au numit pe
Dumnezeiescul Chiril si pe Memnon al Efesului ca cand ei ar fi fost indreptatori in Sinod. Si atata
prigonire s-a facut intre loan si Chiril, si intre cei de langa ei, incat, despre o parte cei de pe langa
loan au caterisit pe cei de langa sfantul Chiril. Iar despre alta, cei pe langa sfantul Chiril, au
caterisit pe cei de pe langa loan. Dar si Teodorit douasprezece Capete a scris impotriva a
douasprezece anatematisiri, pe care Dumnezeiescul Chiril impotriva lui Nestorie le-a alcatuit. Si
Iva inca, a scris o Epistolie pentru Nestorie, care impreuna cu cele douasprezece Capete ale lui
Teodorit, ca o rea cinstitoare s-a lepadat de catre Sinodul al 4-lea si de catre eel al 5-lea. In urma
insa cu impreuna-lucrarea Imparatului, iarasi s-au unit si loan si Teodorit cu sfantul Chiril. Si loan
adica, dupa ce iarasi s-a descoperit eresul lui Nestorie, s-a facut pricinuitor (dupa Zonara si
Evagrie Cartea 1 Cap 7) a se izgonie Nestorie din Manastirea cea din Antiohia unde mai intai se
afla, in Oas, ce turceste se zice Iprim. Iar Teodorit la Sinodul al 4-lea aratat au anatematisit pe
Nestorie si eresul lui. Pe care eres il numara impreuna cu eresurile in Cartea cea despre barfiturile
ereticilor, si in caterisirea lui Nestorie a iscalit impreuna cu eel al Antiohiei la Sinodul al 3-lea.

156 Chelestin urmator invatatorului sau Pelaghie, unit cu Nestorie s-au facut in eres, dupa sfintitul
Fotie la citirea 54 fiindca acela hulea intru Fiul lui Dumnezeu. Iar Chelestin intru Duhul eel Sfant,
precum scria Chiril catre Teodisie. „Ca Nestorie zice, ca, de vreme ce Hristos este de firea noastra,
iar Dumnezeu voieste toti a se mantui, si dupa vointa sa fiecare poate a-si indreptat greseala sa,
pentru aceasta, nu Cuvantul lui Dumnezeu este eel ce s-a Nascut, ci Omul eel ce s-a Nascut din
Maria, pentru vrednicia fierestei vointei sale, avea pe cuvantul lui Dumnezeu urmator luisi, cu
singura vrednicia, si cu aceeasi numire impartasindu-se de Dumnezeire. Iar Chelestin zicea, ca nu
Dumnezeu adica Duhul eel Sfant imparte fiecaruia precum voieste cele spre buna cinstire (de
Dumnezeu) spre mantuire; ci firea omului care pentru pacat este cazuta din fericire, aceasta dupa
vrednicia vointei, adica proeresul, ori cheama, ori impinge de la sine pe Duhul eel Sfant. Si mai-
nainte de Darul, stapanirea de sinesi a omului povatuieste. Drept aceea vointa omului indestula
spre implinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Relele dogme ale lui Chelestin acestuia, 1-au
anatematisit si acest al 3-lea Sinod si mai inainte de acesta eel din Cartagina, impreuna cu cele ale
lui Pelaghie.

153

Iar daca oarecare Episcopi Eparhioti s-au lipsit de Sfantul Sinod, si s-au unit cu
apostasia (revolta), ori s-ar ispiti a se uni, ori si iscalind in caterisirea lui Nestorie, s-
au intors catre adunarea apostasiei. Acestia cu totul dupa socotinta Sfantului Sinod,
straini sa fie de Preotie, si cazuti din treapta.

tAlcuire

Si acest Canon, asemene cu eel dintai zice, ca daca niscaiva Episcopi din Eparhia
Antiohiei, nu s-au aflat fata in Sinod. Ci ori s-au unit cu apostasia (revolta) acestui al
Antiohiei, sau in urma s-ar uni, sau si dupa ce au iscalit, si au adeverit caterisirea lui
Nestorie, iarasi s-au intors la apostaticeasca lui adunare. Acestia zic, s-a socotit de
cuviinta de catre Sfantul Sinod, sa fie straini de Preotie, si lepadati din treapta
Episcopiei.

CANON 3

Iar daca oarecare din Clericii ce se afla in fiecare cetate, sau sat, de catre
Nestorie, si de cei ce sunt impreuna cu el, de Preotie s-au oprit pentru ca cugeta
drept, i-am indreptuit si pe acestia a-si lua iarasi treapta lor. §i in de Obste Clericilor
celor ce impreuna cugeta cu Ortodoxul si Ecumenicul Sinodul acesta, le poruncim ca
Episcopilor celor ce au apostat (revoltat), sau s-au departat, nici decat sa se supuie,
sub nici un fel de chip.

TALCUIRE

De vreme de Patriarh al Constantinopolului fiind Nestorie, a aforesit, si a caterisit
pe Clericii aceia ce nu erau de o cugetare cu el, dar si Episcopii cei de o socoteala cu el
printr-alte tari aceastasi o au facut. Pentru aceasta Canonul acesta a judecat cu dreptul
ca acesti caterisiti sa-si dobandeasca iarasi treapta lor. Si totaliceste zicand au poruncit
ca dupa nici un chip sa fie supusi apostatilor Episcopi, Clericii aceia ce sunt de o
cugetare cu Dreptslavitorul si Ecumenicul Sinodul acesta.

CANON 4

Iar daca vreunul din Clerici ar aposta (revolta) si ar indrazni ori indeosebi, ori
in public a cugeta cele ale lui Nestorie, sau ale lui Chelestin, si acestia de Sfantul
Sinod, s-au indreptuit a fi caterisiti.

tAlcuire

Si Canonul acesta deopotriva cu eel mai de sus cuprinde pentru Clericii aceia, de
ar aposta, si ori indeosebi, ori in auzul poporului, ar indrazni a cugeta, sau a invata
dogma lui Nestorie, si a lui Chelestin celui de o cugetare cu el, zicand, ca s-a judecat
drept de Sfantul Sinod, ca unii ca acestia sa fie caterisiti din treapta lor.

CANON 5

Cati pentru fapte necuviincioase de catre Sfantul Sinod, sau de Episcopii lor s-
au osandit, si pentru acestea Nestorie, dupa toata a sa nebagare de seama, si cei ce
cugeta ale sale fara canonisire s-au ispitit, sau s-ar ispiti a le da impartasirea, sau

154

treapta. Am indreptuit sa ramaie si acestia nefolositi, si intru nimic a fi mai putin
decat cei caterisiti.

tAlcuire

Acest Canon randuieste, ca Clericii cati pentru oarecare pacate, ce aduc asupra
aforisirii, s-au caterisis, s-au aforesit, veri <ori> s-au caterisit de Sfantul Sinodul acesta,
sau de insusi Episcopii lor. Iar Nestorie, si cei de o socoteala cu el, fara a face vreo
osebire intre oprit, si neoprit, ori au indraznit de a le da iertare de aforisire, ori lucrare
de preotie, ori si dupa aceasta de vor indrazni, acestia, zic, am judecat drept ca sa
ramaie nefolositi de aceasta iertare afara de Canoane, si sa fie iarasi caterisiti ca si mai
inainte.

CANON 6

Asisderea si care ar voi cu orice chip a stramuta cele ce s-au lucrat in Sfantul
Sinod eel din Efes, pentru fiecare; Sfantul Sinod a hotarat, de ar fi Episcopi, sau
Clerici, desavarsit sa cada din treapta lor. Iar de ar fi mireni, sa fie neimpartasiti.

tAlcuire

Canoanele cele mai de sus mai particulare sunt, iar acesta in de Obste randuieste,
caci, cati ar indrazni a stramuta cu orice chip cele lucrate pentru fiecare pricina in
Sinodul eel din Efes; acestia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, sa se cateriseasca, iar de ar fi
lumeni sa se aforiseasca.

CANON 7

Acestea citindu-se, a hotarat Sfantul Sinod, alta Credinta nimanuia a-i fi slobod
sa aduca sau sa scrie, sau sa alcatuiasca, afara de cea hotarata de sfintii Parinti, cei
adunati in cetatea Neceenilor, impreuna cu Sfantul Duh; iar pe cei ce indraznesc, ori
a alcatui alta credinta, ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc a se intoarce la
cunostinta adevarului, sau din ellinism, sau din Iudaism, sau din orice fel de eres.
Acestia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, straini sa fie, Episcopii de Episcopie, si Clericii
de Clericat, iar de ar fi lumeni, sa se anatematiseasca. §i dupa asemenea chip, de s-ar
vadi oarecare, ori Episcopi, o ri Clerici, ori mirensa scriere de catre Harisie
Prebiterul, despre Inomenirea Unuia nascut Fiului lui Dumnezeu, adica spurcatele si
razvratitele dogmele lui Nestorie, car s-au si supus (unii ca acestia), supuie-se
hotararii Sfantului acestuia si Ecumenicului Sinod. Incat, adica, Episcopul sa se
instraineze de Episcopie, si sa fie caterisit. Iar Clericul asemenea sa cada din Cler. Iar
mirean de ar fi cineva, si acesta sa se anatematiseasca. Precum s-a zis.

tAlcuire

Fiindca intru acest Sfant si Ecumenic Sinod s-au citit si Simbolul Sfantului si
Ecumenicului Sinodului intai celui din Niceea, si simbolul lui Nestorie celui de o
cugetarea cu Iudeii, intru care se cuprindeau spurcatele lui dogme, care s-au adus in
Sinod de Harisie Presbiterul Filadelfiei; pentru acesta pricina, dupa citirea acestora,
Sfantul Sinodul acesta a asezat acest Canon, hotarand, ca nu este iertat vreunuia a
alcatui, sau a scrie, sau a infatosa la cei ce se intorc catre Ortodoxie, alta credinta, adica

155

alt simbol de credinta 157 , afara de Simbolul Credintei eel hotarat de Parintii cei adunati
in cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfantului Duh. Iar cei ce vor indrazni, ori a alcatui

157 Pricina pentru care Sinodul a anatematisit pe cei ce ar indrazni a alcatui alt Simbol al Credintei,
este aceasta. Sfantul Marcu al Efesului, in a 5-a Praxa a Sinodului din Florenta zice, ca, peste
treizeci de Simboale ar fi alcatuit eretidi impotriva Cuvantului: „Deofiinta”. De la care au luat
prilej si Nestorie raudnstitorul, de a alcatuit al sau simbol, si al preda celor ce veneau la
Dreptslavitoarea Credinta, Elinilor adica, Iudeilor, si ereticilor, precum se arata aceasta in Canonul
acesta. Deci acest al 3-lea Sinod, mai inainte vazand, nu cumva, din slobozenia aceasta de a se scrie
Simboale, sa urmeze vreo noua scornire (kenotomie) intra Dreaptaslavire, au oprit de a se scrie de
aid inainte alt Simbol al Credintei, afara de eel al intaiului, si a celui al doilea Sinod impreuna (cad
ca unul acestea se socotesc) si de a se preda in Obste. Insa nu au oprit de a se scrie alta Credinta,
adica de Obste a vreunui eretic. Ca aceasta si mai inainte de Sinodul al 3-lea era oprita pururea, nu
numai de Sinoade, si de Episcopi, d si fiecare Dreptslavitor crestin. Ci alta afara de Credinta
Parintilor celor din Niceea, macar de ar fi aceasta si Dreptslavitoare, nid au oprit pe eretid despre
aceasta. Cad cate Legea si Sinodul le zice, celor ce sunt in Lege le zice. Insa Dreptslavitorilor
crestini, si nu cutaruia sau cutaruia, d de Obste tuturor impreuna, atat Sinoadelor, cat si in scurt
fiecaruia de Obste: „Ca nimanui a-i fi cu putinta aceasta”, si celelalte. Iar zicand nimanui, va sa zica
peste tot, si generala hotarare este. Si vezi talmadrea Sinodului acestuia cea pentru Simbol, ce o
face Dumnezeiescul Chiril in Epistolia cea catre Acachie. Ca Sinodul ingrijindu-se pentru
scurtimea, nu au zis hotarator nimanui a-i fi slobod sa alcatuiasca alta aratare a Credintei; d ceea
ce Sinodul a lasat a o zice in Sinodul acesta al sau, aceasta Exarhul sau, adica Dumnezeiescul
Chiril, ca insusi Sinodul in Epistolia cea catre Episcopul Melitinei luminat o arata zicand „ Sfantul
si Ecumenicul Sinodul, eel adunat in cetatea Efesului, mai inainte au socotit lucru de nevoie de a
nu trebui Biseridi lui Dumnezeu a face alta alcatuire a Credintei, afara de ceea ce este, pe care
Parintii cei de trei ori feridti graind o au hotarat. Care va sa zica ca nu numai nu se cade a alcatui
dneva alt Simbo Dreptslavitor, afara de eel al Sinodului din Niceea, dar nid macar pe insusi acest
Simbol Dreptslavitor este iertat al aduce cu alt fel de graire. Precum si Dumnezeiescul Marcu al
Efesului, si Visarion al Niceei in Sinodul ce s-a facut in Florenta prea-vitejeste aceasta o au dovedit.
Dar ce zic cu alt fel de graire? Nu este iertat a schimba ceva din sfantul Simbol, nu numai o zicere,
d nici macar o singura silaba. Si ca aceasta este adevarata, martor este iarasi insusi Dumnezeiescul
Chiril acesta. Iar cand zic Chiril, pe insusi al 3-lea Sinod Ecumenic il zic. Ca acela a fost Exarh al
Sinodului, si mai ales Sinodul este care graieste prin gura lui. Ca scriind acesta in cea catre loan al
Antiohiei, acestea zice: „Dupa nid un chip suferim a se dati de catre oarecare Credinta cea
hotarata, adica Simbolul Credintei, al sfintilor Parintilor nostri celor adunati in Niceea dupa vremi
alcatuit. Nid insusi noua dam voie, sau altora, ori zicere a schimba din cele puse acolo, sau o silaba
a o trece.” Si daca nid o silaba a o schimba dneva nu este iertat, cu mult mai vartos nid a adaogi
ceva intru el, nici a scadea. Pentru aceasta Papa Agaton in timpul Sinodului al 6-lea scriind catre
imparatii Romani zicea: „Una si mai aleasa pentru totdeauna a avea ne rugam si credem, ca nimic
afara de cele canonicesti hotarate, sa se imputineze, nid sa se schimbe, nid sa se adaoge, si acestea
cu graiurile si cu intelegerile neschimbate sa se pazeasca.” Iar Sinodul al 7-lea zice: „Noi legiuirile
Parintilor le pazim, noi pe cei ce au adaos, sau scad din Biserica ii anatematisim.” Dar nu cumva
altele au zis si altele au facut cu lucrul? Nu. Ci si cu lucrul si in fapta au adeverit cuvintele acelea,
fara a adaogi sau a scadea in Obstescul Simbol toate Sinoadele cele Ecumenice de la eel al 3-lea
incoace. Si macar ca au avut nevoie sa o faca aceasta. Ca sinodul al 3-lea desi a avut nevoie sa
adaoge in Simbol aceste prea de nevoie ziceri, atat pentru cea desavarsit stingere a eresului lui
Nestorie, cat si pentru adeverirea Dreptslavitoarei cugetari, pe unirea cea dupa Ipostas, zic, si pe
zicerea de Dumnezeu Nascatoarei, si cu toate acestea nu au indraznit cat de putin a schimba
Sfintitul Simbol, d osebita hotarare din afara facand, au pus intr-insa si zicerile acestea, si cate

156

pentru acelea. Iar Sinodul al 4-lea si nevoie avand a adauga in Obstescul Simbol pe amandoua
firile Cuvantului celui ce s-a fnomenit, pentru eresul celor ce dogmatiseau o singura fire intra
Hristos, aceasta insa nu o au facut. Asemenea si eel al 5-lea pe vesnicia muncii; si eel a 6-lea pe cele
2 lucrari (ale Dumnezeu-omului Iisus). Si eel al 7-lea pe inchinarea sfintelor Icoane, au fost silite
(acestea Sfintele Sinoade) a le adaogi in Sfantul Simbol; pentru ereticii cei ce cugeta cele
dimpotriva. Insa nu au indraznit a o face acesta, si nekenotomisit (neinnoit) au pazit pe Obstescul
Simbolul Credintei. Si macar ca aceste glasuri nu erau adaogire a Simbolului dupa Credinta, ci
taimacirea celor pe scurt cuprinse in Sfantul Simbol, si adaogire numai dupa ziceri. Pentru ce?
Negresit evlavisind si cinstirea Simbolului Parintilor din Niceea, si hotararea Sinodului al 3-lea,
care supune anatemei pe toata adaogirea in Simbol, ori pe cea dupa Credinta, ori pe cea dupa
ziceri adica. Pe insasi aceasta cinstire a Simbolului Parintilor celor din Niceea. Si pe aceasta
hotarare a Simbolului al 3-lea dupa urmarea sfintitelor Sinoade, se cuvenea a o respectui si Biserica
Apusenilor, si a nu adaogi in Simbol nelegiuitat adaogire, cea, si din Fiul. Care si singura a fost
indestula sa dezbine pe Apuseni de Rasariteni, sa intarate intre dansii razboi prea salbatic, si sa
pricinuiasca relele cele vrednice de lacrimi. Si mai pe urma de toate, cate Istoriile si Cartile noastre
in scris. Dar zic Apusenii, ca precum Sinodul al 2-lea nu a gresit adaugand in Simbolul celui intai,
asa nici Biserica Apusenilor a gresit iertand adaogirea aceasta. Dar se cuvine a zice ca asemanarea
aceasta este cu totul neasemanata, ca eel al 2-lea Ecumenic, aceeasi vrednicie a celui 1 Ecumenic
avandu-o au adaos, dupa cuvantul eel chiar si prea de capetenie, pentru ca nu era oprit de alt
Sinod Ecumenic de mai-nainte de a adaoge cineva in Simbol (si macare ca Sinodul eel ce s-a facut
in Sardichia mai-nainte de eel al doilea, au oprit afara de Credinta cea din Niceea sa nu alcatuiasca
cineva alta, cu toate ca acesta si pentru ca au fost particular si local, si pentru ca aceasta o au zis
pentru Arienii cei ce invata alta Credinta impotriva zicerii, Deofiinta, si nu pentru Dreptslavitorul
Sinod Ecumenic, nu era volnic a se face invatator celui al 2-lea Ecumenic, care purta fata a toata
Biserica. Ca pururea localul si particularul Sinod, urmeaza celui Ecumenic, iar nu eel Ecumenic
celui localnic). Iar dupa al doilea cuvant, si pentru ca adaogirile acele ce au facut eel al 2-lea in
Simbolul celui dintai erau adaogiri numai dupa ziceri, nu insa si dupa Credinta, si talmacire mai
vartos celor in scurt cuprinse. Si de unde este aratat aceasta? De la Sinoadele cele ce au primit ca pe
unul pe al celui intai si al celui al doilea Simbol, numindu-1 Simbol numai al celui din Niceea, nu
insa si al celui din Constantinopol al 2-lea pentru ca se cuprinde intru al celui dintai Sinod
taimacirea celui al doilea. Ca si acest al treilea Sinod in Canonul acesta a hotarat a nu fi iertat
nimanui a alcatui alta Credinta afara de cea hotarata de Sfintii Parinti cei adunati in cetatea
Niceenilor, si sfantul Chiril al acestuiasi zice in Epistolia cea catre eel al Antiohiei, dar si loan al
Constantinopolului, si Vighilie al Romei scriind catre Evtihie al Constantinopolului, unul il zic (pe
Simbolul) acesta. Si in cea a cincia adunare a cei in Florenta, asa este scris: „A1 celui intai si al 2-lea
sunt aratarile Credintei acestea”, adica Simboalele, iar mai vartos Simbolul. Iar cum ca mai mult au
descoperit decat au adaos Parintii Sinodului al 2-lea in Simbolul celui dintai, anume marturisesc
multi. Ca si eel Ecumenic al 6-lea in idict scrie ca Parintii cei 150 cu insuflarea prea Sfantului Duh
au povatuit Simbolul eel ce mare si vrednic de cinstire se zice, cele pentru Sfantul Duh adeverindu-
le, ca este Dumnezeu prin care mai insemnat au descoperit. Si Iustinian in Nearaoa cea catre
Epifanie al Constantinopolului zice: „Pentru ca cu marturii din Scripturi pe aceastasi invatatura
(adica Simbolul celor din Niceea) sfintii Parinti cei 150 zisi, descoperindu-o o au aratat. Dar si
Teologul Grigorie in cea catre Clidonie, zice: „Noi nimic am pretuit mai mult vreodinioara decat
Credinta cea din Niceea. Ai careia ii suntem, cu ajutorul lui Dumnezeu, si vom fi, mai indreptand,
cele cu lipsa zise a Credintei aceia de Parintii acia pentru Sfantul Duh.” Insa macar desi adaogirile
acestea ale celui al 2-lea Sinod sunt chiar desvaliri, adica talmaciri, precum s-au dovedit, cu toate
acestea prea faradelege ar fi facut a adaoge el in Simbol, si talmacirile acestea, de ar fi apucat mai-
nainte vreun Sinod Ecumenicsi ar fi oprit pe adaogire orice fel ar fi in Simbol cu anatematisire,

157

alt simbol de credinta, ori al propune pe acela in aratare, ori al si infatosa Elinilor, si
Iudeilor, si ereticilor, celor ce se intorc la cunostintaa Adevarului. Unii ca acestia, de
vor fi Episcopi si Clerici, sa fie lepadati din Episcopie si din Clerical iar de vor fi
mireni, sa se anatematiseasca. Asemenea inca si cati se vor vadi ca cugeta intru sinesi
ori invata pe altii spurcatele, si ereticestile dogme ale lui Nestorie despre Inomenirea
Unuia nascut Fiului lui Dumnezeu, care se cuprind in alcatuirea cea de dansul
alcatuita, si adusa in Sinodul acesta de Harisie Presbiterul, si acestia zic, de vor fi
Episcopi, si Clerici, sa fie caterisiti, si din Episcopie si din Clericat lepadati. Iar de vor fi
mireni, sa se anatematiseasca, precum mai-nainte am zis.

CANON 8

precum au oprit-o acest al 3-lea Ecumenic. Drept aceea din urmare prea faradelege si sub anatema
este adaogirea in Simbol cea a apusenilor, nu numai pentru ca este adaogire potrivnica dupa
Credinta, pricinuitor de pricina facand pe Fiul, si doua incepatorii introducand in Dumnezeire, si
multime de alte necuviinte. Dar si pentru ca, de am si zice, precum ei zic, ca au tost talmacire, si
adaogire numai dupa ziceri, cu toate acestea, nici intr-un chip se cuvenea a se adaogi in Simbol,
pentru hotararile atat al acestuia al 3-lea cat si ale celor de aid inainte Ecumenice Sinoade, care
poruncesc a se pazi cu totul neschimbat obstescul Simbol, si care pe toata adaogirea ce s-ar face
intru el, o supun anatemei. Ci inca si Petru al Antiohie, raul relelor au zis pe adaogire, pentru care
rau este ca se canta impreuna cu Simbolul in Biserica Romanilor si neidreptandu-se, pentru aceasta
zic, Serghie al Constantinopolului au scos din pomenire pe Papa Serghie al 4-lea si de atunci s-au
facut ruperea cea mare intre noi, si intre Apuseni, dar ce zic pe ai nostri? Si insusi loan Papa al
Romei, fiind fata prin locotiitorii sai Petru si Pavel si Evghenie in Sinodul eel ce s-a adunat in
timpul imparatiei lui Vasilie Machedon, in anul 879 care si hotararea acelui Sinod o au primit, care
zice. „Daca cineva afara de sfintitul Simbolul acesta ar indrazni altul a scrie, sau a adaogi, sau a
scoate, sau hotarare a numi sau adaogire, si imputinare intru eel dat noua a o face aceasta, osandit
fie, si de toata crestineasca marturisire strain. Ca a imputina, sau a adaogi, arata nedeplinita pe cea
din inceput si pana astazi urmata a noastra marturisire intru Sfanta TREIME.” Si insusi Papa zic,
aceasta hotarare primindu-o, au osandit pe adaogirea cea in Simbol, zicand: „Iarasi mai aratam
cuviosiei tale, ca despre articolul acesta, pentru care s-au intamplat smintelile in Bisericile lui
Dumnezeu, sa aiba deplina incredintare intru noi, ca nu numai, nu o zicem aceasta, ca Duhul din
Fiul se purcede; ci si pe cei ce mai intai au indraznit cu a lor iesiri din minti a o face aceasta,
calcatori ai Dumnezeiestilor Cuvinte ii judecam, si prefacatori ai Teologiei Stapanului Hristos, si a
Parintilor, car Sinodiceste adunandu-se, au predat sfantul Simbol, si impreuna cu Iuda pe ei ii
randuim.” Ci ca si mai-nainte de loan acesta, Sinodul al 3-lea eel adunat in Tolit, in vremea lui
Ricard imparatul Ispaniei, in anul 589 a poruncit sa se citeasca in Ispania si in Galia sfantul Simbol
fara de adaogire, intocmai precum Iustin imparatul mai-nainte a randuit aceasta, sa se citeasca
mai-nainte de Dumnezeiasca Rugaciune „Tatal nostru”, in toate Bisericile Rasaritului in anul 545.
Si Leon al Romei eel al 3-lea la inceputul veacului al IX-lea (Sinod facandu-se in Achiisgran, si in
care loan Monahul Ierosolimitul vitejeste luptandu-se impotriva in Simbol); intrebat de marele
Carol, ce socoteste despre aceasta, nu numai adaogirea o a lepadat, ci si pe tot sfantul Simbol, fara
de aceasta, o a sapat in 2-ua table de argint, intru una in limba Elineasca, iar in cealalta in limba
Latineasca, pe care le-a asezat la mormintele sfintilor Apostoli Petru si Pavel, anatemei supuind pe
cei ce ar indrazni sa adaoge, sau sa scada dintru acesta, dupa Cardinalul Baronie, si Iisuitul
Petavie. Vezi si la Sinodul eel din Florenta de la cea a treia pana la cea a saptesprezecea adunare,
unde pe aceasta prea rea adaogire vitejeste elinii nostri o au lepadat, iar latinii fara de glas au
ramas.

158

Lucru din nou scornit (Kenotomit), afara de Bisericestile legiuiri, si de
Canoanele Sfintilor Apostoli. §i care de slobozenia tuturor se atinge ne-au vestit
preiubitorul de Dumnezeu Sinepiscopul Righin, si cei impreuna cu dansul prea
iubitori de Dumnezeu Episcopi ai Eparhiei Chiprienilor Zinon, si Evagrie. Drept
aceea fiindca obstestile patimi de mai mare vindecare au trebuinta, ca unele ce si mai
mare vatamare aduc, si mai vartos, daca nici vreun obicei vechi a urmat, ca Episcopul
Cetatii Antiohenilor, sa faca Hirotoniile eel in Kipru, precum prin Libele (scrisori), si
prin insusi glasurile lor, au invatat bine cinstitorii barbati, cei ce au avut intrarea in
Sfantul Sinod vor avea nebantuirea, si ne silnicia proiestosii Sfintelor Biserici, celor
din Kipru, dupa Canoanele Cuviosilor Parinti, si dupa vechiul obicei, insisi ei
facand Hirotoniile Preacuviosilor Episcopi. Aceastasi insa se va pazi si la celelalte
ocarmuiri, si la Bisericile cele pretutindenea. Incat nimeni din iubitorii de
Dumnezeu Episcopi, alta Eparhie care n-a fost mai inainte si din inceput sub acelasi,
adica sub cei mai-nainte de el, sa puie mana pe ea. Ci si de au apucat cineva, si de
altul de s-a facut silit fiind, aceasta sa o dea inapoi, ca nu Canoanele Parintilor sa se
calce nici macar cu chip de sfintita lucrare, ca sa nu incapa mandria stapanirii
lumesti, nici sa lasam slobozenia cate putin pierzandu-o, pe care o au daruit noua cu
Sangele sau Domnul nostru Iisus Hristos, slobozitorul tuturor oamenilor. Deci au
socotit Sfantul si Ecumenicul Sinod a se pazi pentru fiecare Eparhie, curate si
nesilite dreptatile cele cuvenite ei din inceput, si dupa vechiul obicei ce s-a apucat,
fiecare Mitropolit avand voie la cele intocmai cu cele lucrate, a primi spre a sa
intarire. Iar daca cineva ar arata un chip luptator celor acum hotarate, fara tarie acesta
a fi s-a socotit de tot sfantul si Ecumenicul Sinod. [Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 6:
20; Antiohia: 13, 22; Sard: 3, 11, 12] [Apostol: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 20; Sinod 6: 36,
39; Antiohia: 9]

tAlcuire

De vreme ce Kiprul dupa ocarmuirea cea dinafara, era supusa Dukului <ducelui>
Antiohiei, care §i trimitea Voievod ogtenesc intr-insul. De aici Episcopul Antiohiei
urmand politicescului si celui din afara chip, si legii acesteia, au voit sa arate supuse
luisi Eparhia aceasta, si dupa ocarmuirea cea din launtru, si Bisericeasca, Hirotonind pe
Episcopii cei din Kipru afara de hotarele sale, si neurmand dupa vechiul obicei. Lucru
ce este afara de Apostolestile Canoane de eel 34, 35. Deci primind Sinodul pe Righin
Arhiepiscopul Constantiei, care din vechi se numea Salamina, iar acum Amohostos, si
Episcopii cei impreuna cu el Zinon al Kirinei, si pe Evagrie al Solonului, care si prin
scrisori, si prin viul glas, spuind acestea: Legiuieste prin Canonul acesta, ca, dupa
Canoane, si dupa vechiul obicei Mitropolitii Kiprului sa Hirotoniseasca insusi de sinesi
pe Episcopii cei din Kipru, si despre altul sa ramaie nesuparati, si ne siliti. Facand insa
Canon generalnic, si Catolicesc, Parintii Sinodului acestuia, adaog, ca insasi aceasta sa
se pazeasca si la celelalte ocarmuiri si Eparhii pretutindenea. Incat sa nu resluiasca, si
sasi insuseasca nici un Episcop alta Eparhie, ce din inceput si din vechime nu a fost
supuse, ori stapanirii sale, ori Procatohilor lui. Iar daca vreunul cu sila isi va insusi
aceasta, sa o dea inapoi, ca sa nu calce Canoanele Parintilor, si ca nu Arhiereii
propunand poate ca un acoperamant sfintita Lucrare, sub acesta pe ascuns sa ia desarta
slava de lumeasca stapanire si de aicea robindu-se nedreptatii, sa piarza cate putin

159

putin slobozenia, pe care slobozitorul tuturor oamenilor Iisus Hristos cu sangele sau o
a daruit noua. Deci s-a socotit de cuviinta de catre sfantul acesta si Ecumenicul Sinod,
sa ramaie curate, si ne silite, dreptele Pronomii, care din inceput si din invechit obicei,
au dobandit fiecare Eparhie. §i fiecare Mitropolit sa aiba voie a lua copie intocmai de
pe Canonul acesta spre intarirea, si adeverirea Pronomiilor Mitropoliei sale. Iar de ar
arata cineva tip (forma), sau lege politiceasc, si imparateasca, potrivnica Canonului
acestuia, au socotit de cuviinta tot Sinodul acesta, ca politiceasca legea aceasta sa
ramaie fara tarie si nelucratoare.

EPISTOLIA ACESTUIASI SFANT SI ECUMENIC AL TREILEA SINOD,
CATRE SFINTITUL SINOD CEL DIN PAMFILIA PENTRU EVSTATIE CEL FACUT
LOR MITROPOLIT

Fiindca de Dumnezeu insuflata Scriptura [Pilde XXV, 29; Sirah XXXII, 29] zice:
„Toate cu sfat sa faci, mai vartos celor ce au primit soarta sfintitei dregatorii se cade
cu toata scumpatatea a face cercetare pentru cele ce se cuvine sa f aca. Pentru ca cei ce
voiesc a petrece viata asa fel urmeaza aceea adica, ca ei aflandu-se in buna nadejde
despre cele ale lor, ca de un norocos vant se poarta dupa pornirea dorintei lor,
cuvantul acesta mult adevar-asemanare are. Iar uneori se intampla, ca intristarea ce
iute si nesuferita impovarand, pe minte, cumplit o tulbura, mutandu-o de la vanarea
celor trebuincioase, si induplecandu-o la cele nepotrivite fiintei sale, ca cum ar vedea
ceva folositor. Ceva de acest fel am vazut ca au patimit preacucernicul si prea-
iubitorul de Dumnezeu Evstatie. Ca s-a Hirotonit Canoniceste, precum se
marturiseste. Tulburat insa fiind, precum zice, de catre oarecare si in neasteaptate
imprejurari incapand, apoi din foarte multa neiscusinta obosind de a mai sta asupra
purtarilor de grija celor ce veneau asupra sa, si putand a opri ocarile cele ce i se
aduceau asuprasi, a adus, nu stim in ce chip, carte de paretisire; Ca trebuia ca unul ce
odata i se incredintase Ieraticeasca purtarea de grija, de aceasta sa se tie cu vitejie
Duhovniceasca, si a se gati a suferi de buna voie ostenelile si sudorile cele cu plata.
Fiindca dupa ce odata s-au aratat pe sinesi a fi obosit, acesta patimindu-o mai mult
din ne iscusire, decat din lenevire si trandavire, a voastra cinstire de Dumnezeu de
nevoie au Hirotonit pe preacucernicul si prea iubitorul de Dumnezeu, pe fratele
nostru si Sinepiscopul Teodor, purtatorul de grija al Bisericii. Ca nu era de cuviinta a
vaduvi Biserica, si turmele Mantuitorului a petrece fara purtator de grija. Insa
fiindca a catre noi plangand, nu despre cetate, nici despre Biserica prigonind pe zisul
cinstitorul de Dumnezeu Episcopul Teodor, si cerand adica cinste de Episcop, si
numire; ne-a durut inima pe toti pentru batran, si obstesti socotind noi a fi lacrimile
lui, ne-am silit a afla, de a suferit zisul caterisire legiuita, adica, ori de s-au adus
asupra lui de catre oarecare ce au barfit impotriva cinstei lui, oarecare mustrari de
fapte necuviincioase. §i dar am aflat ca nimic de aceste s-au lucrat, s-au facut insa
mai vartos de catre zisul in loc de invinovatire paretisire. Drept aceea nici pe a ta
cinstire de Dumnezeu o am prihanit caci ai Hirotonisit dupa trebuinta in locul lui pe
pomenitul cucernicul Episcopul Teodor.” Fiind dar ca pentru neiscusirea barbatului,
nu urmeaza mult a ne filonichisi (disputa), trebuia insa mai vartos a ne fi mila de
batran, fiind departat asa intr-atatia ani si din cetatea Cetatea ceea ce 1-a nascut pe

160

dansul afara, si din parintestile locuinti, am indreptuit si am hotarat fara de toata
zicerea impotriva sa aiba, si numele Episcopiei, si cinstea si impartasirea. Asa insa,
incat nici sa Hirotoniseasca, nici vreo Biserica apucand sa Ierurghiseasca cu de la
sine stapanire. Ci daca impreuna s-ar lua, adica dandu-se voie, de s-ar intampla, de
catre vreun frate, si Sinepiscop, dupa asezare sufleteasca si dragostea cea intru
Hristos. Iar de veti voi ceva mai bun pentru el, ori acum, ori in viitorime, si aceasta
va placea sfantului Sinod. [Sobor 1 si 2: 16; Petru: 10; Chiril: 2, 3]

TALCUIREA EPISTOLIEI

Acest Eustatie pentru care zice Epistolia aceasta au fost Episcop al Pamfiliei, care
este Eparhie a Ataliei. Cazand insa in griji, si in pricini ale Episcopiei, si obosind pentru
micsorare de suflet si neiscusirea ce avea in lucrarile Episcopiei, si in ispite, a facut in
scris paretisis (adica lepadare de Episcopie). Deci in locul lui Sinodul eel de acolo a
Hirotonit pe altul. Acesta dar mai in urma a venit la sfantul acesta si Ecumenicul Sinod,
cu lacrimi cerand, nu Episcopia de care s-a paretisit, ci sa aiba cinstea, si numele
Episcopului. Iar Sinodul jelindu-1, si durere simtind pentru dansul, mai ales pentru
batranetile si lacrimile lui, si pentru instrainarea de patria sa, si de parinteasca sa casa.
Iar mai ales, si mai cu deadinsul, pentru ca, nu pentru vreo oarecare rautate
caterisindu-se s-a paretisit, nu pentru lenevirea si trandavirea sa (pentru ca de ar fi
urmat acestea, nu 1-ar fi miluit candva pe el Sinodul, nici macar nume gol de Episcop i-
ar fi dat) ci fiindca pentru micsorarea de suflet a lui, si pentru neiscusinta intru lucrari,
au hotarat sa aiba si numele de Episcop; adica a se zice Episcop. Si cinstea, adica a
sedea impreuna cu Episcopii. Si impartasirea, adica a se impartasi impreuna, si a
Liturghisi impreuna, si a Hirotonisi impreuna cu Episcopii, nu insa insusi de sinesi, ci
cu voia si porunca Episcopului celui de loc. Zice insa pe langa acestea Episcopilor
Pamfiliei Sinodul, cum ca orice alta vor socoti mai bun, si mai presus, ca sa dea lui
Evstatie, ori acum, ori mai in urma, aceasta va placea si Sinodului. Si aceasta nu este
alta, precum talcuieste anonimul (nenumitul) talcuitor, decat, al pune pe el Episcop
vreunei Eparhii lipsite de Episcop 158 .

158 Multi din Epistolia aceasta, fac socoteala, ca se da voie Arhiereilor a se paretisi de Eparhiile lor,
dar a-si tine cinstea, si lucrarea Arhieriei. Se ratacesc insa unii ca acestia; ca mai ales cu totul
dimpotriva se intelege, dupa Zonara, si Valsamon, si Vlastar. Si 1 se arata din cuvintele ei, ca nu se
cuvin a se face paretisiri. Ca zice: „Trebuie Evstatie, fiindca odata i s-au incredintat purtarea de
grija a Episcopiei sa o tie cu Duhovniceasca vitejie, sa se lupte impotriva ostenelilor, si de voie sa
sufere sudorile cele cu plata pentru Episcopie.” Aceasta insasi se arata si din disentarea ce a avut
Sinodul, cand a vazut paretisirea lui Evstatie cea in scris. Pentru ca daca ar fi fost obiceiul si voie a
se face aceasta, cum s-ar fi nedumerit Sinodul de aceasta, ca cum s-ar fi facut lucru nou si strain?
Ca zice: „Nu stim, si cu chip, au dat carte paretisire.” Iar aceasta o adevereaza si Chiril Exarhul
Sinodului acestuia (a caruia se intelege ca este alcatuirea Epistoliei acesteia). Zicand in Canonul
sau al 3-lea „Nu este placut lucrul acesta Canoanelor Bisericii, a da adica Arhiereii paretisiri in
scris. Cad de sunt vrednici a Ierughisi, ramaie intru aceasta si nu se paretiseasca, iar de nu sunt
vrednici, nu iasa din Episcopie cu paretisirea, ci ca niste osanditi, pentru lucrurile cu care s-au
prihanit cu multe strigari. Insasi aceasta se incheie si din Canonul al 16-lea al Sinodului celui 1 si al
2-lea. Pentru ca daca acel Canon cateriseste pe eel ce va lasa Eparhia mai mult decat 6 luni numai,
si porunceste a se Hirotoni alt Episcop in locul lui. Cu cat mai vartos opreste pe acela ce s-ar

161

PROLEGOMENA

DESPRE SFANTUL SI ECUMENICUL AL PATRULEA SINOD

Sfantul si Ecumenicul [a toata lumea] al patrulea Sinod [Sobor], s-a adunat in
Halkidon, cetate vestita a Vetiniei, in timpul Imparatului Marchian si Pulheriei la anul
451 dupa Hristos. Iar Parintii intru el au fost la numar sase sute treizeci, din care cei
mai insemnati, si mai covarsitori au fost, Anatolie al Constantinopolului, Pashasin, si
Lukinsie Episcopul, impreuna cu Bonifatie, si cu Vasilie Presbiterii, cu care au fost si
Iulian Episcopul, tiind acestia locul presfantului Leon al Romei. Maxim al Antiohiei,
Iuvenalie al Ierusalimului. Care au osandit si anatemei au dat pe nenorocitul, Evtihie
Arhimandritul, si pe Dioscor aparatorul acestuia, care dupa sfantul Chiril s-au fost
facut Episcop al Alexandriei. Ca acestia cazand in ratacirea cea impotriva lui Nestorie,
impreuna au cazut in asemenea pierzare a aceluia. Pentru ca acela in doua Fete, si in
doua Ipostasuri impartea pe Unul Hristos. Iar acestia pe cele doua Firi ale lui Hristos
Dumnezeirea adica si Omenirea, din care se alcatuieste si intru care se cunoaste, si se
inchina, cu sumetie intru o Fire le amesteca, necunoscand nebunii, ca din aceasta
paganeasca cugetare, se incheie a nu fi Hristos din aceeasi fire a Tatalui, si din aceeasi

paretisi de Eparhia sa desavarsit? Iar desi zice Canonul acestea sa nu se Hirotoniseasca altul in
locul Episcopului celui viu, daca el cu voie nu se va paretisi de Episcopie. Insa se cuvine a se
intelege ca pentru oarecare pricina opritoare, si ascunse se paretiseste. Dar si aceasta, mai jos
acestasi Canon ca cum indreptandu-o, zice, ca sa se Hirotoniseasca altul, dupa ce se va cerceta
pricina celui viu, si se va face caterisirea lui. Ci si marele Atanasie in Epistolia cea catre Dracontie
scrie. Episcopul mai inainte de a se pune Episcop viaza pentru sinesi, iar dupa ce se pune, „nu mai
viaza pentru sinesi, ci pentru crestinii aceia, pentru care s-a pus Episcop”. Iar de propun pe
Teologul Grigorie ca s-a paretisit, precum aceasta o zice si Valsamon, invata-se ca nu s-a paretisit
de a sa Episcopie. Care era Sasima, ci de straina, adica de Nazianz, precum el insusi ii
incredinteaza. Ca scriind catre Grigorie Nissis, zice: „Nu Nazianzului, ci Sasimilor ne-am propus,
(Episcop adica). Desi pentru putina vreme cucernicindu-se Parintelui (Tatalui nostru), si celor ce
ne-au rugat, ca strain am primit purtarea de grija.” Iar catre Filagrie scriind zice acestea: „§i de este
lucru de primejdie pe precum scrii, a-si lasa cineva Biserica sa, care Biserica zici? De zici pe a
noastra adica Sasima, si eu insusi aceasta o zic, si drept ziceti. Iar de am lasat pe cea straina, si care
nu s-a propovaduit in numele nostru, adica pe Nazianz, nevinovati suntem. Iar de ne oprim
pentru aceasta, pentru ca catava vreme am purtat grija pentru ea, si multi altii se vor opri, cati la o
vreme au purtat grija de straine Eparhii.”

162

fire a oamenilor, si din alte oarecare. Drept aceea Sfantul Sinodul acesta urmand
Simbolului celui intai din Niceea si celui al doilea din Constantinopol, si Epistoliei
sfantului Kiril al Alexandriei, adica hotararei celui al treilea din Efes. Dar insa si
Epistolia preasfantului Leon al Romei, Simbolul eel de Obste al celui dintai din Niceea,
si al celui al doilea Sinod din Constantinopol 1-au lasat nejignit, anatematisind pe acei
ce ar indrazni a adaoge, sau a scadea dintr-insul. Si au facut a sa hotarare a Orotodoxei
Credinte, avand acestea anume (in Praxa 5): „Urmand dar noi Dumnezeiestilor Parinti,
pe Unul si acestasi Fiu pe Domnul Iisus Hristos al marturisi, cu un glas toti invatam, ca
desavarsit este acestasi intru Dumnezeire, si desavarsit acestasi intru Omenire.
Dumnezeu cu adevarat, si Om cu adevarat acestasi, din suflet si din trup. Deofiinta cu
Tatal dupa Dumnezeire, si Deofiinta acestasi cu noi dupa Omenire. Intru toate
asemenea cu noi, fara de pacat. Mai-nainte de veacuri din Tatal Nascut, dupa
Dumnezeire, iar in zilele cele mai de pe urma, acestasi pentru noi, si pentru mantuirea
noastra din Maria Fecioara de Dumnezeu Nascatoarea, dupa Omenire, pe Unul si
acestasi Hristos, Fiu, Domn, Unulnascut, din doua Firi fara amesteacare, fara
schimbare, fara impartire, fara despartire cunoscandu-se. nicaieri osebirea Firilor
stricandu-se pentru Unire, ci mai vartos pazindu-se insusirea Amandurora Firilor, si
intru o Fata, si intru un Ipostas aflandu-se. Nu in doua Fete impartindu-se, sau
despartindu-se, ci Unul si acestasi este Fiu, si Unulnascut Dumnezeu Cuvantul,
Domnul Iisus Hristos. Precum din inceput Proorocii pentru El, si insusi Domnul Iisus
Hristos ne-au invatat si Simbolel Parintilor ni 1-au predat. Au surpat insa Sinodul
acestasi pe lotreasca adunare ceea ce in Efes mai-nainte s-au fost adunat, in anul 448,
intru care Dioscor a fost intai sezator, pe Evtihie aparandu-1, iar locotiitorii Episcopului
Romei, nu se ascultau; si sfantul Flavian al Constantinopolului lovindu-se cu piciorul,
si cu multe lovituri ranindu-se, s-a savarsit. In Sinodul acesta (Praxa 8) Fericitul
Teodorit zicand: „Anatema lui Nestorie, si celui ce nu zice de Dumnezeu Nascatoare pe
Sfanta Fecioara Maria, si celui ce imparte pe Fiul eel Unulnascut. Ci si pe Evtihie
anatematisindu-1, si toate eresurile, si iscalind in cele hotarate de Sinod s-au indreptat,
si au sezut la locul sau in Sinod, si Eparhia sa iarasi si-au luat.” Iar pe langa toate
acestea, au asezat si aceste treizeci de Canoane ce se afla in a sa 15-a Praxa. Intarite
adica si adeverite anume si hotarator, de Canonul 2 al Sinodului 6 iar nehotarator de
eel intai al Sinodului 7 care sunt de nevoie pentru buna impodobire si starea Bisericii.
Iar Practicalele Sinodului acestuia in trei Tomuri se despart: Si Tomul eel intai,
cuprinde osebite Epistolii, si pe cele in Constantinopol in timpul lui Flavian, si cele in
Efes, de lotreasca adunare lucrate. Iar Tomul 2 cuprinde cele saisprezece Praxe ale
acestuiasi Sinod din Halchidon. Si Tomul 3 cuprinde osebite Epistolii ale Sinodului si al
Imparatilor, si alte cateva, cate dupa dansul s-au facut, care privesc catre dansul (adica
catre Sinodul acesta) vezi la Dositei, fata 331 pana la 397 si al 2-lea Tom al
Sinodicalelor.

163

CELE 30 DE CANOANE AL SFANTULUI SI ECUMENICULUI AL PATRULEA
SINOD TALCUITE

CANON 1

Canoanele cele asezate de sfintii Parinti in fiecare Sinod pana acum, am
indreptuit a se tinea. [Sinod 6: 2; Siond 7:1]

tAlcuire

Canonul acesta judeca ca este cu dreptul a stapani, adica a-§i avea taria, §i
puterea, toate Canoanele, care din inceput §i pana acum s-au dat de Sfintii Parinti, care
Canoane trebnicesc, ori spre scumpatatea Dogmelor, ori §i spre Bisericeasca buna
randuiala, in fiecare Sinod §i Ecumenic §i localnic.

CANON 2

Daca vreun Episcop pentru bani ar face Hirotonie, §i la vanzare ar deduce pe
Darul eel nevandut, §i ar Hirotoni pe bani Episcop, sau Horepiscop, sau Presbiteri,

164

sau Diaconi, ori pe altul oarecare din cei numarati in Cler, ori ar provivasi [inainta]
pentru bani Iconom, sau Ecdic (avocat), sau Paramonar, sau ori pe cine din Canon
pentru al sau marsav castig, eel ce s-ar vadi ca a facut aceasta, sa se primejduiasca
despre treapta sa. §i eel Hirotonisit nimic sa se foloseasca din Hirotonia cea din
negot, sau din provivasire [inaintare]. Ci sa fie strain de vrednicia sau de purtarea de
grija, ce au dobandit pentru bani. Iar daca cineva s-ar arata si mijlocind pentru niste
asa urate si nelegiuit luari, si acesta, de ar fi Cleric sa cada din treapta sa, iar de va fi
mirean sau Monah, sa se anatematiseasca. [Apostol: 29, 30, Sinod 6: 22, 23; Sinod 7: 3,
4, 5, 19; Vasilie 91; Laodiceea 12; Epistolia lui Ghenadie si Tarasie]

TALCUIRE

Episcopii adica, si Prebiterii, si Diaconii se Hirotonisesc, dupa Zonara, iar Citetii,
si Psaltii, si Egumenii, si Hirotesesc, si se pecetluiesc, iar altii se inainteaza numai fara
pecete, precum Iconomii 159 si Ecdichii, si Paramonarii si Prosmonarii (adica staruitorii).
Deci oricare Episcop, (randuieste Canonul acesta) pe toti acestia, si pe ceilalti Clerici, i-
ar face cu bani, si pentru marsavul sau castig ar vinde pe nevandutul Darul Duhului,
acesta vadindu-se, sa se cateriseasca din treapta Arhieriei. Dar si acela ce cu chipul s-ar
Hirotonisi, sa nu se foloseasca de hirotonia, sau inaintarea aceasta negutatoreasca, ci sa
fie lepadat, si din Preotia, si din Officia ce a luat. Iar de s-ar face cineva mijlocitor la
aceste marsave castiguri. De va fi Cleric, sa se cateriseasca; iar de va fi Monah, sau
mirean, sa se anatematiseasca.

CANON 3

Au venit la Sfantul Sinod (instiintare), ca oarecare din cei numarati in Cler,
pentru marsav castig se fac naimiti strainelor averi, si lucreaza lucruri lumesti,
lenevindu-se despre Liturghia lui Dumnezeu, si alergand prin casele lumenilor, si
primind asuprasi incredintari de averi pentru iubirea de argint. Deci au hotarat
Sfantul si marele Sinod, ca nimeni de acum inainte, nici Episcop, nici Cleric, nici
Monah, sa poata mosii sa-si inchirieze, sau a se baga pe sinesi in lumesti ocarmuiri
de lucruri. Afara numai daca de Legi s-ar chema, la neaparata epitropie a celor
nevarstnici, sau Episcopul Cetatii i-ar randui sa poarte grija de lucruri Bisericesti,
sau de orfani, sau de vaduve fara de purtari de grija, si de fete ce mai ales au
trebuinta de Bisericescul ajutor, pentru frica lui Dumnezeu. Iar daca cineva s-ar
apuca de aici inainte a calca cele hotarate, unul ca acesta supuie-se certarilor
Bisericesti. [Apostol: 6, 81, 83; Sinod 4: 7; Sinod 1 si 2: 11; Cartagina: 18; Sinod 7: 10]

TALCUIRE

159 Iconomii adica, se face pentru ca sa iconomiseasca lucrurile Bisericii dupa socoteala Episcopului,
precum zice Canonul 10 al lui Teofil, 26 al Sinodului 4, si eel 11 al Sinodului 7. Iar Ecdichii (adica
avocatii) se face pentru a ajutat pe cei ce se nedreptateau, si sa izbaveasca pe cei ce se tiraniseau de
oarecare, si sa apere pe cei ori pentru ce bantuire si asuprire nazuiesc la Biserica. De doua feluri era
avocatii, Biserici dupa Canonul acesta, si dinafara si imparatesti, dupa Canonu 1 83 si 107 al celui
din Cartagina. §i se zice acestia, dupa Valsamon, defensori adica aparatori, si Bisericesti avocati,
dupa Iustinian.

165

Canonul acest randuieste, fiindca au venit la auzul Sinodului ca oarecare Clerici,
pentru marsavul castig isi inchiriaza mosii straine, si se impleticesc pe sinesi in lucruri
lumesti pentru castig, lenevindu-se despre slujbele Preotiei. §i intrand in casele celor
lumesti, si mosiile lor pentru iubire de argint le iau asuprasi. Pentru aceasta au hotarat
sfantul acesta Sinod, de aid inainte, nici un Episcop, sau Cleric, sau Monah, sa nu ia in
chirie mosii, si sa nu se bage pe sinesi in ocarmuiri de lucruri lumesti. Afara numai de
va fi chemat de Legi spre a se face Epitrop de copii nevarstnici, curator (nevarstnici
sunt pana la 14 ani), sau purtatori de grija a afilicilor (de la 14 pana la 25) si afara
numai, daca Episcopul cetatii 1-ar indemna pe el sa poarte grija de lucrurile Bisericii,
sau de orfani, si de vaduve ce nu ar avea purtatori de grija, si de alte fete care mai ales
au trebuinta de Bisericescul ajutor, si aparare. Nu pentru vreun castig, si dobanda, ci
mai vartos pentru frica lui Dumnezeu. Iar daca cineva de aici inainte ar indrazni a le
calca acestea, unul ca acesta sa se faca vinovat Bisericestilor certari. Si care sunt
acestea? Cele ce Apostolestile Canoane le randuiesc: Adica caderea lor cea din Cler.

CANON 4

Cei ce cu adevarat, si din curatenie petrec viata Monahiceasca, invredniceasca-
se de cinste cuviincioasa. Iar fiindca oarecare, Monahicescul Chip intrebuintandu-1
cu fatarnicie, §i Bisericile, §i politice§tile lucruri le tulbura, inconjurand cu nebagare
de seama prin cetati, ci inca §i Monastiri me§te§ugesc a-§i face. Sau socotit dar
nimeni nicaieri a zidi, nici Manastire a alcatui, sau Casa de rugaciune fara de voia
Episcopului cetatii. Iar Monahii cei ce petrec prin fiecare cetate si sat, sa se supuie
Episcopului, si sa imbratiseze linistea, si sa ia aminte de singura ajunarea, si de
Rugaciune, in locurile acelea staruind in care de lume s-au lepadat, si nici
Bisericestile, nici lumestile lucruri, a le supara, sau a se impartasi, parasind
Manastirile lor. Fara numai de li s-ar da voie candva pentru trebuinta de nevoie de
catre Episcopul cetatii. §i nici pe un rob sa primeasca in Manastire pentru a se face
Monah fara de voia stapanului lui. Iar pe eel ce ar calca hotararea noastra aceasta, am
poruncit sa fie neimpartasit, pentru a nu se huli Numele lui Dumnezeu. Episcopul
cetatii insa trebuie a face trebuincioasa purtarea de grija pentru Manastiri. [Sinod 4:
24, Sinod 7: 17, 21; Sinod 1 si 2: 1] [Apostol: 82; Vasilie: 40, 42; Cartagina: 73, 90;
Sinod 6: 85; Gangra: 3]

tAlcuire

Acestea randuieste Canonul acesta. Ca cei ce cu adevarat si fara vreo fatarnicie
petrec Monahiceasca viata, sa se invredniceasca de cuviincioasa cinste. Dar fiindca unii
intrebuinteaza Monahiceasca Schima spre aratare, si spre amagire ca sa se cinsteasca, si
tulbura Bisericestile, si politicestile lucruri, voind a le ocarmui, si inconjura cu nebagare
de seama prin cetati, si se apuca sa-si zideasca Manastiri lorusi. Pentru aceasta au
socotit de cuviinta Sinodul, ca nici un Monah, nici prin sate, nici prin cetati, nici in
pustie, sau in vreo alta parte sa zideasca si sa alcatuiasca Manastire, sau casa de
rugaciune fara de voia Episcopului celui de loc. Iar Monahii cei ce se fac in fiecare
cetate, sau sat, sa se supuna Episcopului locului, si sa se linisteasca in singura
Rugaciunea, si in Post zabovindu-se, si ramanand in Manastirile acelea unde si-au tuns
parul capului, fara a le lasa pe ele si fara a se incalci pe sinesi in trebi Bisericesti, si

166

politicesti; afara numai daca de nevoie, si de trebuinta s-a randui de Episcopul la
aceasta, judecandu-1 el a fi iscusiti. Pe langa acestea insa s-au socotit de cuviinta, a nu
se primi vreun rob in Manastire ca sa se tunda Monah fara de voia stapanului lui. Ca
nu vazand oamenii si pe Monahi incalcindu-se in lucruri lumesti, si stapanii
mahnindu-se pentru robii lor, sa huleasca tagma Monahiceasca, si din aceasta se
huleste printr-insii Numele lui Dumnezeu. Deci oricare ar calca Canonul acesta, sa se
aforiseasca. Insa precum Monahii se cuvine a se zabovi in lucrurile cele cuviincioase
Monahilor; asa si Episcopul trebuie a avea cuviincioasa purtare de grija pentru
Manastirile lor, aparandu-i, si miluindu-i in trebuintele cele de nevoie, ori dintru ale
sale, ori din saracestii bani ai Bisericii, dupa Canonul 41 Apostolesc, si 25 al Antiohiei,
pentru doua pricini, intai, pentru ca sa ramaie ei linistiti, si neraspanditi, si al 2-lea ca
sa dobandeasca si el din aceasta folos sufletesc.

CANON 5

Pentru Episcopii, sau Clericii, ce se muta din cetate in cetate, s-a socotit ca ,
Canoanele cele despre acestia asezate de catre sfintii Parinti, sa-si aiba taria.
[Apostol: 14, 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 6: 17; Antiohia: 3, 16, 21; Sardichia: 1, 2, 15, 16,
19; Cartagina: 57, 63, 90]

tAlcuire

Canonul acest randuieste sa aiba tarie Canoanele acelea ce s-au asezat de Sfintii
Parinti, care opresc mutarile Episcopilor si ale Clericilor, de la o cetate la alta, si de la o
Eparhie la alta Eparhie.

CANON 6

Nimeni cu neatarnare sa se Hirotoniseasca, nici Presbiter, nici Diacon, nici
oricare din cei din tagma Bisericeasca, decat osebit sa se numeasca eel ce
hirotoniseste sau pentru Biserica Cetatii, sau Miceniceasca, sau pentru Manastire. Iar
cei ce Hirotonisesc cu neatarnare, a hotarat sfantul Sinod ca acest fel de Hirotesie sa
fie fara tarie, si nicaiurea sa poata lucra spre ocara celui ce i-a Hirotonisit.
[Neocesareea 13]

tAlcuire

Vrand Sfantul Sinodul acesta cu lesnire a opri mutarile celor sfintiti cu Hirotonie
ce se face din loc in loc afara de Canoane, a carora inceputul si radacina este ca se
Hirotonesc neatarnat si nehotarat. Randuieste prin acest Canon al sau, a nu se
Hirotonisi de aici inainte cu aceste fie de chip, nici Preot, nici Diacon, nici altul oarecare
Bisericesc. Fara numai hotarator pentru Biserica cetateneasca, sau sateasca, sau
Mansastireasca, sau Muceniceasca, zicand in glas Arhiereul la Rugaciunea Hirotoniei:
„Dumnezeiescul Dar prohiriseste pe cutare Presbiter, sau Diacon, a cutarei Biserici, sau
Manastire, anume.” Adica intocmai precum in glas se zice si numele Eparhiei la
Hirotonia fiecarui Episcop. Iar cati nehotarator se vor Hirotonisi, au poruncit Sfantul
Sinod sa fie fara tarie Hirotonia lor. Si nici intr-un loc sa poata a o lucra. Pentru ca sa se
necinsteasca din aceasta lucrare Arhiereul eel ce o au dat afara de Canoane, ca din
aceasta sa se intelepteasca, si alta data sa nu faca aceasta. Iar tu cititorule suspina rogu-

167

te! Fiindca in ziua de astazi nici la o Hirotonie de Diacon, sau de Presbiter se zice in
glas numele Bisericii, sau al Manastirii osebit, precum Canonul acesta porunceste. Care
lucru se vede ca pe langa celelalte si acesta este intaritor al Hirotoniei, desi calcatorii
acestuia nicicum o socotesc.

CANON 7

Cei ce odata in Cler s-au randuit, si Monahi, am hotarat, ca nici la oaste, nici la
dregatorie lumeasca sa vie. Sau aceasta indraznindu-o, si necaindu-se ca sa se
intoarca la aceasta, care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales, sa se
anatematiseasca. [Apostol: 6, 81, 83; Sinod 4: 3, 6; Sinod 1 si 2: 11; Cartagina: 18;
Sinod 3: 1]

tAlcuire

Porunceste Canonul acesta ca Clericii si Monahii, nici ostasi sa se faca, nici lumesti
dregatorii sa ia asuprasi, iar cei ce indraznesc acestea, si nu se caiesc sa se intoarca
iarasi la randuiala cea mai dinainte a vietii, care pentru Dumnezeu o au fost ales, sa se
anatematiseasca. Pentru ce insa Canonul 83 al Apostolilor ii cateriseste numai pe
acestia, iar acesta si anatematiseste? Ori ca acela zice, dupa Zonara, si dupa ceilalti
talcuitori, pentru acei ce, purtand chipul Clerului, vin la unele ca acestea. Iar acesta zice
pentru cei ce leapada si chipul Clericului, si al randuielii Monahicesti, si iau asuprasi
unele ca acestea. Dar poate pentru ca aceste zice pentru aceia, ce, dupa ce odata
indraznesc a face unele ca acestea, nu mai vor a se pocai, si a se intoarce la viata cea
dintai (care eel Apostolesc nu zice), pentru aceasta ca pe unii ce nu se pocaiesc, mai tare
i-au pedepsit pe acestia.

CANON 8

Clericii (caselor) saracesti, si ai Manastirilor, si ai celor Mucenicesti, sa ramana
sub stapanirea Episcopilor celor ce sunt in fiecare cetate, dupa predarea sfintilor
Parinti, si nu cu obraznicie sa se desfraueze, impotriva Episcopului lor. Iar cei ce vor
indrazni a rasturna acest fel de intipuire, ori in ce chip, si nu se vor supune
Episcopului lor. De vor fi Clerici, sa-i supune certarilor Canoanelor, iar de vor fi
Monahi, sau mireni, sa fie ackinoniti (neimpartasiti).

tAlcuire

Randuirea Canonului acestuia este aceasta. Ca, Clericii, si cei Ierositi care se afla
la casele cele hranitoare de saraci, adica la orfanotrofii: la Girocomii (hranitorii de
batrani), si nosocomii (spital), si al Manastiri, si in Bisericile Mucenicilor, trebuie a
ramane totdeauna supunandu-se Episcopilor fiecarei cetati, dupa predarea sfintilor
Parinti, si a nu sari cu obraznicie din stapanirea Episcopului lor. Iar cati vor indrazni cu
orice chip a calca Canonul acesta, si a nu se supune Episcopului lor, acestia, de vor fi
Ierositi si Clerici, sa fie supusi certarilor Canoanelor, celor ce le-ar afla de cuviinta,
insusi Episcopul acel de loc. Iar de vor fi Monahi, si mireni sa se afuriseasca. Pentru ce
insa mai sus zicand Canonul, Clerici si Monahi, jos zice, si mireni? Pentru ca sa arate pe

mirenii aceia, in a carora razim, si aparare, razmandu-se Clericii, si Monahii, se
obraznicesc asupra Arhiereului, si nu i se supun 160 .

CANON 9

Daca vreun Cleric are judecata cu Cleric, sa nu lase pe Episcopul sau, si sa
alerge la judeturi lumesti. Ci mai intai cerceteze-se pricina de Episcopul sau. Sau cu
voia Episcopului sau, de acei ce ar voi amandoua partile, sa se faca judecata. Iar de ar
face cineva afara de acestea, sa se supuie Canonicestilor certari. Iar daca vreun Cleric
ar avea judecata cu al sau cu alt Episcop, sa se judece de Sinodul Eparhiei. Iar daca
vreun Episcop cu Mitropolitul al aceleiasi Eparhii, sau Cleric s-ar galcevi, nazuiasca,
ori la Exarhul ocarmuirii, ori la scaunul imparatestei cetati a Constantinopolului, si
la acela sa se judece. [Apost: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4: 17, 21; Antiohia: 14, 15;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 37, 96, 105, 115, 118, 134, 137, 138, 139]

tAlcuire

Cand un Cleric va avea judecata cu alt Cleric, randuieste Canonul acesta sa nu
lase pe Episcopul sau, si sa-si caute judecata la judeturi lumesti. Ci mai inainte sa o
caute al Episcopului sau, sau si cu socotinta si voia Episcopului sau, sa se cerceteze
judecata de judecatori alesi, cu care s-ar multumi amandoua partile, parasul adica, si
paratul. Iar oricare Cleric ar face intr-alt chip, sa se supuie de catre Episcopi
Canonicestilor certari. Iar cand Clericul ar avea judecata cu insusi Episcopul sau, sa
caute judecata la Sinodul Eparhiei. Iar cand Episcopul iarasi, sau Clericul, ar avea
judecata cu Mitropolitul, mearga la Exarhul ocarmuirii 161 , sau la scaunul Imparatestei
cetati a Constantinopolului, si la acela cerceteaza-se judecata.

wo p en tru aceasta si in Praxa 11 a Sinodului, ce s-a facut in timpul imparatului Vasilie Makidon,
preadrept despre aceasta este scris: „Nu este iertat nici unui mirean, orice fel ar fi, ori cuvant sa
porneasca pentru pricini Bisericesti, ori sa stea impotriva unei intregi Biserici, sau unui Sinod
Ecumenic. Pentru ca a urmari si a cerceta cineva unele ca acestea, acesta este lucru al Patriarhilor,
si al Iereilor, si al invatatorilor, carora de la Dumnezeu li s-a dat Putere a dezlega si a lega. Ca adica
mireanul, de ar fi si plin de toate intelepciunea, si evlavia, insa tot mirean este, si Oaie, dar nu si
pastor. Iar Arhiereul, de ar arata si toata neevlavia, dar insa Pastor este, pana ce se afla in locul
Arhiereilor. Drept aceea nu se cuvine Qile a se purta impotriva Pastorilor lor
i6i p recurn albinele fagurul, asa osebite si feluri de socoteli au inconjurat partea aceasta a
Canonului acestuia. Ca ai nostri impotrivindu-se incepatoriei Papei, si vrand a cinsti pe Patriarhii
Constantinopolului, s-au abatut la covarsiri. De unde Macarie al Anchirei Exarhi ai ocarmuirii
intelege pe ceilalti Patriarhi, iar Patriarhului Constantinopolului ii da apelarisirea cea peste tot, si
pe acesta il va sa fie eel intai, si mai inalt judecator peste toti Patriarhii. Au urmat insa impreuna cu
Macarie si Alexia in Istorie, si Nicolae al Metonei scriind impotriva incepatoriei Pape. Iar Papistii
iarasi, vrand a intari Monarhia Papei urmeaza acestor ai nostri, si primesc a fi peste toti judecator
al Constantinopolului, cu socoteala pentru ca sa arate, ca de este al Constantinopolului asupra
tuturor judecator, fiindca ala Romei este mai intai si de cat al Constantinopolului dupa Canoane.
Al Romei este dar si judecatorul eel mai de pe urma si Obstesc al tuturor Patriarhilor, inca si
asupra insasi Constantinopolului, si ca la el se ridica apelatia a tuspatru Patriarhilor lumii. Iara
acesti Papisti sunt apostatul Visarion, Viniul, si Belarmin. Si Papa Nicolae, inca scriind impotriva
lui Fotie catre Mihail imparatul zice, ca Exarh al ocarmuirii Canonul va sa inteleaga pe Papa
Romei. Si ca, al ocarmuirii ce zice in numar singuratic se intelege in loc de al ocarmuirilor

169

multoratic, precum zice si Dumnezeiasca Scriptura de multe ori intrebuinteaza pe eel singuratic in
loc de multoratic, precum aceea: Si se ridica izvor din pamant, in loc de izvoare. Si ca Canonul zice
la Exarhul ocarmuirii sa se judece, adica la Papa Romei mai intai si chiar, eel ce ar judecata cu
Mitropolit, iar dupa iertare si al 2-lea cuvant, la eel al Constantinopolului. Dar acestia toti departe
de adevar s-au ratacit. Cad cum ca al Constantinopolului nu are stapanire a lucra in ocarmuirile si
hotarele celorlalti Patriarhi, nici s-a dat lui de Canonul acesta apelarisirea a toatei Biserici (Care
apelarisire este ridicare judecatii de la oricare judet la alt judet mai mare, dupa cartea 9 a
Vasilicalelor titlul 1) aratat este: Intai pentru ca in a 4-a Praxa a Sinodului acestuia din Calcedon,
Anatolie al Constantinopolului fiindca a fost lucrat afara de hotare, luand Tirul de Fotie Episcopul
sau, si dandul lui Evsevie al Viritului, oborand din si aforisind pe Fotie, s-au infruntat si de la
boieri, si de catre tot Sinodul pentru aceasta. Si macar ca multe pricinuiri au pus, cu toate acestea,
cate au lucrat acolo s-au stricat de Sinod, si Fotie s-a indreptat, si Episcopiile Tirului s-au luat.
Pentru aceasta si Isaac al Efesului zicea catre Mihail Paleologul, ca Patriarhul Constantinopolului
nu-si intinde stapanirea peste Patriarhiile rasaritului. (Pahimeri Cartea 6 Cap 1). Al doilea ca legile
politicesti si imparatesti nu hotarasc ca numai judecata si hotararea Patriarhului
Constantinopolului nu primeste apelatie, ci nehotarat in a fiecaruia Patriarh, si a Patriarhilor in
numar multoratic. Ca zice Iustinian in Nearaoa 123, Patriarhul ocarmuirii aceleia hotarasca, care ar
fi unite cu Legile si Canoanele Bisericesti, nici o parte nu va putea zice impotriva hotararii lui. Si
inteleptul Leon la titlul 1 al Epistoliei Legilor sale, zice judecatoria Patriarhului apelatiei nu se
supune, nici de altul se mai cerceteaza, incepator fiind al celor Bisericesti. Ca de la dansul sunt
toate judecatoriile, si la dansul se sfarsesc. Si Iustinian iarasi cartea 3 cap 2 al adunarii celei
Bisericesti, potrivitul Patriarh a cerceta hotararea, ne avand trebuinta de apelatie, si cartea 1 titlul 4
al Bisericescului asezamant: Nu se apelarisesc hotararile Patriarhilor. Si iarasi cartea 1 titlul 4 cap
29. Iar asupra hotararilor Patriarhilor, s-au legiuit de imparatii cei mai-nainte de noi a nu se face
apelatie. Deri daca dupa imparatii acestia, care se unesc cu sfintitele Canoane, hotararile tuturor
Patriarhilor, nu primeau apelarisire, adica nu se ridica la alta Patriarhiceasca judecatorie, cum
Constantinopoleos poate acestea a le mai cerceta? §i de ar fi avut scop Canonul acesta, al Sinodului
4 si eel al 17-lea al acestuiasi, ca al Constantinopolului sa aiba apelarisirea celorlalti Patriarhi, cum
ar fi legiuit imparatii cu totul dimpotriva, cand ei stiau ca de nu se unesc Legile cele politicesti cu
Canoanele, raman fara tarie? Si al treile, ca de vom zice dupa papistii de mai sus ca eel al
Constantinopolului judeca pe Patriarhi, si de-al doilea le judeca judecatile lor, fiindca Canonul nu
face osebire si al caruia si al caruia Patriarh, asadar va judeca acestasi, si va judeca si va cerceta si
pe eel al Romei, si asa eel al Constantinopolului ar fi si eel mai intai si eel mai de urma si Obstesc
judecator al tuturor Patriarhilor si al Papei insusi. Si dar cu izvodirile ce cauta sa intareasca ei
Monarhiceasca dregatorie a Papei, cu insasi acestea oboara si o prapastuiesc. Si al 4-lea, ca nu are
voie cineva, nici Mitropolit Patriarh, a lucra ceva peste hotarul Biseritii, fara numai in cele supuse
lui, dupa Canoanele sfintilor Apostoli, 34, 35; al Sinodului 1 Canoanele 6, 7; al Sinodului 2
Canoanele 3, 8; al Sinodului 6 Canoanele 20, 36, 39; a celui din Sardichia 3, 11, 12; al celui din
Antiohia 9, si altele; si cum dar Canonul acesta si celelalte ar fi oranduit impotriva acestora
tuturor? Al cincilea ca daca eel al Constantinopolului ar fi luat un privilegiu ca acesta, cum
Patriarhii Constantinopolului de multe ori avand pricini cu Papii, nu au zis ca au aceste privilegiu,
ci ca numai cinste deopotriva; sau cum nici un crestin altul in pricinile cele de acest fel ale lor nu a
zis candva ca al Constantinopolului este mai mare decat al Romei? Viu dar este domnul, viu!
Adevarata talmacire a Canonului este aceasta. Exarh al ocarmuirii, dupa Valsamon, nu este
Mitropolitul Eparhiei, (Fiindca ocarmuirea cuprinde multe Eparhii si Mitropolii). Ci Mitropolitul
ocarmuirii. Nici Patriarhul. Ca ceea ce zice Canonul 6 al Sinodului 2 Ecumenic, ca de ar necinsti
cineva pe toti Episcopii ocarmuirii, impreuna si pe Exarhul ocarmuirii, care zice Canonul acesta.
Iar Sinodul ocarmuirii si Exarhul ocarmuirii alta randuiala au, osebita de ceea ce are fiecare

170

CANON 10

Sa nu fie iertat unui Cleric a se numara totodata si Bisericile a doua cetati, si in
aceea pentru care din inceput s-a hirotonosit, si in aceea ce a alergat, ca la o mai mare
oarecum, pentru pofta slavei desarte. Iar cei ce o ar face aceasta, sa se aseze la
Biserica lor, la care din inceput s-au hirotonisit, si acolo numai sa Liturghiseasca.
Insa daca vreunul s-a mutat acum de la o Biserica la alta, cu nimic de lucrurile
Bisericii cei mai dinainte sa se impartaseasca, adica de la cea muceniceasca ce a fost
sub dansa, sau din casa saracilor, sau a primitorilor de straini. Iar pe cei ce
indraznesc dupa hotararea marelui, si Ecumenicului Sinodului acestuia, a face ceva
din cele acum oprite, a hotarat Sfantul Sinod, sa cada din treapta lor. [Apostol: 15;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 20: Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohia: 3; Cartagina: 63,
98; Sardichia: 15, 16, 19]

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta, ca nu este iertat un Cleric a se numara totodata in
Bisericile a doua Cetati (sau si a uneiasi Cetati dupa al 15-lea Canon al Sinodului 7)
intru una la care de la inceput s-a Hirotonisit, iar la alta la in urma s-a mutat, ca la una
ce este mai mare, pentru slava desarta, si pentru uratul castig. Iar cati dupa Canonul
acesta fac aceasta necuviinta, sa se intoarca la Biserica cea mai dinainte pentru care s-a
Hirotonisit. Si acolo numai sa lucreze cele ale Clericatului. Iar de au apucat cineva pana
acum a se mutat de la o Biserica la alta, ramanand in mutare, sa nu mai dobandeasca
vreo Pensie din lucrurile Bisericii mai dinainte, din cele primitoare de straini zic,
hranitoare de saraci, si Mucenicesti Biserici. Iar cati in urma Canonului acestuia al
marelui Sinod vor indrazni a face ceva din acestea, acestia sa se cateriseasca. Iar
Nearaoa 16 ce se afla in titlul al 3-lea al cartii 3 a Vasilicalelor randuieste, ca de va muri
vreun Cleric al vreunei Biserici, sa nu se Hirotoniseasca indata acolo altul, ci de se vor
afla la alte Biserici mai multi Clerici, peste cei randuiti, sa ia din aceia, si sa plineasca
numarul Clericului celui lipsit, pana ce vor ajunge Clericii la catimea cea din inceput
randuita Bisericii noastre.

CANON 11

Toti saracii, si care au trebuinta de ajutor, cu cercetare, si cu Epistolii, adica nu
numite singure paciuitoarea Bisericesti am hotarat sa umble, si nu cu recomendatii.
Pentru ca Epistoliile recomenduitoare se cuvin a se da singur fetelor ce sunt in
ipolipsis. [Apostol: 12, 33; Sinod 4: 13; Sinod 6: 17; Antiohia: 7, 8, 11; Laodiceea: 41,
42; Sardichia: 7, 8; Cartagina: 31, 97, 116]

Patriarh impreuna cu Epsicopii cei supusi lui. Deci Exarh al ocarmuirii, este Mitropolitul
ocarmuirii, eel ce are oarecare pronomii, mai presus de ceilalti Mitropoliti ai ocarmuirii. Insa acum
pronomiul acesta al Exarhilor nu lucreaza. Ca desi se zic oarecare Mitropoliti, Exarhi. Nu au insa
supusi lorusi, si pe Mitropolitii cei din ocarmuire. Se vede dar, dupa insusi Valsamon, ca altii
oarecare au fost in vremurile acelea Exarhi ai ocarmuirilor, (dintre care dupa Zonara, a fost eel
Chesariei Capadochiei. Cei al Efesului, eel al Tesalonicului, si eel al Corintului, care purtau
polistavrii in Biserica lor. Adica Feloniul mu multe Cruci). Insa acest, pronomion a ramas
nelucrator, sau indata, sau putin in urma Sinodului acestuia al 4-lea.

171

tAlcuire

Toti saracii, si cei ce au trebuinta de ajutor, hotaraste Canonul acesta, mai intai sa
se cerceteze, daca cu adevarat au trebuinta de ajutor, si asa sa ia de la Episcopi mici
scrisori, care se numesc pasnice, pentru ca pricinuiesc pace celor ce patimeau de mania,
si de nedreapta socoteala a stapanitorilor, si a celor puternici. (Aceste scrisori insa se
numeau si apolitike, slobozitoare). Dar sa nu ia, si recomenduitoare. Pentru ca
recomendatiile mai de multe ori se cuvine a se da fetelor acelora, al caror nume s-au
fost defaimat mai-nainte, iar prin recomenduitaorele scrisori se recomenduieste si se
dezvinivoteste 162 , citeste talcuirea si subinsemnarea Canonului 12 Apostolesc.

CANON 12

Au venit la noi (stiinta), ca oarecare afara de Bisericestile legiuiri nazuind la
stapaniri, prin Pragmatice pe o Eparhie au taiat-o in doua, incat din aceasta sunt doi
Mitropoliti intru aceeasi Eparhie. Deci a hotarat Sfantul Sinod, de aici inainte nimic
de acest fel a se indrazni de vreun Episcop. Fiindca eel ce se va apuca a face una ca
aceasta cade din treapta sa. Iar cate cetati acum prin scrisori imparatesti, care cu
nume de Mitropolie s-au cinstit, singura cinstea dobandeasc-o, si Episcopul eel ce
ocarmuieste Biserica ei, insa pazindu-se insusitele dreptati ale Mitropoliei celei
adevarate. [Sinod 1: 8] [Apostol: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28;
Sinod 6: 36, 39]

tAlcuire

Fiindca oarecare Episcopi iubitori de incepatorie, nazuind la imparati, prin
porunci imparatesti (ca acestea sunt Pragmaticele [negotiatiile] ce le zice aicea
Canonul) cereau sa se cinsteasca cu nume de Mitropolie Episcopiile lor, si pe o Eparhie
si Mitropolie imparteau in doua. Incat din aceasta urmau a fi intru una si aceeasi
Mitropolie, doi Mitropoliti (care lucru este afara de Sinodicestile Canoane, si mai ales
de eel al 8-lea Canon al Sinodului intai). §i sa se prigoneasca intre sinesi din pricina
aceasta Episcopii Eparhiei aceleia. Pentru aceasta au hotarat sfantul Sinodul acesta, ca
de aici inainte nici un Episcop sa indrazneasca aceasta. Iar oarecare, numai de s-ar
apuca de una ca aceasta, desi nu o ar ispravi, sa se cateriseasca. Iar cate cetati si
Episcopii, au apucat de s-au cinstit prin imparatesti scrisori cu nume de Mitropolie, sa
aiba numai cinstea cea din numele acela, si ele, si Episcopii cei ce le au. Dreptatile insa,
si stapanirea lucrurilor Mitropoliei, sa se pazeasca Mitropoliei celei ce cu adevarat, si

162 S-a intamplat sa aflu la un loc ca Epistolioarele date la saraci au fost in astfel de forma, si cu
astfel de cuvinte scrise.

Cum se fac acum acestea, cauta la
sfarsitul cartii.

172

din inceput se zice, si este Mitropolie, fara a putea eel nou ce cu singura cinstea sa zice
Mitropolit, a sfeterisi (a-si insusi) ceva din acestea. Iar dreptul chiar a adevaratei
Mitropolii, este a hirotonisi Mitropolitul ei pe Episcopul Mitropoliei celei din nou
cinstite, dupa Canonul 6 al Sinodului intai, care zice, ca nu este Episcop eel ce nu se
face cu socotinta Mitropolitului.

CANON 13

Clericii straini, si Anagnosti in alta cetate, fara de scrisori recomenduitoare ale
Episcopului lor sa nu liturghiseasca. [Apostol: 12, 15]

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta, ca straini Clerici si Anagnostii, sa nu poata a lucra
ceva al Clericatului lor in alta Eparhie, fara sa aiba scrisori recomenduitoare, de
Hirotonia, si de Ortodoxia, si de cealalta vietuire a lor. Ca niste mireni insa sa se
impartaseasca acolo.

CANON 14

Fiindca in oarecare Eparhii s-au iertat Anagnostilor si Psaltilor a se insura, au
hotarat Sfantul Sinod a nu fi iertat vreunul din acestia a lua muiere de alta religie.
Iar cei ce acum dintr-o insotire ca aceasta au facut copii, de au apucat a boteza pe cei
nascuti dintr-insii de catre eretici, sa-i aduca pe ei la impartasirea Catolicestii
Biserici. Iar de n-au apucat a-i boteza, sa nu poata a-i boteza de eretici, inca nici a-i
impreuna prin nunta cu fata ereticeasca, sau evreiasca, sau elineasca. Fara numai
cand ar fagadui ca se va muta la Ortodoxa Credinta fata ceea ce s-a impreunat cu eel
Ortodox. Iar daca cineva ar calca hotararea aceasta a Sfantului Sinod, sa se supuie
Canonicestii certari. [Apostol: 26; Sinod 6: 6, 72; Laodiceea: 10, 31; Cartagina: 19, 29,
33]

tAlcuire

Macar ca Canonul 26 al Apostolilor porunceste ca Anagnostii si Cantaretii supa
Hitotesie, de vor voi pot sa se insoare, cu toate acestea din Canonul acesta se vede, ca
acest lucru nu era pretutindenea iertat, (si mai ales in Africa dupa al sau Canon 19),
porunceste dar Sfantul Sinodul acesta, ca in locurile acelea unde se iarta aceasta, sa nu
fie slobod vreunui Citet si Cantaret a lua muiere de straina religie. Iar cati au ajuns a
naste copii din acest fel de nelegiuita nunta, sa-i aduca la Catoliceasca Biserica, si de i-
au botezat cu botezul ereticilor, daca botezul acel ereticesc, cu care s-au botezat, nu era
deosebit de eel al Ortodoxiei, dupa materie si fel, ci ar putea fi primit de Catoliceasca
Biserica, sa-i unga cu sfantul Mir, numai precum zice Zonara. (Mai drept insa este, si
mai sigur a se boteza. Fiindca botezul tuturor ereticilor este intinaciune, si nu botez,
dupa talcuirea Canoanelor 46, 47, 68 Apostolesti.) Iar daca botezul acela n-ar fi primit,
din nou sa-i boteze. Si daca inca nu i-au botezat, sa nu-i mai boteze in botezul eel
ereticesc, nici sa-i impreuneze prin nunta cu fata ereticeasca adica, sau cu Iudeu, sau cu
Elin, adica cu necredincios, si slujitor de idoli. Iar daca poate si ereticul va fagadui a se
face Ortodox, faca-se mai intai dupa fagaduinta sa, si atuncea sa se savarseasca nunta.

173

Iar eel ce le-ar calca acestea, sa fie supus Canonicestilor certari, celor mai de sus adica
Apostolesti.

CANON 15

Diaconite femei sa nu se hirotoniseasca mai-nainte de patruzeci de ani, si
aceasta cu amaruntita cercetare; iar daca, dupa ce au primit Hirotesia, si au ramas
catava vreme in slujba, se va da pe sinesi nuntii ocarand Darul lui Dumnezeu, una ca
aceasta anatematiseasca-se impreuna cu eel ce s-a impreunat cu ea. [Sinod 1: 19;
Sinod 6: 14, 40; Vasilie: 44]

tAlcuire

Pentru in lesnicioasa amagire si lesnicioasa caderea a femeilor, porunceste
Canonul acesta, sa nu se Hirotoniseasca Diaconita mai tanara de patruzeci de ani de
varsta. Si de atatia fiind inca, sa nu se Hirotoniseasca fiestecum, ci cu scumpatatite
ispitiri a vietii si petrecerii ei. Iar daca cu un chip ca acesta Hirotonisindu-se, si catava
vreme Diaconind, in urma ar defaima Darul lui Dumnezeu, si s-ar marita, una ca
aceasta sa se anatematiseasca impreuna cu eel ce o a luat pe ea muiere. Iar
Armenopolul zice (cartea 6, titlul 3) ca cei ce vor curvi cu Diaconita, si cu Calugarita, sa
li se taie nasurile impreuna si a celor cu care au curvit.

CANON 16

Fecioara care s-a afierosit pe sine stapanului Dumnezeu, asisderea inca si
Monahii sa nu fie iertat a se casatori. Iar de se vor afla facand aceasta, sa fie
neimpartasiti. Am hotarat insa ca sa aiba stapania iubirii de oameni pentru acestia,
Episcopul locului. [Sinod 4: 7; Sinod 6: 44; Cartagina: 19; Vasilie: 6, 18, 19, 20, 60]

tAlcuire

Din vechi, unele femei in chip mirenesc fiind, se afieroseau pe sinesi lui
Dumnezeu, precum aceasta se arata din Canonul, 45 al Sinodului 6 si marturisea sa
fecioreasca, stapane fiind cugetarilor sale, si dupa ce mai multa vreme se ispitea de
raman in marturisirea lor, se numarau impreuna cu celelalte fecioare. (Ca fecioara una
ca aceasta se numeste, dupa Canonul 18 al marelui Vasilie). Dar si chipul eel negru il
imbraca, dupa Canonul 45 al Sinodului 6. Pentru aceasta si Canonul acesta randuieste,
ca fecioarele acestea, dar si Monahii inca, care, ori cu chip tacut, primesc necasatoria,
ori si intrebandu-se marturisesc sa fecioreasca dupa Canonul 19 al marelui Vasilie;
acestia, zic, nu este iertat a se casatori, si a-si calca fagaduintele si marturisirile ce au
dat catre Dumnezeu. Caci, daca tocmelile ce fac oamenii intre sinesi le adevereaza
Numele lui Dumnezeu luandu-se in mijloc, precum zice Teologul Grigorie, cat de mare
este primejdia a se afla acestia calcatori tocmelilor acelora, ce dea dreptul le-au facut
catre Dumnezeu? Si daca dupa marele Vasilie (aschitecesc asezamant 21) Monahul, ca
unul ce si-a adus trupul sau ca pe un rod si 1-a afierosit lui Dumnezeu, nu il mai
stapaneste pe el ca pe o afierosire Dumnezeiasca, nici este drept a-1 avea spre
intrebuintarea si slujirea rudelor sale, cu cat mai vartos nu poate a-1 avea spre
intrebuintarea trupestei impreunari? Iar de s-ar afla unii facandu-o aceasta, sa se
aforiseasca, insa stapanirea sa o aiba Episcopul locului, de a arata iubire de oameni

174

asupra acestora, si ori a usura certarile lor, ori si a scurta vremea certarilor, nu insa
ramaind neinsotirea, ci dupa ce se vor desparti cei impreunati unul de altul. Ca curvie,
ori mai bine a zice preacurvie este, nu nunta ceea ce s-a facut, dupa marele Vasilie in
Canonul 6 si 18 al sau.

CANON 17

Parikiele (Parohiile) cele taranesti de prin fiestecare Eparhie, sau cele de prin
sate, sa ramana nestramutate la Episcopii cei ce le tin pe ele, si mai ales daca fara sila
in timp de treizeci de ani pe ele tinandu-le le-au iconomisit. Iar daca in curgerea
acelor treizeci de ani s-a facut vreo galceava, sau s-ar face pentru acestea, sa fie iertat
celor ce zic ca s-au nedreptatit, a porni judecata intru acestea la Sinodul Eparhiei. Iar
de s-ar nedreptati cineva de Mitropolitul sau, la Exarhul ocarmuirii, sau la scaunul
Constantinopolului sa se judece, precum s-a zis mai-nainte. Iar daca vreo cetate s-a
innoit, de imparateasca stapanire, sau iarasi s-ar innoi, politicestilor si publicilor
forme, sa urmeze si randuiala Bisericestilor Parikii. [Apostol: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4:
9, 21; Antiohia: 14, 15; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 87, 96, 105, 115, 118, 128,
129, 130, 137, 138, 139; Sinod 6: 25, 38]

tAlcuire

Parikiile (nemerniciel) cele taranesti sunt enorii mici, care se afla si pe la margini
si la locuri departate, si se locuiau de putini oameni, numindu-se cotunuri. Iar
nemernicii satesti, sunt parohii, care se apropiau de tarini si de sate, si aveau mai multi
locuitori. Deci aceste nemernicii (parohii) ale fiestecarei Eparhii, porunceste Canonul
acesta, sa ramaie neresluite, si nezmulte de la Episcopii cei ce le tin pe ele, si mai ales
de le-au avut pe ele in stapanirea lor in curgere de treizeci de ani, cu buna credinta, si
fara sila, adica, fara a sili pe cineva, si a le rapi cu nedreapta pricina. Iar daca in timpul
celor 30 de ani, s-au facut vreo pricire pentru acestea, sau dupa Canonul acesta s-ar
face, este voie celor ce zic ca se nedreptatesc pentru ele, a-si cauta pricina lor, la
Sinodul Eparhiei. Iar daca cineva, s-ar nedreptati pentru acestea de Mitropolitul sau,
sa-si caute judecata sa la Exarhul si eel mai intai al ocarmuirii. (Al caruia lucru s-a facut
nelucrator dupa aceste al patrulea Sinod, precum am zis la subinsemnarea Canonului 9
al acestuiasi Sinod) sau la eel al Constantinopolului, precum s-a zis mai-nainte. Iar daca
pana acum s-a zidit vreo Cetate prin imparateasca stapanire, sau de acum inainte are a
se zidi, atuncea nu va cauta a o supune pe aceasta Episcopul eel ce se megieseste, ca pe
o parohie a sa. Fiindca randuila parohiilor acelei Biserici, are a urma legilor si
poruncilor politicesti, ce le-ar randui imparatul pentru acea din nou zidita cetate, si nu
din potriva 163 .

163 Au iertat Sinodul imparatului, ca sa randuiasca pentru paohii (enorii) la singure cetatile cele de
dansul zidite, si nu de obste la toate, precum socoteste Balsamon. Pentru ca dupa Canonul 12 al
aceluiasi Sinod, Mitropoliile cele ce prin scrisorile imparatesti s-au cinstit, numai cinstea o
dobandesc, si ele, si Episcopul lor. Iar dreptatile si pronomiile neschirnbate se pazesc Mitropoliei
celei ce a fost mai-nainte, si care dupa adevar este Mitropolie.

175

CANON 18

Vinovatia congiuratiei, sau a fatriei, si de legile cele din afara cu totul este
oprita. Dar cu mult mai vartos in Biserica lui Dumnezeu se cuvine a se opri de a se
face aceasta. Deci daca oricare Cleric, sau Monahi s-ar afla, ori congiurati, ori fac
fatrii, ori inchegand mestesugiri asupra Episcopilor, sau Clericilor celor impreuna cu
ei, cu totul sa cada din treapta lor. [Apostol: 31; Sinod 6: 34; Cartagina: 10, 62; Gangra:
6; Antiohia: 5; Sinod 1 si 2: 3, 14, 15]

TALCUIRE

Congiurare este, cand se leaga oarecare intre sine cu juramanturi. Iar fatria, cand
impreuna se leaga cu unire si hotarare, ca sa nu lase nimic din cele ce s-au sfatuit
impotriva cuiva, pana ce le vor ispravi. Congiurare au facut iudeii aceia, precum
istoriseste Sfintitul Luca la Fapte, care impreuna s-a jurat impotriva lui Pavel,
anatematisindu-se pe sinesi nici sa manance, nici sa bea, pana ce vor omori pe Pavel.
[Fapte XXIII, 21] Deci zice Canonul acesta, ca vinovatia conjurarii si a fatriei, si de
insasi legile cele dinafara, atat ale Elinilor, cat si ale Ortodocsilor imparati, care pe cele
mai multe legi de la Elini le-au luat; este cu totul oprita. Cu mult mai vartos dar se
cuvine, a se opri de a nu se face aceasta in Biserica lui Dumnezeu. Deci de se vor afla
oarecare Clerici sau Monahi a se impreunajura, si a fatriasi, sau alte oarcare lucrari
aspre si rele a informa, (ca aceasta insemneaza, zicerea inchegand. Dupa ceea ce zice, s-
a inchegat ca laptele inima lor, adica s-a invartosat ca branza) impotriva Episcopilor
lor, si a Clericilor celor impreuna cu ei, unii ca acestia sa se cateriseasca.

CANON 19

A venit la auzul nostru, ca in Eparhii canonisitele Sinoade de Episcopi nu se
fac, si din aceasta multe din lucrurile cele Bisericesti, car au trebuinta de indreptare
raman intru negrijire. Deci a hotarat sfantul Sinod, dupa Canoanele Sfintilor Parinti
de doua ori pe an sa se adune la un loc Episcopii in fiecare Eparhie, ori unde ar
socoti Episcopul Mitropoliei, si sa indrepteze toate cele ce s-ar ivi. Iar Episcopii care
nu ar fi impreuna, aflandu-se prin cetatile lor, si mai ales intru sanatate petrecand, si
slobozi fiind de toata neaparata si de nevoie indeletnicire, frateste sa se mustre.
[Apostol: 37; Sinod 1: 5; Sinod 6: 8; Sinod 7: 6; Antiohia: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85,
104]

CANON 20

Clericii ce se afla la o Biserica, precum am hotarat acum, sa nu fie iertat a se
randui la Biserica altei cetati, ci sa fie multumiti de aceea intru care din inceput s-au
invrednicit a Liturghisi; afara de aceea, care pierzandu-si patria lor, de nevoie au
trecut la alta Biserica. Iar daca vreun Episcop dupa hotararea aceasta, ar primi vreun
Cleric cuvenit altui Episcop, au socotit (Sinodul) neimpartasit a fi eel ce a primit si
eel ce s-a primit, pana ce clericul eel mutat s-ar intoarce la Biserica ta. [Apostol: 15;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 10, 23; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohia: 3; Cartagina:
63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

176

tAlcuire

Clericii (precum s-a zis in Canonul 8) ce se afla la o Biserica, nu au voie a se muta
la Biserica altei cetati, ci sa ramaie la aceea pentru care din inceput s-au Hirotonisit.
Afara de aceea numai, care fugind din patria lor pentru vreo nevoie, de navalirea poate
a barbarilor, s-au mutat la alta Biserica. (Care si acestia dupa ducerea barbarilor trebuie
a se intoarce la Biserica lor, dupa Canonul 28 al Sinodului al 6-lea) iar oricare Episcop,
dupa Canonul acesta, va primi Cleric al altui Episcop, sa se aforiseasca si eel primit si
primitorul de impartasirea Sinepiscopilor lui, si Clericul de a Clericilor, pana ce
strainul Cleric se va intoarce la Biserica sa.

CANON 21

Clericii, sau mirenii prihanind pe Episcop sau pe Clerici, simplu si necercetat,
sa nu se primeasca spre prihanire, de nu se va cerceta mai inainte ipolipsul lor.
[Apostol: 74; Sinod 2: 6; Cartagina : 8, 27, 137, 138, 139]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste ca Clericii aceia si mirenii, ce prihanesc (adica parasc)
pe Episcopi, si pe Clerici, nu pentru vreo pricina de bani si osebita a lor, ci de
Bisericeasca si invinovatitoare, sa nu se primeasca para lor simplu si necercetat, de nu
mai-nainte se va cerceta petrecerea lor, de este neprihanita si neocarata.

CANON 22

Nu fie iertat Clericilor dupa moartea Episcopului lor, a rapi lucrurile cele
cuvenite lui. Precum si de vechile Canoane s-a oprit. Iar cei ce fac una ca aceasta, sa
se primejduiasca din treptele lor. [Apostol: 40; Antiohia: 24; Sinod 6: 35; Cartagina:
30, 89]

tAlcuire

Nu se cade, zice Canonul acesta, ca Clericii, dupa moartea Episcopului lor, sa-i
rapeasca lucrurile lui, precum si vechile Canoane aceasta o opresc (eel Apostolesc 40 si
al Antiohiei 24), iar cei ce fac aceasta, sa se primejduiasca a-si pierde treapta si
dregatoria lor.

CANON 23

A venit la auzul Sfantului Sinod, ca oarecare Clerici si Monahi, nimica fiindu-le
incredintat de Episcopul lor, uneori inca si neimpartasiti facuti fiind de dansul,
mergand la imparateasca cetate in Constantinopol, petrec mult intr-insa, facand
tulburari, si tulburand Bisericeasca stare, rasturnand si casele unora. Deci a hotarat
Sf antul Sinod ca mai intai unora ca acestora sa li se aduca aminte, prin avocatul prea
Sfintei Biserici a Constantinopolului, pentru a iesi din imparateasca cetate. Iar daca
intru aceleasi lucruri ar starui nerusinandu-se, si fara de voia lor prin acelasi avocat
sa se scoata, si sa se intoarca la locurile lor. [Apostol: 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5,
10, 20; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohia: 3; Cartagina: 63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

177

TALCUIRE

Instiintandu-se Sinodul acesta, ca unii Clerici si Monahi, neavand incredintata lor
vreo Bisericeasca ocarmuire, nejudecandu-i vrednici spre aceasta Episcopul lor, iar cate
odata opriti de impartasire fiind ei de catre Episcopul, merg in Constantinopol, si mult
timp petrecand intr-insul tulbura starea Bisericii, si razvratesc casele, ori ale crestinilor
celor ce-i primesc, sau ale Clericilor celor ce le urmeaza lor. Pentru aceasta porunceste
prin acest Canon al sau, mai intai sa li se vesteasca prin avocatul Bisericii sa se duca cu
pace din Constantinopol. Iar de staruiesc intr-aceste lucruri cu nerusinare, sa se
izgoneasca si fara a voi prin insusi avocatul, si sa se duca la locurile lor. Iar care sunt
avocatii, vezi la subinsemnarea Canonului al 2-lea al acestuiasi Sinod.

CANON 24

Manastirile cele odata consfintite dupa socoteala Episcopului, sa ramaie pentru
de-a pururea Manastiri. §i lucrurile cele ce se cuvin lor sa se pazeasca, si sa nu se mai
faca acestea lacasuri lumesti. Iar cei ar ierta a se face aceasta, sa se supuna certarilor
celor din Canoane. [Sinod 4: 4; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 si 2: 1; Chiril: 2]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste ca Manastirile cate au apucat odata a se Catieroti
(Consfinti), cu socoteala si voia Episcopului locului, (precum mai inainte am zis la
Canon 4 al acestui Sinod), acestea trebuie sa ramaie totdeauna Manastiri, si de acum
inainte sa nu se faca Obstesti si lumesti locasuri. Asemenea si cate lucruri au
miscatoare si nemiscatoare, trebuie a se pazi nerapite si neimputinate. Iar cati, desi
insisi ei nu le vor face lumesti locasuri, nici vor lua din lucrurile lor, ci vor da voie
altora sa faca aceasta, acestia sa se faca vinovati certarilor Canoanelor. Si care sunt
certarile acestea? Acelea ce Sinodul al 7-lea le cuprinde in al 13-lea Canon al sau, pe
Clerici adica caterisindu-i, iar pe Monahi, si mirenii aceia aforisindu-i, care au rapit
Manastirile si Episcopiile, si le-au facut Obstesti locasuri, si nu vor a le intoarce inapoi,
pentru a se face iarasi sfintite, precum au fost si mai-nainte.

SIMFONIE

Iar CanonuL 44 al Sinodului al 6-lea nu porunceste numai a nu se face Manastirile
Obstesti si lumesti lacasuri, ci si a nu se da de cineva acestea la oameni lumesti pentru
a le apara adica si a le ocarmui. Ci si Canonul 12 al Sinodului al 7-lea opreste de a
instraina vreun Egumen averile Manastiri. Iar eel al 19-lea al acestuia nu iarta a lua
vreun Monah lucrurile ce au dat Manastirii sale, daca de sine se va duce din ea. Dar si
eel al 2-lea al lui Chiril voieste sa ramaie neresluite Odoarele si averile de la Bisericile
ce le au pe ele 164 .

164 Zice insa si cartea 11 din imparatestile Asezamanturi Titlu 8 Asezamantul 51 (la Fotie Titlu 2
Cap 1) „Cele sfintite au drept Dumnezeiesc, si nu se stapanesc de cineva. Iar lucru sfintit este acela
ce s-a afierosit in public.” §i iarasi Asezamantul al 10-lea Titlu 1 „sfmtit lucru este eel ce cu dreptate
si prin Preoti s-au afierosit lui Dumnezeu, precum Biserici si Vase, iar acela ce-1 face cineva sfintit
cu de la sine putere, nu este sfintit. Deci lucrului celui de acest fel sfintit, si Biserica de va cadea,
locul ramane sfintit. §i nu poate cineva, dupa Armenopul, Cartea… Titlul 11, sa-1 stapaneasca. Ca

178

CANON 25

Fiindca oarecare din Mitropoliti, precum despre aceasta ne-am instiitat, se
lenevesc despre pastoriile cele incredintate lor, si intarzie Hirotoniile Episcopilor. S-
a socotit de catre sfantul Sinod in curgerea a trei luni sa se faca Hirotoniile
Episcopilor, de nu candva poate neaparata nevoie ar face a se prelungi timpul
intarzierii. Iar daca (cineva) nu o va face aceasta, sa se supuna Bisericestilor certari.
Insa venitul Bisericii celei vaduvite, sa se pazeasca intreg de iconomul acestei
Biserici. [Apostol: 58; Sinod 6: 19; Sinod 1 si 2: 16; Sardichia: 11, 12; Cartagina: 79, 82,
86, 131, 132, 133; Petru: 10]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca Mitropolitii sa nu se leneveasca despre pastoriile
lor, si sa intarzie Hirotoniile Episcopilor celor supusi lor, ci dupa moartea Episcopului

eel ce odata s-a facut sfintit, nu inceteaza candva de a nu fi sfintit. Ci desi Asezamantul 36 Cartea
11 Titlul 7 zice ca cele sfintite cand se vor robi de barbari, inceteaza de a fi sfintite, precum si eel
slobod, cand se robeste, inceteaza de a fi slobod, iar dupa ce scapat din robie iarasi se face sfintite,
aceasta, zic, se intelege ca inceteaza de a fi sfintite dupa lucrare, nu insa si dupa putere; Ca dupa
putere, de-a pururea sunt sfintite, si mai ales vasele eel Sfintite si miscate. Care si robindu-se de
multe ori isi arata puterea sfinteniei lor ceea ce este intru ele, si cu lucrarea. Precum o au aratat,
atat Sicriul lui Dumnezeu, cand s-a robit de cei de alt neam, oborand pe idolii lor, si de soared
umpland locurile lor, si pe dansii ranindu-i la sezut. [1 Imparati V, 9] cat si Vasele cele sfintite care
s-au robit de Babilonieni din Biserica Ierusalimului, omorand pe Valtasar, pentru ca le-au
intrebuintat ca pe niste Obstesti, si nesfintite. [Daniil V, 30] Cu toate acestea, ceea ce zice marele
Vasilie, este pe cat adevarat, pe atata mai infricosat. Ca zice, ca ceea ce se va afierosi in Numele lui
Dumnezeu, pana atunci are cinste ca un lucru Sfant, pana ce se pazeste voia lui Dumnezeu intr-
insul; pentru aceasta si Casa aceea, si Biserica cea din Ierusalim, s-a lasat pustii de Dumnezeiescul
Dar, dupa Cuvantul Domnului: «Iata casa voastra se lasa pustie». Pentru ca nu se pazea voia lui
Dumnezeu intr-insa, adica Preotii cei ce slujeau intr-insa nu pazeau voia lui Dumnezeu. Cele
sfintite nu poate cineva a le stapani, macar desi multi ani le-ar fi luat rodurile, dupa Titlul 6 al
asezamantului 10. Cele sfintite nu putem a le avea ca pe ale noastre. Dupa asezamantul 23 Cartea
6, Titlul 1. Daca in mijlocul a doua locuri obstesti si nesfintite, se afla loc sfintit, nu se poate face
trecere prin locul eel sfintit la eel nesfintit. Dupa asezamantul 14 al Titlului 1. Se opreste a zidi
cineva in loc sfintit, dupa a 4-a Institutie adica introducerea legilor Titlul 15 Nimeni nu poate a
vinde, sau a schimba, sau a darui, sau amanet a pune Manastirea, unde s-a intemeiat jertfelnic, si
unde s-au facut Sfanta Liturghie, si nevointa monahiceasca. Si de s-ar face una ca aceasta, nu are
tarie, si eel ce a vandut va pierde si pretul ce a luat, si Manastirea, ori si lucrul Manastirii ce 1-au
vandut. Si eel ce a cumparat inca asemenea, va pierde si pretul ce a dat, si lucrul ce a cumparat. Si
pretul acesta se va da la Manastirile cele de loc, si la Biserica cea de loc. Dupa asezamantul 1 al
titlului al 2-lea din Nearale (la Fotie Titlul 11 Cap 1) Iar asezamantul al 2-lea al Titlului al doilea din
Nearale. (Fotie Titlul 10 Cap 1 si Armenupol Cartea 3 Titlu 4) Poruncesc ca iconomii si epitropii, si
ceilalti chivernisitori ai Bisericilor si ai Sfintelor Lacasuri, si Hartularii, si Parintii si fii acestora, sa
nu dea cumva lucru bisericesc ca sa-1 sadeasca, sau sa-1 oranduiasca, sau si amanet sa-1 puie ei, ca
sa ia bani pentru acestea. Pentru ca cei ce le-ar lua, si banii vor pierde, si cheltuiala ce vor face
pentru a le lucra, si cei ce le vor da, vor pierde impreuna cu pretul ce 1-au luat, inca si suma cat au
cheltuit cei ce le-au lucrat, si banii acestia se vor da Dumnezeiescului Lacas, al caruia a fost lucrul.
Caci si Biseica cazand locul nu se nesfinteste nici se vinde.

179

celui ce s-a savarsit, sa Hirotoniseasca alt Episcop la vaduvita Episcopie, in vreme de
trei luni. Afara numai, daca vreo neaparata nevoie va sili a se prelungi mai mult
vremea intarzierii. (Poate ori de barbari s-a robit Episcopia aceea, ori alt vreun rau i s-a
intamplat, si pentru aceasta nu poate cineva a merge acolo.) Iar care Mitropolit se va
lenevi la aceasta, sa se faca vinovat certarilor Canonicesti. Rodurile insa, si veniturile
lucrurilor Episcopiei aceleia, trebuie sa le pazeasca iconomul acestora, intregi si
neresluite, pana se vor incredinta celui ce are a se Hirotonisi.

CANON 26

Fiindca in oarecare Biserici, precum ne-am instiintat, fara de iconomi, Episcopii
intrebuinteaza Bisericestile lucruri, s-a socotit ca toata Biserica ce are Episcop, sa
aiba si Iconom din Clericatul sau, care sa iconomiseasca eel Bisericesti, dupa
socotinta Episcopului sau. Ca sa nu fie fara martori iconomia Bisericii, si din aceasta
sa se rasipeasca lucrurile acesteiasi Biserici, si sa se pricinuiasca defaimare Preotiei.
Iar de nu o va face aceasta, sa fie supus Dumnezeiestilor Canoane. [Apostol: 38, 41;
Sinod 7: 11, 12; Antiohia: 24, 25; Sinod 1 si 2: 7; Cartagina: 34, 41; Gangra: 7; Anghira:
15; Teologul: 10; Chiril: 2]

tAlcuire

Fiindca zice Canonul acesta, ca ne-am instiintat, ca in cateva Eparhii, fara de
Iconomi Episcopii ocarmuiesc lucrurile Bisericii de sinesi, si precum insisi voiesc.
Pentru aceasta s-a socotit de cuviinta, ca Episcopul al fiecarei Biserici sa aiba Iconom,
nu din casnicii sai, slugi sau rudenii. Ci din Clericii sai, iconomisind lucrurile Bisericii,
dupa socotinta Episcopului sau. Ca sa nu fie fara martor, unde, si cum, si cand, se
cheltuiesc veniturile Bisericii, si din acestea sa dea Arhiereul prepus poporului si
pricina de a-1 prihani, ca rau le risipeste pe acestea. Iar Arhiereul care va face afara de
Canonul acesta, sa fie vinovat certarilor Dumnezeiestilor Canoane. §i precum Arhiereul
se cuvine a avea Iconom asupra lucrurilor Bisericii, asa si Egumenul se cuvine a avea
Iconom asupra lucrurilor Manastirii 165 .

CANONUL 27

Cei ce rapesc cu nume de casatorie, sau cei ce impreuna lucreaza, sau impreuna
se sfatuiesc cu cei ce le rapesc, a hotarat sfantul Sinod, de ar fi Clerici sa cada din

165 Insemneaza ca Iconomul in tot anul trebuie a da socoteala Episcopului (sau si Igumenului)
despre iconomia lucrurilor Bisericii, sau ale Manastirii. Iar de se va intampla a muri mai inainte de
a da socoteala, sa o dea clironomii lui, dupa asezamantul 42 al titlului 3 din Nearale (la Fotie Titlu
10 Cap 1) iar Malax in Istoria Patriarhilor zice, ca marele Iconom al averilor, se cade a fi Ierodiacon
(sau Presbiter), si cand Liturghiseste Arhiereul sta in parte Sfintei Mese purtand stiharul sau. §i
tiind in maini sfintita Repida; aduce la Arhiereu pe eel ce are a se Hirotonisi. Cerceteaza veniturile
si cheltuielile, si toate socotelile averilor Bisericii, tiind condica si scriindu-le. De 4 ori pe an le
infatoseaza Arhiereului; cerceteaza si poarta grija de lucrurile Bisericii ce vaduveste, pana ce i se
face ei Arhiereu, si la judecati sta dea dreapta Arhiereului. Iar Zonara in Istoria lui Isakie Comnino
zice: Ca marele Iconom, si skevofilaxul, atunci se randuia de imparatul. §i Comnino acesta a
randuit sa se prohirisasca amandoi de Patriarhul.

treapta lor. Iar de ar fi mireni sa se anatematiseasca. [Sinod 6: 92; Anghira: 11;
Vasilie: 22, 30, 38, 42, 53]

tAlcuire

Canonul acesta mai aspru cearta pe cei ce rapesc femei pentru a le lua in
impartasire de nunta, decaf celelalte Canoane care pomenesc despre rapirea femeilor.
Caci nu numai pe cei ce le rapesc, ci si pe cei ce lucru au ajutat, si cu sfatuire la acest fel
de rapire, de vor fi Clerici, ii cateriseste, iar de vor fi mireni, sa se anatematiseasca 166 si
cu dreptate. Pentru ca eel ce le rapeste, poate a pune de pricina ca-1 indeamna
necuviincioasa iubire de muieri, iar cei ce impreuna lucreaza, si impreuna ajuta, nici de
o pricina de acest fel se indeamna, catre aceasta necuviincioasa fapta, fara numai de
rautatea socotelii lor.

CANON 28

Pretutindeni hotararilor Sfintilor Parinti urmand, si pe Canonul eel de curand
citit al celor 150 prea de Dumnezeu iubitorilor Episcopi, care s-au adunat in zilele
fericitului intru pomenire marelui Teodosie, a celui ce s-a facut imparat imparatestei
cetati a lui Constantin Romei nove, cunoscandu-1; acesteasi si noi poruncim si
hotaram pentru Presvia (privilegiile) Preasfintei Biserici, a acestui Constantinopol
Romei nove. Fiindca scaunul Romei celei mai vechi, pentru ca imparatea cetatea
aceea, Parintii dupa cuviinta i-au dat Presvia inaintirii; si cu acestasi chip pornindu-
se si preaiubitorii de Dumnezeu Episcopii cei 150 cele de o potriva Presvii le-au dat
si preasfantului scaun al Romei celei nove, cu drept cuvant judecand, ca cetatea, ceea
ce s-a cinstit cu imparatie si cu singlit, sa dobandeasca si Presviele cele de o potriva
cu imparateasca cetate Roma cea veche, si intru lucrurile cele Bisericesti, ca aceea sa
se mareasca, a doua dupa aceea fiind. §i ca pe singuri Mitropolitii Ponticestei, si
Asianestei, si a Trachicestei ocarmuiri, dar inca si Episcopii, cei ce sunt barbaricestile
locuri ale ocarmuirilor mai inainte zise, sa se Hirotoniseasca de la mai-nainte zisul
preasfantul scaun al preasfintei Biserici celei din Constantinopol. Adica fiecare
Mitropolit al ocarmuirilor celor mai inainte zise, impreuna cu Episcopii Eparhiei
Hirotonisind pe Episcopii Eparhiei, precum invata Dumnezeiestile Canoane. Iar
Mitropolitii ziselor ocarmuiri, sa se hirotoniseasca, precum s-a zis, de Arhiepiscopul
Constantinopolului, alegerile intr-un glas facandu-se mai-nainte, dupa obicei, si la
dansul aducandu-se. [Apostol: 34; Sinod 2: 3; Sinod 6: 36]

166 Aspru pedepseste Sinodul, dar asemenea si politicestile legi pe rapirile Nuntilor, pentru ca este
lucru necinstit pricinuitor de rasturnare a case intregi, de ucideri, de tulburari, si in scurt de multe
rele. §i macar, de am zice, ca nascatorii, sau stapanii femeilor rapite, mai in urma s-ar indupleca a
primi nuntile, insa de sila si fara voia lor se indupleca, pentru necinstele si stricarile, ci mai de
multe ori urmeaza mai inainte de nunta, ale fiicelor, si ale slujnicilor lor care se rapesc. §i pentru ca
altii in urma nu le voiesc pe ele. Am zis insa ca cu adevarat pentru cuvantul acesta, Canonul acesta
si politicestile legi strasnic pedepsesc pe cei ce rapesc femei. Pentru ca de ar fi fost pentru supunere
sub stapan, iata ca si marele Vasilie dupa Canonul sau 22 nuntile f etelor celor ce sunt sub stapanire
facute din rapire, va, sa ramaie intarite cu invoirea parintilor lor, precum s-a zis mai sus; iar
politicestile legi pe nuntile cele din rapire le desleaga, macar desi parintii celor rapite se vor
indupleca in urma a le primi, precum am zis.

181

tAlcuire

Fiindca la acest al 4-lea Sinod s-a citit Canonul al 3-lea al Sinodului al 2-lea care
randuieste sa aiba Arhiepiscopul Constantinopolului privilegiile inaintirei cinstei dupa
Arhiepiscopul Romei, fiindca aceasta este noua Roma; pentru aceasta si Parintii
Sinodului acestuia, prin acest al lor Canon, innoiesc si adevereaza pe pomenitul Canon,
si acesteasi le pomenesc, si le hotarasc pentru privilegiile acestuiasi Constantinopol
Roma noua. Caci, zic ei, precum scaunului Romei celei vechi, pentru ca se afla intr-insa
imparatie, cu drept cuvant au dat Parintii Pronomii, a se zice adica intaiu cu randuiala,
intre ceilalti Patriarhi. Intr-acestasi chip cu aceastasi tintire s-au pornit intocmai si cei
150 de prea iubitori de Dumnezeu Episcopi ai Sinodului al 2-lea, si au dat Pronomiile
cinstei cele intocmai si neschimbate, si preasfantului scaun al Romei noi, adica al
Constantinopolului 167 , judecand a fi de cuviinta, fiindca cetatea aceasta, s-a cinstit cu

167 Pricinile cele mai de capetenie, pentru care s-au dat Canonul acesta, sunt 5, trei adica departe
(de ceea ce se numeste de noi), iar doua de nevoie si de luat aminte. 1. Fiindca Canonul 34
Apostolesc porunceste, ca Episcopii fiecarui neam, se cade a avea pe unul intai, si al socoti de Cap;
si fiindca Canoanele 6 si 7 ale Sinodului 1 au supus pe toate ocarmuirile la Episcopul Romei, iar pe
altele la al Alexandriei, pe altele la al Antiohiei, si pe altele la al Ierusalimului, trebuia prin urmare
si ocarmuirile Asiei ale Pontului (adica ale Marii Negre), si ale Traciei cele neatarnate; sa aiba intai
si cap pe al Constantinopolului si sa se supuna lui, si de el sa se Hirotoniseasca. Pentru ca era
invecinat, si mai ales pentru ca acest fel de obicei a urmat din inceput. Ca pe multi Mitropoliti din
acestia Patriarhii Constantinopolului au Hirotonisit. Caci Hrisostom, a Hirotonisit pe Iraclid al
Efesului, si ducandu-se la Efes si intorcandu-se la Constantinopol 13 Episcopi a caterisit. Si eel al
Agchirei, si Memnon al Efesului (eel ce la Sinodul al 3-lea vitejeste a statut) de eel al
Constantinopolului s-a Hirotonisit. Drept aceea si adevarat se vede ca este ceea ce am zis mai sus
ca o dezlegare la nedumerirea in subinsemnarea Canonului 9. Si se vede dar ca pe Mitropolitii
ocarmuirilor acestora ii supune judecatii Patriarhului Constantinopolului, 2. Fiindca si Sinodul 2
in al 3-lea Canon al sau, a dat pronomii de cinste Patriarhului Constantinopolului, urma inca a i se
da si pronomiile stapanirii. 3. Ca se cuvenea a lua pronomii de stapanire Patriarhul
Constantinopolului, pentru ca veneau osebiti Patriarhi si Arhierei spre a se jelui imparatului la
nevoile lor, si trebuia intai a se intalni cu dansul, aflandu-1 pe el impreuna lucrator si ajutator, si
printr-insul sa se infatoseze la imparatul, precum Iustinian vechi obicei adeverind, o au randuit
aceasta. Pentru aceasta in Praxa 16 a Sinodului 4 Nunehi al Laodiceei a zic, cand locotiitorii Papei
de la Roma se nemultumeau de privilegiile Patriarhului Constantinopolului. „Slava Patriarhului
Constantinopolului, slava a noastra este; fiindca si purtarile de grija ale noastre asupra sa le
primeste. 4. Se cadea sa ia pronomiile stapanirii Patrirhului Constantinopolului asupra celor mai
de sus trei ocarmuiri. Pentru ca precum se vede in Praxa 13 a Sinodului 4 multa sminteala a urmat
in Efes pentru nelegiuitele hirotonii ale lui Stefan si ale lui Vasian, inca si in Asia, si in Pont, si in
Tracia asemenea a urmat, unde, murind Episcopii, se intampla la alegeri si la hirotonii multe
tulburari, fara de ocarmuitori fund ei, dupa Epistolla cea catre Leon a acestuia al 4-lea Sinod. Si
intre Evnomie al Nicomidiei, si intre Anastasie al Niceei, multe galcevi s-au facut pentru Episcopia
Vasilinupolei. 5. Cea de pe urma, pentru ca raucinstitorul de Dumnezeu Discor in talharescul
Sinod eel din Efes, a randuit pe Flavian al Constantinopolului, nu intai, ei al cincilea afara de
Canoane, de care lucru s-a mahnit si Leon al Romei, si locotiitorii lui, in acest al 4-lea Sinod, pentru
care 1-au si infruntat pe el. Deci pentru toate pricinele acestea Sinodul prin acest Canon innoind pe
eel al 3-lea al Sinodului al 2-lea a dat Patriarhului Constantinopolului si pronomiile cinstei de
asemenea cu a celui al Romei, care va sa zica Patriarhiceasca dregatori, si pronomiile cele de o
potriva ale stapanirii asemenea cu eel al Romei, care sunt cele ale celor trei pomenite ocarmuiri ale

182

imparatie, si cu Singlit, asemenea ca si Roma, se cuvine a dobandi intocmai cu Roma
cea veche si pronomiile cele asemenea, si sa se mareasca si aceasta ca aceea, in lucrurile
cele Bisericesti; cu singura osebirea aceasta, ca Roma cea mai veche sa fie intai cu
randuiala, iar Roma cea noua, sa fie a doua cu randuiala. Pe langa acestea poruncim si
hotaram, ca sa se Hirotoniseasca de la Sfantul Scaun al Constantinopolului eel mai sus
zis, singuri Mitropolitii (nu adica si Episcopii cei supusi Mitropolitilor. Ca fiecare din ei
se Hirotoniseste de Mitropolitul sau si de Episcopii Eparhiei, precum zice
Dumnezeiestile Canoane. §i mai ales eel al 6-lea al Sinodului 1.) §i nu numai a se
Hirotonisi Mitropolitii pomenitelor ocarmuiri, ci si Episcopii cei ce se afla in
barbaricestile locuri, care sunt invecinate cu aceste zise ocarmuiri, precum cei ce se zic
Alani, se afla si se hotarasc cu ocarmuirea Marii Negre. Iar Rush, cu cea a Traciei. Inca
pomenitii Mitropoliti sa nu se Hirotoniseasca de eel al Constantinopolului, precum
insusi va voi si va hotari, ci alegerile sa le faca Sinodul eel de sub dansii si sa le aduca,
dupa obicei la Patriarhul Constantinopolului, si el sa Hirotoniseasca pe aceea, pentru
care s-ar uni cei ce i-au ales, ori toti, ori cei mai multi 168 .

Mitropolitilor. Nu numai din obicei, ci si prin Canon intarite Hirotonii fiind imprejurul scaunului
Constantinopol. Ca precum eel al Romei are pronomiile cinstei si ale stapanirei, adica dregatorie
Patriarhiceasca, si a stapani hotarele Apusului, asa si eel al Constantninopolului aceleasi pronomii
le are, adica Patriarhiceasca dregatorie, si a fi incepator peste mai sus numitii Mitropoliti, fiind ei
din Hotarele mi. Si acestea sunt Bisericestile lucruri, ce le pomeneste aid Canonul, intru care
precum eel al Romei se mareste, asa si eel al Constatntinopolului, fara vreo deosebire, afara numai
de aceasta: ca eel al Romei este intai cu randuiala, iar eel al Constantinopolului al doilea cu
randuiala. Si aceste pronomii ale celui al Constantinopolului, nu numai Parintii Sinodului acestuia
le-au intarit si le-au pecetluit, ci si tot Senatul boierilor imparatesti, desi deputatii Papei, care macar
ca mai-nainte au prihanit pe Dioscor vazand ca se latesc hotarele celui al Constantinopolului, mai
au lesinat impotrivindu-se la acestea; drept aceea aratat mintesc papolatrii, zicand: ca protiile si
pronomiile lui, si a se mari intru lucrurile cele Bisericesti, ii marturisesc lui insusit pronomion de
stapanire intru toata Biserica; adica Monarhiceasca si nepacatuitoarea dregatorie. Ca de ar fi aratat
acestea una ca aceasta, trebuia sa o aiba aceasta si eel al Constantinopolului. Fiindca Patrirhul
Constantinopolului, dupa Canoane, este de o masura intocmai si neschimbata a cinstei si a
stapanirei, si a marirei cu ale Pape Romei. Ci dar de nu a luat Patriarhul Constantinopolului
aceasta candva din Canoane, apoi dar nici al Romei. Si nici privilegiile Patrirhului Romei, sunt cele
ce se zice de Papisti, ale legiuirii marele Constantin date catre Silvestru Episcopul Romei precum ei
zic, ca sa umble adica cu semnele imparatestei mariri imitand pe Imparatul. Sa aiba pe capul sau in
loc de cununa, ca un fel de piele prea stralucita. A purta Omofor imparatesc, si Hlamida Porfira; si
imbracaminte rosie; calul impodobit cu podoaba si cu toate semnele imparatesti; si imparatul sa-1
tie de frau ca vizitiul, si sa se mareasca Clerul Bisericii lui, ca si singlitul, atat la imbracaminte, si la
incaltaminte, cat si la calarime.

168 Insemneaza ca Sinodul acesta al 4-lea in praxa 15 a sa a asezat aceste 30 Canoane. Dar nu stiu
cum nici acest 28, nici eel 29 si eel 30 nu se afla, nici in adunarea Canoanelor facuta de loan al
Antiohiei, nici in Nomocanonul lui loan al Constantinopolului celui din Scolastici, nici in
Arabiceasca talmacire a lui Iosif Egipteanului. Iar in celelalte in toate se afla.

183

CANONUL 29

Pe Episcop a-1 aduce in treapta Presbiterului este Ierosilie. Iar daca pe aceia
vreo pricina dreapta ii departeaza din lucrarea Episcopiei, nici loc de Presbiter a
tinea le este iertat. Iar daca afara de vreo vinovatie s-au scos din dregatorie, catre
vrednicia Episcopiei iarasi se vor intoarce.

TALCUIRE

Intr-a patra Praxa a Sinodului acestuia al 4-lea este scris (foia 150 torn 2 al
adunarii Sinoadelor) ca Fotie Episcopul Tirului, a jeluit imparatului Marchian, ca
Evstatie Episcopul Viritului (sau dupa altii Evsevie al Tirului; dar cea mai dintai este si
mai adevarata) a rupt de la Tir cateva Episcopii, Vivlon, zic, Votri, si Tripoli, Ortosiada,
Arcada, si Antarandul, si pe Episcopii cei de sub dansul Hirotonisiti stricandu-i, in
treapta de Presbiteri i-au pogorat. Deci aceasta pricina o au infatosat la Sinod Singlitul
boierilor, la care pricina atat locotiitorii Papei, cat si Patriarhul Constantinopolului, si
tot Sinodul raspunzand, au dat Canonul acesta, zicand, ca este Ierosilie (adica jefuire
de cele sfinte) a pogori cineva pe Episcop in treapta si in locul Presbiterului. Caci, daca
pentru vreo oarecare vinovatie se cateriseste, si din lucrarile Arhieriei se scoate cineva,
unul ca acesta, nici Preot poate fi, nici a lucra lucrurile Preotului. Iar daca si fara a avea
vreo opritoare vinovatie s-a scos din Arhierie, aceasta ca unul ce cu nedreptate a cazut
din dregatoria ce avea, va primi iarasi, dupa tot cuvantul dreptatii, locul sau, si va fi
iarasi Episcop. Iar Zonara zice, ca, a se pogori cu nedreptate Episcopul in treapta de
Presbiter, este mai mare decat jefuirea de cele sfinte. Fiindca nu jefuieste si fura ceva
sfintit, ci mai mare decat sfintit. Pentru ca prin chemarea Arhiereului, cu venirea
Sfantului Duh si Bisericile, si cele sfintite, se catierosesc si se sfintesc; si cu adevarat
mai mare este eel ce sfinteste decat cele ce se sfintesc. Pentru ce insa Canonul acesta
opreste aceasta fapta, iar eel al 20-lea al Sinodului 6 in locul Presbiterului pogoara, pe
Episcopul eel ce invata peste hotare fara de voia Episcopului celui de loc? Vezi
deslegarea nedumeririi acesteia la Apostolescul Canon 35.

CANON 30

Fiindca preacucernicii Episcopi ai Egiptului, nu ca luptandu-se cu Catoliceasca
Credinta, a iscali in Epistolia preacuviosului Arhiepiscop Leon, de asta data s-au
oprit, ci zicand ca obicei este in Egipteneasca ocarmuire, afara de socotinta si
inchipuirea Arhiepiscopului nimic de acest fel a face, si se roaga a li se invoi lor
pana la Hirotonia Episcopului celui ce are a fi al marei cetati Alexandrenilor; de
cuviinta s-au socotit de catre noi si cu iubire de oameni a li se da ingaduire sau ca
dupa asemenea chip sa ramaie in imparateasca cetate, pana s-ar Hirotonisi
Arhiepiscopul marii cetati a Alexandrenilor. Asa sa dea chezesi ca nu vor iesi din
cetatea aceasta, pana ce cetatea Alexandrenilor va primi Episcop. [Apostol: 20, 34]

tAlcuire

Este scris in a 4-a Praxa a Sinodului acestuia, ca dupa caterisirea lui Dioscor al
Alexandriei, zece (sau 13 dupa altii) Episcopi ai acestuiasi Alexandrean, pe Evtihie, si
pe Dioscor acesta, au anatematisit, si dogmele lor, nu se indupleca insa a iscali in
Epistolia sfantului Leon al Romei, pe care o au trimis catre sfantul Flavian al

184

Constantinopolului, (care si stalp al Ortodoxiei s-a numit, precum am zis) pentru ca
cuprindea toata Ortodoxa cugetare a Credintei. Nu pentru ca se lupta impotriva
Dreptslavitoarelor Dogme celor cuprinse intr-insa, ci pentru ca ziceau, cum ca, au fost
obicei la ocarmuirea Alexandriei, ca fara de socoteala si voia Arhiepiscopului lor, sa nu
faca nimic de acest fel Episcopii lui. Insa Arhiereii Sinodului, si acestea zicandu-le ei
nu-i credeau, ci ii prepunea ca ar fi de straina socoteala, si cautau sa-i cateriseasca. Iar
boierii si Singlitul, socotind oarece pentru dansii cu iubire de oameni, au propus
Sinodului, sa nu se cateriseasca, ci sa li se dea termen sa ramaie asa, necaterisiti adica,
in imparateasca cetate, pana ce se va Hirotonisi alt Arhiepiscop al Alexandriei. (Ca s-a
fost caterisit, precum am zis, mai inainte Dioscor al Alexandriei) la socoteala boierilor,
si Sinodul impreuna urmand, a hotarat sa ramaie asa, si sa dea chizesi, ca, nu vor fugi
din Constantinopol, pana ce se va Hirotonisi Episcop Alexandriei, care a statut
Apolinarie (pe care 1-a mostenit Proterie) eel ce s-a Hirotonisit dupa Dioscor. (foaia 241
a Tomului 2 al adunarii Sinoadelor.)

185

DESPRE SFANTUL §1 ECUMENICUL AL CINCILEA SINOD

Sfantul si Ecumenicul [a toata lumea] al cincilea Sinod [Sobor], (care se numara al
doilea din cele ce s-au facut in Constantinopol), s-a facut in anul 553 in timpul
Imparatului Iustinian intai, care se in 8 Praxe in limba latineasca, dupa Dositei, Cartea
5 Cap 16 din Dodecavivlion. Iar in cea Elineasca, in cinci Praxe, dupa Tomul 2 al
Sinodicalelor, foaia 261 si s-au adunat la dansul Parinti in numar 165 intre care mai
mult stralucea Mina la inceput, apoi dupa mostenire Evtihie, care au statut Patriarhi ai
Constantinopolului. Vighilie al Romei, aflandu-se in Constantinopol, nu insa si de fata
in Sinod, nici insusi in persoana, nici prin locotiitori (precum au urmat si la eel al 2-lea
Ecumenic Sinod) intarind insa Sinodul in urma prin in scrisa aratare. Apolinarie al
Alexandriei, Domnos al Antiohiei. Didim si Evagrie implinind locul lui Evstohie al
Ierusalimului. Si au anatematisit Sinodul Conscrierile lui Diodor al Tarsupolei, si ale
lui Teodor al Mopsustiei, dar si pe insusi Teodor acesta, si pe Diodor, dupa Fotie,
Codica 18 si dupa Praxa Sinodului al 7- lea. Precum se arata si la foaia 14 a Tomului 1 al
Catalogului celui despre talcuitorii care mai intai cugetand dogmele lui Nestorie, le-au
lasat acestea in scris, si dupa moarte (mai ales Teodor al Mopsustiei, care fiind
invatator al lui Nestorie, zicea ca altul este Dumnezeu Cuvantul, si altul Hristos
suparandu-se de patimile sufletului, si de pofta Trupului) au anatematisit si cele
conscrise de Fericitul Teodorit asupra celor 12 capete ale sfantului Chiril 169 , si Epistolia
ceea ce se zice a lui Iva Episcopul Edesei catre Marin Persul 170 au anatematisit si pe

169 Insemneaza ca cele conscrise de Teodorit asupra sfantului Chiril, nu de obste s-au anatematisit.
Ca cele ale lui Mopsustiei, si ca Epistolia lui Iva. Ci acele cate apara socoteala cea rea a lui Nestorie,
si care cu rea talmacire arata pe Chiril eretic. §i acestea sunt, precum dimpotriva zicerile lui Chiril
se arata, ca Teodorit zice pe unirea lui Dumnezeu Cuvantului catre om sheticeasca (relativa) si ca
pe cei ce zic pe unirea acestea ca este dupa Ipostas ii anatematiseste, fiindca este straina, zice, de
Dumnezeiestile Scripturi si de Dumnezeiestii Parinti. Ca unirea cea dupa Ipostas este de prisos, si
cate altele sfantul Chiril le surpa, si hulitoare le socoteste. Ca pe acestea eel ce le lauda este
anatema. Dar nu s-au anatematisit de Sinod si dogma aceasta ca Duhul eel Sfant, nici din Fiul, nici
prin Fiul isi are estimea, care intru acelea zice Teodorit. Fiindca dogma aceasta nu a fost a lui
Nestorie, ci era, si este dogma a Catolicestei Biserici. Pentru aceasta, nici Dumnezeiescul Chiril
vreodata, nici Chelestin Papa scriind catre Nestorie, nici loan al Antiohiei, nici Acachie al Veriei
care sfatuia pe Nestorie, nici Imparatii in Sacrele (decreturile) lor cele asupra lui Nestorie zic, ca
Nestorie a hulit in Teologhia Sfantului Dun. Ci numai in pricina intrupestei iconomii precum am
zis.

170 Am zis, ce se zice, pentru ca Chedrino asa o scrie si Evagrie (foaia 346 a Tomului al 2-lea al
adunarii Sinoadelor si 347) si mai ales pentru ca in Praxa a sasea a Sinodului al 7-lea (foaia 85) se
zicea adica ca s-a scrisa aceasta de Iva, nu au fost insa adevarat ca si s-au scris de el. Pentru aceasta
si Parintii Sinodului al 4-lea nu pe el 1-au anatematisit, ci numai Epistolia; fiindca prihaneste pe
Sinodul eel din Efes, ca fara judecata au osandit pe Nestorie, ca leapada pe cele 12 capete ale
sfantului Chiril, ca lauda pe Nestorie, si pe Teodor al Mopsuestiei, si il primeste ca pe un sfant si
Dreptslavitor, si ca pe Hristos il marturiseste Om gol. Ca si insusi Iva a marturisit in Sinodul al 4-

insusi Origen, si pe Didim, si pe Evagrie, si dogmele lor cele urate; care barfea, ca,
sufletele sunt mai-nainte de trupuri 171 . Si ca sufletele intra dupa moartea unui trup intr-
alt trup; si ca munca are sfarsit. Ca de demonii au sa ia dregatoria cea dintai a
Ingerescului har, care au avut; ca sufletele au sa invieze goale, fara de trupuri; si ca
Cerestile trupuri au suflete; inca si alte rele socoteli. Au anatematisit si pe Antim
Trapezntiul, care cugeta paganestile cugetari ale Eutihie, pe Sevir, si pe Petru al
Apamiei, si pe Zoora 172 . Iar Canoane Sinodul acesta care sa priveasca spre Bisericeasca
stare, nu au asezat. Ci numai 14 anatematisiri impotriva pomenitilor eretici, si altera, si
25 numai impotriva celor origenisti. Acestea se cuprind in foaia 341 a Tomului al doilea
al Sinodicalelor.

DESPRE SFANTUL §1 ECUMENICUL AL §ASELEA SINOD

Sfantul si Ecumenicul [a toata lumea] al saselea Sinod [Sobor], (care se numara al
3-lea din cele ce s-au facut in Constantinopol) s-a adunat in anul de la Hristos 680 in
anii lui Constantin Pogonatului [barbosului], nepotul lui Iraclie, in secretul zeiescului
Palat, care se zice Trula, si se cuprinde in optsprezece Praxe (la foaia 527 a Tomului 2 al
Sinodicalelor) si s-au adunat la dansul 170 Parinti la numar dupa Fotie, Nichifor, Nil,
Anonimul (Ne numitul), sau dupa alti 289 iar capeteniile lor ce au figurarisit mai mult,
au fost Gheorghe al Constantinopolului; Teodor si Serghie Presbiterii impreuna cu loan
Diaconul, Exarhii lui Agaton al Romei; Petru Monahul in locul celui al Alexandriei;
Gheorghe Presbiterul in locul celui al Ierusalimului. Au fost de fata insa si trei Episcopi
in locul celor Apusenesti ce in Roma atunci se adunasera. Iar Sinodul acesta a osandit
pe Serghie, pe Pirr, pe Pavlu, si pe Petru Patriarhii Constantinopolului. Pe Onorie al
Romei 173 pe Kir al Alexandriei, pe Teodor ce a fost Episcop cetatii Faran dupa Zonara si

lea ca Epistolia aceasta nu a fost a sa, si toate Dreptslavitoarele Dogme cele impotriva Epistoliei in
Sinodul al 4-lea le-au marturisit, foaia 372, Tomul 2, al Sinodicalelor, si foaia 390.

171 Pe aceasta proesti a sufletelor, Origen o zicea pricina de proorismos (adica de mai-nainte
hotararea), si de apodokimasie (adica de a lepadarii). Ca de au facut sufletele bunatati in lumea cea
gandita, se prohotareau la imparatie. Iar de au facut rele, se lepadau in munca. Impotriva acestei
socoteli scrie Ieronim Epistolia catre Pammah si Leon in Epistolia 93 si Chiril al Alexandriei prin 24
de epihirime o surpa.

172 Iar Nicolae Bulgarul in sfintitul Catihisis foaia 133 nu stiu cum zice, ca, Sinodul al 5-lea a
anatematisit pe Petru Cnaf eul care zicea, sfinte fara de moarte eel te-ai rastignit pentru noi. Ca nu
de Sinodul al 5-lea acela s-a anatematisit, ci cu destui ani mai-nainte de Sinodul 5 de Sinodul eel ce
s-a facu in Roma impotriva lui, in vremea lui Felix al Romei si a lui Acachie al Constantinopolului,
si a lui Zinon Imparatului.

173 Toata funia, si toata Anghira o misca Latinii (dupa proverb), silindu-se a desvinovati pe marele
lor Pontific, pe Onorie zic al Romei. Si nesuferind a auzi pe eel de dansii crezut fara de pacat,
raucinstitor si eretic, si de un Ecumenic Sinod anatematisit. Uneori adica, cuteaza semetii a zice, ca
au gresit acest Ecumenic Sinod, necercetand bine cele ale lui, si fara cercetare osandindu-1. Iar
alteori, ca Onorie 1-a singura Omenirea lui Hristos cugeta ca se afla o voie, fiindca toate puterile
sufletului se supuneau stapanitoarei Mintii lui Hristos, si nu era in omenirea lui alta cugetare a
Trupului, si alta cugetare a Duhului (despartite adica precum este in ceilalti oameni) si alta data,
multe altele barfesc si in desert graiesc. Deci, catre acestea toate, se cuvine a zice, ca un Sinod
Ecumenic, precum este acesta, este indestul in loc de multe zed de mii de latini, si socoteala si

187

Valsamon, sau ca se tragea din Faran, dupa Leon al 2-lea al Romei ce scrie catre
imparatul. Pe Macarie al Antiohiei, impreuna cu §tefan ucenicul lui, si pe batranul
Plihronie eel cu minte de prune, care toti acestia au indraznit a dogmatisi la Hristos o
voie, si o lucrare. §i a dogmatisit Sinodul dimpotriva, ca eel unul cu Fata Domnul
nostru Iisus Hristos, dupa Intrupare, precum are doua Firi, asa are si doua Firesti voi,
si doua Firesti lucrari 174 Dumnezeiasca adica voie, si lucrare; si Omeneasca voie, si

hotararea lui negresita fiind, se cinsteste mai mult decat toate latinestile socotinte gresite fiind si
pacatoase. Dar ce zic unul? Si doua, si trei Sinoade, si nu unul, ci doi, si trei Papi impreuna. Ca nu
numai Sinodul al 6-lea, ci si eel al 7-lea in Praxa a 6-a pe Qnorie impreuna 1-au osandit; inca si eel
ce dupa acesta s-a facut, care si al 8-lea de latini se numeste, pe acesta 1-a osandit in Praxa a zecea,
dar si Leon al 2-lea putin in urma sinodului al 6-lea impreuna cu Praxele Sinodului al 6-lea si pe
osandirea lui Qnorie o au primit. Si catre Avtocratorul acestea scria: „Anatematisim pe aflatorii
ratacirii celei noi, pe Teodor Faranitul, si pe Onorie, care pe aceasta Apostoleasca Biserica, nu cu
invatatura Apostolestei predari o stralucea, ci cu spurcata propovaduire pe nespurcata Biserica a
se spurca au dat voie. Si Adrian al 2-lea iarasi asemenea zice, ca scaunul celui al Romei de nimenea
se judeca; afara numai de va fi cuvantul pentru eres, si pentru aceasta pricina Onorie s-a
anatematisit. Si Papa Agaton scriind catre imparatul Pogonat, de eretic marturiseste pe Onorie.
Deci, cum poate cineva a zice ca toti Parintii ai atator Sinoade, si mai ales Leon si Adrian, si Agaton
Papii, s-ar fi orbit, si cu nedreptate ar fi osandit pe eel la dansii drept? Sau cum locotiitorii
Patriarhului Romei, cei ce au fost de fata in Sinod, ar fi tacut, daca Sinodul cu nedreptate a osandit
pe Onorie, si nu ar fi prihanit hotararea Sinodului. Dar cum si Constantin Imparatul preacinstitor
de Dumnezeu fiind, si prieten al Bisericii Romanilor, ar fi suferit-o aceasta, care de fata fiind in
Sinod a pecetluit cu imparatescul sau inel hotararea Sinodului, pentru a nu mai putea cineva, sa
adaoge, sau sa scada? Este dar, este adevarat Dumnezeu, care a grait prin Sinodul acesta
Ecumenic, iar tot omul, si toata aflarea de cuvinte a celor impotrivitori este zadarnica si
minciunoase, dupa Apostolul. Frumoasa este insa Dilima (adica propozitia care se ia in doua
chipuri) ce un mare si preaintelept Dascal al nostru in vremile acestea, pentru Onorie acestea
propune Papistasilor: „Onorie, ori a fost eretic, ori nu; de a fost, iata se afla Papa gresit in Credinta.
Iar de nu a fost eretic, au gresit in Credinta Leon si Adrian, si Agaton nedrept pe le ca pe un eretic
osandindu-1 si anatematisindu-1. Si asa, ori dintr-o parte, ori dintru alta, nepacatuirea ceea ce se
zice a Papei despre cele ale Credintei, s-au dezlegat intru a nu fi, si las a zice pe Papa Markelin ce s-
a facut inchinator de idoli; pe Liverie ce s-a facut Arian; pe Anastasie al doilea ce a ajutat pe Arieni,
si pe altii nenumarati gresiti intru Credinta.

174 pireste se cuvine sa zicem voile, si lucrarile lui Hristos, si nu Ipostaticesti. Pentru ca de le vom
zice Ipostaticesti, vom fi siliti sa dam si la Sfanta Treime trei voi si lucrari, fiindca trei Ipostasuri
sunt ale Ei. Si precum o voie si o lucrare intru Sfanta Treime se zice si este, asa si o fire a ei este, asa
si intru Hristos, doua voi, si doua lucrari zicem, ca si firi doua sunt, din care, si intru care, iar mai
ales, care el insusi este. Foarte bine inalt graieste Dumnezeiescul loan Damaschin si
preateologhiseste pentru aceste doua voi si lucrari ale lui Hristos nedespartite totodata si
neamestecate, inalt zicand: „Un Ipostas fiind Hristos din doua firi Dumnezeiasca si omeneasca,
acestea Dumnezeieste, si acele omeneste, acestasi voia si lucra pe eel Dumnezeiesti, si Dumnezeu-
barbateste pe eel omenesti. Ca, desi ca Dumnezeu voia pe eel Dumnezeiesti, si ca omul pe cele
omenesti, dar insa nici ca Dumnezeu gol voia pe cele Dumnezeiesti, nici ca omul gol, cele
omenesti, ce ca Dumnezeu imbarbatit, adica inomenit, cu fireasca Dumnezeiasca voie si lucrare, ca
Dumnezeu si om acestasi, voia si lucra eel omenesti, fireste fiind a voi si a lucra ca omu eel
omenesti. Ca voieste si lucreaza eel insusite amandurora firilor, cu impartasirea amandurora
Partilor, a Dumnezeirii adica cu de sinesi stapanire si atot stapaneste prin omenirea sa lucrandu-le,

lucrare, nedespartite impreuna si neamestecate. Fiindca nici Dumnezeirea, nici
Omenirea; adica amandoua firile lui Hristos, nu au ramas fara voie si fara lucrare dupa
unire. Caci, daca insusirile firilor s-ar fi stricat, care sunt voia, si lucrarea, si negresit si
insasi firile impreuna cu ele s-ar fi stricat. Caci toata firea cu firestile sale insusiri
impreuna sta si este, si fara de acestea a sta nu poate. Si in scurt a zice, a dogmatisit
Sinodul acesta, ca, in Ipostasul (Fata) Dumnezeu-omului Cuvantului lucra in fiecare
chip cu impartasirea si a unuia, si a altuia, care insusire o avea. Cuvantul adica lucrand
aceasta, care este a Cuvantului; iar Trupul savarsind, ceea ce este al Trupului. Precum a
dogmatisit adica Sinodul al 4-lea prin Epistolia lui Leon. Ca nu a fost insusire a uneia si
aceeasi lucrari, precum zice prea-inteleptul Fotie, de a scula pe eel slabanog, si de a
osteni din calatorie, de a invia pe Lazar, si de a lacrima pentru el. Dar nici a fost
insusire a uneia si aceeasi voi, a cere sa treaca de la El paharul mortii, si a o numi iarasi
pe moarte Slava sa, si a voi lucrul eel nevrut. Ca cele dintai, era lucrare a Dumnezeirii,
iar cele al doilea, lucrare a Omenirii. Si dimpotriva voia cea dintai era a Omenirei, iar
cea a doua a Dumnezeirei. Canoane insa si acest Sinod nu au asezat.

iar omenirea cu de sinesi stapanire, si intru toate Dumnezeiestei sale voi supunandu-se, si acestea
voindu-le, care Dumnezeiasca voie voieste a le vrea, pentru unimea Ipostasului. (Din Libelul adica
marturisirea Credintei, eel pentru dreapta cugetare, ce s-a povatuit adica de Damaschin. §i s-a dat
de Hie Episcopului Petru Mitropolitul Damascului.)

DESPRE SFANTUL SI ECUMENICUL AL CINCI-SASELEA SINOD, SAU MAI
BINE A ZICE, AL SASELEA SINOD

Acest sfant al cinci-saselea 175 s-au mai capetenic a zice al saselea 176 Sinod s-au
adunat in faimosul si Imparatescul Palat din Constantinopol care se zice Trula, in
timpul lui Iustinian al 2-lea fiul lui Pogonat, care si Rinotmit [nas taiet] s-a numit, la
anul de la Hristos 691. §i au fost Parinti adunati la numar 227 dupa Valsamon si
Zonara, iar dupa scriitorul Sinodicestei Carticele 240. Ai carora capetenii au fost, Pavel
al Constantinopolului; si Vasilie Episcopul Gortinei celei din Crit, si oarecare Episcop

175 Pentru multe pricini se zice si este Ecumenic Sinodul acesta. 1. Pentru ca in cuvantul eel rostitor
catre Iustinian, dar si in Canonul sau al 3-lea Ecumenic se suprascrie. 2. Pentru ca Sinodul al 7-lea
in a 8-a Praxa a sa, si in Canonul 1 al sau Ecumenic il numeste. Dar inca si Adrian al Romei eel intai
in Epistolia cea catre Tarasie, ce se afla in Praxa a 2-a a Sinodului al 7-lea (foaia 748 a adunarii
Sinoadelor) impreuna cu Sinoadele Ecumenic pe acesta il numara. 3. Pentru ca Canoanele sale
legiuieste si randuieste, nu intru o parte a lumei, ci a toata lumea, si in Bisericile cele Rasaritene, si
in cele Apusene. Si anume in Roma, in Africa, in Armenia in Eparhiile cele ce sunt in Barbaria;
precum se zice in Canoanele 12, 13, 18, 29, 55, 56. Si de ras lucru cu adevarat ar fi, daca Sinodul
acesta nefiind Ecumenic, nici ar fi avut vrednicie de Ecumenic Sinod, sa fie legiuit, intru atatea si
atatea Eparhii. Si mai ales sa imbunatateasca Canoane ale multor localnice Sinoade, pentru care
vezi la subinsemnarea al 24ea al Sinodului acestuiasi. 4. Pentru ca cei patru Patriarhi ai lumii, au
fost de fata in el, si eel Romei prin locotitori, si 1-au primit, si Bisericile de pretutindeni. Care este
infiintata cunoastere, si haractir recomenduitor al celor Ecumenice. Si 5. Si cea mai de pe urma,
pentru ca se uneste in Canoanele sale cu Dumnezeiestile Scripturi, si cu Apostolestile si
Sinodicestile predanisiri si asezamanturi, care si aceasta este semn si insusire celor Ecumenice,
precum am zis in procuvantarea celui 1 Sinod, de nu cumva si aiurea mai cu deosebire.

176 Am zis ca cu mai de capetenie cuvant se numeste Sinodul acesta la al saselea. Pentru ca, desi
talcuitorii Canoanelor cei mai din urma, si altii, uneori, al cinci-saselea pe el il numesc. Fiindca
ramasita Sinodului al 5-lea si al celui al 6-lea o au implinit, asezand Canoane, adica care ajuta la
Bisericeasca bunastare, pe care acelea nu le-au asezat; cu toate acesta chiar si cu adevarat acesta, al
saselea, si este, si numeste. 1. Pentru ca, dupa scriitorul Roman in Prolegomena Sinodului
acestuia, Arhiereii cei ce au alcatuit pe eel al 6-lea Ecumenic in zilele Pogonatului, au alcatuit si pe
acesta in zilele lui Iustinian Fiului lui. Ca 43 de Episcopi dupa acestasi istoric, ce a fost intru acela,
de fata a fost si intru acesta. Se vede insa din cuvintele Sfantului Tarasie ca ar fi fost mai multi, cele
propuse in Sinodul al 7-lea. 2. Pentru ca Sinodul al 7-lea in a patra, si in a opta Praxa si in intaiul
sau Canon, al saselea pe acest Sinod il numeste. Si Adrian eel 1 in Epistolia cea catre Tarasie, ca
cum ar fi fost Canoanele acestui Sinod ale celui chiar al saselea le primeste (foaia 748 a adunarii
Sinoadelor) si catre Carol imparatul Galiei scriind, al saselea il numeste, si sfantul Sinod. Si legatii
Papei ca pe al 6-lea il adevereaza pe acesta in Sinodul al 7-lea. Si Inokentie al 3-lea prin Canonul 32
al acestui Sinod zice: „S-au poruncit in Sinodul al 6-lea”. Si Gratian in numele chiar al celui al 6-lea
pomeneste de acesta. Si 3. Pentru ca Sinodul acesta se potriveste cu eel al 6-lea mai mult decat cu
eel al 5-lea si ca este mai apropiat de acela cu anii, si ca asemenea dupa loc, fiindca intru acelasi al
Trulei, unde s-au adunat eel al 6-lea acolo s-a adunat si acesta.

190

al Ravenei, care tinea locul celui al Romei, Petru al Alexandriei, Anastasie al
Ierusalimului, si Gheorghie al Antiohiei. Si s-au adunat acest Sinod dupa Imparateasca
porunca, si pentru cercetarea vreunui osebit eres, nu pentru randuirea Credintei, cu
chip ca din aceasta sa ia prilej a se numi insusit si osebit Sinod, ci pentru asezare de
Canoane trebuincioase, ce privesc spre indreptarea si bunastarea Bisericii. Care sunt
aceste urmatoare, adeverite de a doua si a patra si a opta Praxa a Sinodului al 7-lea eel
Ecumenic, si de intaiul Canon al acestuia. De trei Papi, de Adrian eel intai, de Grigorie
al doilea, si Inokentie al treilea, si de Gratian, de Legatii Papei in Sinodul al 7-lea. De
Sinodul eel ce se zice intai si al doilea, pomenind pe Canonul 31 al acestuia, intru al 12-
lea Canon al sau. De Kedrino, de loan Damaskin care zice: „Pipaie hotararile Sinodului
al 6-lea si vei afla acolo mustrare. De talcuitorii Canoanelor, de Fotie, de iscaliturile cele
cu insusi mana, atat a Imparatului, cat si a locotiitorilor celui al Romei, ale Patriarhilor,
si ale Parintilor celor intr-insul adunati. Si cuprinzator a zice, de toata Catoliceasca
Biserica, macar desi latinii cei mai noi le elevetese pe ele, fiindca mustra pe kenotomiile
[innoirile] lor. Iar intaiul Adrian Papa in Epistolia sa cea catre Tarasie; aceasta vrednica
de lauda marturie pentru Canoanele acestea ne-au lasat. „Cele de acest sfant al 6-lea
Sinod le primesc, impreuna cu toate Canoanele; cele ce de el s-au rostit cu legiuire si
Dumnezeieste.” Intru care se arata. „In oarecare scrisori ale cinstitelor Icoane; si adaoge
pe tot Canonul 82 al Sinodului acestuia.” (foaia 747 a adunarii Sinoadelor). Iar Papa
Grigorie in Epistolia cea catre Sfantul Ghermano (care sta in a patra Praxa a Sinodului
al 7-lea) pentru insusi Canonul acesta al acestuia al 6-lea Sinod zice: „Pentru aceasta
pricina de prea mare mantuire este adunarea Sinoadelor care cu Dumnezeiesc sfat, au
predat Bisericii Capul acesta.” Si vezi ca sfanta adunare pe Sinodul acesta il numeste, si
ca Dumnezeiesc sfat s-au dat Canoanele acestuia. Si indestula este singura marturia
Patriarhului Tarasie, cea pentru Canoanele acestea, a astupa si a ingradi gurile celor
potrivnici, iar mai ales marturia a tot Sinodului al 7-lea care zice asa: „Oarecare bolind
de nestiinta, se smintesc de Canoanele acestea, zicand: Oare ale Sinodului al 6-lea sunt?
Se stie dar unii ca acestia, cum ca sfantul si marele Sinod al 6-lea in timpul lui
Constantin s-a adunat impotriva celor ce ziceau o lucrare si o voie intru Hristos.
Parintii ai caruia Sinod, pe eretici i-a anatematisit, si Ortodoxa Credinta intarindu-o, s-
au dus pe la casele lor in al 14 an, al lui Constantin. Dupa aceasta insa… acestiasi
Parinti impreuna adunandu-se in zilele lui Iustinian fiul lui Constantin, Canoanele cele
mai inainte aratate le-au asezat; si nimeni pentru acestea nu se indoiasca. Ca cei ce au
iscalit in zilele lui Constantin, acestiasi si in zilele lui Istinian in hartia aceasta au iscalit,
precum se face aratat din potrivirea cea neschimbata a iscaliturilor insusi a mainilor
lor. Ca se cuvine lor Sinod Ecumenic aratand, a aseza si Canoanele Bisericesti (Praxa 4
a Sinodului al 7-lea foaia 780 a Tomului al 2-lea al adunarii Sinoadelor). Intr-aceasta a
4-a Praxa a Sinodului al 7-lea este scris, ca s-au citit in Sinodul al 7-lea insusi hartia
acea intai scrisa, intru care au iscalit Parintii Sinodului acestuia al 6-lea. Iar Petru al
Nicomidiei a zis, ca avea si alta Carte, care cuprindea Canoanele acestuia al 6-lea Sinod.

191

CELE 102 DE CANOANE ALE SFANTULUI §1 ECUMENICULUI AL 6-LEA
SINOD TALCUITE

CANON 1

Randuiala prea buna este celui ce incepe fiece cuvant si lucru, de la Dumnezeu
incepe, si la Dumnezeu a incheia, dupa Teologhicescul grai. Drept aceea aceea si
buna cinstire propovaduindu-se de noi acum luminat. §i Biserica, intru care Hristos
a pus temelia aceasta se preaintinde, neincetat crescand si sporind, ca cedri
Libanului; si acum facand noi inceput sfintitelor Cuvinte, hotaram cu
Dumnezeiescul Dar a fin nekenotomisita [ne innoita] si nestramutata Credinta cea
predanisita noua, atat de insusi vazatorii si slujitorii Cuvantului alesilor de
Dumnezeu Apostoli. Dar inca si de cei 318 sfinti si fericiti Parinti, cei in Niceea
adunati, in zilele lui Constantin celui ce a fost al nostru imparat, impotriva lui Arie
celui raucinstitor, si impotriva paganestei religii sau mai potrivit a zice a eteroteiei (a
strainei Dumnezeiri) celei de dansul dogmatisite. Care Parinti cu unita socotinta a
Credintei pe Ofiinta a Dumnezeiestii incepatoarei Firi a celor trei Ipostasuri o au
descoperit noua si o au intarit, nelasand loc a se ascunde sub obrocul necunostintei.
Ci aratat invatand pe cei Credinciosi cu o inchinaciune a se inchina Tatalui, si Fiului,
si Sfantului Duh. §i socoteala nepotrivitelor Trepte a Dumnezeirii stricandu-o si
zmulgandu-o, si jucariile cele pruncesti din nisip alcatuite de catre eretici impotriva
Drepteislaviri oboransu-le si rasturnandu-le. Asisderea si Credinta cea propovaduita
in zilele marelui Teodosie fostului nostru imparat, de catre cei 150 sfinti Parinti
adunati; in insasi imparateasca cetate, o intarim, Teologhicestile glasuri
inbratosandu-le, si pe spurcatul Machedonie impreuna cu cei intai vrajmasi ai
adevarului izgonindu-1, care obrazniceste au indraznit a socoti pe Stapanitorul, ca pe
un rob, si rupe pe Unimea cea nerupta talhareste voind, ca sa nu fie deplinita Taina
nadejdii noastre. Cu spurcatul acesta ce a turbat impotriva adevarului, si pe
Apolinarie invatatorul [tainicul] rautatii impreuna osandindu-1, care a barfit
paganeste ca Domnul a luat trup nemintit si neinsufletit, de aici si acesta socotind ca
nedeplinita va fi noua mantuirea. Dar inca si invataturile cele asezate de purtatorii
de Dumnezeu Parinti, cei adunati in cetate Efesenilor mai intai in zilele lui Teodosie
fiul lui Arcadie fostului nostru imparat, ca pe o intarire nerupta a bunei cinstiri, le
pecetluim, un Hristos pe Fiul lui Dumnezeu si intrupat propovaduindu-1, si pe
Preacurata Pururea Fecioara care fara samanta 1-a Nascut pe El, chiar si cu adevarat
de Dumnezeu Nascatoare socotindu-o, si pe barfitoarea lui Nestorie despartire, ca pe
mutata de la Dumnezeiasca soarta izgonindu-o, care om deosebit, si Dumnezeu
deosebit, pe unul Hristos il dogmatisea, si Iudaiceasca paganatate o innoia. Dar si
credinta ca stilografisita (descrisa) a celor 630 de Parinti de Dumnezeu alesi in
Mitropolia Calcedonienilor in zilele lui Marchian fostul si acestuia al nostru
imparat, Ortodoxeste intarim. Care pe Unul Hristos Fiul lui Dumnezeu din doua firi

192

impreuna alcatuit, si intru acesteasi amandoua firile slavit, cu mare si inalt glas
marginilor lumii o a dat; si pe Evtihie eel cu mintea desarta, care hotara ca Taina cea
mare a Iconmiei cu parere s-a savarsit, ca pe o spurcaciune oarecare si lepadatura din
sfintitele ingradiri ale Bisericii 1-au lepadat, si impreuna cu acesta si pe Dioscor si pe
Nestorie, acela, al despartirii, iar acesta, al amestecatrii fiind aparatori si ajutatori, pe
cei din diametrul (cu totul) cazuti intru aceeasi prapastie a paganatatii, si a pieirii si
a ateiei (nedumnezeirii). Dar si glasurile cele binecinstitoare ale celor 165 purtatori
de Dumnezeu Parinti intru aceasta imparateasca cetate, adunati in timpul lui
Iustinian fericitului intru aducere aminte fostului nostru imparat, le cunoastem ca de
Sfantul Duh grait, si pe urmasii nostri ii invatam. Care pe Teodor al Mopsuestiei
invatatorul lui Nestorie, pe Origen, pe Didim, si pe Evagrie, pe cei ce au replasmuit
Elinestile mitopiii (sau faceri de basme), si perioade si schimbari ale oarecarora
trupuri si suflete, ne-au inchipuit cu nalucirile mintii si cu visuri, si despre
reinvierea mortilor paganeste hulind. Cele scrise de Teodorit impotriva dreptei
Credinte, si a celor 12 Capete ale fericitului Chiril, si Epistolia ceea ce se zice a lui
Iva, Sinodiceste le-au anatematisit si le-au lepadat. §i Credinta, cea de Sfantul Sinod
al 6-lea de curand adunat intru aceasta imparateasca cetate, in zilele fericitului intru
aducere aminte Constantin fostului nostru imparat, care mai mult a primit tarie, prin
cele ce binecinstitorul de Dumnezeu imparat cu peceti a intarit tomurile (scrisorile)
acestui Sinod, spre asigurarea cea intru toti vecii. §i iarasi marturisim a pazi neatinse
si nestricata, ceea ce al a invatat lamurit cu iubire de Dumnezeu, invatandu-ne a slavi
doua firesti voi, si doua firesti lucrari la intrupeasca iconomie a unuia Domnului
nostru Iisus adevaratului Dumnezeu, iar pe cei ce pe dreapta dogma a adevarului o
au strambat, si o voie si o lucrare intru unul Domnul Dumnezeul nostru Iisus
Hristos pe popoare a crede au invatat, cu hotararea bunei cinstiri de Dumnezeu
osandindu-i, pe Teodor zicem al cetatii Faran, pe Kir al Alexandriei, pe Onorie al
Romei, pe Serghie, pe Pirr, pe Pavel, si pe Petru care in aceasta de Dumnezeu pazita
cetate au preseduit, pe Macarie fostul Episcop al Bisericii Antiohenilor, pe §tefan
ucenicul lui, si pe Polihronie eel fara de minte (anatematisindu-i); de aici neatins
fiind obstescul Trupul lui Hristos Dumnezeului nostru, si in scurt a zice: Legiuim cu
ale tuturor Barbatilor celor ce au fost buna incuviintarea Bisericii lui Dumnezeu,
care au fost luminatori in lume, Cuvantul vietii tiindu-1, Credinta a o pazi adevarata
[Filipeni II, 15, 16], si pana la sfarsitul veacului neclatita a ramane, si Conscriptele si
Dogmele lor cele de Dumnezeu predanisite. Lepadand si noi, si anatematisind pe
toti, pe care i-a lepadat si i-a anatematisit (si ei), ca pe vrasmasii adevarului, si care
au intaratat cele desarte impotriva lui Dumnezeu, si nedreptate au cugetat spre
inaltime. Iar daca cineva dintre toti nu vor tine si nu vor imbratisa prozisele Dogme
ale bunei cinstiri de Dumnezeu, si nu vor slavi, si nu vor propovadui asa, si s-ar
apuca a mestesugi impotriva acestora, fie anatema, dupa hotararea cea acum asezata
de catre proaratatii sfintii si fericitii Parinti, si din crestinescul Catalogul, ca un
strain sa se scota si sa cada. Ca noi nici a se adaoge, nici iarasi a se scoate dupa cele
mai inainte hotarate, nicidecum am socotit, sau nici macar dupa oricefel de cuvant
am putut.

193

tAlcuire

Canonul acest intai nici de Zonara, nici de Valsamon s-a talcuit. Fiindca nu este
alta, fara numai o inscurta cuprindere atat a Dogmelor, si a hotararilor Credintei a
sfintelor si Ecumenicelor sase Sinade, celor ce s-au facut mai inainte de acesta Sinod, si
de ereticii aceia, impotriva carora fiecare din acestea s-au adunat. Cat si a timpurilor si
a locurilor, in care, si la care s-au facut, si nu numai repetuire, ci si pecetluire a
Dogmelor acestora. Drept aceea noi urmand insusi acestor talcuitori, hotararile si
Dogmele acestor zise Sfinte Sinoade, si timpurile si locurile, dar si pe ereticii impotriva
carora fiecare din acestea s-au adunat, trimitem pe cititori sa le afle mai pe larg la
inceputurile Canoanelor ale fiecarui Sinod. Ca nu cele acolo zise, in zadar aici sa le mai
zicem. Oarecare ziceri numai le vom arata mai descoperit, care nu sunt atat lesne
intelese de cei prosti. Deci facand inceput Canonul acesta de la zicerea Teologului
Grigorie, care zice: Ca prea buna randuiala este, ca tot eel ce va sa inceapa orice cuvant
si lucru, sa-1 inceapa de la Dumnezeu, si sa sfarseasca la Dumnezeu. Hotaraste sa
ramaie nekenotomisita si nestramutata Credinta cea dreapta, atat de sfintii Apostoli 177 ,
cat si de Parintii Sinodului intai, (care si Eteroteie [straina dumnezeire] 178 , sau mai bine
a zice politeia [multa dumnezeire] o au stricat, si Deofiinta, adica pe Sfanta Treime o au
propovaduit ca este de una si aceeasi Fiinta si Fire) si de Parintii Sinodului al doilea
(ale carora Teologhicesti glasuri Parintii acestui Sinod zic ca le imbratiseaza. Iar acestea
sunt acelea ce s-a adaos de al doilea Sinod in Simbolul Credintei, la Teolgia Sfantului
Duh. Ca, pe langa aceea ce era, si intru Duhul Sfant, de cele intai Sinod zice, acest al 2-
lea a adaos, Domnul, de viata Facatorul, care din Tatal se purcede, si impreuna cu Tatal
si cu Fiul este inchinat, si Slavit, care a grait prin Prooroci) si de Parintii celui al 3-lea si
al 4-lea si al 5-lea si al 6-lea Sinod. Si in scurt a zice, Parintii Sinodului acestuia
legiuiesc sa ramaie adevarate, si pana la sfarsitul veacului neclatite, Credinta, si
Dogmele cele de Dumnezeu predanisite ale tuturor sfintilor, care au stralucit in
Biserica lui Dumnezeu , si au statu in lume ca niste luminatori si de viata datatori. Si
impreuna anatematisesc si ei pe toti vrasmasii adevarului, adica pe ereticii aceia pe
care i-au anatematisit si sfintii aceia Parinti . Hotarand si aceasta, ca nici stiu, dar nici
pot dupa oricare chip a adaogi ceva, sau a scadea din Dogmele acelor. Dar si oricare nu

177 Unii vor ca sfintii Apostoli cand au fost sa se desparta, si sa mearga la propovaduire in anul 44;
au facut adunare prea mare, si vrednica de cuvant (precum mai-nainte am zis) in care si Simbol al
Credintei au alcatuit, si aduc martori la aceasta pe multi din Apusenii Parinti, ca Simbolul acesta
este al Apostolilor. Precum si cativa din Teologii cei mai noi ai nostri, aduc din acesta marturii la
oarecare din Teologicestile lor ziceri; care poate insemneaza, si predanisita de Apostoli Credinta,
ce pomeneste aid Canonul. Dar fiindca preasfantul si preainteleptul Marcu al Efesului, pentru
Simbolul acesta indestul a raspuns latinilor in Florenta zicand: „Noi nici am vazut Simbol al
Apostolilor.” Precum scrie Silvestru marele Eclesiarh Cartea 6, cap 6. Pentru aceasta predanisita de
Apostoli Credinta aid se intelege, sau ce neinscris si prin glas predanisita de Apostoli perilipsis
(adica in scurt cuprindere) a Dogmelor Credintei, sau Credinta ceea ce din Sfintele Evanghelii, si
din Apostolestile Epistolii, sau si din asezamanturi se aduna, adica Dogmele Credintei. Se vede
insa ca se cuprinde Simbolul acesta in Apostolestile asezamanturi (in Cartea 7 Cap 42).

178 Etiroteia lui Arie a fost, fiindca, altul zice pe Dumnezeu Tatal, si altul pe Fiul. Ca pe Tatal il zicea
a fi nezidit, iar pe Fiul Zidire, si prin urmare, pe Tatal mai mare, iar pe Fiul mai mic, si aceasta este
socoteala nepotrivitelor trepte. Ce o zice aid Canonul, ca o au stricat intaiul Sinod.

194

tine Dogmele bunei cinstiri ale prozisilor sfintilor Parinti, nici le cugeta cu mintea, nici
le propovaduieste cu limba, ci se apuca a se impotrivi acestora, aceasta zic ei, sa fie
anatema, si din catalogul crestinilor sa se lepede, si sa se taie ca un madular putred si
strain (de la trupul Bisericii al caruia Capul este Hristos).

CANON 2

Au socotit insa Sfantul Sinodul acesta si aceasta, preabine si prea cu sarguinta,
ca si de acum inainte sa ramaie adevarate, si intarite spre vindecarea sufletelor si
tamaduirea patimilor, Canoanele cele de sfintii si fericitii Parinti cei mai-nainte de
noi primite si intarite, dar inca si predanisite noua in numele sfintilor si slavitilor
Apostoli 85 la numar. Fiind insa ca intru aceste Canoane se porunceste sa primim
noi, asezamanturile eel prin Climent ale acestor sfinti Apostoli, care in unele din
vechi de catre cei de straina slavire pentru vatamarea Bisericii, oarecare neadevarate
si straine de Evsevie (bunacinstire) s-au varat, frumusetea cea de buna cuviinta a
Dumnezeiestilor Dogme innegrindu-o, lepadarea Asezamanturilor celor de acest fel
potrivit o am facut spre zidirea si asigurarea Crestinestii turme. Nicidecum judecand
noi a fi primite nesterile ereticesti minciuno-cuvantari, si ale alatura cu adevarata si
intreaga invatatura a Apostolilor. Pecetlui insa si pe celelalte toate sfintite Canoane
asezate de sfintii si fericitii Parintii nostri. Adica ale celor 318 sfinti Parinti adunati
la Niceea, si a celor in Anghira, dar inca si a celor Neocesareea. Asisderea si ale celor
in Gangra. Pe langa acestea insa si a celor in Antiohia Siriei. Dar insa si ale celor in
Laodiceea Frigiei. Inca si ale celor 150 ce s-au adunat intru aceasta de Dumnezeu
pazita imparateasca cetate. §i ale celor 200 ce mai intai s-au adunat in Mitropolia
Efesenilor. §i ale celor sase sute treizeci sfinti si f ericiti Parinti in Calcedon adunati.
Asisderea ale celor in Sardikia. Inca si ale celor in Cartagina. Dar insa, inca si ale
celor acum a doua oara intru aceasta de Dumnezeu pazita si imparateasca cetate
adunati in zilele lui Nectarie intaiului sezator [presedent] al imparatestei cetatii
acesteia, si a lui Teofil celui ce a fost Arhiepiscop Alexandriei. Dar si ale lui Dionisie
fostului Arhiepiscop al marei cetati Alexandriei. §i ale lui Petru fostului Arhiepiscop
al Alexandriei si Mucenicul. §i ale lui Grigorie fostului Episcop al Neocesareei de
minuni facator, ale lui Atanasie Arhiepiscopul Alexandriei, ale lui Vasilie
Arhiepiscopul Chesariei Capadocie, ale lui Grigorie Nissis, ale lui Grigorie
Teologul, ale lui Amfilohie Episcopul Iconie, ale lui Timotei Arhiepiscopul marei
cetati Alexandriei celui mai dinainte, ale lui Teofil Arhiepiscopul Alexandriei, ale
lui Kiril Arhiepiscopul Alexandriei, si ale lui Ghenadie fostului Patriarh al de
Dumnezeu pazitei si imparatestei cetatii acestia. Dar inca si Canonul eel asezat de
Ciprian fostul Arhiepiscop al tarii Afrorilor [Carhidon] si Mucenicul, si de Sinodul
sau, care numai in locurile mai inainte zisilor mai intai sezatori, dupa obiceiul eel
predanisit lor au stapanit. §i nimanui sa-i fie slobod a preface Canoanele cele mai
inainte aratate, sau a le strica, sau altele afara de Canoanele care ne stau inainte a
primi, alcatuite de oarecare si minciuno-suprascriere ale celor ce s-au apucat ca
carciumareasca adevarul. Iar daca cineva se va prinde kenotomisind [innoind] vreun
Canon din cele zise, sau apucandu-se ar rasturna, vinovat va fi dupa Canonul eel de
acest fel, a primi certarea precum acelasi Canon invata, si prin acelasi intru ceea ce
greseste a se vindeca. [Apostol: 75; Sinod 4: 1; Sinod 7: 1]

195

tAlcuire

Fiindca in fiecare Sinod, si mai ales in cele Ecumenice, si hotar se facea, inlauntru
caruia se cuprindeau Dogmele Credintei, si Canoane se scriau, intrebuintand ele spre
buna stare a Bisericii, si spre buna randuiala. Pentru aceasta si Sinodul acesta, dupa ce
in Canonul sau eel intai a pecetluit, si a intarit hotarele Credintei Sfintelor Sinoade
celor Ecumenice, acum intru acest al 2-lea pecetluieste, si intareste si Canoanele. 1. Pe
cele 85 la numar ale Sfintilor Apostoli, pe care zice, ca si Parintii cei mai inainte de
dansul le-au primit, si le-au intarit. (Ca Apostolestile Asezamanturi cele prin Clement,
fiindca de cei de straine socoteli s-au neteisit (s-au stricat) in oarecare parti, pentru
vatamarea Bisericii, le leapada pentru siguranta crestinilor. Insa precum acestea astazi
se afla timparite, mie mi se pare ca nici o necuviinta si neteisire cuprind ele. Si vezi
pentru dansele in Apostolescul Canon 85). 2. Ale celor 4 Ecumenice Sinoade. 3. Pe ale
Sinoadelor celor locale anume 179 . 4. Pe ale sfintilor Parinti in parte anume. Adaogand
Sinodul, ca nu este iertat nimanui, pe toate Canoanele cele mai inainte aratate, ori a le
strica, ori a nu le primi, ori altele in locul acestora minciuno-suprascrise a primi. Iar de
s-ar aratat cineva ca se apuca a strica, sau a surpa vreun Canon din acestea, acela sa ia
certarea ce o cuprinde acele Canon, pe care strica, sau il surpa. Adica de cuprinde si
hotaraste Canonul aforisire sau caterisire, sau anatema, acestea sa le ia si eel ce il strica,
sau il surpa pe Canon; ca sa tocmeasca greseala sa, din insusi Canonul acela, intru care
a gresit 180 .

179 Se osebesc oarecare Canoane ale unor localnice Sinoade, care nu s-au pecetluit (adica nu s-au
intarit) atata, pe cat s-au indreptat, sau mai bine a zice s-au imbunatatit de catre Sinodul acesta.
Precum eel al 4-lea de catre eel al 33-lea al acestuia. Cei al 10-lea al Neocesareei de catre eel al 16-
lea, eel al 48-lea al Cartagine de eel 29 al acestuia. Si altele asemenea de catre altele. Insemneaza
insa ca Canoanele Postinicului, desi de Canonul acesta nu se pomenesc (nu stiu pentru care
pricina, poate pentru pogoramantul ce fac) insa s-au primit de toata Biserica. §i vezi la
Prolegomena Postnicului. Asemenea s-au primit de Biserica si Canoanele ce in urma s-au facut ale
sfantului Nichifor, si Canonicestile intrebari-raspunsuri cele facute in zilele lui Nicolae
Patriarhului.

180 Iar care este Sinodul eel a doua oara adunat in Constantinopol in zilele lui Nectarie, pentru care
zice Canonul acesta? Vezi-1 dupa eel in Sardichia. Pe langa acestea, insemneaza ca ale lui Timotei
celui mai dinainte numeste Canonul acesta pe Canoane, spre osebirea lui Timotei al Alexandriei,
care se numea Eleurr (numit Motoc) si era pe vremea Sinodului al 4-lea in urma aceluia adica,
insemneaza insa si ca, fiindca Latinii prihanesc Sinodul acesta, pentru ca nu pomeneste localnicele
Sinoade cele ce s-au facut la Apus, nici Canoanele acelora, pe care le-au adunat Vartolomeu
Carangea, si altii multi inaintea lui. Catre aceasta raspundem: Ca Sinodul, a insirat Canoanele
acelea ale Sinoadelor si ale Parintilor, cate erau in intrebuintarea Bisericii. Totodata insa au primit
impreuna si Canoanele, ale localnicelor Sinoade celor de la Apus, cate se unesc cu Canoanele
Sinoadelor celor Ecumenice. §i in scurt precum eel al 5-lea Ecumenic a primit pe cele ale lui
Avgustin, si ale lui Ambrosie Apusenilor, si de Obste insa, ci cate au asezat intru dreapta Credinta,
si spre mustrarea ereticilor. Asa si noi cele drepte ale Sinoadelor celor ce s-au facut la Apus le
primim, insa nu toate fiindca Papa Romei multe straine legiuieste intr-insele. Pentru aceasta si cele
mai multe din cele localnice la Apus au gresit, si mai ales ca dintr-insele au iesit mai intai
adaogirea in Simbol, si pricina cea mai intai si mai de pe urma a rautatilor si a desbinarii (adica a
ruperii).

196

CANON 3

Fiindca binecinstitorul si iubitorul de Hristos imparatul nostru, a rostit catre
sfantul acesta Ecumenicul Sinod, ca cei ce se numara in Cler, si dau pe cele
Dumnezeiesti altora sa fie curati si liturghisitori neprihaniti, si vrednici de Jertf a cea
inteleasa a marelui Dumnezeu, care si Arhiereu si Jertfa, si a curati cele puse asupra
lor din nelegiuitele nunti. Pe langa aceasta insa, cei ai Preasfintei Biserici a
Romanilor, propunand sa se pazeasca Canonul scumpatatii; iar cei supusi scaunului
pazitei de Dumnezeu si imparatestei cetatii acesteia, (voind a se pazi) eel al iubirii de
oameni si al milostivirii, intru una pe amandoua unindu-le parinteste impreuna si cu
iubire de Dumnezeu, ca nici blandetea sa fie slaba, nici sa lasam inasprita
impetroserea. §i mai ales caderea din nestiinta ce a trecut la nu putina multime de
barbati. Socotim ca cei ce au trecut la a doua Nunta, si pana la cincisprezece a
trecutei luni ianuarie, al trecutului Indiction, a anului sase mii o suta nouazeci si
noua, robindu-se pacatului, si nealegand mai bine a se spala de acesta, sa se supuie
Canonicestei caterisiri. Iar cei ce de acest fel de patima a Nuntii a doua se curprinse-
se, si mai inainte de cunostinta noastra cunoscand folosul, si raul de sinesi taindu-1,
si departe au gonit impreunarea aceasta straina si neadevarata. Sau si ale carora
muierile eel de a doua nunta acum s-au savarsit, sau si ei au catutat spre intoarcere,
de iznoava invatandu-se intreaga intelepciune, si de nelegiuirile lor degrab
parasindu-se, ori presbiteri, ori Diaconi intaplandu-se a fi. Acestia au socotit Sinodul
a conteni despre toata Ieraticeasca Liturghie, adica despre lucrare, dar sub cuvant la o
hotarata vreme fiind certati. Iara de cinstea sederii si a starii sa se impartaseasca,
indestulandu-se cu inainte sederea, si plangandu-se Domnului, ca sa li se ierte
nelegiuirea cea din nestiinta. Ca a binecuvanta pe altul, cela ce este dator a-si griji
ranele sale, este lucru nepotrivit. Iar cei ce s-au impreunat adica cu o singura femeie,
si s-a intamplat vaduva cea luata; asisderea inca si cei ce dupa Hirotonie cu o singura
nelegiuita nunta s-au impreunat, adica Presbiterii, Diaconii si Ipodiaconii, acum in
putina vreme oprindu-se de sfanta Liturghie si certandu-se, iarasi sa se aseze la
treptele lor, nicidecum sporind la mai mare treapta, aratat este ca, deslegandu-se
nelegiuitat insotire a lor. Iar acestea la cei ce au ramas pana la cincisprezece, precum
s-a zis a lunii lui Ianuarie a Indictionuli al patrulea in gresalele cele mai inainte zise,
si numai pentru cele Preotesti am intipuit, hotarand de acum inainte, si innoind
Canonul eel ce opreste, ca eel ce se va insoti cu doua nunti dupa Botez, sau tiitoare va
castiga: „Sa nu poata a fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau orice din catalogul
Ieraticesc. Asisderea si eel ce va lua vaduva, sau lepadata, sau amorizata, sau
slujnica, sau din cele ce pe scena (adica actrita), sa nu poata a se face Episcop, sau
Presbiter, sau Diacon, sau orice din Ieraticescul catalot.” [Apostol: 17, 18, 19; Sinod 6:
26; Vasiliei: 12, 27]

tAlcuire

Parintii Sinodului acestuia, §i raul ce se facea atuncea indreptandu-1, si pe
viitorime siguripsind, acest Iconomicesc Canon 1-au dat. Ca de vreme ce imparatul i-a
rugat sa curateasca preotimea de necuratia nelegiuitelor nunti, intru care cazuse. §i
despre o parte adica, locotiitorii Patriarhului Romei au propus sa se pazeasca
scumpatatea Canoanelor la cei Bisericesti, iar despre alta, Episcopii cei de sub

197

Patriarhul Constantinopolului zicea sa se fac conpogoramant, si iubire de oameni catre
dansii, acestia dregand impreuna pe amandoua, scumpatatea zic, si conpogoramantul
(si mai ales pentru ca multa multime din Preotii cei de atuncea cazuse intr-acest fel de
nunti din nestiinta) pentru rugamintea imparatului, au hotarat, ca, cei Ierositi cati
casatorindu-se de a doua oara, au ramas nepocaiti pana la vremea Sinodului acestuia,
si nu s-au despartit de nelegiuitele nunti, acestia sa se cateriseasca desavarsit, si mireni
sa se faca. Iar cati dimpotriva Ierositi fiind si insotiti cu a doua nunta, Presbiteri adica,
sau Diaconi, mai-nainte de a se face Sinodul s-au cait, si s-au despartit cu voia lor de
aceasta nelegiuita nunta, sau ca muierile murindu-le cele de al doilea, s-au intorc catre
intreaga intelepciune, si pocainta. Acestia, zic, s-au judecat de cuviinta, sa conteneasca
de a lucra cele al Preotiei, pana la o stare de vreme hotarata, insa sa se impartaseasca
de sederea si de starea cea impreuna cu cei Ierositi din afara de Altar plangandu-se
catre Dumnezeu, pentru ca sa li se ierte nelegiuirea lor cea din nestiinta, si pe nimeni sa
binecuvinteze. Pentru ca nu este lucru cuviincios a da binecuvantare altora, eel ce este
dator a-si vindeca prin pocainta ranele sufletului sau, precum zice Canonul 27 al
marelui Vasilie. Iar cati Presbiteri, sau Diaconi, sau Ipodiaconi, si-au luat femei vaduve,
sau cati in urma dupa ce s-au Hirotonisit, s-au casatorit, si acestia asemenea, dupa ce
vor ramanea nelucratori a ori ce fel de sfintita lucrare in putina vreme, iarasi sa lucreze
cele ale Ieriei lor, insa la mai mare treapta nu se inalta, ci la treptele in care s-au aflat
fiecare dintr-insii, acolo sa ramana. Insa aceasta sa se faca dupa ce se vor desparti de
nelegiuitele insotiri. Acestea cu iconomie hotarandu-le, si cu conpogoramant Parintii
acestia, pentru Ierositii cei aratati, reinnoiesc, adica hotarasc ca de acum inainte sa-si
aiba taria lor Canoanele Sfintilor Apostoli eel 17 si 18 adica; pe care le si arata anume, a
carora Talcuire vezi-o, impreuna si pe al celui al 19 Apostolesc.

CANON 4

Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon si Ipodiacon, sau Anagnost, sau
Psalt, sau Portar ar preacurvi cu femeie afierosita lui Dumnezeu, sa se cateriseasca,
ca unul ce a stricat pe mireasa lui Dumnezeu. Iar de va fi mirean sa se aforiseasca.
[Apostol: 25; Sinod 1: 9; Sinod 4: 16; Sinod 6: 26; 21, 40, 44, 45; Anghira: 19;
Neocesareea: 9; Vasilie: 3, 6, 17, 18, 19, 20, 32, 51, 60, 70]

tAlcuire

Canonul acesta cateriseste pe Clericii cei ce curvesc cu femei afierosite lui
Dumnezeu, sau cu Calugarita, aforiseste insa pe mirenii cei ce au facut aceasta fiindca
au stricat pe mireasa lui Hristos Dumnezeu Mirelui sufletelor, ori fecioara de ar fi fost
ea mai inainte si s-a facut Calugarita, ori si vaduva. Insa nu numai cu Calugarita de vor
curvi cei Ierositi si Clericii se caterisesc, ci si cu mireanca muiere de vor curvi. Dupa
Canonul 25 Apostolesc, si 16 al Sinodului 4.

CANON 5

Nimeni din cei din catalogul Preotesc, afara petrecand din cei din Canon care
poarta persoane neprepuelnice, sa aiba muiere, sau slujnica, pazindu-si de aid siesi
neprihanirea. Iar daca careva va calca cele de noi hotarate, sa se cateriseasca. Pe
aceasta sa o pazeasca si cei scopiti, purtand grija de neprihanirea lor. Iar calcand

198

(hotararea aceasta) de vor fi Clerici, sa se cateriseasca. Iar de vor fi mireni sa se
aforiseasca. [Sinod 1: 3; Sinod 7: 18, 22; Anghira: 19; Cartagina: 45; Vasilie: 89]

tAlcuire

Randuirea Canonului acestuia este aceasta. Nimeni din cei Ierositi petrecand
cinstit, sa nu aiba muiere tiitoare in casa sa, sau slujnica, afara de fetele cele fara de
prepus pe care le cuprinde Canonul al 3-lea al Sinodului intai care sunt acestea, maica,
sora, si matuse ori de pe tata ori de pe maica, pentru ca sa se pazeasca pe sinesi
neprihanit inaintea poporului. Iar care din acestia va calca Canonul acesta, sa se
cateriseasca. Asemeni insa si cei scopiti pazind si aceia neprihanirea pentru sinesi, sa
nu locuiasca impreuna cu fete sub prepus. Iar de ar indrazni a face aceasta; Clerici fiind
(fara de voie fiind scopiti, sau din fire) sa se cateriseasca, iar mireni fiind sa se
aforiseasca.

CANON 6

Fiindca s-au zis de Apostolestile Canoane, aducandu-se cineva in Cler din cei
neinsurati, singuri Anagnostii si Cantaretii pot a se insura, si noi aceasta pazindu-o,
poruncim, de acum inainte nicidecum Ipodiacon, sau Diacon, sau Presbiter, dupa
Hirotonia cea pusa asupra lui, sa nu aiba voie, a-si alcatui luisi casatorie nunteasca.
Iar de va indrazni a face aceasta, sa se cateriseasca. Iar de va voi vreunul din cei ce
vin catre Cler, cu lege de Nunta sa se impreuneze cu muiere, sa o faca aceasta mai
inainte de Hirotonia Ipodiaconului, sau a Diaconului, sau a Presbiterului.

tAlcuire

Fiindca Canonul 26 al sfintilor Apostoli randuieste, ca singuri Anagnostii si
Cantaretii pot a se casatori, dupa ce se vor Hirotonisi. Pe acesta si Parintii Sinodului
acestuia intarindu-1 prin acest Canon, poruncesc, ca de acum inainte nici un Ipodiacon,
sau Diacon, sau Presbiter dupa ce se va Hirotonisi, sa nu aiba voie a se insura. Iar de o
va face aceasta, sa se cateriseasca 181 . Iar de va voi cineva din acestia a se insura, insoara-
se mai-naintea Hirotoniei.

CANON 7

Fiindca ne-am instiintat ca la unele din Biserici se afla Diaconi, avand officii
Bisericesti, si de aici unii dintre dansii obraznicie intrebuintand, si de la sine
stapanire, sed mai sus decat Presbiterii, poruncim ca Diaconul, desi in dregatorie sau
in orice fel de officie Bisericeasca s-ar afla, unul ca acela sa nu sada mai sus decat
Presbiterul. Afara numai, daca purtand fata insusi Patriarhului sau, sau a
Mitropolitului, va merge intr-o alta cetate pentru vreo pricina de capetenie. Ca
atunci, ca unul ce plineste locul aceluia, se va cinsti. Iar de va indrazni cineva a face
una ca aceasta, intrebuintand tiraniceasca sumetie, unul ca acela din treapta sa

181 Pentru aceasta atata al doilea asezamant al Titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 8 cap 28) legiuieste,
ca eel ce Hirotoniseste pe eel neinsurat, trebuie sa-1 intrebe, de poate vietui cu intreaga
intelepciune, si feciorie. Si ca sa se scoata din Episcopiei Episcopul acela, ce va da voie unui
Ipodiacon, sau Diacon sa se insoare dupa ce se va Hirotonisi.

199

pogorandu-se, eel mai de pe urma de cat toti sa fie din ceata intru care se numara in
Biserica sa; fiindca Domnul nostru sfatuieste, a nu ne bucura de sederile mai sus,
dupa invatatura ce se afla la sfantul Evanghelist Luca, ca de la insusi Domnul si
Dumnezeul nostru. Ca zice, catre cei chemati pilda ca aceasta: «Cand te vei chema de
catre cineva la nunta, sa nu sezi la locul eel mai de sus. Nu cumva altul mai cinstit
decat tine fiind chemat de el, si venind, eel ce te-a chemat pe tine si pe acela, va zice:
Da locul acestuia. §i atunci vei incepe cu rusine a tine locul eel mai de jos. Ci cand
vei fi chemat, sezi la locul eel mai de jos. Ca, cand va veni eel ce te-a chemat sa zica
tie: Prietene, suiete mai sus. Atunci va fi tie cinstea inaintea celor ce vor sedea
impreuna cu tine. Ca tot eel ce se inalta pe sinesi, se va smeri; si eel ce smereste pe
sinesi se va inalta. » [Luca 14: 7] Aceasta insa se va pazi si la celelalte Sfintite cete.
Fiindca decat dregatoriile lumii, mai bune stim pe cele Duhovnicesti. [Sinod 1: 18;
Laodiceea: 20]

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta, fiindca oarecare Diaconi, avand oficii Bisericesti (care
se numesc boierii, si cinstiri, si prilejuri de castig, dupa Valsamon, in ce chip sunt cele
ale Clericilor cele din afara, a marelui Iconom adica, a merelui Sechelar, a
Schevofilaxului [pazitorul de vase], a Hartofilaxului [pazitorul de hartie], a micului
Sechelarie, si a Protecdicului [intaiulu avocat]) se obraznicesc si sed mai sus decat
Presbiterii. De aici inainte nici un Diacon, in orice Cin Bisericesc aflandu-se, sa nu sada
mai sus decat Presbiterii, afara numai daca purtand fata Patriarhului, sau a
Mitropolitului, s-ar trimite la alt loc, pentru vreo Bisericeasca trebuinta. Ca atunci se va
cinsti mai mult decat Presbiterii, nu ca un Diacon, ci ca unul ce poarta fata Patriarhului
sau a Mitropolitului, precum am zis. Iar care Diacon tiraniceste intrebuintand sumetia,
va sedea mai sus decat Presbiterul, acela, de se va intampla a se cinsti mai mult decat
ceilalti Diaconi de o treapta cu dansul, sa se faca eel mai de pe urma si mai josit decat
toti Diaconii. Precum invata Domnul prin pilda Pomenita in acest Canon. §i nu numai
Diaconii se cuvine a nu se cinsti mai mult decat Presbiterii, si a nu sedea mai sus, ci si
celelalte mai josit cete, ale celor sfintiti, si ale Clericilor, nu se cade a sedea mai sus
decat cetele cele mai inalte decat ele. Adica nici Ipodiaconii decat Diaconii, nici citetii,
decat Ipodiaconii. Fiindca daca la dregatoriile cele lumesti si din afara, cei mai jositi cu
dregatoria nu sed mai sus, nici se cinstesc mai mult decat cei mai de sus, si care au
dregatorii mai mari, cu cat mai vartos se cade aceasta a se pazi la dregatoriile cele
Duhovnicesti, care se dau cu Dumnezeiescul Darul Duhului, care sunt mai sus si mai
inalte decat cele lumesti.

CANON 8

Intru toate voind si noi sa stapaneasca cele legiuite de sfintii Parintii nostri,
reinnoim si pe Canonul eel ce zice ca in fiecare an sa se vaca Sinoade de Episcopii cei
ce se afla in fiecare Eparhie, unde Episcopul Mitropoliei va socoti. Insa fiindca atat
pentru navalirile barbarilor, cat si pentru alte pricini ce se intampla, cu neputinta
este Prosezatorii Bisericilor de doua ori pe an a face Sinoadele, s-a socotit ca in tot
chipul odata pe an sa se faca Sinod in fiecare Eparhie, de prozisii Episcopi, pentru
Bisericestile intrebari, precum este cu putinta a se ivi. De la sarbatoarea Sfintelor

200

Pasti pana la incheierea lunii octombrie a fiecarui an, la locul unde va socoti
Episcopul Mitropoliei precum mai inainte s-a zis. Iar Episcopii cei ce nu vor veni
impreuna, aflandu-se prin cetatile lor, si mai ales intru sanatate petrecand, si de toata
neaparata si cea de nevoie indeletnicire slobozi fiind, frateste sa se certe. [Apostol:
35; Sinod 1: 5; Sinod 4: 19; Sinod 7: 6; Antiohia: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]

tAlcuire

Parintii acestia intaresc cu adevarat si reinoiesc Canonul Sfintilor Parinti, celor
mai inainte de ei, ce porunceste sa se faca in fiecare an doua Sinoade in fiecare Eparhie.
Dar fiindca se ingreuneaza Arhiereii a se aduna de doua ori pe an, pentru navalirile si
frica barbarilor vrasmasi, si pentru celelalte ale vremilor stari imprejur, negresit si cu
neaparat chip poruncesc sa se faca Sinod de Episcopi, odata pe an in fiecare Eparhie
pentru a cerceta si a indrepta Bisericestile pricini ce s-ar intampla. Iar Sinodul acesta sa
se faca la vremea, cea de la sfintele Pasti pana la sfarsitul lui octombrie, la locul acela
insa, unde ar gasi de cuviinta Mitropolitul fiecarei Eparhii. Iar cati Episcopi aflandu-se
la Episcopiile lor, si fiind sanatosi, si slobozi de orice nevoie si purtare de grija, de nu
se vor infatisa in Sinod, acestia sa se mustre frateste.

CANON 9

Nici unui Cleri sa fie iertat a avea pravalie de carciuma. Ca daca unuia ca
acestuia, a intra in carciuma nu este iertat, cu cat mai vartos altora intru aceasta a
sluji, si ceea ce nu este lui legiuit a face? Iar de ar face ceva de acest fel, ori sa
inceteze, ori sa se cateriseasca. [Apostol: 42, 43, 54: Sinod 7: 22; Laodiceea: 24;
Cartagina: 18, 47, 69]

tAlcuire

Canonul acesta hotaraste, ca nici unui Cleric, este iertat a avea carciuma, caci daca
nu este iertat macar a intra in carciuma, cu cat mai vartos a sluji intr-insa celor ce intra,
si a face acelea ce nu sunt iertate Epanghelmei sale? Iar care va face dimpotriva,
neparasindu-se sa se cateriseasca. Iar daca avand el a sa carciuma, va pune pe altii si
vor sluji intr-insa, aceasta, dupa Zonara, nu-i pricinuieste vatamare si impiedicare. Insa
mai bine este a vinde (sau a o da in chirie) si a cumpara alta avere mai cinstita, si mai
potrivita Epanghelmei Clericilor. Citeste si pe 42 Apostolesc.

CANON 10

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, sau cele ce se zic sutimi, ori sa
inceteze, ori sa se cateriseasca. [Apostol: 44; Sinod 1: 17; Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20;
Vasilie: 14]

tAlcuire

Acest Canon zice, ca oricare din acei aratati va lua dobanzi pentru banii ce va
imprumuta, ori doisprezece, ori sase, la suta de lei (sa zicem), acesta ori inceteze de
aceasta, ori de nu va inceta sa se cateriseasca.

201

CANON 11

Nici unul din cei ce se numara in Ieraticeasca tagma, sau mirean, sa manance
azimile cele de la Iudei, nici sa se imprieteneasca cu acestia, nici la boale sa-i cheme,
si doftorii de la dansii sa primeasca, nici in bai nicidecum sa se scalde impreuna cu
acestia. Iar de s-ar apuca cineva a face una ca aceasta; de va fi Cleric, sa se
cateriseasca, iar de va fi mirean, sa se aforiseasca.

CANON 12

§i aceasta inca au venit la cunostinta noastra, ca atat in Africa, cat si in Libia, si
intru alte locuri, iubitorii de Dumnezeu Prosezatorii [presedentii] cei de acolo
impreuna locuiesc cu muierile lor, si dupa Hirotonia ceea ce venit peste dansii, nu se
leapada, piedica punand celorlalti si scandela. Deci multa sarguinta avand noi,
pentru a se face toate spre folosul turmelor celor de sub mana noastra; s-a socotit, ca
nicidecum una ca aceasta de acum sa nu se mai faca. Iar acesta o zicem, nu spre
stricare, sau surparea celor Apostoliceste legiuite, ci de mantuirea si de sporirea cea
spre mai bine a popoarelor noi purtand grija, si a nu se da oarecare prihanire asupra
Ieraticestei asezari. Ca zice Dumnezeiescul Apostol: «Toate spre slava lui Dumnezeu
faceti-le, neimpiedicatori faceti-va si Iudeilor, si Elinilor, si Bisericii lui Dumnezeu.
Precum si eu intru toate tuturor plac, necautand folosul meu, ci pe al celor multi, ca
sa se mantuiasca.» [1 Corinteni X, 31-33] «Urmatori ai mei faceti-va, precum si eu al
lui Hristos.» [1 Corinteni IV, 16] Iar de se va vadi cineva facand una ca aceasta, sa se
cateriseasca. [Apostol: 5; Sinod 6: 30, 48; Gangra: 4; Cartagina: 4, 33]

tAlcuire

Zic Sfintii Parinti, fiindca ne-am instiintat, cum ca in Africa si in Libia (sau ca cu
doua numiri numeste pe acest loc, fiindca o parte ce este catre amiazazL din cele patru
parti ale lumiL Libia, mai-nainte numindu-se, Afria mai in urma s-a numit, dupa
Hrisand. Ori Libie numeste de Obste pe toata partea aceea. Iar Africa cu deosebire, pe
oarecare Eparhie cuprinsa de acel loc dupa Meletie) si intru acele locuri, Arhiereii cei
de acolo, si dupa ce se Hirotonisesc locuiesc impreuna cu femeile lor, si pricinuiesc
scandela celorlalti. Noi dar silindu-ne a lucra toate cele ce privesc catre obstescul folos
al crestinilor celor ce se pastoresc, poruncim, ca de acum inainte nici un Arhiereu sa
locuiasca impreuna cu femeia sa, dupa ce se va Hirotonisi 182 , insa aceasta poruncim, nu

182 Insemneaza ca pentru trei oarecare pricini mai de capetenie, au oprit Sindoul acesta prin Canon
Ecumenic de a avea Arhiereii femei. 1. Pentru ca Arhiereii fiind din randuiala ce deplinitoare, si
mai inalta decat toate celelalte Bisericesti randuieli, se cuvine a fi depliniti intru faptele cele bune,
si mai ales intru feciorie, si curatie. Pentru aceasta si catre scumpatatita intreaga intelepciune se
cade a-si indrepta viata lor. 2. Pentru ca Arhiereii cei ce aveau femei si copii, daruiau dupa moartea
lor fiilor lor Episcopia ca o Clironomie, si multe din lucrurile Bisericii rau se raneau, precum
aceasta o zice Canonul al 6-lea al Apostolilor. 3. Pentru ca grija femeii si a fiilor, si toata casa, ii
opreau de a se ingriji pentru turma lor. Fiindca dupa Pavel: «Cel insurat se grijeste cele ale lurnii
cum va placea femeii.» Deci pentru a nu se face toate necuviintele acestea, au oprit despre nunta pe
Arhierei aceste Ecumenic Sinod prin Canonul acesta. Am zis prin Canon Ecumenic, pentru ca, si
mai-nainte de Sinodul acesta era oprita nunta de la Arhierei, insa de localnic Canon, iar nu de
Catolicesc. Si de unde este aratat? 1. De la Dumnezeiescul Hrisostom talcuind cuvantul lui Pavel,

202

spre surparea si stricarea atat al obstescului Canon al Apostolilor celui al 5-lea adica,
care aforiseste pe Episcopul acela ce cu pricinuire de evlavie isi va desparti pe femeia
sa cu sila, cat si a asezamantului ce osebit face Pavel catre Tit, zicand: «Vei aseza prin
Cetati Presbiteri» (adica Episcopi dupa Hrisostom, fiindca, precum am zis la inceputul
celui 1 Apostolesc, Episcopul ia si numele Presbiterului. §i este aratata aceasta si din
ceea ce pe urma se adauga, ce zice Apostolul, ca se cade Episcopul si celelalte). Care va
fi fara de prihana, barbat al unei femei, nu poruncim aceasta, zice, spre stricare
acestora. Ci purtand grija pentru mantuirea, si sporirea crestinilor intru cele mai
deplinite, si pentru ca sa nu pricinuiasca oarecare prihanire impotriva Arhieriei. Caci
desi Arhiereii cei ce impreuna petrec cu femeile lor, vietuiesc intru intreaga
intelepciune si infranare; cu toate acestea norodul eel de obste se scandaliseste, si-i
prihaneste, prepuind cea dimpotriva din impreuna-locuinta lor ce a de acest fel. Ca
Dumnezeiescul Apostol ne porunceste, oricate am face, intru Slava lui Dumnezeu sa le
facem, si sa nu ne facem sminteala Iudeilor, si Elinilor, si crestinilor. Precum zice, si eu
intru toate tuturor plac. Fiindca nu caut folosul meu, ci pe al celor multi ca sa se
mantuiasca. Faceti-va urmatori ai mei, precum si eu urmator al lui Hristos. Iar de va
locui vreunul din Arhierei impreuna cu femeia sa, sa se cateriseasca.

CANON 13

Fiindca in Biserica Romanilor am aflat ca in randuiala de Canon s-au predanisit,
ca cei ce vor a se invrednici de Hirotonia Diaconului, sau a Presbiterului, sa
marturiseasca ca nu se vor mai impreuna cu femeile lor. Noi vechiului Canon
urmand al Apostolestei scumpatati si randuieli, insotirile sfintilor Barbati cele dupa
legi, si de acum inainte voim a avea tarie, nici ca cum deslegand tocmeala cea catre
muierile sale, sau lipsindu-i pe ei de impreunarea unuia cu altul la vremea ce
cuviincioasa. Drept aceea, de se va afla vreunul vrednic spre Hirotonia de Ipodiacon,
sau de Diacon, sau de Presbiter, acesta nicidecum sa se opreasca a se inainta la acest
fel de treapta. Impreuna locuind cu legiuita femeia, nici iarasi in vremea Hirotoniei
sa i se ceara a marturisi, ca se va departa de legiuita impreunare cea cu femeia sa. Ca

(ce zice pentru Episcopi, care este fara de prihana, barbat al unei femei) si zicand. Pentru aceasta a
zis, barbat al unei femei, nu caci acum aceasta se pazeste in Biserica. Pentru ca Arhiereul se cade a
fi impodobit, cu desavarsita sfintenie si curatenie. Ci caci atunci catre elinii cei ce aflau in curvie,
mare lucru se socotea aceasta, a avea adica numai o singura femeie, (Cuvant 2 la Iov) si 2. Din
Canoanele localnicului Sinod din Cartagina, eel al 4-lea si al 35-lea care stapanea in locurile Africii,
si randuia, ca Episcopii, si Presbiterii si Diaconii, sa faca hotarare: adica fagaduinta, a se departa de
femeile lor (cu invoirea obsteasca si a femeilor). Iar Sinodul acesta, a se departa adica Episcopii de
femeile lor, dar inca si cu totul a nu locui impreuna cu ele, prin Canonul acesta legiuieste a se pazi
pretutindeni. Iar ca si Presbiterii si Diaconii sa se departeze de femeile lor (nu au oprit) ci au iertat
prin al 30-lea Canon, dar nu si pretutindeni. Ci in locurile cele barbaricesti numai, pentru naravul
lor eel salbatic, si paganatatea credintei. Iar cum ca locuiau impreuna, precum zice Sinodul, unii ca
acestia cu muierile lor, si dupa ce se fagaduiau, aratat este din Canonul 33 al Sinodului din
Cartagina. Si nu se impotriveste Sinodul acesta, Apostolescului Canon al 5-lea, sau randuirii lui
Pavel, nici le surpa nici le strica acestea. Ci fiindca vede Sinodul Biserica sporind, si petrecerea
crestinilor inflorind intru faptele cele bune, au canonisit sa infloreasca si petrecerea Arhiereilor cu
neinsurarea, si cu intreaga intelpciune.

203

nu de aici nunta cea de Dumnezeu legiuita, si binecuvantata cu venirea sa cea fata, sa
fie siliti a ocari, caci glasul Evangheliei striga: «Cele ce Dumnezeu a impreunat,
omul sa nu desparta.» [Matei XIX, 6] §i Apostolul invata ca «Cinstita este nunta, si
patul nespurcat» [Evrei XIII, 4]. §i «Legatu-te-ai cu femeie? nu cauta deslegare» [1
Corinteni VII, 27]. Ca stim ca precum si cei ce s-au adunat in Cartagina luand purtare
de grija pentru viata cea cinstita a slujitorilor, au zis, ca Ipodiaconii cei ce pipaie
sfintitele Taine, si Diaconii si Presbiterii dupa hotarele lor, a se infrana si despre
sotiile lor, ca si cea prin Apostoli predanisita si din insasi invechimea pazita, si noi
asemenea sa o pazim, stiind ca vreme este la tot lucrul, si mai ales a ajunarii, si a
rugaciunii. Ca trebuie cei ce staruiesc inainte Jertfelnicului in vremea intrebuintarii
celor sfinte a fi infranati intru toate, ca sa poata, ceea ce cer obsteste de la Dumnezeu,
a dobandi. Deci de va indrazni cineva afara de Apostolestile Canoane pornindu-se,
pe oarecare din cei sfintiti, Presbiteri, zicem, sau Diaconi, sau Ipodiaconi, a-i lipsi de
impreunarea si impartasirea cea catre legiuita femeie, sa se cateriseasca. Asisderea si,
daca vreun Presbiter, sau Diacon, pe femeia sa cu pricinuire de evlavie o va lepada,
sa se aforiseasca, iar staruind, sa se cataeriseasca.

tAlcuire

Aceasta randuieste Canonul acesta, zicand: fiindca ne-am instiintat ca la Roma se
pazeste ca un Canon necalcat, ca sa marturiseasca in vremea Hirotoniei cei ce vor a se
face Diaconi, si Presbiteri, ca dupa Hirotonie nu se vor mai impreuna cu femeile lor;
noi urmand vechiului Canon al Sfintilor Apostoli, celui al cincilea adica, voim si
randuim sa ramaie intarite si nedespartite insotirile celor sfintiti, fara a-i desparti pe
dansii dupa Hirotonie, de la impreunarea legiuitelor lor femei, ceea ce se cuvine a se
face in cuviincioasa vreme. Adica cand nu este post, si cand nu slujesc Dumnezeiestile
Taine; 183 drept aceea eel ce este casatorit cu femeie legiuita, de va fi vrednic de

183 Insemneaza ca Luca Patriarhul fiind intrebat, cate zile se cade a se departa de femei cei ce vor a
se impartasi? A hotarat Sinodiceste, ca trei zile sa nu se apropie de femeile lor. Nu numai cei
sfintiti, ci si mirenii cei insurati. Caci, daca Dumnezeu a poruncit Evreilor trei zile sa nu se apropie
de muierile lor, gatindu-se sa primeasca legea cea veche (Iesire XIX, 15), cu cat mai vartos se cuvine
a le pazi acestea cei ce vor sa primeasca intru sinesi, nu legea, ci pe insusi Puitorul de lege
Dumnezeu, prin Dumnezeiasca Euharistie? §i daca Avimeleh (sau Aviatar) Arhiereul, vrand a da
Painile punerii inainte, lui David si vitejilor lui, i-a intrebat, de sunt curati de femei, si ei au
raspuns, ca trei zile sunt de cand sunt paziti de impreunarea cu femeie (1 Imparati XXI, 5). Cum nu
se cuvine dar a fi trei zile curati de impreunarea femeiasca (aratat ca de femeile cele legiuite se zice,
ca intr-alt chip nici este iertat a se apropia) cei ce vor sa se cuminece cu stapanescul Trup? Dar si
cei ce vor sa se casatoreasca prin nunta, se cuvine a se marturisi si mirele si mireasa, a posti si a se
progati, si inainte de a se incepe Dumnezeiasca Liturghie sa se cunune, iar dupa ce se vor cununa,
sa se inceapa Dumnezeiasca Liturghie, si sfarsindu-se sa se impartaseasca cu Dumnezeiestile
Taine, pazindu-se a nu se impreuna in noaptea aceea, precum un preasfant obicei si randuiala ca
aceasta, si se pazea, si se pazeste pana acum de adevaratii crestini cei ce vor sa se mantuiasca.
Pentru aceasta dupa Valsamon, si mai sus numitul Patriarh Luca, supune canonisirii pe cei nou
casatoriti care s-ar impreuna intru aceeasi zi dupa Sfanta Impartasire. De aid incheiem din ceam
mai mare pe cea mai mica, ca de este destula spre gatirea Dumnezeiestii Cuminecaturi departarea
cea de trei zile de trupeasca amestecare, cu mult mai vartos este destul spre aceasta postul eel de

204

Hirotonie si pana la Presbiter sa se faca, fara a fi indatorit de nevoie a marturisi, ca
Hirotonisindu-se se va desparti de muierea sa. Pentru ca sa nu necinsteasca Nunta cea
de Dumnezeu legiuita, si in Cana Galileii Blagoslovita. Si precum Domnul insusi prin
Evanghelie zice: «Pe cei ce Dumnezeu i-a impreunat omul sa nu desparta.» Si
Apostolul invata ca: « Nunta este cinstita si patul nespurcat»; si iarasi «Legatu-te-ai cu
femeie? Nu cauta sa desparti. » Precum dar Parintii Sinodului din Cartaghen purtand
grija pentru cinstirea celor Ierositi, au hotarat, ca Ipodiaconii, Diaconii, si Preotii cei ce
se ating de sfintele Taine, sa se infraneze despre sotiile lor, dupa insusi ale lor hotarari
si dupa Canonul 33. Ca predanisirea cea prin Sfintii Apostoli data, si care din insasi in
vechime au stapanit, si noi asemenea sa o pazim, dupa Canonul 3 al acestuiasi (adica in
scrisele predanisiri si cele nescrise, dupa Zonara si Valsamon), asa si noi acesteasi cu
Parintii aceia zicandu-le, randuim, ca, cele de mai sus trei randuieli (Tagme) ale celor
Ierositi sa se infraneze de muierile lor, in vreme de post, si de rugaciune dupa Pavel.
Pentru ca cei ce stau inaintea Jertfelnicului se cuvine a fi infranati despre toate in vreme
ce Ierurghisesc, pentru ca sa poata prin infranarea aceasta, sa primeasca de la
Dumnezeu, ceea ce cer de obste, sau in parte adica, dupa Zonara, sau pentru obstescul
folos al norodului (dupa al 3-lea Canon al Sinodului din Cartaghen). Deci oricare va
cuteza afara de Apostolescul Canon a opri pe mai sus numitii Clerici de impreunarea
cu femeile, sa se cateriseasca. 184

trei zile. Si cu toate ca de Dumnezeiestile Canoane postul inainte impartasirii, nu se randuieste; cei
ce pot insa a posti mai inainte de aceasta si o saptamana intreaga, bine fac. Vezi si subinsemnarea
celui 63 Apostolesc si eel al 7-lea al Neocesareei.

184 Hulesc Latinii, zicand, ca au gresit Sinodul acesta legiuind Bisericii celei din Roma despre
nuntile Preotilor, si ca aratat se impotrivesc Sfantului Duh, celuia ce prin ei graieste. Pentru ca
Ecumenic fiind acesta, cu stapanire legiuieste in toata lumea, fara vreo osebire, ca si Papii se supun
Sinoadelor, ca si toti Arhiereii, precum Pelaghie al 2-lea aceasta zice. Insa nu au gresit Sinodul
acesta pentru Nunta Preotilor randuind. Fiindca si Scripturii urmeaza, car voieste Nunta sa ramaie
nedeslegata; si celui intai Ecumenic Sinod, care s-au ferit de aceasta de a se face adica cu sila
despartirea nuntii Preotilor. De vreme ce insa acest obicei in Roma era necalcat, iar mai ales Canon,
si silea pe multi fara voie a-i desparti (fara voie insa zic, ca multi iubind vrednicia Preotiei, si nu
puteau a o dobandi avand femei, erau siliti pentru slava epanghelmei a se desparti de femeile lor si
nevrand); sa curveasca in urma si sa se inversuneze, si tiitoarea sa aiba; pentru aceasta, zic, au oprit
Sinodul aceasta silnicie, ca pe Arhierei nevoie era a-i opri de nunta pentru pricinile ce am zis la al
12-lea Canon, si mai ales pentru a nu darui fiilor lor lucrurile Bisericii. Iar pentru Preoti nu este atat
nevoie, pentru ca Preotul s-a randuit a fi casnic unei mid Parohii, sau unui sat. Iar in sila a se
desparti, ceea ce pricinuia Canonul eel din Roma a marturisirii Preotilor (ca desavarsit se vor
desparti de femei) este afara de lege, si legiure impotriva Sfantului Duh. Iar daca prihanesc Latinii
pe acest Sinod, pentru ce lucreaza ceea ce s-a legiuit de el? Ca pe Preotii neamului maronistilor
celui de prin prejurul muntelui Libanului, ce se afla in Fenicia, ce este de o cugetare cu latinii ii
iarta sa-si aiba muierile lor. Prihaneasca-se dar pe sinesi ticaitii pentru ca iarta pe aratatii Preoti ai
maronistilor ca si in ziua cand se impreuneaza cu muierile lor sa Liturghiseasca, impotrivindu-se
lui Pavel, si Sfintelor Canoane. Prihaneasca-se inca, si pentru ca iarta in Lehia pe Dreptslavitorii
Preotii cei a doua oara casatoriti, sa-si aiba Preotia numai de vor primi sa se faca Papisti.

205

CANON 14

Canonul sfintilor, si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri sa stapaneasca
si intru aceasta, ca Presbiterul mai inainte de treizeci de ani sa nu se Hirotoniseasca,
macar de ar fi omul cu totul vrednic, ci sa astepte. Ca Domnul nostru Iisus Hristos, in
anul al treizecilea s-a Botezat, si a inceput a Botezat, si a inceput a invata; Asisderea,
nici Diaconul mai inainte de 25 ani, iar Diaconita mai-nainte de 40 sa nu se
Hirotoniseasca. [Sinodul 1: 19; Sinod 4: 15; Neocesarea: 11; Cartagina: 21]

TALCUIRE

Canonul acesta anume aseaza pe eel al 11-lea al Sinodului din Neocesareea,
intarindu-le pe acela, si randuind, a nu se Hirotonisi treptele aratate mai-nainte de a
ajunge cu varsta la anii aratati. Caci si Domnul la varsta de treizeci ani s-a Botezat, si a
inceput a invata propovaduirea Evangheliei; precum arata Dumnezeiescul Luca (cap 3,
23). Caruia se cuvine a urma si Presbiterii, ca niste invatatori ai credinciosilor. Dar
milostiv fie Dumnezeu, pentru calcarea sfintelor Canoane cea de acum! Si daca
calcatorii Canoanelor acestora nu se indupleca de sfintitii si de Dumnezeu purtatorii si
sfintii Parinti, induplece-se macar de un om lumean si mirean, care este Imparatul
Iustinian, care in a sa Neara 123 zice, nu iertam a se face Presbiter mai jos fiind cu
varsta de treizeci de ani; nici Diacon mai jos de 25, nici Ipodiacon mai jos de 20. Citeste
si pe eel al 19-lea al Sinodului 1 si subinsemnarea celui al 11-lea al Sinodului din
Neocesareea.

CANON 15

Ipodiaconul nu mai putin de 20 de ani sa se Hirotoniseasca; iar daca cineva din
cei ce s-ar afla in orice fel de Ieraticeasca stare, afara de anii cei randuiti s-ar
Hirotonisi, sa se cateriseasca.

tAlcuire

Canonul acesta hotareste ca oricare din aceste 4 stari se va Hirotonisi afara de anii
cei zisi, sa se cateriseasca.

CANON 16

Fiindca cartea faptelor predata de catre sfintii Apostoli sapte Diaconi a se aseza,
iar Parintii Sinodului celui din Neocesareea, asa au zis aratat in Canoanele cele de ei
asezate, ca sapte Diaconi sunt datori a fi dupa Canon, macar oricat de mare ar fi
cetatea. §i se va incredinta din Cartea faptelor. Noi cu Apostoleasca zicere potrivind
gandul Parintilor, am aflat ca cuvantul lor, nu a fost pentru barbatii cei ce slujesc
Tainelor, ci pentru slujirea in trebuintele meselor, Cartea faptelor asa avand: «In
zilele acelea, inmultindu-se Ucenicii, au facut cartire Elinii impotriva Evreilor, caci
vaduvele lor se treceau cu vederea intru slujba cea de toate zilele. §i chemand cei
doisprezece pe multimea Ucenicilor au zis: Nu este cu placere noua ca lasand
Cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim meselor. Socotiti drept aceea fratilor dintre voi
sapte barbati marturisiti, plini de Duhul Sfant, si de intelepciune, pe care sa-i
randuim la treaba aceasta. Iar noi intru rugaciune, si intru slujba Cuvantului ne vom
zabovi, si a placut cuvantul acesta inaintea a toata multimea; si au ales pe §tefan,

206

barbat plin de Credinta, si de Duh Sfant, si pe Filipp, si pe Prohor, si pe Nicanor, si
pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae nemernicul Antiohian; pe care i-a pus
inaintea Apostolilor» [Fapte VI, 1]. Acestea talcuindu-le Dascalul Bisericii loan eel
cu gura de aur, asa vorbeste, vrednic lucru este de a se mira cineva, cum nu s-a rupt
multimea pentru alegerea barbatilor! Cum nu s-au socotit lepadati si osanditi de
catre dansii Apostolii! Dar oare ce dregatorie aveau acestia? §i care Hirotonie au
primit? De nevoie este a o sti; oare cea a Diaconilor? Dar insa, acest lucru in Biserici
nu este; cea a Presbiterilor este Iconomia? Cu toate ca inca nici un Episcop era, ci
Apostolii numai. Drept aceea, socotesc, ca nici a Diaconilor, nici a Presbiterilor,
nume a fi, cunoscut este si aratat. Deci, asupra acestora propovaduim si noi ca, acei
prozisi sapte Diaconi, sa nu se ia pentru cei ce slujesc Tainelor, dupa protalcuita
invatatura, ci acestia sunt, cei ce li s-au incredintat Iconomia obstestei trebuinte a
celor atunci adunati, care ni s-au facut noua tip (forma) si intru aceasta, de iubirea de
oameni, si de purtarea de grija pentru cei lipsiti.

tAlcuire

Canonul acesta indrepteaza, sau mai bine a zice imbunatateste pe eel al 15-le al
Sinodului din Neocesareea. Care hotaraste a se afla numai sapte Diaconi, si nu mai
multi si in cea mai mare Cetate, precum Cartea Faptelor istoriseste. Deci zic Parintii
Sinodului acestuia, ca noi cumpanind talcuirea ce o au Parintii, cu cele zise in
Apostolestile Fapte pentru cei sapte Diaconi, am aflat ca aceea nu erau slujitori Tainelor
ci ai meselor, precum din insasi Faptele se intelege. Drept aceea si Parintii acestia
unindu-se cu Dumnezeiescul Hrisostom, propovaduiesc ca Diaconii acesti, precum am
zis, nu erau slujitori ai Tainelor, ci ai trebuintei celei de Obste, si ai portioanelor (sau
pensiilor) crestinilor de atunci. 185 Care ni s-au facut pilda de iubire de oameni, si de
purtare de grija, ce trebuie sa avem pentru saraci; si nu numai Parintii acestia au urmat
Canonului pomenit de Sinodul din Neocesareea, ci si Imparatii Iustinian, si Iraclie cei
mai-nainte de dansii, ca eel 1 o suta de Diaconi, iar eel al doilea mai mult de o suta, au
asezat in Biserica cea mare. Si de obste toate Bisericile, dupa avutiile lor, au si numarul
Diaconilor, si al Clericilor.

CANON 17

Fiindca Clericii oarecaror Biserici, lasand pe a lorusi Biserici, intru care s-au
Hirotonisit, catre alti Episcopi au alergat, si fara de stirea Episcopului lor in straine
Biserici s-au asezat, si din aceasta s-au intamplat a se face ei nesupusi; Poruncim, ca
de la luna lui ianuarie al trecutului al 4-lea Indiction, nici unul din toti Clericii,

185 De aid unii indeamnandu-se, zic, ca acesti sapte Diaconi nu se cade a se zugravi ca slujitorii
Tainelor cu tamaitoare, cu stihar, si cu Orar, si cu capetele descoperite. Eu insa, vazand despre o
parte pe purtatorul de Dumnezeu Ignatie scriind in Epistolia cea catre Traleseni, ca Arhidiaconul
§tefan Liturghisea la Iacov fratele Domnului Liturghie curata si neprihanita. §i despre alta, vazand
la capetele al 4-lea si al 46-lea ale cartii a 8-a a Apostolestilor asezamanturi ca se numara acei sapte
Diaconi cu Episcopii si cu Presbiterii, si cu acestia impreuna se numara, din care unul era si §tefan.
Socotesc acestiasi au fost si Diaconi slujitori ai Tainelor, si prin urmare, ca nu este cu necuviinta a
se inchipui slujitori Tainelor.

207

macar in oricare treapta s-ar intampla a fi, sa nu aiba voie fara de in scrisa slobozenie
a Episcopului sau, a se randui intru alta Biserica. Pentru ca, eel ce de acum inainte nu
se va pazi de aceasta, ci rusinand, cat din partea sa, pe eel ce a pus Hirotonie asupra
lui, sa se cateriseasca si el, si eel ce fara cuvant 1-a primit. [Apostol: 12, 15, 33; Sinod
1: 15, 16; Sinod 4: 5, 10, 11, 13, 20, 23; Sinod 7: 15; Antiohia: 3, 7, 8, 11; Laodiceea: 41,
42; Sardichia: 7, 8, 15, 16, 19; Cartagina: 31, 63, 97, 98, 116]

tAlcuire

Nu iarta Canonul acesta sa-si lase Clericii Bisericile lor, si sa se mute la altele, fara
de stirea, si slobozitoare scrisoare a Episcopului lor, pentru ca din pricina aceasta se fac
nesupusi.

CANON 18

Clericii cei ce cu pricinuire de barbariceasca napadire, sau altfel oarecum din
intamplare stramutandu-se, cand va inceta despre dansii nevoia, sau navalirile
barbarilor, pentru au fost fugit, iarasi la Bisericile lor, poruncim sa se intoarca, si nu
indelunga vreme a le lasa pe ele fara pricina. Iar daca vreunul nu va face dupa
Canonul acesta, sa se aforiseasca, pana s-ar intoarce la Biserica sa, insasi aceasta dar
sa se faca si Episcopului celui ce il tine pe el. [Apostol: 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5,
10, 20, 23; Sinod 6: 17; Sinod 7: 15; Antiohia: 3; Sard: 15, 16, 19; Cartagina: 63, 98]

tAlcuire

Nu numai pe Clericii cei ce fara pricini isi lasa Bisericile lor, nu-i iarta Canonul
acesta, ci nici pe cei ce se vor duce de la ele, ori pentru navalirile barbarilor, ori poate
pentru greutatile datoriilor si darilor, ori pentru foamete, ori pentru ciuma, ori pentru
oarecare intamplare. Ca porunceste, ca dupa ce va inceta pricina pentru care s-au dus,
iarasi sa se intoarca la Bisericile lor. Iar de nu, sa se aforiseasca si el, si Episcopul ce-1
tine in Eparhia sa, pana ce se va intoarce la ale sale.

CANON 19

Cum ca se cuvine proestosii Bisericilor, in toate zilele, iar mai cu deosebire in
Duminici pe toti Clericii, si pe norod sa-i invete cuvintele evseviei (bunei cinstiri),
din Dumnezeiasca Scriptura culegand intelesurile adevarului, si judecatile. §i sa nu
calce hotarele cele acum puse, sau predarea cea de la purtatorii de Dumnezeu Parinti.
Ci, si scripturelnic cuvant de s-ar porni, nu alt fel pe acesta sa-1 talcuiasca, decat,
precum au asezat Luminatorii Bisericii, si invatatorii prin cartile lor. §i mai mult
intru acestea sa sporeasca, decat alcatuind cuvinte ale lor, ca nu, poate candva,
nefiind indestulati la aceasta, sa cada din cuviinta. Ca prin invatatura prozisilor
Parinti, noroadele invatandu-se de cele alese si bune, si cele nefolositoare, si
vrednice de lepadat, viata isi vor indrepta spre mai bine, si nu se vor vana de patima
necunostintei, ci luand aminte la invatatura, pe sinesi se vor ascuti spre a nu patimi
rau, si de frica muncilor celor ce se gatesc, isi vor lucra mantuirea. [Apostol: 58;
Sinod 1: 2, 5, 16; Laodiceea: 19; Cartagina: 79, 131, 132, 133; Petru: 10; Nissis: 6]

208

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta, ca Episcopii mai cu deadinsul, iar prin urmare si
Presbiterii, in fiecare zi, iar mai vartos Duminicile 186 (sau si in celelalte sarbatori) sa
invete pe tot Cler si pe norod, fiindca intru aceste zile, incetand crestinii de la lucrul
lor, se aduna la Biserici, si asculta Dumnezeiestile Cuvinte, si prin urmare, cei ce
invata, mai mult folos le pricinuieste. Insa sa nu invete si cuvinte si noimele lor; ci din
Dumnezeiestile Scripturi, fara a iesi din hotarele si Dogmele Credintei, cele Sinodiceste
intarite, sau afara din predarea purtatorilor de Dumnezeu Parinti. §i daca cand vor
vorovi cuvant al Scripturii intru alt chip, sa nu-1 talmaceasca, decat precum 1-au
talmacit in cartile lor Dascalii Bisericii; si mai mult sa se sarguiasca a spori intru a
invata cele ale Dumnezeistilor Parinti, decat a alcatui cuvinte ale lor. Ca nu cumva
intrebuintand noime de ale lor, si neputand cateodata a le intelege bine, sa cada de la
cuviinta, si de la adevar. Caci din invatatura aceasta a Parintilor invatandu-se
noroadele, care sunt cele folositoare sufletelor lor, si care nefolositoare, isi prefac viata
lor din rautate intru fapta buna, si din intunericul necunostintei se izbavesc. §i iarasi
luand aminte la aceasta, si auzind chinurile si muncile ce vor sa ia cei rai, pentru frica
acelora, se departeaza de rautati, si lucreaza cele pentru mantuirea lor.

CANON 20

Sa nu fie slobod Episcopului intru alta cetate, ce nu este cuvenita lui, a invata in
public. Iar de se va vadi cineva facand aceasta, sa inceteze despre Episcopie; sa
lucreze insa cele ale Presbiterului. [Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 3: 8; Antiohia: 13,
22; Sardichia: 3, 11, 12]

TALCUIRE

Nu este iertat (zice Canonul) vreunui Episcop a invata in aratare si in public, in
Eparhie straina, fara voia Episcopului locului. Fiindca acest fel de invatatura se face
spre necinstea aceluia, ca cum acesta ar fi intelept, si invatator, iar acela ar fi neintelept
si neinvatat. §i care se va arata facand una ca aceasta, sa inceteze despre dregatoria
Episcopului, si sa faca numai cele ce se cuvin Presbiterului. Insa in auzul poporului si
Obsteste opreste Canonul acesta a invata, daca in deosebire 1-ar intreba pe Episcop
cineva pentru oarecare lucruri, si va raspunde, nu pacatuieste. §i nu se impotriveste
Canonul acesta celui 29 al Sinodului al 4-lea pentru cele zise in al 35-lea al Apostolilor,
pe care si citeste-1.

we | n tru acest Canon, s-au aflat o insemnare zicand asa. Insemneaza Canonul acesta, si mira-te cum
astazi nu se lucreaza; ca pe cuviosul Patriarhul acela kir loan, ce se zicea al Halchidonului, care era
in vremea lui Alexie Comnino, in toate duminicile invata. Pentru aceea si se afla invataturile lui in
carte preadeosebita. Se afla insa si Chiriacodromion al lui loan, sau al lui Gheorghie Xifilin
Patriarhul Constantinopolului, si ale altor Patriarhi si Episcopi. Unit cu Canonul acesta zice, si
Sfantul Iustin in apologia a doua pentru crestin. Ca, Duminicile sa adunau crestinii in Biserica din
toate partile, si dupa ce se citea in vremea Liturghiei, Citirile Scripturii celei noi, si ale celei vechi,
facea proestosul sfatuire prin cuvant, si chemare a urmarii acestor bunatati. Iar cum ca si
Presbiterii sunt proestosi ai Bisericilor, se arata si din cuvantul al 15-lea al sfantului Grigorie
Teologul, unde pe Presbiteri ii numeste pastori, iar pe Episcopi Arhipastori. Si Zonara inca
impreuna sezatori in Altar cu Episcopii pe ei ii numeste.

209

CANON 21

Cei ce au cazut in vinovatii canonicesti, si pentru aceasta sunt supusi cei
desavarsite si pururelnice caterisiri, si in locul mirenilor impinsi, daca de buna voie
catre intoarcere privind, se leapada de pacatul, pentru care au cazut din Dar, si s-au
facut pe sinesi desavarsit straini de acelasi, in chipul Clerului tunde-se. Iar de nu o
vor alege aceasta de voia lor, grijeasca-si pletele ca si mirenii, ca unii ce au cinstit
mai mult petrecerea cea in lume decat cereasca Viata. [Apostol: 25; Sinod 1: 9; Sinod
6: 4; Neocesareea: 9; Vasilie: 3, 17, 32, 50, 70]

TALCUIRE

Cati Ierositi pentru Canonicesti vinovatii, pentru curvie, zicand, sau precurvie,
sau alte pacate de acest fel, desavarsit si pentru totdeauna fiind caterisiti, si in forma de
mireni imbracati, si impreuna cu mirenii stand in Biserica, porunceste Canonul acesta,
ca de se vor pocai de buna voie, si se vor departa desavarsit de pacatul acela, sa-si
tunda perii capului, adica sa aiba semnul acel numit papalitra in crestet, care era chip si
semn al Clericilor 187 . Iar de nu se vor pocai de buna voie, grijindu-si pletele, ca si cei
lumesti, ca de la chipul eel mirenesc rusinandu-se, sa vie candva intru simtirea rautatii
lor, si sa se pocaiasca.

CANON 22

Cei ce pe bani se Hirotonisesc, ori Episcopi, sau ori de care Clerici, si nu dupa
cercetare, si alegere a vietii, a se caterisi poruncim. Inca si cei ce i-au hirotonisit.
[Apostol: 29; Sinod 4:2; Sinod 6: 23; Sinod 7: 4, 5, 19; Vasilie: 91; Epistola Ghenadie si
Tarasie]

187 Papalitra care si Garrara se numeste este o rotunda tundere a parului din crestetul capului, si nu
este obicei Latinesc, ci a toatei Bisericii Rasaritenesti si apusenesti, precum din Canonul acesta se
adevereaza, si de la sfinti. Ca Ieronim, scriind catre Augustin zice, rog pe cununa ta, asemenea si
Augustin, scriind catre Episcopul Proculian, zice, sa nu ai parte de cununa mea. Se face insa, nu
spre cinstea Apostolului Petru, precum zic apusenii. Ci mai intai si chiar, spre semnul chipului
Clericesc, dupa care acestia se osebeau de cei ce nu erau Clerici, precum zice Canonul. Iar in urma
si dupa alegoricescul chip, spre inchipuirea cununii cei de spini a Domnului, precum talcuieste
sfantul Ghermano in cea pentru tainica Teorie. Deci Clericii Bisericilor noastre, nu spre impodobire
tunzand de sus si de jos putin pletele, in crucis adica, si in mijloc lasandu-le netunse, si cu totul
nestricate, iar Apusenii, fiindca il face acesta spre impodobire, deasupra si dedesubt razand
pletele, si mijlocul adeseori tunzandu-1, si nepotrivite facandu-le facut cu cununa sfintilor, pentru
aceasta Maxim Margunie in insemnarea 35 la Canoanele Sinodului din Antiohia, curveasca cununa
o a numit pe acela semn al Latinilor. Vezi pe Dositei in Dodecavivlion la foaia 778 iar cum ca se
cuvine a face in crestetul capului aceste fel de cununa, si clericii nostri invata-se din Canonul
acesta. Ca nu este drept hotare vesnice a stramuta, pe care le-au pus Parintii nostri. Pentru aceasta
si Valsamon talcuind Canonul 44 al marelui Vasilie zice, ca Clericii cei caterisiti se prefac, si cu
chipul acesta se intocmesc Canoanele, si eel 25 Apostolesc, si eel 3 al marelui Vasilie, si cate alte
Canoane zic, ca unii ca acestia sa se arunce in locul mirenilor. Si altii, ca, cei caterisiti, daca in urma
de voie vor uri pacatul, si desavarsit se vor parasi de el, si se vor pocai, acestia sa-si ia iarasi forma
clericatului, ce au pierdut-o. Iar daca aceasta este asa, aratat este dar ca acestia se suiau iarasi, la
locul celor Ierositi, si isi avea stare si cinstea sederii numai, nu si a lucrarii treptei pierdute.

210

tAlcuire

Porunceste Canonul acesta sa se cateriseasca Episcopii, si altii oarecare Clerici, ce
se vor hirotonisi prin darea de bani, si nu pentru vrednicie, si imbunatatita lor viata;
impreuna si cei ce i-au Hirotonisit; vezi Apostolescul Canon 29. Citeste si suspina frate
pentru calcarea unor Canoane ca acestea atat de infricosate. Fiindca in ziua de astazi
intru acest chip se lucreaza simonia, ca cum ar fi o fapta buna, si nu eres urat de
Dumnezeu, precum il numeste preasfintitul Ghenadie. Daca, dupa perilipsurile
Sfintitelor Canoane, va cauta cineva lucrarile cele Bisericesti ale starii de acum, negresit
nu se dumireste, si nu afla cea mai mica asemnare cu starea cea mai dinainte, spre a-si
putea vindeca nedumerirea sa. Pentru ca toti cei Bisericesti afara de lege i-au randuiala,
si asemeni vietuiesc, si se savarsesc; pentru aceasta si jugul robiei zace asupra-ne, si
sporeste cu asprime. Noi insa nu simtim, si mai fara rusine facem fara de legi.

CANON 23

Pentru ca nimeni, ori din Episcopi, sau din Presbiteri, sau din Diaconi, dand
Preacurata Cuminecatura sa cere haru de la eel ce se impartaseste pentru acest fel de
impartasire, bani sau orice fel de lucru. Ca nici este cumparat Harul, nici cu bani am
impartit Sfintenia Duhului, ci celor vrednici de Dar, fara viclesug se cuvine a se da.
Iar de s-ar arata cineva din cei numarati in Cler, cerand de al acela, pe care il
cumineca cu Preacurata Cuminecatura, orice fel (de plata) sa se cateriseasca, ca un
ravnitor al ratacirii, si a rautatii lui Simon. [Apostol: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22; Sinod
7: 4, 15, 19; Vasilie: 91; Epistolia Ghenadie si Tarasie]

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, ca nici un Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sa nu
ceara cu indatorire de la aceea, pe care ii impartaseste cu Dumnezeiestile Taine, parale,
sau vreun alt fel de plata, oricat de mica ar fi, pentru Dumnezeiasca Impartasire. Caci
Darul Sfintelor Taine nu se vinde, nici cu bani dam sfintenia Dumnezeiescului Duh. Ci
fara plata, celor ce sunt vrednici de el; ca pentru aceasta si Darul de cei multi se
numeste Dumnezeiasca Impartasire. Iar eel ce o ar face aceasta, sa se cateriseasca, ca un
urmator al lui Simon vrajitorului, care a socotit ca cu bani se vinde Harul prea
Sfantului Duh. Citeste si pe 29 Apostolesc.

CANON 24

Nu fie slobod vreunuia din cei ce se numara in Ieraticeasca tagma, sau din
Monahi, a merge la alergarea cu caii (sa priveasca), sau sa sufere scenicile jocuri. Ci
si de se va chema vreunul la nunta, cand vor intra insa jocurile spre jucareile cele
spre amagire, sa se scoale, si indata sa se duca. Asa poruncind invatatura Parintilor
nostri; iar daca vreunul s-ar prinde intru aceasta, sau sa inceteze, sau sa se
cateriseasca. [Apostol: 42, 43; Sinod 6: 51, 62, 66; Sinod 7: 22; Laodiceea: 3, 54;
Cartagina: 17, 70]

tAlcuire

Nu este iertat vreunuia din cei sfintiti, sau din Monahi, precum zice Canonul
acesta, sa mearga la locurile acelea, unde se fac alergari de cai sa priveasca, sau sa

211

asculte cantece de cele muieresti. Dar si la nunta de va fi chemat vreun Cleric: sa
mearga, insa cand vor veni sa cante acest fel de cantari amagitoare si satanicesti, sa se
scoale si sa fuga indata, precum porunceste invatatura Parintilor. Adica Canonul 54 al
Sinodului din Laodiceea. (Macar ca acela adauga, ca nici alte priviri ce se fac la nunti, si
la Cine, nu se cade a privi cei sfintiti, ci trebuie a fugi.) Iar care se va prinde ca a facut
aceasta, ori sa inceteze, ori sa se cateriseasca.

CANON 25

Pe langa toate celelalte reinnoim si Canonul eel ce invata, ca parohiile cele
taranesti sau satesti ale fiecarei Biserici, sa ramaie nestramutate la Episcopii cei ce le
tin pe ele. §i mai ales de le-au iconomisit in vreme de treizeci de ani f ara sila tiindu-
le. Iar daca, in launtrul celor treizeci de ani, s-a facut oarecare pricire, sau s-ar face
pentru ele, sa fie iertat celor ce zic ca s-au nedreptatit, a porni (judecata) pentru
acestea la Sinodul Eparhiei. [Sinod 4: 17; Cartagina: 128, 129, 130]

tAlcuire

Canonul acesta innoieste pe eel al 17-lea al Sinodului al 4-lea pe care il si pune
anume; insa nu tot, ci parte din acela; pentru aceea si vezi talcuirea acestuia acolo.

CANON 26

Presbiterul, carele din nestiinta s-au poticnit la nunta neiertata, de sedere
impartaseasca-se dupa cele legiuite noua de sfintitul Canon, iar de celelalte lucrari sa
se departeze. Ca destul este unuia ca acestuia iertarea, iar a binecuvanta pe altul eel
ce este dator a-si vindeca ranile sale, este lucru necuviincios. Ca binecuvantarea este
impartasire de sfintenie. Iar eel ce aceasta nu o are, pentru poticnirea cea din
nestiinta, cum o va da altuia? Deci, nici inaintea norodului, nici indeosebi sa
binecuvinteze, nici Trupul lui Hristos sa-1 imparta altora, nici altceva sa
Liturghiseasca, ci indestulandu-se cu sederea mai sus, planga-se catre altii, si
Domnului ca sa i se ierte lui nelegiuirea cea din nestiinta. Bine aratat fiind, ca acest
fel de nunta neiertata se va dezlega, si nicidecum barbatul va avea impartasire cu
aceia, pentru care s-au lipsit de sfintita lucrare. [Apostol: 19; Sinod 6: 3; Neocesareea:
2; Vasilie: 23, 24, 78]

TALCUIRE

Canonul acesta 188 este insusi al 27-lea al marelui Vasilie; care randuieste ca
Presbiterul acela, care prin Cununie ar lua prin nestiinta pe vreo rudenie a sa, acela,

188 Din Canonul acesta aratat se dovedeste ca toti Presbiterii (cum si Arhiereii) care se vor caterisi
pentru aratatele lor vinovatii, sau si de catre Duhovnicul cu sfatuire se vor opri pentru ascunsele
lor pacate, cele vrednice de caterisire, sau si insusi mustrati de stiinta se vor paretisi, acestia nu pot,
nici a Blagoslovi, nici a sfinti, nici vreo alta sfintita lucrare a face, nici intru ascuns, nici in aratare.
Nici a Cumineca pe cineva, nici apa sfintita a face, nici Botezuri, nici Masluri. Fiindca intru toate
sfintitele lucrari acestea, se face impartasire de binecuvantare si de sfintenie, pe care ei nu o au,
dupa cuprinderea Canonului acestuia. Dar nici gandurile a asculta, si Duhovnici a se face pot unii
ca acestia. Pentru ca dupa Simeon al Tesalonicului (raspunsul 11) Duhovnicescul Parinte trebuie si
a Blagoslovi, si iertatoare rugaciune a rosti, si a Liturghisi, si pe cei ce se marturisesc a-i cumineca,

212

fiindca nu stia rudenia, pentru aceasta se iarta, si sa aiba cinstea sederii impreuna cu
Presbiterii ceilalti. Iar de toate celelalte lucrari ale Preotiei sa se departeze. Adaogand
Sinodul ca si cinstea sederii acesteia sa o aiba, dupa ce mai intai se va desparti de
neiertata nunta aceea, pentru care s-a caterisit de Preotie; ca de nu se va desparti, nu
numai ca si de cinstea aceasta se va lipsi, ci se va supune si sub certari.

CANON 27

Nimeni din cei ce se numara in Cler sa nu se imbrace in haina necuvenita, nici
in cetate petrecand, nici in cale mergand, ci sa intrebuinteze imbracaminti cele acum
obisnuite celor ce se numara in Cler. Iar daca unul va face una ca aceasta, pe o
saptamana sa se aforiseasca. [Sinod 7: 16; Gangra: 12, 21]

TALCUIRE

Clericii, si cei Ierositi se cuvine a fi cucernici si dupa chipul eel din afara, pentru
ca Dumnezeu cu adevarat vede in inima, iar oamenii privesc la starea cea din afara a
trupului, dupa ceea ce este scris: «Omul vede in fata, iar Dumnezeu vede in inima.» [1
Imparati XVI, 7] Drept aceea din cele dinafara chibzuiesc si asezarea cea din launtru a
inimii. Pentru aceasta si Canonul acesta porunceste, ca nici un Cleric sa nu poarte haine
nepotrivite Epanghelmei sale. Adica de mult pret, si de matase, sau si ostasesti, nici in
cetate aflandu-se, nici in calatorie, ci sa intrebuinteze hainele cele obisnuite Clericilor,
adica cucernice si umilite. Iar care ar face dimpotriva, sa se aforiseasca pe o saptamana.

CANON 28

Fiindca ne-am instiintat ca in osebite Biserici, struguri proaducandu-se in Altar,
dupa oarecare pazit obicei, liturghisitorii Altarului impreunandu-i pe acestia cu
Jertfa cea fara de sange a Proaducerii, asa pe amandoua impreuna le impart
poporului. Impreuna am socotit, ca sa nu mai faca vreunul din cei sfintiti aceasta, ci
spre viata vesnica, si spre iertarea pacatelor singura Proaducerea sa se dea poporului.
Iar aducerea strugurilor ca o parga socotindu-o ei, osebit binecuvantandu-o Iereii sa
dea dintr-insa celor ce cer spre multumirea datatorului rodurilor, prin care trupurile
noastre, dupa Dumnezeiasca hotarare, cresc si se hranesc. Deci daca vreun Cleric ar
face afara din cele randuite, sa se cateriseasca. [Apostol: 3, 4; Sinod 6: 32, 57, 99;
Cartagina: 40]

tAlcuire

De vreme ce in unele locuri, dupa oarecare obicei proaduceau unii struguri si ii
puneau pe Sfanta Masa, pe care unindu-i Presbiterii cu Preacuratele Taine, le
imparteau pe amandoua impreuna la norod, pentru aceasta porunceste Canonul acesta,
ca de acum sa nu mai cuteze vreun Presbiter a face aceasta 189 . Ci Dumnezeiasca

si pentru cei ce se pocaiesc a mijloci. §i in scurt a zice, Duhovnicul trebuie sa aiba Preotia
lucratoare, dupa Kitrus (vezi si subinsemnarea celui 39 Apostolesc).

189 D re pt aceea si Preotii si Arhiereii trebuie in vreme de ciuma, sa intrebuinteze chip spre a
impartasi pe cei bolnavi, care sa nu calce Canonul acesta, punand in strafida sfantul Trup, ci in
vreun vas sfintit, si de acolo sa-1 ia, sau ciocli, sau bolnavii, cu lingurita. Apoi vasul cu lingurita sa

213

Cuminecatura singura sa o dea celor vrednici, pentru Viata vesnica, si pentru iertarea
pacatelor lor 190 . Iar struguri ca pe o parga sa-i blagosloveasca cu osebita rugaciune, si
sa-i imparta norodului, spre multumirea lui Dumnezeu. Iar care va face afara de
Canonul acesta, sa se cateriseasca. Citeste si pe eel al 3-lea Apostolesc.

CANON 29

Canonul celor adunati in Cartaghen invata, ca, sfintele Altarului sa nu se
savarseasca, decat de oameni postiti, osebindu-se o zi a anului, intru care se
savarseste Dumnezeiasca Cina, poate atunci, pentru oarecare pricinuiri folositoare
Bisericii dupa locuri, acei Dumnezeisti Parinti, intrebuintand o iconomie ca aceasta.
Dar pe noi nimeni silindu-ne a lasa scumpatatea, hotaram, Apostolicestilor, si
Parintestilor predari urmand, ca nu se cade in patruzecime a deslega Joia saptamanei
celei de pe urma, si toata patruzecimea a o necinsti. [Apostol: 69; Sinod 6: 89;
Laodiceea: 49, 50, 51, 52; Cartagina: 48, 56; Dionisie: 1; Timotei: 8, 10]

tAlcuire

Precum Domnul nostru Iisus Hristos in seara Joii celei mari, mai intai a mancat
Cina cea de Obste, si dupa aceea a dat Dumnezeiestile Taine Apostolilor, cu un chip ca
acesta au apucat a se tine obiceiul si in locurile Africii, mai intai a manca cei de acolo in
Joia cea mare oarecare desfatate mancari, dupa Zonara, deslegatoare fiind a obisnuitei
uscatei mancari ce se face in toate zilele Postului celui mare, si apoi sa savarseasca
Liturghie, si sa se impartaseasca cu sfintele Taine. Deci Sinodul acesta imbunatatind
Canonul al 48-lea al Sinodului din Cartagina, care cuprinde acest obicei, randuieste, ca
Parintii aceia, poate au intrebuintat Iconomia aceasta, pentru oarecare pricini
folositoare in locurile acelea; iar noi (zic Parintii acestui Sinod) neavand vreo pricina,
care sa ne sileasca, a lasa scumpatatea Canoanelor, urmam atat predaniilor Apostolilor,
adica Canonului al 69-lea al lor, care randuieste, ca toti sa posteasca sfanta Patruzecime
(intru care aceste patruzeci de zile se cuprinde si Joia cea mare, si toata Saptamana
mare) cat si cele ale Parintilor, adica Canonul 8 al Parintilor din Laodiceea, care
randuieste, ca nu se cade cineva a dezlega Postul Joii celei mari a Saptamanii celei de
pe urma a marelui Post, si prin dezlegarea aceasta sa necinsteasca, si sa netrebniceasca

se puie in otet, si otetul sa se verse acolo unde se spala Preotii dupa Sfanta Liturghie, sau cu oricare
chip ar putea, mai neprimejduitor si Canonicesc.

190 Si nu numai osebit de struguri (sau de poama) se cuvine a se da Dumnezeiasca Impartasire, ci
de osebita si de insusi Particelele celelalte puse in sfantul Potir. Pentru aceasta si Simeon al
Tesalonicului (cap 94) zice, ca Preotii se cuvine bine sa ia aminte, a nu impartasi pe crestini din
Particelele (adica din cea scoasa pentru Nascatoarea de Dumnezeu, din cetele cele 9, nici din
Particelele cele scoase pentru fiecare nume ce pomenesc) ci din insusi Trupul Domnului. Iar de vor
fi multi cei ce au sa se impartaseasca (precum urmeaza mai ales in Joia cea mare, la sarbatoarea
Nasterii Domnului, la al Sfintilor Apostoli, si al Nascatoarei de Dumnezeu) atunci sa nu puie
Particelele in sfantul Potir, pentru ca sa nu greseasca, sa impartaseasca pe vreunul dintr-insele, ci
sa le lase pe sfantul Disc, si dupa ce va impartasi pe norod, atunci punandu4e, va savarsi, precum
asa obisnuiesc a face si la Lavrele cele mari ale sfantului Munte. Ingrijindu-se Presbiterii la niste
zile ca acestea, a scoate Agnet mai mare dupa analogia norodului ce are a se impartasi.

214

tot Postul Patruzecimii; ci trebuie toata Patruzecimea a o posti cu mancare uscata,
impreuna adica cu Joia cea mare.

SIMFONIE

„Insemneaza insa, ca nu numai acest 48 al Cartaghenei hotaraste, ca se cuvine
Iereii postiti a Liturghisi, dar si eel 56 acestea zice, ca aceasta s-ar fi adeverit si de
Sinodul eel in Niceea. Daca insa se primejduieste cineva spre moarte, trebuie a-1
cumineca si dupa ce a mancat, dupa al 9-lea Canon al Sfantului Nichifor. Iar
Dumnezeiescul Hrisostom categorisit fiind, pentru ce a impartasit pe oarecare dupa ce
au mancat, scrie in Epistolia cea catre Chiriac Episcopul: De am facut aceasta sa se
stearga numele meu din cartea Episcopilor. Iar fiindca ca-mi zic asa, si prigonesc, surpe
pe Pavel, care dupa ce a cinat, pe toti cei din casa i-a botezat. Surpe acestia inca si pe
Hristos, care dupa ce a cinat a dat Apostolilor Impartasirea. Pentru aceasta cei ce vor a
se cumineca, pana inainte de miezul noptii au voie a bea apa, si dupa aceasta se cuvine
a nu pune nimic in gura, pana dupa impartasire. Citeste si pe 69 Apostolesc.”

CANON 30

Toate voind noi spre zidirea Bisericii a se lucra, am socotit a iconomisi si pe
Iereii cei ce se afla in Bisericile cele barbaricesti, ca Apostolescul Canon eel pentru a
nu-si lepada pe femeia sa cu pricinuire de evlavie, si a covarsi pe cat ar putea, si a
face lucruri mai presus de cele randuite, din aceasta invoindu-se cu sotiile lor, de
impreunarea cea unul catre altul se departeaza. Hotaram, acestia sa nu mai locuiasca
impreuna cu ele, dupa nici un chip candva, ca de aid sa ne dea dovada desavarsita
pentru fagaduinta. Catre aceasta insa pentru dansii, nu pentru alt ceva, ne-am
induplecat, decat pentru imputinarea de suflet a socotelii lor, si pentru instrainarea
moralurilor, si neintarirea. [Apostolesc: 5; Sinod 6: 12, 13, 48; Gangra: 4; Cartagina: 3,
4,33]

tAlcuire

Fiindca cei Ierositi ce se afla in barbaria Africii, precum am zis, vrand sa
covarseasca legiuirea Apostolicescului al 5-lea Canon, care porunceste, a nu-si desparti
vreun Iereu pe femeia sa cu pricinuiri de evlavie, se invoiesc cu femeile lor, si se
departeaza de trupeasca impreunare; pentru aceasta Canonul acesta hotaraste, ca, cei
ce au facut asa, sa nu mai locuiasca impreuna cu femeile lor dupa nici un chip. Intai
adica, pentru ca sa arate cu despartirea aceasta a impreuna-locuirii, ca nu pentru
fatarnica, si mincinoasa evlavie, ci cu adevarat pentru dorul intregii intelepciuni, si al
fecioriei au facut acest fel de fagaduinta, si invoire. Si alta inca, pentru ca, din deasa
privire, si impreuna petrecere cu femeile lor, se indeamna iarasi spre trupeasca
impreunare cu dansele. Insa si aceasta, zice, o am iertat lor, nu pentru alta pricina, ci
pentru socoteala lor cea cu micsorare de suflet, si pentru salbaticul lor moral, dupa
Zonara, sau pentru strainatatea bunei randuieli a Bisericestilor Moraluri, dupa
Valsamon. Si pentru neintarirea credintei lor. (Si vezi ca insusi aceasta de o iarta
Sinodul in Barbaria pentru pricinile acestea, la Roma nu o iarta a se face, pentru
domesnicia Moralurilor, pentru Bisericeasca buna randuiala, si pentru celelalte, si cu

215

toate ca obiceiul acesta de la Romani a urmat si in Barbaria, dupa Canonul al 4-lea al
Sinodului din Cartaghen.) Citeste si pe al 5-lea Apostolesc.

CANON 31

Clericii cei ce Liturghisesc, sau Boteaza prin casele cele de rugaciune, care se
afla prin case, hotaram a o face aceasta sub socotinta Episcopului celui de loc. Incat,
daca vreun Cleric, aceasta nu o va pazi asa, sa se cateriseasca. [Apostol: 31; Sinod 4:
18; Sinod 6: 34, 59; Sinod 1 si 2: 12, 13, 14, 15; Gangra: 6; Antiohia: 5; Laodiceea: 58;
Cartagina: 10, 62]

tAlcuire

Nu iarta Canonul acesta a Liturghisi, sau a boteza, Preotii prin camari, sau in casa
cuiva, cea de rugaciune, adica randuita si afierosita spre rugaciune, nesfintita fiind
insa, fara de voia si socotinta Episcopului de loc. Pentru ca aceasta este Parasingoghi
(adica complot) si apostasie impotriva Episcopului, ci sa o faca aceasta cu socotinta si
voia lor. Iar care nu o va pazi aceasta, sa se cateriseasca.

CANON 32

Fiindca au venit la stiinta noastra, cum ca in tara Armenilor, cei ce savarsesc
Jertfa cea fara de sange, numai vin proaduc la sfintita Masa, nemestecandu-1 pe el cu
apa, propunand ei pe invatatorul Bisericii pe loan eel cu gura de aur, care zice, prin
Talcuire la Evanghelia lui Matei acestea: „Pentru care pricina n-au baut apa dupa ce
a inviat, ci vin?” [Vor: 52] Pe alt eres rau din radacina zmulgandu-1. Fiindca sunt unii
care intrebuinteaza in Taine apa, aratand ca si cand au predat Tainele, si cand a
inviat, a intins masa goala fara de taine, vin intrebuintand. Din rodul zice al viei
[Matei XXVI, 29]. Deci via, vin, iar nu apa naste. §i din aceasta ei socotesc ca surpa
invatatorul preaducerea apei intru sfintita Jertfa. Ca nu si de acum inainte sa fie
tinuti de nestiinta. Invatatura Parintelui cu Ortodoxie o descoperim. Ca raul eres al
Idroparastatilor vechi fiind, care in loc de vin, intrebuinteaza in jertfa lor numai apa,
stricand acest de Dumnezeu purtator barbat nelegiuita invatatura a acestui fel de
eres, si aratand, ca ei de-a dreptul se impotrivesc Apostolestei predari, au formaluit
cuvantul eel pomenit. Fiindca si in Biserica sa, unde i s-au incredintat pastoreasca
administratie, a predat a se mesteca cu apa, cand ar trebui a se savarsi jertfa cea fara
de sange, aratand dregirea cea din sange si din apa din cinstita Coasta a
Izbavitorului, si Mantuitorului nostru Hristos Dumnezeu, care s-a varsat spre
invierea a toata lumea, si spre izbavirea de pacate. §i prin toate Bisericile inca, unde
Duhovnicestii luminatori au stralucit, aceasta randuiala de Dumnezeu data
stapaneste. Fiindca si Iacov fratele eel dupa trup al lui Hristos Dumnezeului nostru,
caruia intai i s-au incredintat scaunul Bisericii Ierusalimului. §i Vasilie, Episcopul
Bisericii Chesarenilor, a caruia lauda s-a raspandit prin toata lumea, in scris predand
noua tainica sfintita lucrare, asa savarsind in Dumnezeiasca Liturghie din apa, si din
vin a dat sfintitul Pahar. §i cuviosii Parinti cei ce s-au adunat in Cartaghen, asa
anume au pomenit, ca intru cele sfinte nimic mai mult decat Trupul, si Sangele
Domnului sa se proaduca, precum si insusi Domnul a predat, adica paine, si vin, cu
apa amestecat. Deci daca vreun Episcop , sau Presbiter, nu dupa predata de Apostoli

216

randuiala face, si neamestecand apa cu vin, asa va proaduce Jertfa cea preacurata, sa
se cateriseasca, ca unul ce cu nesavarsire pe Taina o vesteste, si innoieste cele
predate.

tAlcuire

Canonul acesta indrepteaza raul obicei, care apucase a se tine in tara Armenilor, a
Liturghisi adica numai cu vin, fara a-1 amesteca cu apa, dupa Bisericeasca predare. Si
fiindca ei aduc, spre adeverirea acestui fel de obicei al lor, marturie din talcuirea, ce
face loan Hrisostom la Evanghelia lui Matei, si socotesc ca acest Dumnezeiesc Parinte
fiindca zice acolo, ca Domnul, si mai-nainte de Inviere, si dupa Inviere, a intrebuintat
vin, surpa prin cuvantul acesta pe unirea apei la Taine. Pentru aceasta gresita
intelegere a lor, Parintii acestia arata adevarata intelegere a cuvintelor sfantului,
zicand. Ca, fiindca era un eres vechi ce se numea al Idroparastatilor care numai apa
intrebuintau la Dumnezeiasca Taina, si nu vin. Dumnezeiescul Hrisostom surpand
acest fel de eres, asa a grait cuvantul, si nu ca cum primind acest rau obicei al
Idroparastatilor. Fiindca insusi sfantul acesta prin Dumnezeiasca sa Liturghie a predat
Bisericii Constantinopolului, ca in Jertfa cea fara de Sange a Tainelor, sa se amestece
apa cu vin, spre aratarea Sangelui, si a Apei ce au iesit din cinstita Coasta Domnului,
fiind spanzurat pe Cruce, pentru lasarea pacatelor si Invierea a toata lumea. Dupa
Evangheliceasca zicerea aceea: Unul din ostasi cu sulita a impuns Coasta lui, si indata a
iesit Sange si Apa. Si nu numai Hrisostom, ci si Iacov Fratele lui Dumnezeu, si intaiul
Ierarh al Ierusalimului. 191 Si marele Vasilie in Liturghiile sale a predat a se savarsi
sfantul Potir din vin si din apa, inca si Parintii cei in Cartaghen adunati in Canonul 44
pe care il si astern anume. Deci oricare Arhiereu, sau Presbiter la Dumnezeiasca
Ierurghie nu amesteca apa cu vin, dupa Apostoleasca predanie, sa se cateriseasca.
Fiindca cu aceasta, face nesavarsita Taina Dumnezeiestii Euharistii, si surpa cele
predate.

CANON 33

Fiindca ne-am in§tiintat ca in tara Armenilor, numai cei din neamul Preotesc se
aseaza in Cler, urmand obiceiurilor Iudaicesti, se apuca a lucra aceasta, iar unii
dintre dansii si netunsi, se aseaza Ieropsalti, si Anagnosti ai Dumnezeiescului Lacas.
Am socotit, ca de acum, sa nu fie cu putinta celor ce voiesc a inainta pe oarecare in
Cler, privind la neamul celui ce se proheiriseste. Ci ispitindu-i, de vor fi vrednici
dupa hotararile cele puse in sfintitele Canoane, a se numara in Cler, pe acestia sa-i
Prohiriseasca Bisericesti, ori de au fost din stramosi Preoti, ori si de nu. Dar nici a

191 Insemneaza ca Liturghia Fratelui Domnului, dupa Canonul acesta, este primita. Care din
vechime se savarsea in Palestina, iar acum nu este lucratoare, si numai in oarecare locuri, si uneori
se savarseste. Iar Valsamon ca si Sinod Ecumenic o primeste, zice insa la intaia intrebare a lui
Marcu al Alexandriei, ca nu este primita. Poate pentru ca la unele locuri se vede a fi minciunosita.
Ca, De tine se bucura; ce zice sa se cante dupa, „Mai ales pentru Preasfanta Preacurata” nu este
veche cantare, ci mai de curand. Vezi si Catehisul. Dar si Emanuil Malaxos in capul 220 al
Nomocanonului istoriseste cum ca Biserica a intrebuintat Liturghia lui Iacov pana in zilele marelui
Vasilie.

217

ierta pe cineva dintre toti, a rosti in Amvon, Dumnezeiestile cuvinte catre popor,
dupa randuiala celor in Cler numarati. Daca nu vreo Ieraticeasca tundere va
intrebuinta unul ca acesta, si de nu va primi canoniceste binecuvantare de la Pastorul
sau. Iar de se va vadi cineva facand afara de cele mai sus scrise, sa se aforiseasca.
[Apostolesc: 77; Sinod 7: 14; Laodiceea 23: Cartagina: 22]

tAlcuire

Si Canonul acesta pe cei ce se afla in tara Armnenilor ii indrepteaza, care nu
numai Clerici faceau pe singuri cei ce se trageau din neam Ieraticesc, urmand
obiceiului Iudeilor, care faceau Presbiteri pe cei ce se trageau din singura semintia lui
Levi. Ci si Cantareti, si citeti aseza in Biserica, fara Hirotesie de Arhiereu. Randuiesc
(Parintii Sinodului acestuia) ca de acum inainte sa nu caute, de este din neam Ieraticesc
eel ce are a se Hirotonisi, ci sa-1 ispiteasca de este cu adevarat vrednic a se face Cleric.
Si pe langa acestea, ca sa nu lase pe vreunul sa rosteasca in Amvon Dumnezeiestile
cuvinte norodului 192 , de nu va lua mai intai, de la Arhiereu Canoniceasca pecetluire de
citet. Iar care va face afara de acestea, sa se aforiseasca.

CANON 34

§i aceasta inca Ieraticescul Canon luminat vorovindu-o, ca vinovatia
congiuratiei, sau afatriei si de legile cele dinafara cu totul s-a oprit; cu mult mai
vartos dar in Biserica lui Dumnezeu se cuvine a se opri de a se face aceasta, si noi ne
sarguim a pazi, incat de s-ar afla oarecare Clerici, sau Monahi, sau conjurandu-se sau
intovarasindu-se, sau prilejuri pandind asupra Episcopilor, sau Conclericilor, cu
totul sa cada din treapta sa. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 1 si 2: 13, 14, 15;
Antiohia: 5; Cartaghen: 10, 62]

tAlcuire

Canonul acesta este insusi eel al 18-lea al Sinodului al 41ea si citeste talcuirea lui
acolo, vezi insa si talcuirea celui Apostolesc 31.

CANON 35

Nu fie iertat vreunuia din toti Mitropolitii, savarsindu-se vreun Episcop ce ar fi
supus scaunului sau, lucrurile lui, sau cele ale Bisericii lui, a le lua, sau a-si-le insusi,
ci fie sub paza Clerului Bisericii, a caruia raposatul se afla intaisezator, pana la
inaintarea altui Episcop. Afara de nu au ramas Clerici in Biserica aceea. Ca atunci

192 Insemneaza ca, dupa Cartea a doua Capul 57 al Apostolestilor asezamanturi, celelalte cuvinte al
Dumnezeiestilor Scripturi Citetul le rostea norodulu pe loc inalt in mijloc stand, iar Evangheliile
Diaconul, sau Presbiterul. Iar dupa Teologul Grigorie, precum zic unii, si Evangheliile, se vede ca
le zicea el in eel intai infruntatorul cuvant impotriva lui Iulian: „§i ce, Nu trebuia aceste (adica
Evanghelicestile porunci) a le sti cu scumpatate, eel ce s-a invrednicit de cinstea dregatoriei
Altarului celui mare, a se face Citeti oarecand al Dumnezeiestilor cuvinte? Iulian adica. Dar poate
Dumnezeiesti cuvinte, ce acela citea, sa fi fost si alte Scripturi, dar nu si Evangheliile. Care zice
sfantul adica, ca Iulian le citea, nu insa si ca citea Evangheliile, macar desi altcatuirea cuvantului
aceasta da a intelege. Ori aceasta o zice Teologul asa, si pentru ca in cuvintele ce se citesc in
Biserica de catre Citeti, au si ziceri multe al Evangheliei semanate intr-insele.

218

Mitropolitul acestea le va pazi neimputinate, toate dandu-le Episcopului ce se va
Hirotonisi. [Apostolesc: 40; Sinod 4: 22; Antiohia: 24; Cartagina: 30, 89]

tAlcuire

Canonul acesta opreste si pe Mitropolitul despre a lua lucrurile unui Episcop
supus al sau, dupa ce ar trece din viata aceasta. Citeste-1 si pe eel 40 Apostolesc.

CANON 36

Innoind cele legiuite de cei o suta cincizeci sfinti Parinti, ce s-au adunat intru
aceasta de Dumnezeu pazita si imparateasca cetate, si ale celor sase sute treizeci, ce s-
au adunat in Calcedon, hotaram, ca Scaunul Patriarhului Constantinopolului, sa
dobandeasca presbiile [pronomiile] cele intocmai cu ale scaunului Romei celei vechi,
si intru lucrurile cele Bisericesti, ca acela sa se mareasca, al doilea dupa acela fiind,
dupa care numera-se scaunul al marei cetati a Alexandrenilor, apoi eel al Antiohiei,
si dupa acesta, eel al cetatii Ierusalimlenilor. [Apostolesc: 30; Sinod 2: 3; Sinod 4: 28]

TALCUIRE

Canonul acesta reinnoieste pe Canonul 3 al Sinodului al 2-lea Ecumenic, si pe eel
al 28-lea al Sinodului al 4-lea Ecumenic, care cuprind pentru pronomiile scaunului
Constantinopolului, cale caror talcuiri vezile la locul lor, citeste si Canonul al 6-lea al
Sinodului 1 Ecumenic, si subinsemnarea aceluia, in care vorbim pentru cei 5 Patriarhi.

CANON 33

Fiindca in osebite vremi s-au facut barbaricesti navaliri, si mai multe cetati din
acestea au ajuns a fi supuse celor fara de lege, incat de aceasta nu putea intaiul
sezator al unei cetati ca acestia dupa Hirotonia cea asupra lui, sa-si primeasca
scaunul sau, si a se inscauna intr-insul cu Ieraticeasca asezare, si asa dupa obiceiul ce
apucase a se tine Hirotoniile, si toate cele ce Episcopului se cuvin, si a lucra si a
intrebuinta. Noi pazind acestea, si sevasul Preotiei, si nicidecum voind spre
vatamarea Bisericestilor drepturi, paganeasca injurare a se lucra, celor asa
Hirotonisiti, si pentru prezisa cauza neasezandu-se in scaunele lor. Am hotarat, sa se
pastreze neprejudecare, ca si Hirotoniile deosebitilor Clerici sa le faca, si Stapanirea
presedentiei dupa acelasi hotar a o intrebuinta, si adevarata, si legiuita sa fie toata
ocarmuirea cea purcezatoare de sub dansii. Ca nu se va opri de nevoia timpului, si de
scumpatatea descrierii, hotarul iconomiei. [Apostolesc: 36; Anghira: 18; Antiohia: 17,
18]

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta, ca, de vreme ce oarecare Arhierei dupa ce s-au
Hirotonisit, nu au putut merge la scaunele si Eparhiile lor 193 fiindca s-au robit de

193 Scaun se zice, nu chiar parohia, ci ceea ce este locuita cu Crestini, si cu Clerici. Drept aceea cei ce
Hirotonisesc in numele oarecaror cetati, sau Orase sau sate care de Crestini, si Clerici, sunt pustiite,
acestia proestosind un loc fara de locuitori Credinciosi, si fara Clerici, sunt dintre cei neatarnat
Hirotonisiti, dupa Papisticeasca Idolopiie a lor (adica facere de idoli), a Patriarhilor Rasaritului

219

navalirile Barbarilor; pentru aceasta Sinodul pazind cinstea si sevasul Arhieriei, si
nesuferind, ca robirea barbarilor sa pricinuiasca impiedicare Bisericestilor dreptati,
hotaraste, ca, cei intr-acest chip Hirotonisiti, iar pentru prilejul, si frica barbarilor nu au
putut a se aseza la scaunele lor, neinvinuit sa faca Hirotoniile trebuinciosilor Clerici al
Eparhiei lor, si departati fiind ei de ea, precum Canoanele povatui, si sa-si aiba cinstea,
si stapanirea proedriei lor, dupa acelasi hotar, adica precum s-a hotarat a fi Eparhia lor,
intai, adica, sau a doua, sau trei, si mai departe. §i cate ar lucra cu Arhiereasca
dreptate, adica ca Arhierei, sa fie adevarate si legiuite. Caci macar ca scumpatatea,
adica de a merge ei la scaunele lor, si a lucra unele ca acestea, s-au micsorat pentru
nevoia vremii, si a barbarilor. Insa nu se va micsora de aceasta si hotarul iconomiei,
adica si de a lucra ei acestea la scaunele lor, macar departe fiind de ele.

CANON 38

Canonul eel asezat de Parintii nostri, si noi il pazim, care asa invata, de s-ar fi
innoit vreo cetate din porunca imparateasca, sau inca si de s-ar innoi, politicestilor si
publicelor forme, urmeze si randuiala lucrurilor celor Bisericesti. Acest Canon este
insusi al 17-lea al Sinodului 4. §i vezi-i talcuirea acolo. [Sinod 4: 17]

CANON 39

Fratele, si siliturghisitorul nostru loan prosezatorul Ostrovului Kiprilor,
impreuna cu poporul sau, in Eparhia Elispontului, pentru barbaricestile napadiri, si
spre a se slobozi de paganeasca robie, si curat se supune scripturile precrestinestei
stapaniri, mutandu-se din numitul Ostrov; cu purtare de grija a iubitorului de
oameni Dumnezeu, si cu osteneala iubitorului de Hristos, si a binecinstitorului
imparatului nostru, hotaram, ca neinnoite sa se pazeasca pronomiile cele date
scaunului barbatului celui mai sus numit de catre purtatorii de Dumnezeu parinti cei
intai adunati in Efes, ca Iustianiipolul eel nou sa aiba dreptul eel al
Constantinopolului, si preaiubitorul de Dumnezeu Episcopul eel asezat asupra ei, sa
sada mai sus decat toti cei ai Eparhiei Elispontenilor, si de catre Episcopii sai sa se
Hirotoniseasca, dupa vechiul obicei. Ca obiceiurile cele in fiecare Biserica, si de
Dumnezeu purtatorii Parintii nostri au socotit sa se pazeasca; Episcopul cetatii
Chizicenilor supus fiind intaiului sezator a prezisului Iustinianupol, potrivit tuturor
celorlalti Episcopi, celor de sub aratatul intaiul sezator preaiubitorul de Dumnezeu
loan. De catre care, trebuinta cerand, si Episcopul al aceleiasi cetati a Kizicenilor se
va Hirotonisi. [Apostolesc: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28;
Sinod 6: 36; Antiohia: 9]

TALCUIRI

In timpul Imparatului Iustinian al doilea, loan Arhiepiscopul Ciprului ducandu-
se din Eparhia sa impreuna cu norodul sau, a venit in Eparhia Episcopului (iar
Episcopul este, dupa Valsamon rasaritenestile hotare, cele de la Avid, adica Cetatea cea
rasariteneasca din afara, ce se intind pana la Tracia; iar dupa Hrisant, gatul marii eel ce

care este afara de Canoane, dupa eel al 6-lea al Sinodului 4. Pentru aceasta unii ca acestia nu
trebuie a se cinsti cu presedentie de Episcop.

220

se intinde de la Tenedo pana la Caliupoli) atat pentru navalirile barbarilor, cat si
pentru ca slobozindu-se din robia lor, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, si cu silinta
imparatului s-au supus imparatiei Grecesti. Pentru aceasta Canonul acesta porunceste
sa se pazeasca intregi Pronomiile cele harazite scaunului Ciprului, de catre Canonul al
8-lea al Sinodului al treilea, si noul Iustinianupol acesta sa aiba dreptul
Constantinopolului (adica sa fie si acesta neatarnat ca si aceia. Sau, precum cea
Asieneasca, Ponticeasca, si Trachiceasca s-au supus scaunului Constantinopolului,
precum am zis la Canonul 28 al Sinodului al 4-lea, asa si Eparhia Elispontului sa se
supuna scaunului Ciprului) si sa se Hirotoniseasca Arhiepiscopul acesteia de catre
Episcopii sai, dupa vechiul obicei. Deci, Mitropolitul Cetatii Chizicului sa se supuna
celui al Ciprului, precum si toti Episcopii cei din Cipru, si trebuinta cerand, de dansul
sa se Hirotoniseasca.

CANON 40

Fiindca a se lipi de Dumnezeu prin departarea din tulburarile vietii, este fapta
foarte mantuitoare, trebuieste noi nu necercetat a primi afara de vreme pe cei ce aleg
viata Monahiceasca. Ci a pazi hotarul eel predat noua de catre Parintii si intru
acestea, incat atunci se cuvine a se primi dand marturia vietii celei dupa Dumnezeu,
ca adevarata, si din cunostinta, si cu judecata facuta, dupa implinirea cuvantului.
Deci sa fie eel ce va a se supune sub jugul Monahicesc, numai putin, decat de zece
ani, supuse aceasta vreme intaiului sezator, si cercarii celei de dansul, de va socoti ca
este mai de folos a-i prelungi vremea, spre introducere in Monahiceasca viata, si
asezare. Ca desi marele Vasilie in sfintitele sale Canoane, pe ceea ce de voie se aduce
pe sine lui Dumnezeu, si imbratiseaza fecioria, de saptesprezece ani fiind, legiuieste
a o numara in ceata fecioarelor, Deci dar noi urmand pildei celei pentru vaduve, si
Diaconite, analoghiceste (si proportionat) am ingradit a fi in numita varsta si cei ce
aleg Monahiceasca viata. Ca la Dumnezeiescul Apostol este scris: Vaduva de saizeci
de ani cu varsta a se numara in Biserica. Iar sfintitele Canoane, au predat Diaconita a
se Hirotonisi la varsta de patruzeci de ani, Biserica cu Dumnezeiescul Dar mai
intarita fiind, si vazand ca sporeste inainte, si intarirea si asigurarea Credinciosilor
intru pazirea Dumnezeiestilor porunci, care si noi prea bine intelegandu-o aceasta,
desavarsit am randuit, bunacuvantarea Harului celui ce voieste sa inceapa nevointele
cele dupa Dumnezeu, ca oarecare pecete in graba noi insemnandu-o intru el, de aici
ele spre a nu se lenevi pe multa vreme, si a nu se zabovi punand noi la cale, mai ales
cu adevarat grabindu-ne si catre a bunului alegere: si asezare. [Sinod 1: 19; Sinod 4:
15; Sinod 6: 14; Cartagina: 6, 51, 153; Vasilie: 18, 24]

tAlcuire

Cei ce voiesc a se face Monahi, sau Monahii, nu se cuvine, dupa Canonul acesta, a
se primi fara cercetare; si afara de vremea cuviincioasa, si de hotarul eel dat de
Dumnezeiestii Parinti (si mai ales de marele Vasilie). Ci atunci se cuvine a se primi
marturisirea, si fagaduinta ce vor da unii ca acestia catre Dumnezeu, ca adevarata, si
din a lorusi vointa facuta, dupa ce se va deplini judecata mintii lor, precum in Canonul
18 zice marele Vasilie, si mai ales intru a sa a 15-a hotarare pe larg. Deci eel ce voieste a
se face Monah, sa nu fie mai putin de zece ani, insa in stapanirea Arhiereului sa fie de

221

a-i face cercarea lui, si sa-i adaoge anii (dupa masura socotintei sale celei din fire), de
va socoti mai de folos. Caci desi marele Vasilie in pomenitul Canon al sau, randuieste,
a se impreuna numara in ceata fecioarelor fecioara ce va fi mai sus de saisprezece, sau
saptesprezece ani. Dar noi (zic parintii acestui Sinod) urmand pildei vaduvelor, si a
Diaconitelor, acei 16 si 17 ani ai lui Vasilie, in zece ani am imputinat. Caci, Apostolul
randuieste: Sa se numere vaduva in Biserica, nu mai putin de 60 de ani. Iar Parintii
Sinodului al 4-lea zic sa se Hirotoniseasca Diaconita in varsta de 40 de ani, in Canonul
al 15-lea. Vazand noi Biserica lui Dumnezeu sporind cu Dumnezeiescul Dar, si
statornicia ce arata Crestinii intru pazirea Dumnezeiestilor Porunci. Acestea si noi bine
socotindu-le, Canonul acesta am randuit, intiparind in fragedul suflet al celui ce vrea sa
inceapa Duhovnicestile nevointe ale Monahilor, ca pecetea, buna cuvantare a
Dumnezeiescului Dar, si intarindu-1 pe el in Canonul acesta, nu spre a se lenevi in
multa vreme despre lucrarea faptelor bune, ci spre a alege in graba partea cea buna.

CANON 41

Cei ce se afla prin cetati, sau prin sate, voind a se duce in inchideri, si a lua
aminte de sinesi in singuratate, mai intai trebuie a intra in Manastire, si a se invata
singuratica petrecere, si in vreme de trei ani Exarhului Manastirii intru frica lui
Dumnezeu a se supune, si dupa toate chipurile, precum se cuvine, implinind
ascultarea. §i asa marturisind despre proalegerea cea intru acest fel de viata, si ca din
toata inima de buna voie o imbratiseaza aceasta, sa se ispiteasca de catre
prosezatorul [Presedentul] locului. Apoi asa alt an, sa staruiasca in afara de
inchisoare, ca scopul lor mai mult sa se arate. Ca atunci vor da deplina incredintare,
ca nu vanandu-se de desarta slava, ci pentru insusi binele eel adevarat, vaneaza
linistea aceasta. Iar dupa implinirea a atatui timp, de vor ramane intru aceeasi
proalegere, sa se inchida ei, si sa nu le mai fie iertat, cand vor voi, a se departa din
acest fel de singuratate. Fara numai daca pentru vreun obstesc folos, sau pentru vreo
alta nevoie ce ii sileste pe ei de moarte, s-ar trage catre aceea, si asa, cu bincuvantarea
Episcopului locului. Iar afara de zisele pricinuiri, apucandu-se a iesi din locuintele
lor, mai intai adica fara voia lor sa se inchida in pomenita inchisoare, iar apoi cu
posturi, si cu alte aspre petreceri sa-i vindece pe ei. §tiind, dupa ceea ce este scris:
«Ca nimeni punand mana pe plug, si intorcandu-se inapoi, este indreptat intru
Imparatia Cerurilor.» [Luca IX, 62]

TALCUIRE

Mare, si indrazneata fapta este, ca, indata din lumeasca viata, a se departa cineva,
si a se inchide in launtru in inchisori (precum in pesteri, sau in alt fel de locuinta
inchisa), si de la o covarsire sa sara la alta covarsire, de la noianul vietii zic, eel mult
tulburator, la noianul eel cu anevoie umblat al linistii. Pentru aceasta Parintii acestia, in
Canonul acesta, randuiesc, ca cei ce voiesc a o face aceasta, mai intai sa mearga in
Manastire, si dupa ce trei ani vor arata intru toate ascultarea catre Egumenul, sa se
cerce de catre Arhiereul, de vor marturisi ca de buna voie, si din toata inima doresc
acest fel de departare. Apoi dupa aceasta, sa se linisteasca in vremea unui an afara de
inchisoare, pentru ca sa dea mai multa incredintare, ca nu pentru slava desarta, ci
numai pentru binele linistirii, doresc viata aceasta. §i daca dupa toate acestea vor sta

222

statornici in cugetarea si sarguinta aceasta, atunci sa se inchida, si mai mult sa nu aiba
a iesi afara, cand vor voi, afara numai pentru obstescul folos al norodului, si pentru
primejdie de moarte. Insa si atunci sa iasa cu blagoslovenia, si cu voia Episcopului
locului. Iar daca fara de pricinile acestea ar iesi, in sila sa se inchida iarasi in pomenita
lor inchisoare, si cu postiri, si cu alte rele patimiri, sa se canoniseasca, pentru ca sa se
invete, ca, precum a zis Domnul: «Cel ce pune mana sa pe plug, adica eel ce va incepe
vietuirea cea dupa Dumnezeu, apoi se va intoarce la lumeasca viata, acesta nu poate a
merge drept la Imparatia Cerurilor.»

CANON 42

Cei ce se zic pustnici, care poarta negru, si plete la cap, inconjurand prin cetati,
printre barbati mireni, si printre muieri petrecand, si epanghelma lor ocarand,
Hotaram de vor alege a-si tunde pletele, primind si chipul celorlalti Monahi, acestia
sa se aseze in Monastire, si intre frati sa se numere. Iar de nu o vor alege aceasta,
desavarsit sa fie goniti din cetati, si sa locuiasca in pustietati, din care si pe numirea
lor o au plasmuit.

tAlcuire

Fiindca din vechi multi amagitori de noroade, pustnici numindu-se, purta negre,
si plete la cap, si inconjurau prin cetati, printre barbati si muieri, ocarand Epanghelma
Monahiceasca. Pentru aceasta porunceste Canonul acesta, ca unii ca acestia, de voiesc
a-si tunde parul, ca si ceilalti Monahi ce se afla prin Monastiri 194 , si a se aseza in
Monastire, bine. Iar de nu vor voi desavarsit sa se goneasca de prin politii, si sa se duca
sa locuiasca in pustietati, de unde mincinos, si nu cu adevarat, s-au numit pe sinesi
pustnici.

CANON 43

Cu putinta este Crestinului a alege viata asceticeasca (nevoitoare), si pe
ameteala cea mult tulburatoare a lucrurilor vietii lepadandu-o sa intre in Monastire,
si dupa chipul Monahicesc sa se tunda, macar in ori ce fel de greseala s-ar prinde; ca
Mantuitorul nostru Dumnezeu a zis: «Pe eel ce vine catre mine, nu-1 voi scoate afara»
[loan 6: 37] fiind dar ca Monahiceasca petrecere, ne inchipuieste noua pe viata cea
intru pocainta, impreuna binevoim celui ce cu adevarat se adaoga catre aceasta. §i
nici un chip il va opri pe el despre implinirea scopului sau. [Sinod 1 si 2: 2]

194 insemneaza ca din Canonul acesta, Monahii cei ce sunt in Chinovii si in Monastiri, se cuvine a-si
tunde masurat parul capului, atat din Canonul acesta, cat si din cuvantul eel pentru feciorie al
marelui Atanasie, si din eel 1 pasnic al lui Grigorie Teologul, si din multe Istorii al Lavsaiconului.
Fiindca la Monahi vremea aceasta, este vreme de plangere, dupa Hrisostom (voroava 56 Matei) si
dupa loan al scarii. Iar Dumnezeu prin Isaia zice, ca semn de plangere, si de tanguire, si de boat,
este raderea capului [Isaia XXII, 12]. §i daca, dupa Pavel, de Obste tot barbatul purtand plete se
sluteste, cu mult mai vartos Monahii, si mai ales tineri, si Diaconii? Ca unii ca acestia, cu cat
smintesc pe ceilalti cu fetele lor, cele tinere si fara barba, pe atat smintesc si cu pletele lor cele lungi
si pieptanate. De acestea dar se cade a se pazi cei ce pazi cei ce se afla prin cetati, si mai ales in
Constantinopol.

223

tAlcuire

Precum se vede, voind unii a se face Monahi, se opreau de catre oarecare, poate
pentru pacatele ce ar fi facut. Pentru aceasta Canonul randuieste, ca are voie fiecare
Crestin (de sinesi stapan fiind adica, si nu sub stapan. Dupa eel Apostolesc 82) a se
lepada de lume, si a se duce in Monastire spre a se tunde 195 , macar de ar fi facut si
pacatul eel mai mare. Fiindca si Domnul a zis: ca «pe eel ce vine catre Mine nu-1 voi
scoate afara». Deci de vreme ce viata Monahilor inchipuieste pe pocainta, precum si
stalpul inchipuieste pe lucrul eel ce se scrie pe el. Pentru aceasta si noi ne multumim, si
impreuna ne bucuram cu cei ce o procinstesc pe ea, si nici o pricina (de pacat adica, nu
si de sub stapanire) nu-i va opri pe unii ca acestia de la implinirea tintirei lor. Zice insa
si Canonul 25 al lui Nichifor, ca daca fiind cineva bolnav, ar cere Monahicescul chip, se
cade a i-1 da, fara intarziere de vreme, si darul sa nu i se opreasca. Tot aceasta o zice si

195 Tunderea aid Canonul zice pe chipul eel mare si Ingeresc, fiindca, dupa Valsamon (la talcuirea
Canonului al 2-lea al Sinodului din sfanta Sofia), chiar tunderea este imbracarea cea in chipul eel
mare si Ingeresc. Trebuie insa a sti, ca din inceput chipul Monahicesc a fost unul si singur, eel mare
adica, precum scrie sfantul Teodor Studitul in Testamentul sau. Nu vei da cuiva chipul eel ce-i zic
mic, apoi pe eel mare; pentru ca chipul unul este, precum si Botezul, in ce chip 1-au intrebuintat
sfintii Parinti. Si Dumnezeiscul Grigorie Palama intru o Epistolie catre Pavel Ieromonahul zice,
acesta este marele si Monahicescul chip. Iar chip mic al Monahilor Parintii nu stiu, ci oarecare
dintre cei mai noi, s-a aratat, ca 1-au intrebuintat in doua, fiind insa ca fac aceleasi intrebari si
raspunsuri, si fagaduinte atat la eel mic, cat si la eel mare, iarasi un chip il socotesc. Si Simeon al
Tesalonicului (Cap 20) zice, ca precum Botezul este unul si singur, asa si chipul Monahilor. Ca
chipul eel mic este arravona si inceput al celui mare, si s-au izvodit de oarecare urmasi Parinti
pentru neputinta (sau si lenevirea) oamenilor. Si Cartea Evhologhiul (Adica a Rugadunilor), inca si
Valsamon, chipul eel mic il numesc arravona al celui mare. Iar Iov, eel ce se numeste pacatos, in
Cartea cea pentru Taine (la Sintagmation a lui Hrisant al Ierusalimului) si al 3-lea chip adaoga
zicand, asa. Monahicescul chip de la eel mai mic spre eel mai deplinit sporeste, de la chipul eel mic
purtator de rasa numit, la sfantul chip eel al tunderii. Si de la acesta iarasi la eel mare Ingeresc
numit; asemeni dar si Cartea Rugaciunilor in trei imparte randuielile chipului, in randuiala
purtatorilor de rasa, a chipului celui mic, si a chipului celui mare. Si nu numeste chip mic pe ce
purtator de rasa ca Iov, ci pe eel ce se numeste de catre noi de Obste purtator de Cruce, pe care Iov
mai sus 1-a numit chip al tunderii. Acestea asa fiind zise, cati vor apuca a se face purtatori de rase,
numai pot a lepada rasa si a se insura (fereasca Dumnezeu). Cad cum vor indrazni aceasta, de
vreme ce si perii capului 1-au tuns, care insemneaza ca au lepadat toata cugetarea lumeasca, si au
afierosit viata lor lui Dumnezeu. Cum, cand si rasa Monahiceasca Blagoslovita a imbracat, si
Camilafca, si numele s-au schimbat, si doua Rugaduni de Preot li s-au dtit, prin care multumeste
lui Dumnezeu, pentru ca fu slobozit din viata cea desarta si lumeasca. Si i-a chemat la dnstitul Cin
al Monahilor, si roaga pe Dumnezeu sa-i primeasca intru mantuitorul sau jug? Si daca eel ce
fagaduieste numai a se face Monah, fara a imbraca rasa, nu trebuie a calca, d a-si implini
fagaduinta sa; dupa ceea ce scrie: „Rugadunile mele voi da Domnului.” Cu cat mai vartos eel ce
rasa o a imbracat? Pentru aceasta si Valsamon (talcuirea Canonului 5 al Sinodului 1 si 2) zice, eel ce
a imbracat rasa nu are voie de aid a se face mirean, d va fi silit a-si implini intaiul sau scop . Adica,
sa ia chipul eel desavarsit, iar de nu va voi, se va pedepsi, precum legea porunceste la titlul 1 al
Cartii a patra. Si iarasi cati purtatori de Cruce se afla (adica imbracati in mantie) se indoiesc ca nu
ar fi datori a pazi scumpatatea chipului celui mare (megaloshimos adica a schimnidlor), nu se
amageasca, d aduca-si aminte ca aceleasi fagaduinte au dat, si pentru aceea sunt datori a pazi
aceeasi asprime de viata; si sarguiasca-se dar, a lua chipul eel mare si desavarsit.

224

Valsamon, si Simeon al Tesalonicului; insa fara de batran, care urmeaza al primi pe el
spre supunere, nici un Monah sa se faca, dupa Canonul al doilea al Sinodului intai si al
doilea

CANON 44

Monahul prinzandu-se in curvie, sau luand femeie spre impartasirea nuntii, si
spre impreuna petrecerea, certarilor celor ce curvesc dupa Canoane se va supune.
[Sinod 4: 16; Anghira: 19; Vasilie: 6, 18, 19, 20, 60]

TALCUIRE

Monahul de se va dovedi ca a curvit, ori ca s-a insurat, ca un curvar, sapte ani sa
se certe dupa Canoane, mai intai desfacandu-se si nelegiuita nunta, hotaraste Canonul
acesta 196 .

CANON 45

Fiindca ne-am instiitat, ca in oarecare femeiesti Monastiri cele ce voiesc a se
invrednici sfintitului chipului aceluia, cu haine de matase, si in tot felul de
invesmantari, inca si cu podoabe cu aur, si cu pietre scumpe impestrite, se
impodobesc de catre cei ce le aduc pe ele, si asa apropiindu-se la Jertfelnic, se
dezbraca din imbracamintea atatei materii, si ca indata se face asupra lor
binecuvantarea chipului, si se imbraca ele cu imbracamintea cea neagra. Hotaram, ca
de acum sa nu se mai faca aceasta; ca nici este lucru cuvios, ceea ce acum prin a sa
voie a lepadat toata desfatarea vietii, si au inbratisat petrecerea cea dupa Dumnezeu,
si o au adeverit aceasta cu cugetari neclintite, si asa au venit in Monastire, ca iarasi
sa-si aduca aminte prin podoaba aceasta stricacioasa si curgatoare, de cele ce au uitat.
§i dintru aceasta sa ramana cu indoiala, si sufletul sa se tulbure, ca valurile cele ce se
invaluiesc, si incoace si incolo se intorc; incat nici lacrama, este, cu putinta a mai
slobozi oarecand, nici a arata cu trupul umilinta cea din inima. Ci desi putina oarece
s-ar ivi lacrama, precum se intampla, nu este mai mult pentru asezarea nevointei cei
Monahicesti, decat pentru ca paraseste lumea, si cele din lume, sa se socoteasca de
catre cei ce o vad pe aceasta ca se apropie.

tAlcuire

Opreste Canonul acesta pe cele ce vin spre a se face Monahii, de a veni cu haine
de matase si cu podoabe scumpe, si a se imbraca indata in cele Monahicesti. Ca nu este
de cuviinta, ceea ce de buna voie au lepadat dulceata vietii, si a iubit petrecerea cea
dupa Dumnezeu, a veni iarasi intru pomenirea, celor ce le-au defaimat, si le-au uitat
prin acest fel de podoabe 197 . Inca si a se tulbura sufletul ei ridicandu-se asupra-i

196 Valsamon vazand ca curvarul Monah insurandu-se se canoniseste, de Canonul acesta, ca si un
mirean, zice, ca aceasta compogorare se face pentru Monahii aceia, care de sinesi, si de buna voie
se despart de nelegiuita lor nunta, si care vor nazui la marturisire, si al pocainta, nu si de cei ce in
sila sunt trimisi la pocainta.

197 Din cuvintele acestea ale Canonului incheiem, ca uitarea aceasta prin oarecare indelungata
vreme in Monastire, si prin ispitire se face, si prin urmare. Ca si atunci Monahii, si Monahiile, cu

225

hainele cele lumesti faceau cercare, si nu cu imbracaminte de rase. Ca cu imbracamintea cea
neagra, zice, dupa ce veneau in Monastire se imbracau; iar mai aratat se face aceasta din Canonul
135 al celui din Cartaghen. Vezi si 1 a lui Nicolae. Si insemneaza dupa Pahimer la talmacirea ce
face la sfantul Dionisie, ca imbracamintea neagra a Monahilor insemna, ca ei petrec Monahiceste,
stransi intru sinesi, precum si colorul eel negru se strange intru sine. Monahiceasca randuiala este a
petrece Monahiceste; ca aceasta insemneaza imbracamintea cea neagra. Pentru aceasta si marele
Atanasie in cuvantul eel pentru feciorie zice, imbracamintea ta este neagra, nu cu vopsea boita, ci
insasi fireasca. Insa nu numai cele negre sunt insusite Monahilor. Ci si cele lae, adica nici
desavarsit negre, nici albe; p entru aceasta si Hrisostom zice in eel pentru Feciorie, nu in hainele
cele lae, si in culori este feciorie. Iar negrul color, insemneaza inca si plangerea, si intristarea ce
trebuie sa aiba Monahul . Ca cei ce se intristeaza si plang pentru moartea oarecaror rudenii ale lor,
obisnuiesc a se cerni. Fiind insa ca am pomenit pentru imbracamintea Monahiceasca, bine este sa
talcuim aid si ce insemneaza fiecare . Deci camasa, insemneaza pe haina veseliei, si Dumnezeiasca
dreptate, cu care se imbraca Monahul in locul hainelor celor de piele, si in locul goliciunii lui
Adam, dupa Evhologion, si dupa Simeon al Tesalonicului. Paliul (care era o haina si o
imbracaminte ca in chipul rasei celei ce se poarta pe deasupra, sau amandouarasei, precum si
Simeon al Tesalonicului imbracaminte pe deasupra o numeste, si Avva Isaac zicand, invasura-ti
paliolul tau), imbracaminte voieste sa fi f ost, si nu ca Monahii de acum Paliolul luandu-1, in locul
acestuia intrebuinteaza pe eel ce se numeste Paramand, in vreme ce numele paramandiului
insemneaza imbracaminte, ca o a doua mandie <mantie> (pentru aceasta, precum se vede in
Evhologhion mandie numeste pe chipul eel mic si nu bucatica aceasta in patru cornuri, ce o poarta
acum cei imbracati in chipul eel mic dinapoi la spate) Palion acestea zic, insemneaza pe podoaba
nestricaciunii si a cinstirii, si pe Dumnezeiescul acoperamant si invelire, dupa Evhologhion, si
dupa Simeon al Tesalonicului. Braul de curea fiind, si mijlocul strangand, unde sunt rarunchii
partea cea poftitoare, insemneaza pe omorarea trupestilor pofte, si pe intreaga intelepciune, si a fi
gata intru slujbe Monahul, dupa Evhologhion, si Simeon, si Chiril al Ierusalimului si Dorotei, si
Sozomen. (Cartea 3, 13). Sandalii sau papucii, insemneaza ca se cade Monahul gata a alerga in
calea Evangheliei pacii, fara a se poticni, ci a calca peste serpii cei ganditi. Si ca precum sandalii
sunt supusi celuilalt trup, asa si trupul se cade a fi supus sufletului, dupa Evhologhion, Simeon, si
Chiril al Ierusalimului. Acestea sunt Vesmintele celui mic si stavrofor (purtatorul de Cruce); iar eel
imbracat in megaloschimos (adica chipul eel mare Shimnicul) are si aceste trei imbracaminte mai
mult, Cuculion, Analavul, si Mandia. Insa cuculiul insemneaza, pe coiful mantuirii, dupa
Evhologhion, si pe umbrirea Dumnezeiescului Har, care leapada intelegerile lumii, dupa Simeon,
si dupa Chiril al Ierusalimului, pe nerautate, si pe Smerenie. Ca si pruncii cei fara de rautate acest
fel de cuculiu (tichii) poarta, dupa Sozomen si Dorotei. Iar Analavul (care si Anavolevs, adica
slujitor se numeste de Sozomen, este de piei dupa Simeon, iar acum se numeste nolistavrion)
insemneaza ca Monahul ia asuprasi Crucea Domnului, si urmeaza lui, dupa aceleasi marturii.
Avand insa si dinainte si dinapoi Cruci, insemneaza ca si lumea s-a rastignit Monahului, cu
departarea de dansa, si Monahul lumii, cu neimpatimirea cea catre dansa, dupa zicerea: «Mie
lumea s-a rastignit, si eu lumii». Iar Sozomen zice ca strangand aceasta amandoua spetele,
insemneaza ca Monahul este gata spre slujba. Iar Mandia (care este imbracaminte fara maneci
Sozomen o numeste Coloviu si Dorotei iarasi), cuprinzatoare fiind a tuturor celorlalte, insemneaza
ca Monahul este infasurat in ea, ca in mormant dupa Simeon. Iar Sozomen, si Dorotei zic, ca
aceasta neavand maneci, insemneaza ca Monahul nu se cade a ridica mana asupra cuiva, nici a face
ceva de ale omului celui vechi. Iar intinderea Mandiei, insemneaza pe intrariparea Ingerilor, dupa
Chiril al Ierusalimului. Ca Ingeresc se cheama chipul Monahilor, iar cele patru cornuri ale Mandiei,
insemneaza pe cele patru Generalnice bunatati, intelegerea, intreaga intelepciune, dreptatea, si
barbatia; are adica si semn rosu Mandia, care insemneaza dupa Avva Dorotei, ca Monahii prin

226

naluciri lumesti, ca niste valuri, incat nici lacrama a o mai Iasa sa scoata, cand se tunde,
cu care sa-si arate umilinta inimii. Iar desi ar scoate putina lacrima, poate, ca se
socoteste de cei ce privesc, ca o au scos, nu pentru ca s-a invrednicit Ingerescului chip,
ci pentru ca a lasat lumea, si cele din lume.

CANON 46

Cele ce aleg viata asceticesca, si se aseaza in Monastire, nicidecum sa iasa, iar
daca vreo nevoie neaparata pe ele le-ar trage spre aceasta, cu binecuvantare, si cu
invoirea preostoasei faca-o aceasta. Si atunci nu singure de sinesi ci cu oarecare
batrane, si proestoase, in Monastire cu porunca Igumeniei, iar a dormi afara ele
nicidecum le este slobod. Dar si barbatii cei ce urmeaza viata Monahiceasca,
trebuinta silind, si ei cu bine cuvantarea celui ce i s-au incredintat Igumenia sa iasa.
Drept aceea, cei ce calca hotararea cea acum de noi poruncita, ori barbat ar fi, ori
femeie, cuvenitelor certari sa se supuna. [Sinod 6: 46]

tAlcuire

Nu vor Parintii acestia cat de putin a iesi din Monastirile lor Monahiile; iar desi
vreo neaparata nevoie le-ar sili spre aceasta, cu binecuvantarea, si voia proestoasei sa
iasa, si atunci, nu singure, ci impreuna cu alte batrane cu varsta, si cu intelepciunea. Iar
a dormi poarta afara din Monastirea lor, cu totul nu este iertat. Ci si Monahii asisderea,
nevoia silind, iasa cu binecuvantarea Egumenului. Iar cati vor face intr-alt chip, sa se
certe cu potrivitele certari, ce va socoti Egumenul, sau Egumenia, ori barbati de ar fi.

CANON 47

Nici in Monastirea barbateasca femeie, nici in femeiasca barbat, sa doarma. Ca
afara de toata poticnirea, si de scandela se cade a fi Credinciosii, si a-si indrepta viata
lor, catre buna cuviinta, si apropiata Domnului; iar de va face cineva aceasta, ori
Cleric de ar fi, ori mirean, sa se aforiseasca. [Sinod 7: 18, 20, 22]

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta, ca nici o femeie de obste, sa doarma noaptea in
Monastire barbateasca, nici barbat de obste iarasi, in Monastire femeiasca. Pentru ca de
obste Crestinii, se cuvine a nu pricinui vreo sminteala, si prepus altora, ci sa-si petreaca
viata lor cu buna cuviinta, si bineplacuta Domnului. §i cu mult mai vartos se cuvine a
pazi despre aceasta Monahii, caci dimpotriva, si lorusi isi pricinuiesc scandela,

acela se cunosc, si sunt Ostasi ai Cerescului Imparat. Iar ca aceasta se da numai celui cu chipul eel
mare, se intelege din zicerea lui Simeon Tesalonicul. Iar in sfarsit, ca o cuprinzatoare a tuturor se
imbraca mandia. (Cap 273 cand si mai cu glas zice Preotul: „Fratele nostru cutarele a luat marele si
Ingerescul chip” macare ca Evhologhiul pentru mandia Shimnicului nici ca cum pomeneste. Iar
Camilavhiul, si Epanocamilavhul binecuvantare osebita nu au. Unii insa buna cuvantare cuculiului
o zic si la Camilavhul purtatorului de Cruce; acestea asa fiind zise, se cade Preotul in locul acelui
mic Paramand, sa binecuvinteze rasa cea de deasupra, si sa o dea Monahului sa o imbrace; ca nu
cand ii da rasa cea pe deasupra sa nu aiba rugaciune si bunacuvantare a zice. Iar daca cineva ar voi
a purta Paramandul acel mic, peste dulama in loc de Cruce, mi se pare ca nici o necuviinta
urmeaza.

227

aprinzand focul eel in fire sadit al poftei, si barbatii, si femeile; si altora pricinuiesc
scandela, dandu-le prepusuri necuviincioase pentru dansii. Si care o ar face aceasta, sa
se aforiseasca, ori Cleric de ar fi, ori mirean.

CANON 48

Femeia celui ce se ridica la prosederea Episcopiei, dupa invoirea cea intre
dansii, mai-nainte despartindu-se de barbatul sau, dupa hirotonia Episcopiei cea
pusa asupra lui, sa intre in Monastire, care va fi zidita departe de asezarea
Episcopului, si purtarea de grija de la Episcop aiba-o. Iar de se va arata vrednica,
inainteze-se si la dregatoaria Diaconitei.

tAlcuire

Porunceste Canonul acesta, ca femeia celui ce are a se face Arhiereu, mai-nainte sa
se desparta de el cu de obste invoire, si a ei si a lui. Dupa ce el se va Hirotonisi, ea sa
intre in Monastire departata de Eparhia lui, intru care sa se Calugareasca. Insa sa i se
poarte de grija pentru cele de nevoie spre indestularea vietii, de catre fostul ei barbat
(de va fi saraca adica), si aceasta o au poruncit Canonul a se face, ca nu vazand unul pe
altul, adeseori sa-si aduca aminte de petrecerea si impreuna vietuirea lor cea mai
dinainte, si prin urmare sa se aprinda spre trupeasca iubire. Iar de va fi vrednica, sa se
faca si Diaconita; citeste si Apostolescul Canon 5 si eel 12 al Sinodului 6 si
subinsemnarea Canonului 40 al aceluiasi Sinod. Din acest Canon insa cu dreptate
inchei Vlastar, ca nici femeile Preotilor ce mor pot a doua oara a se marita.

CANON 49

Reinnoind si acesta sfintit Canon, hotaram, ca Monastirile cele odata consfintite
(catierosite) dupa socotinta Episcopului, sa ramaie pentru totdeauna Monastiri, si
lucrurile cele cuvenite lor, sa se pazeasca pentru Monastire, si sa nu mai poata a se
face ele lumesti locuinte, si nici de catre oricare dintre toti sa se dea acestea la barbati
lumesti. Ci desi pana acum s-a facut aceasta, hotaram ca nicidecum sa se urmeze; iar
cei ce s-ar apuca a o face aceasta de acum inainte, sa se supuie certarilor celor din
Canoane. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 13]

tAlcuire

Acest Canon reinnoieste pe eel al 24-lea al Sinodului 4 pe care il si asterne anume,
si vezi talcuirea acolo. Adaogand aceasta numai mai mult decat acela, ca nici sa se dea
Monastirile de catre oricine (adica de Cleric, nici de Monah, nici de mirean), la barbati
lumesti, spre a le ocarmui adica, si de s-a facut aceasta pana acum, de acum inainte insa
sa nu se faca.

CANON 50

Nimeni dintre toti ori din mireni, ori din Clerici de acum sa nu se mai joace in
Chive, iar de se va vadi cineva facand una ca aceasta, de va fi Cleric, sa se
cateriseasca, iar de va fi mirean sa se aforiseasca. [Apostolesc: 42, 43]

228

tAlcuire

Opresc Parintii acestia de a se juca vreun mirean, sau Cleric in Chive, adica in
Ghioci, sau in Carti sau in Dame, sau intr-alt jocuri de acest fel. Iar care dupa Canonul
acesta, s-ar juca intru acestea, de va fi Cleric, sa se cateriseasca, iar de va fi mirean sa se
aforiseasca.

CANON 51

Desavarsit opreste sfantul, si Ecumenicul Sinod, pe cei ce se zic Mimi, si
teatrele acestora, dar apoi si privirile vanaturilor, si jocurile cele de pe Scena, a se
face. Iar daca cineva Canonul 1-ar defaima, si catre ceva din aceste oprite pe sinesi s-
ar da, de va fi Cleric, sa se Cateriseasca, iar de va fi mirean sa se aforiseasca. [Sinod
6: 24, 62, 66; Cartaghen: 17, 70]

tAlcuire

Cu toata deplinatatea opreste Canonul acesta de a se face cei ce se zici mimi care,
uneori urmeaza chipurile Arapilor, alteori ale Armenilor, si alteori ale robilor. §i uneori
lovind cu palmele peste fata, cu toate acestea indeamna pe privitori sa se strice de ras.
Iar privirea vanaturilor este 198 a privi cineva fiarele, lei, adica, sau ursi, sau altele, sa se
lupte unele cu altele, sau cu oamenii ce sunt osanditi spre moarte. Ca nemilostivire si
cruzime mare este a privi cineva sangele unora ca acestora varsandu-se, si a rade.
Opreste inca pe langa acestea si jocurile, si gingasiturile cele necinstite ce fac, ori
barbatii, ori femeile, la Teatre. Drept aceea Actori se numesc cei ce fatarnicesc, cand ca
sunt imparati, alte ori domni, alte ori slugi, si alteori altceva. §i care va defaima
Canonul ceva, si va face dimpotriva, Clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sa se
aforiseasca.

CANON 52

Intru toate zilele ajunarii sfintei Paresimi, afara de Sambata si Duminica, si de
sfanta zi a Bunei Vestiri, sa se faca sfintita Liturghie a celor mai inainte sfintite.
[Apostolesc: 69; Laodiceea: 49, 51]

tAlcuire

Zilele sfintei Patruzecimi sunt zile de plangere si de umilinta, iar a se proaduce
Jertfa deplinita catre Dumnezeu, si mai ales intru pomenirile sfintilor, de catre multi se
socoteste pricina de serbare, de bucurie, si de praznuire. Pentru aceea si obisnuiesc a
impreuna pranzi intru aceea; iar plangerea, si serbarea, impotrivitoare sunt una alteia.
Pentru aceasta porunceste Canonul acesta, ca in celelalte zile ale marelui Post, sa se
faca Liturghia celor mai inainte sfintite, 199 adica a celei deplinite si proaduse

198 Din acest Canon se intelege, ca toti Clericii si cei sfintiti, si Monahii nu se cuvine a fi vanator, si
nici intr-un fel. Ca de vreme ce opreste macar a privi luptele fiarelor, cu mult mai vartos ii opreste
despre a vana insusi. §i cei sfintiti de nu vor inceta sa se cateriseasca, iar Monahii sa se aforiseasca,
dupa Canonul acesta.

199 Insemneaza ca Liturghia cea mai inainte sfintita nu este a lui Grigorie Dialogului, caci acela nu
stia limba ellineasca, dupa Epistolia 29 a cartii a sasea a lui; si caci in conscrierile lui aceasta nu se

229

Dumnezeiasca Jertfa a doua Proaducere, adica Prosfora. Iar Sambetele, si Duminicile,
ca in niste zile mai line, si nu de Post, asijderea si in ziua Buneivestiri, ca una ce este
inceput si cap al Mantuirii noastre, si prin urmare si sarbatoare, si Praznic, iarta a se
savarsi Jertfa, si Liturghie deplinita.

CANON 53

Fiindca mai mare este rudenia cea dupa Hristos decat legatura cea a trupurilor,
ne-am instiintat insa ca in oarecare locuri, unii primind copii din sfantul si
Mantuitorul Botez, si dupa aceasta, vaduvind maicile acelora, se invoiesc de fac
impreuna locuinta prin nunta; Hotaram ca de acum nimic de acest fel sa se faca. Iar
daca oarecare dupa Canonul acesta s-ar vadi facandu-o aceasta, mai intai adica, unii

afla; ci este din vremile mostenitorilor Apostolilor dupa raspunsul 56 al lui Simeon al
Tesalonicului. Si mai inainte de vremile Dialogului, precum se arata din Canonul 49 al Sinodului
din Loadichia si mai ales din obiceiul ce era la Rasarit, precum zice Vasilie in cea catre Chesaria
Patrichia, si la Apus, precum zice Ieronim in cea catre Pammahie, sa se impartaseasca Crestinii
Miercurile si Vinerile, cu Prosfintita Paine. Ca aratat este ca acestia impartasindu-se zicea oarecare
Rugaciuni si mai inainte de impartasire, si dupa ce se impartaseau, care in scurt a zice, era
Liturghia celor mai inainte sfintite de atunci, si aceasta o zice Arghentul. iNsa pomenim pe
Dialogul la Apolisul (Otpustul) acestei Liturghii, sau pentru ca acesta predandu-o aceasta
Romanilor in zilele marelui Post, dupa Mavrichie Ierodiaconul Bisericii celei mari care a scris
Sinaxarele, si dupa Maxim Margunie talmacitorul lor, si dupa Mihail Constantinopoliteanul, au
dat sfat si Rasaritenilor sa o savarseasca in toate zilele marelui Post, precum vor unii; sau si pentru
ca fiind mai inainte, s-a impodobit in urma de catre Dialogul, si s-a adus in randuiala care acum se
vede. Insa s-a aflat de catre Parinti cea mai inainte sfintita, pentru ca sa se faca partas Cerestii vieti
si a Darului celui din sfintele Taine si in zilele cele de post. Ca si Vlastar in Capul al 5-lea al literei T
zice: „Precum ostasii cei ce se lupta, dupa ce inceteaza batalia, seara se impartasesc din hrana cea
pregatita, pentru a se intari cu ea, si a doua zi iarasi sa bata pe vrasmasi, asa si noi Crestinii,
luptandu-ne impotriva patimilor si a diavolului in zilele marelui Post, ne impartasim in de seara
(cei vrednici adica si pregatiti) cu Trupul si Sangele Domnului, cele mai inainte sfintite de Sambata,
si de Duminica, ca sa ne intarim cu ele, si mai cu vitejie iarasi sa batem pe ganditii vrasmasi.
(Aceasta insa nu de la sine o zice Vlastar, ci de la alta Sholie mai veche o a talmacit, care noi o am
aflat) insasi aceasta o pomenesc si mai inainte sfintitele Rugaciuni ale insusi acesteia. Vezi insa ca
in de seara se cuvine a se savarsi cea mai inainte sfintita dupa Tipice, si dupa Apusenescul Sinod
eel in Cabilon. Drept aceea cei ce impreuna dimineata o savarsesc, gresesc, si indrepteaza-se. Cad
cum pot a zice intr-insa, „Sa plinim rugaciunea noastra cea de seara Domnului” care nu este, nici
de amiaza zi? Si nu numai Miercurea si Vinerea, ci si Lunea, si Martea, si Joia neoprit dupa
Canonul acesta de catre cei ce voiesc se face mai inainte sfintita Liturghie. Iar cei ce nu adapa pe
sfanta Paine cu Preacuratul Sange, precum in Liturghii se randuieste, si nici adapata pazesc spre a
se face cu ea cea mai inainte sfintita, aratat este ca sunt de o cugetarea cu Latinii. Ca a relei cinstiri
a Latinilor este si aceasta, a impartasi pe mireni numai din Paine, cu Taine Euharistiei, precum
Apusenescul Sinod eel adunat in Constantia Ghermaniei la anul 1414 fara de lege a legiuit. Iar
pentru cate pricini se pastra Prosfintita Paine, vezi pe Evstratie Arghentul la foaia 284 si
subinsemnare Canon 14 al Sinodului Laodichiei. Din vechime insa se pastra si vin Posfintit in
Biserici, precum marturiseste si Hrisostom in Epistolia 1 catre Inochentie, si Ieronim Epistolia 4
catre Rutin, si Grigorie Teologul in cuvantul eel asupra ingroparii catre Gorgonia, si localnicul
Sinod eel in Tolit, si altii.

230

ca acestia sa se desparta de aceasta nelegiuita insotire. Iar apoi, si certarilor
curvarilor sa se supuie.

tAlcuire

Canonul acesta opreste de a lua cineva femeie pe cumatra sa vaduvind, ai carei fii
i-a primit din sfantul Botez. Fiindca rudenia cea dupa Hristos, dupa care se fac
Duhovnicesti frati, nanasul, si cumatra sa, este mai mare decat cea trupeasca. (Mai
mare insa, nu dupa catime, si dupa trepte, ca pana la a treia treapta numai aceasta se
opreste dupa adancime. Ci dupa felurime si relatie, si vezi la Canonul al 8-lea eel
pentru nunti.) Iar care ar indrazni a face aceasta, mai intai sa se desparta de aceasta
nelegiuita nunta, apoi sa se canoniseasca ca niste curvari. Insa aceasta ce zice Canonul
pentru primirea din Botez, trebuie a se tine si la infiuirea ceea ce se face prin savarsirea
sfintitelor Rugaciuni, dupa Nearaoa 24 a lui Leon inteleptului.

CANON 54

Dumnezeiasca Scriptura pe noi asa luminat invatandu-ne, nu vei intra la nici o
rudenie ale trupului tau, spre a-i descoperi rusinea lui [Levitic 18: 6]; de Dumnezeu
purtatorul Vasilie pe oarecare din nuntile cele oprite le-a numarat in Canoanele sale,
cu tacere pe cele mai multe trecandu-le, si cu amandoua facandu-ne folos. Ca
multimea numelor celor de rusine lasandu-le, ca sa nu spurce cuvantul cu graiurile,
in generalnice numiri a cuprins necuratiile. Prin care cuprinzator a aratat noua
nuntile cele nelegiuite. Fiind insa ca cu acest fel de tacere, si cu necunostinta opririi
neiertatelor nunti, pe sinesi firea se tulbura; am socotit impreuna mai descoperit a
arata cele pentru aceasta, hotarand de acum inainte, eel ce se va impreuna prin
impreunare de nunta cu vara sa, sau tatal, si fiul, cu maica si fiica, sau cu doua fete
surori, tatal, si fiul, sau doi frati, cu maica si fiica, sau doi frati, cu doua surori. Sa
cada sub Canonul eel de sapte ani, aratat ca despartindu-se ei de nelegiuita insotire.

tAlcuire

Fiindca Dumnezeiasca Scriptura aratat ne invata, zicand: O omule nu vei lua spre
impartasire de nunta pe nici o rudenie trupeasca a ta. Si aceasta zicere marele Vasilie in
Canonul 87] al sau, unele nunti oprite in Canoanele sale le-a numarat (precum in eel 76
pe nunta celui ce ia pe cumnata sa de femeie. In 78 pe cea a celui ce ar vrea sa ia doua
surori, si pe altii intru altele) tacand pe cele mai multe, fiind de rusine. Ca nu cu
numele acestora sa spurce cuvantul; cuprinzator insa cu obstescul nume al necuratiei,
pe toate nelegiuitele nunti cam intunecat le-a aratat. (Aceasta insa ce zice Sinodul, ca o
a zis Vasilie, Vasilie o zice, ca o a zis Dumnezeiasca Scriptura, adica Dumnezeiescul
Pavel, zicand: «Iar curvia si necuratia, nici sa se numeasca intru voi», si celelalte.) Iar
din tacerea aceasta firea oamenilor s-a tulburat de rudestile sangiuri, pentru aceasta noi
mai curat hotaram despre aceasta prin Canonul acesta, ca de acum inainte, eel ce va lua
de femeie pe vara sa, sau tatal si fiul, de vor lua maica si fiica, sau doua surori, sau doi
frati, de vor lua maica si fiica, sau doua surori; acestia mai intai sa se desparta de
nelegiuita insotirea aceasta, si apoi sapte ani sa se canoniseasca. Iar marele Vasilie in 68
al sau Canon de obste hotaraste sa se canoniseasca cu certarea preacurvarilor, adica 15
ani, nunta ceea ce se va face cu rudenie oprita. Vezi invatatura cea despre insotiri.

231

CANON 55

Fiindca am aflat ca cei din cetatea Romanilor, in ajunarile sfintei patruzecimi,
in Sambetele acesteia ajuneaza, afara de urmarea Bisericii cea predata. Au socotit
Sf antul Sinod, ca si la Biserica Romanilor nestramutat sa se pazeasca Canonul, eel ce
zice: „Daca vreun Cleric s-ar afla ajunand in sfanta Duminica, sau Sambata, afara de
una, si singura (Sambata mare) sa se cateriseasca. Iar mirean fiind, sa se aforiseasca.”

tAlcuire

Sinodul acesta prin acest Canon opreste de a posti vechii Romani (ori cu
desavarsita nemancare, ori cu mancare uscata intru al 9-lea ceas) in Sambetele marelui
Post; (ca se face dezlegare in ele la vin, la unt de lemn, la Raci, si al cele de acest fel), si
randuieste ca se cuvine a se pazi neclintit si la Roma, Canonul 64 al sfintilor Apostoli,
pe care si il pune anume, a caruia Talcuire citeste-o. 200

CANON 56

Asemeni ne-am instiintat ca si in tara armenilor, si intru alte locuri, in
Sambetele, si Duminicile sfintei Patruzecimi, unii mananca oua si branza. Deci s-a
socotit si aceasta, ca Biserica lui Dumnezeu cea intru toata lumea, o oranduiala
urmand, ajunarea sa o savarseasca, si a se departa, precum de tot felul de
junghietura, asa si de oua si de branza, care rod sunt si nasteri acelora, despre care ne
infranam. Iar de n-ar pazi-o aceasta; de vor fi Clerici, sa se cateriseasca; iar de vor fi
mireni, sa se aforiseasca.

tAlcuire

Precum se vede: crestinii cei ce se aflau in Armenia, auzind Apostolescul Canon
ca opreste de a posti cineva Sambata, si Duminica, si ne intelegand bine aceasta,
mancau branza, si oua, in Sambetele si Duminicile marelui Post. Pentru aceasta Sinodul
acesta, prin acest Canon, hotaraste, ca toata Biserica lui Hristos, care se afla in toata
lumea, sa pazeasca una si aceeasi randuiala, si sa posteasca zilele acestea (dezlegand
numai in ele la vin, la unt de lemn, si la cele cu pielea ca de harb [ostracoderma]) si
precum se departeaza de vietatile cele ce se junghie, in marele Post, asa sa se fereasca si
de branza, si de oua. Care sunt roduri, si nasteri acestor fel de vietati. 201

CANON 57

Ca nu trebuie la Jertf elnic a se proaduce miere, si lapte. [Apostolesc: 3]

200 Fii nc ica acest Canon, ca o sabie cu doua ascutisuri patrunde inimile Papistilor, pentru aceasta
preasumetii prihanesc pe Sinodul acesta Ecumenic, ca nu bine a randuit aceasta, dar prihanirea lor
se ridica asupra insusi Apostolilor, cad acesta Canonului lor urmand, a randuit aceasta.

201 De se zic si pestii junghieturi (ca poate ar zice cine, ca Dumnezeiescul glas a zis lui Petru:
«Sculandu-te Petre, junghie si mananca»; ce sa junghie? Cele cate cu patru picioare si fiara, si cele
taratoare. Iar taratoare si pestii se zic, dupa cea scrisa: «Sa scoata Apele taratoare de suflete vii»
[Facerea I, 20], trebuie a ne feri si de ouale pestilor, adica de icre in marele post. Iar de nu se zic
acestea junghieturi, ci numai cele de uscat, si zburatoare, nu gresim mancand icre in Sambetele si
Duminicile marelui Post. Iar cei ce nu mananca, mai bine fac.

232

tAlcuire

Randuieste Canonul acesta sa nu se aduca in sfantul Altar pe sfanta Masa lapte, si
miere, intr-un glas cu eel al 3-lea Apostolesc, a caruia Talcuire citeste-o. Imbunatateste
insa acesta si indrepteaza pe eel al 44-lea al celui din Cartaghen, care randuieste a se
proaduce cele de acest fel, dupa oarecare localnic obicei.

CANON 58

Nimeni din cei randuiti intre mireni sa-si dea luisi din Dumnezeiestile Taine,
fiind de fata Episcop, sau Presbiter, sau Diacon. Iar eel ce ar indrazni ceva de acest
fel, ca unul ce face afara din cele randuite, o saptamana sa se afuriseasca; de aici
invatandu-se, a nu cugeta afara de ceea ce se cuvine a cugeta. [Romani XII, 3]

tAlcuire

A se impartasi vreun mirean insusi pe sinesi cu Dumnezeiestile Taine, fara de
nevoie. (Cand nu este adica de fata Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, dupa Zonara)
este lucru de mandrie, si eel ce face aceasta isi insuseste luisi cu nelegiuire dregatoria
Preotiei. Ca acest lucru este insusi al Preotilor, nu al mirenilor. Pentru aceasta dar
Canonul acesta, pe eel ce ar indrazni a face aceasta, fiind de fata Preot, il desparte de
Biserica o saptamana, ca sa se invete a nu cugeta mai presus de ceea ce se cade a
cugeta, dupa Apostolul. 202

CANON 59

Nici intr-un chip in casa de rugaciune care se afla in casa, Botez sa nu se
savarseasca, ci cei ce voiesc a se invrednici de preacurata Luminare, la Catolicestile
Biserici va vina, si acolo sa dobandeasca Darul acesta. Iar de se a prinde vreunul
nepazind aceste hotarate de noi; de va fi Cleric, sa se cateriseasca; iar de va fi mirean,
sa se aforiseasca.

tAlcuire

Porunceste Canonul acesta, a nu se face Botez in case de Rugaciuni, care se
cuprinde in case locuite, ci in Bisericile cele Catolicesti, si prin urmare in cele
inscaunate. Iar eel ce nu va pazi aceasta; de va fi Cleric, sa se cateriseasca; iar de va fi
mirean, sa se aforiseasca. 203

202 Iar Monahii cei de prin pustii, pentru ca nu se afla Presbiteri de fata, sa ia voie de al Arhiereu,
precum zice Simeon al Tesalonicului (Intrebarea 41) sa pazeasca intr-un Chivot curat prosfintitele
Taine, si sa se impartaseasca din ele cu multa evlavie, intru acest chip; pe un loc curat intinzand o
sfintita poala, si peste ea punand un acoperamant (pocrovat), peste care punand lingurita intru
care sa ia Particica Preasfantului Trup, si punandu-o pe Acoperamant, dupa ce mai inainte va rosti
Psalmi, si Rugaciuni, sau Trisaghion, si tamaind, si inchinandu-se de trei ori, asa sa se
impartaseasca de acolo, nu cu mana, ci cu gura; apoi avand intr-un pahar pus vin si apa, sa-si
clateasca gura. Intocmai este scris in viata Cuviosului Luca ce s-a nevoit in muntele Stiriul. Ca
intreband el pe Mitropolitul Corintului (eel de atunci), de se cuvine eel ce se afla in pustii a se
impartasi insusi, in lipsa de Preot, a luat voie de la el a se impartasi, numai cu insusi acestasi chip.

203 ajq qj dreptate trebuie a se nedumeri cineva. Pentru ce Sinodul acesta in Canonul 31 al sau a
ierta a se face Botez in case de Rugaciune cu voia Arhiereului; iar in Canonul acesta desavarsit

233

CANON 60

Apostolul striga, ca eel ce se lipeste de Domnul, un Duh este [1 Corinteni VI,
17], aratat este ca si eel ce se imprieteneste pe sinesi cu impotrivnicul, una se face
prin legatura cea catre dansul. Deci cei ce se fatarnicesc ca se indracesc, si cu fatarie
se schimonosesc cu rautatea chipurilor ca niste indraciti, s-a socotit cu tot chipul a se
certa, si a-i supune pe ei unor acest fel de aspre vietuiri, si osteneli, carora dupa
cuviinta s-ar supune cei cu adevarat indraciti, pentru a se izbavi de lucrarea dracului.

TALCUIRE

Unii pentru rautatea socotintei lor, si pentru adunarea castigului, se fatarnicesc ca
au drac, si fac schimonisiturile celor indraciti, si in miscarile lor cele fara de randuiala
si cu fatarnicie, inconjurand cetatile, pricinuitori de tulburare si de priveliste facandu-
se oamenilor. Drept aceea Canonul acesta porunceste sa se certe unii ca acestia dupa tot
chipul, si intru acest fel, si la asa de mari asprimi de vietuire, si osteneli sa se supuna,
in acel fel, si in care se supun cei ce cu adevarat sunt indraciti, ca cu acestea sa se
slobozeasca de dracul. Cu care si acestia ce cu fatarnicie se indracesc s-au imprietenit,
si una s-au facut cu ei; precum si eel ce se lipeste, si se imprieteneste cu Domnul, un
Duh se face cu el, precum zice Pavel. Iar Valsamon zice, ca unii ca acestia in osebite
vremi se legau cu lanturi, si se inchideau prin inchisori de catre multi Patriarhi, si
Arhierei.

CANON 61

Cei ce se dau pe sinesi fermecatorilor, sau celor ce se zic sutasi, sau altora
oarecarora de acest fel, ca cum de la aceia sa afle, orice ar voi sa li se descopere. Dupa
cele ce mai inainte s-au hotarat de catre Parinti pentru dansii, sa cada sub Canonul
Exaetiei (eel de sase ani); sub aceastasi certare insa trebuie a se supune si cei ce trag
usi dupa sine, sau dobitoace de acest fel spre jocul si spre vatamarea celor mai prosti,
si cei ce spun norocul, si menirea, si genealogia (de tragerea neamului), si o multime
de niste graiuri ca acestea, dupa barfirile ratacirii. §i cei ce se zic gonitori de nori, si
vrajitori, si strajuitori, si fermecatori. Ramanand intru acestea insa, si
neschimbandu-se, si neferindu-se de aceste pierzatoare, si elinesti mestesuguri, cu
totul hotaram sa se lepede de la Biserica. Precum si sfintitele Canoane invata. «Ca ce
impartasire este luminii cu intunericul», precum zice Apostolul? «Sau ce invoire
Bisericii lui Dumnezeu cu idolii? Sau ce parte are credinciosul cu eel necredincios?
§i ce invoire este lui Hristos cu veliar?» [2 Corinteni VI, 14-16]

tAlcuire

Crestinul nu se cuvine a intrebuinta nici un lucru, din cele ce Elinii le
intrebuintau, fermecatorii adica, si vrajitorii, si altele asemenea; pentru aceasta
Canonul acesta sase ani randuieste sa se departeze de sfintele Taine Crestinii cei ce se

opreste aceasta? Deci dupa Zonara, nici desavarsit este iertat a se face Botez in casa de rugaciune,
nici desavarsit este oprit a nu se face. Ci se cuvine, zice, a fi Preotii cunoscuti si nu straini, si cu
voia Arhiereului a lucra.

234

dau pe sinesi vrajitorilor 204 , si celor ce se numesc sutasi 205 sau altora asemeni, cu
socoteala ca sa afle de la dansii lucrurile cele ce voiesc (ca sa gaseasca adica banii, sau
alte oarecare ce au pierdut) precum si Parintii cei mai dinainte asemeni au canonisit.
Intocmai insa cu cei mai de sus in sase ani canoniseste, si pe cei ce poarta ursi dupa
sine, sau alte dobitoace de acest fel pentru joe, si vatamare a multor oameni, si pe cei ce
spun noroacele oamenilor, si ce au sa patimeasca in viata lor, si ca s-au nascut in zi
buna, sau rea, si alte cuvinte amagitoarea de acest fel. Asijderea canoniseste si pe cei ce
se numesc gonad de nori si pandesc inchipuirile norilor, mai ales cand apune Soarele,
si dupa inchipuirile lor spun cele fiitoare. Si pe vrajitori (acestia sunt cei ce amesteca cu
chemarile demonilor, Psalmi ai lui David, nume de ale sfintilor, si a Preasfintei
Nascatoare de Dumnezeu, pentru care zice Dumnezeiescul Hrisostom: Ca macar
Numele Preasfintei Treimi de 1-ar chema, sau semnul Crucii, de ar face, sa se fereasca
Crestinii si sa fuga de la dansii). Si strajuitori (adica cei ce fac baiere, legandu-le cu
matase si scriind intr-insele chemari de draci), asijderea si eel ce le poarta. Si vrajitorii,
toti cu acest Canon sa se canoniseasca, de se vor pocai, si se vor parasi de acestea. Iar
de vor ramane in rautatea si ratacirea aceasta, desavarsit sa se lepede de la Biserica lui
Hristos, si sa se desparta din adunarea Crestinilor, precum si Dumnezeiestile Canoane
hotarasc. Se cuvine insa sa insemnam, ca certarea aceasta ce o da Canonul, o da numai
mirenilor, atat celor ce fac draciile acestea, cat si celor ce le primesc. Caci Clericii cei ce
ar face unele ca acestea, negresit urmeaza a se caterisi, dupa Valsamon si Zonara. 206

CANON 62

Cele ce asa se zic calande, si cele ce se zic Vota, si cele ce se numesc Vrumalia, si
praznuirea ceea ce se savarseste in ziua dintai a lui Martie, deodata voim cu totul a se
ridica din petrecera Credinciosilor. Dar insa si saltarile muierilor cele in aratarea

204 Fermecatori se zic cei ce se afierosesc pe sinesi dracilor, si socotesc ca prin palma, sau prin
lighean, sau prin jertfe, sau prin alte amagitoare plazmuiri, si inchipuiri, provad cele ce vor sa fie;
pentru aceasta asezamantul 13 al Legii legiuieste, ca un ucigas sa se munceasca eel ce face jertfe
oprite, adica vrajeste cu acestea. Inca si eel ce va plati sau va indemna pe el sa le faca, sa se
izgoneasca. §i averile lor sa se rapeasca dupa capul 23 al cartii a 9-a din Codica.

205 Sutasi se ziceau cei mai procopsiti (dupa socoteala lor) si mai batrani dintre vrajitori, si mai cu
stiinta decat ceilalti.

206 p en tru aceasta se cuvine a se caterisi si Preotii aceia ce citesc la bolnavi hartia ce se numeste a
Ghealei (precum in limba noastra Samca). §i cei ce iau lumanari de smoala, si mergand prin locuri
ascunse, le aprind, si citesc carte solomoniceasca, sau mai bine a zice draceasca, sau alte oarecare
chemari, si numiri dracesti, si afurisesc cu acelea pe vrajmasii lor, cerand sau sa moara ei, sau sa
piara dobitoacele lor, sau sa li se faca o alta paguba. Pentru aceasta toate cartile acelea vrajitoresti si
de acest fel, trebuie a se strica de catre judecatorul locului, precum randuieste cartea 18 a Legii
titlul 1 randuirea 35 (la Fotie titlu 9 cap 25) si sa se arda, precum au ars in Efes cartile cele
vrajitoresti cei ce au crezut, care erau de pret de cincizeci de mii de arginti [Faptele 19: 19]. Sub
certarile acestui Canon se cuvine a se supune si babornitele acelea, ce vrajesc cu bobi, sau toarna
carbuni, sau descanta, sau sugruma prunci, sau se rapesc in aer de draci, si se poarta din loc in loc
ca Simon vrajitorul, si ca altii de asemenea. Asemenea si pastorii cei ce leaga oarecare osisor la
picioarele oilor, sau a tapilor, ca sa li se inmulteasca turma; si in scurt toti vrajitorii si vrajitoritele,
si cei ce merg la dansii, pocaindu-se, cu acest Canon sa se canoniseasca, iar ramanand intru aceste
dracii, cu totul sa se lepede din adunarea Crestinilor, ca pe o parte a lui satana si nu lui Hristos.

235

publicului, care pot a face multa vatamare si pierzare. Inca si saltarile, si slujbele
cele ce se fac in numele dumnezeilor celor ce mincinos se numeau de catre Elini, sau
de barbati, sau de muieri, dupa oarecare vechi obicei, si strain de viata Crestinilor, le
lepadam, hotaram ca nici un barbat sa se imbrace cu podoaba muiereasca, sau
muierea cu cea cuvenita barbatilor. Dar nici cu masti comicesti, sau satiricesti, sau
traghicesti, sa se imbrace. Nici sa chiuie in numele uratului Dionisie [Bahus] cand
tescuiesc strugurii in linuri. Nici storcand vinul in vase, cu chip de a porni rasul
nestiintei, sau al desertaciunii, lucrand cele ale dracestii rataciri. Deci cei ce de acum
inainte ceva din cele mai inainte zise s-ar apuca sa faca, dupa ce s-au instiintat de
acestea, acestia de vor fi Clerici, poruncim sa se cateriseasca, iar de vor fi mireni, sa
se aforiseasca.

tAlcuire

Calende se numesc intaiele zile ale fiecarei luni, in care obisnuiau elinii a praznui,
ca cand sa petreaca toata luna intru veselie 207 . Iar Bota, si Brumalia erau sarbatori
elinesti; Bota, adica pascatoare si oi, intru cinstea zeului Pan, care se socotea de elini, ca
este eforul oilor, si al celorlalte dobitaoce; iar Brumalia intru cinstea lui Dionisie
[Bahus]; ca Bromie era porecla lui Dionisie la elini de la Vromos care insemneaza
vuietul sau trasnetul, de la care se numeste. Aceasta insa Romanii Brumalia o numea
adica pe Vromos; si sarbatoare, in numar multoratic Brumalia; care de asemenea sunt
cu cele ce elinii le zicea Dionisia. Deci porunceste Canonul acesta, ca aceste elinesti
sarbatori, inca si praznuirea ceea ce se savarsea in ziua dintai a lui martie, ca cand
pentru buna intocmirea aerului, desavarsit sa se ridice de la petrecerea Crestinilor. Nici
jocuri obstesti macar de femei sa se faca, nici sarbatori, si jocuri de barbati, sau de
muieri in numele mincinosilor dumnezei ai Elinilor. Hotaraste insa pe langa acestea, ca
nici vreun barbat sa imbrace haina muiereasca, nici muierea haina barbateasca; nici sa
se mascareasca cu obrazare comicesti, adica pricinuitoare de ras. Sau traghicesti, adica
pricinuitoare de plans, si de lacrimi. Sau satiricesti, adica cuviincioase Satirilor, si
Bachilor, care in cinstea lui Dionisie, jucau ca niste uimiti, si indraciti; 208 si ca sa nu

207 §i Valsamon si altii zic, ca Calandos, Nonos, si Idos frati fiind avuti, in vreme de razboi, si de
foamete au hranit pe Roma. Caland 12 zile, iar Nonos 10 zile si Idos 8 zile, cate trei impreuna intr-o
intreaga luna. Pentru aceasta Romanii ca sa ramana facerea de bine a acestora pururea pomenita, si
sa vesniceasca datoria multumirii cea catre dansii, au numit intai pe cele 12 zile Calande, de la
Caland; iar cele 10 dupa acestea, None, de la Nonos; iar pe ce cele 8 din urma, Idus, de la Idos, si
intru acele zile serbau, si multe necinstite fapte faceau. Acestora urmand si Crestinii aceia, ce fac in
ziua dintai a lui Ianuarie care se numesc Colindari, cantece cantand si jucand pe la usile caselor,
umbland, si facand si barfituri, si istorii de ras, si versuri oarecare ca cand in numele marelui
Vasilie cantand, care se cuvine a se opri de catre Arhierei, si de catre Parintii Duhovnicesti, si sa se
canosiseasca Credinciosii a nu face lucrurile acestea paganesti, si elinesti, precum Canonul acesta
zice.

208 Insasi acestea le fac Crestinii si in ziua de astazi, de multe ori si cei sfintiti, si Clericii, in
saptamanile lasatului de carne, si de branza, si intr-alte multe locuri, iar mai ales la ostroave, unde
locuiesc latinii; zic adica, purtand masti, si barbunte, si haine muieresti imbracand barbatii, uneori
si muierile purtand haine barbatesti, si jucand in priveliste. Pentru care zice Dumnezeu: «Nu vor fi
haine de barbat pe femeie; nici se va imbraca barbatul cu podoaba muiereasca; ca uraciune este

236

cheme cineva numele uratului Dionisie (care se socotea ca este datatorul si eforul
vinului), cand se calca strugurii in teascuri, nici sa rada, si sa ciuiasca, cand se toarna
vinul nou in vase. Deci oricare de acum inainte, dupa ce s-a instiintat de acestea, s-ar
apuca intru stiinta a face ceva din draciile si elinestile faptele acestea, de va fi Cleric, sa
se cateriseasca, iar mireanul, sa se aforiseasca.

CANON 63

Martirologiile [istoriile mucenicilor] cele mincinos plasmuite de vrajmasii
adevarului, ca doar ar necinsti pe Mucenicii lui Hristos, si ar aduce la necredinta pe
cei ce le aud, poruncim, a nu se publica prin Biserici, ci sa se dea focului acestea. Iar
pe cei ce le primesc, sau ca la niste adevarate iau aminte la acestea, ii anatematisim.

tAlcuire

Necredinciosii, si vrasmasii Adevarului, vrand sa prihaneasca pe cele ale
Crestinilor, precum se vede, au scris oarecare de ras si straine, ca cum le-ar fi zis, si le-
ar fi facut Mucenicii lui Hristos; ca si Mucenicii din acestea sa se ocareasca, si Credinta
Dreptslavitorilor sa se batjocoreasca. Drept aceea Canonul acesta porunceste a nu se
citi in Biserica acest fel de cuvinte mincinoase, ci sa se arda, iar cei ce le plinesc pe
acestea ca pe niste adevarate sa se anatematiseasca 209 .

CANON 64

Cum ca nu se cuvine mireanului a porni cuvant in public, sau a invata,
insusindu-si de aici luisi dregatorie dascaleasca, ci a urma randuirii celei predate de
Domnul, si a deschide urechea, la cei ce au luat Darul invatarescului cuvant, si a se
invata de la dansii cele Dumnezeiesti. Ca intr-o Biserica osebite madulare a facut
Dumnezeu, dupa glasul Apostolului [1 Corinteni XII, 27]. Pe care Teologul Grigorie
aratat talcuind pe randuiala cea intru acestea o arata zicand: „Pe aceasta randuiala sa
o cinstim fratilor, aceasta sa o pazim. Unul oricare fie ureche. Iar altul limba; unul
mana; iar celalalt altceva. Acela invete; iar acesta invata-se; si dupa putine; si eel ce
se invata (fie) intru buna supunere, si eel ce da intru blandete; si eel ce slujeste intru
osardie; sa nu fim toti limba, parte cea preagata; ca, au doar toti sunt Apostoli? Au
doar toti Prooroci; Au doar toti talcuitori? §i dupa oarecare: Ce te faci pe tine Pastor
oaie fiind? Ce te face cap, picior fiind? Ce te apuci a comendui osti, fiind randuit
intre soldati? §i aiurea intelepciunea porunceste; nu fi grabnic in cuvinte, nu te
intinde impreuna cu bogatul sarac fiind; nici cauta a fi mai intelept decat cei

Domnului Dumnezeului tau tot eel ce face acestea.» [A doua lege XXII, 5] §i cu adevarat urate sunt
lui Dumnezeu acestea, si elinesti mestesugiri, si straine de Crestini; care se cuvin Arhiereii a se sili
cu toata puterea lor, sa le opreasca, ca pe unele ce sunt prihana Crestinismului, cu certare de
aforisire.

209 p en tru aceasta mari haruri suntem datori sa marturisim noi Rasaritenii (precum si Apusenii,
cum aud aceste haruri, asemeni le marturisesc) Sfantului Simeon Metafrastului (adica
talmacitorului); care cu multa osteneala a scris vietile sfintilor Mucenici, si ale Cuviosilor Parinti,
curatindu-le de toata minciuna, si singur mergand pe la multe locuri, si pe altele din insusi
vederea, iar altele din incredintare sigura adunandu-le.

237

intelepti.” (In cuvantul pentru buna randuiala in grairi) Iar de se va prinde cineva
stramutand Canonul acesta, patruzeci de zile sa aforiseasca.

tAlcuire

Opreste Canonul acesta pe tot mireanul a nu invata ca un Dascal in aratare, si in
Biserica, ci mai vartos el invata-se de la cei ce au luat darul invataturii. Caci precum
intr-un trup se afla osebite madulare, precum zice Pavel, asa si intr-o Biserica se afla
osebiti oameni, dupa randuiala ce Dumnezeu o dat fiecaruia. Precum Teologul Grigorie
talcuind cuvantul Apostolului zice, ca altul este in Biserica ureche, altul limba, altul
mana, si altul altceva madular, nici toti sunt limba, adica invatatori, nici toti Apostoli,
nici toti Prooroci. Deci, omule, tu oaie fiind, ce te face pastor? Picior fiind, ce te faci
cap? Soldat fiind, ce te apuci a te face General de osti? Zice si Solomon: Nu fii lesnicios
a vorbi, nici sarac fiind, sa te intreci cu cei bogati, nici cauta a te face mai intelept intre
cei intelepti. Iar care va face afara de Canonul acesta, sa se aforiseasca pe 40 de zile. De
va fi insa vreun mirean iscusit in cuvant, si cu chip cucernic, nu se opreste de a
raspunde si a invata indeosebi pe cei ce il intreaba, precum zice Zonara, si capul 32 a
Cartii a 8-a din Apostolestile asezamanturi; ca vor fi zice toti invatati de Dumnezeu; in
ce chip graia si Apolos, si invata cele pentru Domnul, cu toate ca numai Botezul lui
loan stia [Fapte XVIII, 25] si Achila, si Priscila, cei ce au invatat pe acestasi Apolos mai
cu scumpatate calea lui Dumnezeu (acolo).

CANON 65

Focurile de la luni noi ce se aprind de catre unii inaintea pravaliilor, si a caselor
sale, care le sareau unii, dupa oarecare vechi obicei, barfesc, de acum poruncim a nu
se mai lucra. Deci oricare va face ceva de acest fel, de va fi Cleric, sa se cateriseasca.
Iar de va fi mirean sa se aforiseasca. Ca scris este in Cartea 4 a Imparatilor: Ǥi a zidit
Manasi Jertfelnic tuturor Ostilor Ceresti, in cele doua curti ale Casei Domnului, si au
trecut prin foe pe fiii sai, si se descanta si se vrajea, si au facut Engastrimiti (barfitori
din pantece), si au inmultit cunoscatori, si au inmultit a face rautate inaintea
Domnului, ca sa-1 manie pe el.» [XXI, 5-6]

TALCUIRE

Fiindca dupa urmarea elinilor, si a paganilor, oarecare Crestini aprindeau focuri
inaintea pravaliilor, si a caselor sale, peste care sareau. Sinodul acesta pe Clericii care ar
face una ca aceasta de aici inainte, ii cateriseste, iar pe mireni, ii aforiseste. Si vrand a
arata, ca daca niste obiceiuri elinesti ca acestea facandu-se de catre Iudeii cei
nedepliniti, porneau pe Dumnezeu spre manie, si spre urgie, cu cat mai vartos pe El il
manie, cand se fac de noi Crestinii cei depliniti, si ucenicii Evangheliei, zice: „Ca
imparatul Manase a facut Jertfelnic, adica aducea jertfe Ostii si puterii Cerului, adica
Stelelor (si mai ales Lunii; precum este scris la Ieremia. A tamaia imparatesei Cerului si
a jertfi ei jertfe, adica Lunii) intr-amandoua curtile casei Domnului; si treceau pe fiii sai
prin foe, si se descanta, si se vrajea, si au facut graitori din pantece, si ghicitori si au
inmultit a face ce este rau intru Ochii Domnului, ca sa-1 intarate pe El. Insemneaza insa,
ca aceasta ce se zice, a trecut prin foe pe fiii sai, Sinodul aici o au inteles, in loc de, ca au

238

facut Manasi pe fiii sai sa sara prin foe; iar Chiril al Alexandriei la talcuirea lui Isaia, o a
talcuit in loc de, ca de tot au ars pe fiii sai in foe, proaducandu-i pe ei jertfa dracilor.

CANON 66

Din Sfanta zi a Invierii lui Hristos Dumnezeului nostru, pana la Duminica
noua, toata saptamana se cuvine a se zabovi Credinciosii nelipsit in Sfintele Biserici,
cu Psalmi si cu laude, si cu Cantari Duhovnicesti, veselindu-se si serband intru
Hristos, si luand aminte la citirea Dumnezeiestilor Scripturi, si desfatandu-se cu
sfintele Taine. Ca asa vom fi cu Hristos impreuna inviati, si impreuna inaltati.
Nicidecum dar in proaratatele zile sa se savarseasca alergare de cai, sau vreo alta
priveliste de norod.

tAlcuire

Fiindca toata saptamana cea luminata, ca o zi cu Numele Domnului numita se
socoteste, pentru aceasta Canonul acesta randuieste, ca toti Crestinii in saptamana
aceasta se cuvine a ingadui inlauntru in Biserici, veselindu-se si serband Invierea
Domnului cu Psalmi, si cu laude, si cu cantari Duhovnicesti, luand aminte la cuvintele
Dumnezeiestilor Scripturi, si impartasindu-se cu Dumnezeiestile Taine. Pentru ca cu un
chip ca acesta impreuna vom invia, si impreuna ne vom inalta cu Hristos 210 . Drept
aceea in zilele acestea alergaturi de cai sa nu se faca, nici vreo alta priveliste de norod,
necuviincioasa adica, de jucarei, sau de jocuri, sau de luptari, sau de alta banchetuire
de acest fel.

CANON 67

Dumnezeiasca Scriptura ne-a poruncit, a ne departa de sange, de <animal>
sugrumat si de curvie. Deci pe cei ce pentru lacomul pantece, sangele de orice fel de
vita cu oarecare mestesug il fac de mancare, si asa il mananca, potrivit ii certam.
Deci, de acum inainte oricine se va apuca sange de vita, cu orice fel de chip, de va fi
Cleric sa se cateriseasca, iar de va fi mirean sa se aforiseasca. [Fapte IX, 3, 4; Levitic
XVII, 13; Fapte XV, 28, 29]

TALCUIRE

Acestea fiind oprite de Dumnezeiasca Scriptura cea veche, si mai ales s-au oprit si
de cea noua ca niste desfranatoare si nu de nevoie.

210 Din Canonul acesta invata-se si Crestinii cei de acum, care sfanta viata intrebuintau Credinciosii
cei vechi, intru aceste sfinte zile ale Invierii! §i dimpotriva care necuviincioasa viata vietuiesc
acestia acum, si indrepteze-se, parasindu-se de banchetuiri, de jocuri, de comedii, de cantece, si
alte necuviinte ce fac intru acestea. La Moscova aud, ca Crestinii in fiecare zi a saptamanii acesteia
merg de la o Biserica la alta, si fac Litanii, ca sa nu gaseasca vreme de a face alta vreo necuviinta;
care aceasta se cuvine a se face si de Crestinii nostri, ca sa nu se abata la neranduieli si la
necuviinte. Este cunoscut la multi, si celalalt preasfant obicei, care se tine in Moscova, a nu se culca
cu muierile lor barbatii cei mai evlaviosi in toata Luminata saptamana aceasta, si dupa urmare nici
nunti a face intru aceasta. Cu adevarat preasfant obicei, care se cuvine a-1 urma Crestinii nostri.
Caci, precum am zis, toata saptamana aceasta, se socoteste ca luminata ziua aceea cu Numele
Domnului numita.

239

CANON 68

Pentru a nu fi iertat nimanui Carti de ale Testamentului vechi, si ale celui nou,
si ale sfintilor si alesilor propovaduitorilor si invatatorilor nostri, ale strica, sau a le
rupe, sau vanzatorilor de carti, sau celor ce se zic facatori de miruri, sau altcuiva
dintre toti a le da spre pierzare; fara numai de cumva desavarsit, ori de Cari, ori de
apa, ori cu vreun alt chip, s-ar netrebnici; iar eel ce se va prinde de acum inainte
facand ceva de acest fel, pe un an sa se aforiseasca; asemeni si eel ce cumpara acest
fel de carti, daca nici el le tine pe acestea spre folosul sau, nici altuia de le da spre
facerea de bine si spre a se pazi, ci de se va apuca a le strica pe acestea sa se
aforiseasca.

tAlcuire

Nu este slobod, zice Canonul acesta, nimanui a strica, sau a rupe carti de ale
Testamentului vechi si ale celui nou, si de ale invatatorilor celor alesi, care cu cercetare
au fost primite (ca multi au scris, si s-au lepadat), ori a le da carciumarilor de carti,
adica celor ce le strica, ori celor ce vand mirodenii, sau altcuiva spre stricaciune, fara
numai de s-au mancat desavarsit de viermi, sau de au putrezit si s-au sters literele
pentru vechime, incat nu se poate citi, ci si atunci acest fel de hartii, nu se cuvine a se
intrebuinta in lucrari necinstite, si a se arde, sau a se ingropa in loc necalcat, pentru ca
sa nu se spurce cele sfinte, si care cuprind cuvinte sfintite. Ca se potriveste si la aceasta
zicerea Proorocului Isaia, aceasta: Ǥi va fi odihna lui (Hristos adica si Dumnezeu)
cinstita» [XI, 16]

CANON 69

Sa nu fie iertat cuiva dintre mireni savarsind, a intra in launtru in Sfintitul
Altar, ca imparatestii stapaniri si domniri ii este iertat aceasta, cand ar vrea sa aduca
daruri Ziditorului sau, dupa oarecare preaveche predare.

tAlcuire

Sfantul Altar afierosit fiind celor Preotiti; pentru aceasta Canonul acesta opreste a
intra intr-insul pe oricare mirean, afara numai de Imparatul; si acesta inca, nu ca un
mirean, ci ca unul ce are stapanie, si Domnie, si este Unsul Domnului 211 . Caruia s-a

211 Insemneaza, ca dupa Teodorit Bisericeasca Istorie Cartea 5 cap 17, desi Credinciosul Imparatul
Teodosie s-a dezlegat de catre sfantul Ambrosie din legatura varsarii de sange careia i-a fost
pricinuitor, cu toate acestea, aducand lui Dumnezeu Darurile la Sfantul Altar, si asteptand acolo ca
sa se impartaseasca, nu s-au lasat de Ambrosie, zicandu-i, ca cele din launtru o Imparate, sunt
umblate de singuri Presbiterii; ci i s-au poruncit sa stea afara de Altar; si de atunci Imparatul, si in
Constantinopol venind isi aducea darurile lui Dumnezeu in launtru in Altar, si indata iesea,
neimpartasindu-se in launtru, dupa obicei. Si aratand prea Credinciosul Imparat cu pilda sa, ca nu
se cuvine a se impartasi in launtru tmparatii cei ce au facut varsare de sange. De aid indeamna-se
Preotii, si Duhovnicii sa taie obiceiul cele nelegiuit, care prin multe locuri urmeaza, de intra
lumenii in Sfantul Altar, si-i face sa cada sub pedeapsa imparatului Ahaz, care fiind lumean, s-a
apucat sa lucreze cele ale Iereilor; caci, dupa oarecare chip si acestia isi insusesc cele ale Preotilor,
intrand in locul eel randuit pentru Ierei. Si de este lucru nelegiuit numai a intra mirenii in Altar,

240

iertat a intra dupa veche traditie, cand voieste a aduce Daruri Ziditorului sau
Dumnezeu si sa se cuminece.

CANON 70

Sa nu fie iertat femeilor in vremea Dumnezeiestii Liturghii a vorbi, ci dupa
glasul Apostolului Pavel, taca [1 Corinteni XIV, 34]. Ca nu li s-a dat voie lor a grai, ci
a se supune, precum si Legea zice [Facerea III, 16]. Iar de voiesc a se invata ceva, in
case intrebe-si pe barbatii lor.

tAlcuire

Porunceste Canonul acesta, sa nu graiasca femeile in vremea Dumnezeiestii
Liturghii (inca si intru toate adunarile Credinciosilor ce se face in Biserica). 212

CANON 71

Cei ce se invata legile politicesti, nu trebuie a intrebuinta obiceiuri elinesti, nici
prin teatre a se judeca, sau a savarsi cele ce se zic restogoliri, sau a se imbraca cu
haine afara de obsteasca intrebuintare, nici in vremea cand incep invataturile, sau
cand ajung catre sfarsitul lor, sau, peste tot sa zicem, pe la mijlocul acestui fel de
invataturi. Iar daca cineva de acum inainte va indrazni a face aceasta sa se
aforiseasca.

tAlcuire

Precum cei mai fara de socoteala dintre cei invatati ai Atenienilor, obisnuiau
precum scrie Teologul Grigorie in Cuvantul asupra ingroparii marelui Vasilie, a se
lupta cu impotrivnicii lor, si a apuca cetatile, si caile, si altele asemeni ca acestea
obiceiuri a face sofistilor celor tineri; intru acest chip si Crestinii cei ce se invatau legile
politicesti, intrebuintau aceste elinesti obisnuinte, si se judecau in Teatre, pentru cine
dintre ei sa se faca mai intai, facea inca si cele ce se ziceau rostogoliri, adica arunca
oarecare semne, cand se prigoneau invatatorii, care dintre ei sa ia pe cutare ucenic, si
care pe cutare (precum am zice, ca niste sorti). Sau purtau imbracaminte afara de ceea
ce se obisnuia la multi. Si acestea toate porunceste Canonul sa nu se faca, nici cand
incep invatatura Legilor, nici cand ajung la mijlocul ei, nici cand o sfarsesc. Iar care de
aici ar mai face aceasta, sa se aforiseasca.

oarecat mai nelegiuit este ceea ce fac oarecare Preoti neinvatati, de pun mireni, sau Citeti in Joia
cea mare si potrivesc Sfintele la Sfanta Proscomidie in Altar (care lucru la noi cu darul lui
Dumnezeu nici s-a auzit). Paraseasca-se pentru dragostea lui Dumnezeu, ca sa nu cada sub
caterisirea Preotiei lor. Iar Simeon al Tesalonicului zice (cap 143) ca Imparatul se impartaseste in
Altar, numai in vremea cand se ungea Imparat, si dupa Diaconi, si nu la sfanta Masa; ci de laturi
pe o masuta asternandu-se Antimis.

212 Pentru aceasta si Dumnezeiescul Hrisostom zice asa: „Odata a invatat femeia (adica pe Adam in
Rai) si pe toate le-a rasturnat, pentru aceasta zice, sa nu invete. Si iarasi, ca atata trebuie a fi ea
tacuta, zice, incat nu numai pentru cele ale vietii, ci nici pentru cele Duhovnicesti sa graiasca in
Biserica. Aceasta este podoaba ei, aceasta cinstea, aceasta mai mult pe ea o poate impodobi decat
hainele cele scumpe.” (Voroava 9 la cea 1 catre Timotei, fata 283 Tom 4)

241

CANON 72

Sa nu fie iertat barbatul dreptslavitor a se impreuna cu muiere eretica, nici
iarasi barbat eretic a se insoti cu femeie dreptslavitoare, ci desi s-ar afla ceva de acest
fel ca s-a facut de vreunul dintre toti, nunta sa se socoteasca neintarita, si nelegiuita
insotire sa se deslege, ca nu trebuie cele neamesteacate a se amesteca, nici cu oaia
lupul a se impletici, si cu partea lui Hristos soarta pacatosilor. Iar de va calca cineva
acestea de noi hotarate, sa se aforiseasca. Iar daca unii inca intru necredinta aflandu-
se, si inca nu sunt numarati in turma celor dreptslavitori, s-au insotit cu legiuita
nunta, intre sinesi, apoi, o parte adica binele alegandu-1, a alergat la lumina
Adevarului; iar cealalta, se tine inca de legatura ratacirii, nealegand a cautat catre
Dumnezeiestile Raze ale adevarului (insa de binevoieste cea necredincioasa a locui
impreuna cu eel credincios, sau dimpotriva eel necredincios cu cea necredincioasa) sa
nu se desparta, dupa Dumnezeiescul Apostol: «Ca se sfinteste barbatul necredincios
prin femeia credincioasa, si se sfinteste femeia necredincioasa prin barbatul
credincios. » [1 Corinteni XIV, 14] [Sinod 4: 14]

tAlcuire

Poate ca din invoirea aceasta, si din impreuna locuinta, se va povatui si cealalta
parte catre buna cinstire; dupa zicerea a insusi acestui Dumnezeiesc Apostol, ca ce stii
femeie de-ti vei mantui barbatul? §i ce stii barbate de-ti vei mantui femiea? [1 Corinteni
VII, 16] Teama-se de certarea acestui Sfant Sinod Arhiereii cei ce slobod niste asemenea
insotiri, si nici intru un chip sa ierte niste nunti ca acestea.

CANON 73

Crucea cea facatoare de viata aratandu-se noua Mantuire, trebuie sa punem
toata silinta, spre a da cinstea ce cuviincioasa aceea prin care ne-am mantuit din
gresala cea veche. Drept aceea si cu gandul, si cu cuvantul, si cu simtirea dandu-i ei
inchinaciune, inchipurile Crucii cele ce se fac de oarecare pe fata pamantului, a se
sterge cu tot chipul poruncim, ca nu cu calcarea celor ce umbla, semnul Biruintei
noastre, sa se ocarasca. Deci, de acum inainte cei ce fac chipul Crucii pe fata
pamantului, poruncim sa se aforiseasca.

tAlcuire

Hotaraste Canonul acesta ca sa ne sarguim cu tot chipul a da cuviincioasa cinste
Sfintei Cruci, prin care ne-am mantuit, si din robia pacatului ne-am slobozit, si cu
gandul aducandu-ne aminte adica, de cate bunatati printr-insa ne-am norocit; si cu
cuvantul, povestind acestea si la altii, si multumind lui Hristos celui ce s-a rastignit pe
ea. Si cu simtire, sarutandu-o, cinstindu-o, ori unde o vom vedea. Si fiindca unii, mai
prosti, insemneaza pretutindeni inchipuirea cinstitei Cruci, pana si pe fata pamantului,
poate pentru evlavie, pentru aceasta porunceste Sinodul, oriunde s-ar afla semnul
Sfintei Cruci, jos inchipuit, sa se stearga, si sa se strice, pentru a nu se calca, si a nu se
necinsti de cei ce umbla, semnul eel biruitor al Mantuirii noastre. Si cei ce de acum
inainte ar face semnul sfintei Cruci pe locul unde s-ar calca in picioare, sa se
aforiseasca.

242

CANON 74

Ca nu se cuvine intru cele Domnesti [locurile consfintite Domnului], sau in
Biserici, a face cele ce se zic agape, si in launtru in casa a manca, si a asterne aciibita.
Iar cei ce indraznesc a face aceasta, ori sa inceteze, ori sa se af oriseasca.

TALCUIRE

Canonul acesta, este intocmai cu eel 28 din Laodichia, care opreste a face Crestinii
agape adica ospete din dragoste, care aduc spre unire pe cei ce impreuna mananca, in
Domnitoarele Biserici. Si a nu asterne asternuturi moi, si inalte, pe care le numesc cu
cuvant latineste acubite, ca pe unele ca aceastea sezand Crestinii mancau 213 . Iar cati ar
indrazni a face aceasta, ori sa se paraseasca, ori sa se aforiseasca. Trebuie a insemna, ca
Valsamon, Chiriaca (Domnesti) voieste sa inteleaga aici Canonul, fiecare loc afierosit
Domnului, precum Nartica, adica si Tinda Bisericii.

SIMFONIE

„Intocmai cu acesta si eel 49 al celui din Cartghen, opreste pe Episcopi si pe
Clerici, si pe mireni in Biserici sa nu faca ospete, afara numai, daca dupa nevoie dupa
nevoie vor manca oarecare straini ce calatoresc. Insemneaza ca, desi opresc Canoanele
acestea la Biserici a se face Agape [dragoste], nu opresc insa a se face si in casele
obstesti. Pentru ca eel 27 al acestuiasi Sinod al Laodichiei porunceste sa nu ia cei
sfintiti, si mirenii, particele oarecare din bucate cu nesatiu, cand se cheama la acest fel
de Agape. Iar eel 11 din Gangra anatematiseste pe care defaima pe cei ce fac acest fel de
Agape (afara din Biserica adica) si intru cinstea Domnului chemand pe frati, si
dispretuite facandu-le, nu voiesc sa mearga la acestea. Iar eel 76 al acestuia al 6-lea
aforiseste pe cei ce vand vin, si mancari, sau alte oarecare inlauntrul sfintitelor Curti.
Insa si eel 97 al acestuiasi, pe Clerici ii cateriseste, iar pe mireni ii aforiseste, pe care vor
poposi in launtrul locurilor celor sfintite. Dar eel 88 al acestuiasi, pe Clerici ii
cateriseste, iar pe mireni aforiseste, care baga dobitoace in sfintitul Locas, afara insa
daca numai de mare nevoie. Vezi si subinsemnarea celui 83 al acestuaisi al 6-lea Sinod.

213 Obiceiul de a face Crestinii ospaturi in Biserica, s-au inceput din vremurile sfintilor Apostoli,
care in ziua Duminicii mai vartos, cand vrea sa se impartaseasca, aduceau la Biserica paine si vin
cei mai avuti, ca dupa impartasirea Dumnezeiestilor Taine, precum zice Zonara, si Hrisostom la
voroava 27 a celei 1 catre Corinteni pofteau pe cei mai saraci, si toti impreuna sezand mancau.
Fiind insa ca Corintenii au stricat randuiala aceasta, si fiecare din cei mai avuti isi mancau singuri
bucatele sale, si nu dadea celor saraci, incat de aid urma, altul adica a flamanzi, iar altul a se
imbata; pentru aceasta Dumnezeiescul Pavel, in capul 11 al celui 1 catre Corinteni ii mustra, si
pentru ca defaima cu aceasta pe Biserica lui Dumnezeu, si ca rusineaza oarecum pe cei saraci,
neavand sa manance la acest fel de obstesti ospaturi; deci aceste cuvinte ale Apostolului
propunandu4e marele Vasilie, din acestea incheie ca, obsteasca Cina nu se cuvine a o manca in
Biserica cineva, unit cu Canonul 28 al celui din Laodichia, si cu acest 74. Iar Domnitoarele ce le
pomeneste Canonul acesta asa se numeau; fiindca in cele mai de multe ori Duminicile se savarsea
intru ele Dumnezeiasca Liturghie. Fiind ele afierosite lui Dumnezeu Imparatului a toate, nu de la
oameni dobandindu-si ele numirea, ci de la insusi Domnul tuturor, de la care si Domnitoare sau
Domnesti s-au invrednicit a se numi.

243

CANON 76

Cei ce vin in Biserica spre a canta, voim nici strigari necuviincioase a
intrebuinta, si firea spre racnire a o sili, nici a zice ceva din cele nepotrivite
neinsusite Bisericii; ci cu multa luare aminte, si cu umilinta a aduce lui Dumnezeu
Privitorului celor ascunse acest fel de Psalmodii. Ca sfintitul Cuvant a invatat
evlavisti a fi fiii lui Israil. [LevitXV, 30]

tAlcuire

Cantarea Psalmilor ceea ce se face in Biserica, rugaciune este catre Dumnezeu,
pentru a se milostivi asupra pacatelor noastre. §i eel ce se roaga, si se tanguieste,
trebuie a avea Moral cucerit, si umilit, iar racni cineva, arata moral sumet si neevlavist.
Pentru aceasta porunceste Canonul acesta, ca cei ce canta in Biserica, sa nu-si sileasca
firea lor pentru a striga puternic. Nici sa zica altele necuviincioase in Biserica. Care insa
ar fi cele neincuviintate in Biserica? Raspunde Zonara talcuitorul, a fi cantecele
femeiesti, cele jalnice (prin aceasta zice si multele tereremuri, si cea peste masura
pestritime a cantarii, sau cele ce pleaca spre curvie). Insa porunceste Canonul acesta ca
toate acestea sa lipseasca din Biserica, si Cantaretii sa proaduca lui Dumnezeu,
Cantarile cu multa luare aminte, ca celui ce vede ascunsele inimii adica, si mai ales
cugetele inimii celui ce canta si se roaga, caci strigarile sunt a celor din afara. Pentru ca
si sfintitul cuvant al Leviticonului invata, a fi catre Dumnezeu cucernici fiii lui Israil. 214

SIMFONIE

Zice si Proorocul David „cantati cu intelegere”. Acest grai talcuindu-1 marele
Vasilie (in adunarea in scurt 279) zice: Intelegerea cuvintelor sfintei Scripturi se

214 p en tru ca si Dumnezeiescul Hrisostom (in voroava „Am vazut pe Domnul sezand pe scaun”
fata 120 Tomul 5) opreste mult pe cantarile cele din horuri, si neincuviitatele saltari, si racnetele
cele neobisnuite, si strigarile cele fara randuiala. Talcuind psalmicescul acela (cuvant), „slujiti
Domnului cu frica”, si foarte tare mustrand pe aceia, care amesteca cu Duhovnicestile cantari,
shimile din afara cele teatricesti, si strigarile cele fara inteles (care sunt si acum tereremurile, si
nenanelile, si alte fara inteles) cuvinte, si zice, ca acestea sunt insusite, nu celor ce slavoslovesc pe
Dumnezeu, ci celor ce joaca si amesteca dracestile jocuri cu Ingereasca Slavoslovie; invata pentru
aceasta prin multe, ca se cuvine cu frica, si cu inima infranta sa inaltam Slavosloviile catre
Dumnezeu, ca sa fie acestea primite, ca o tamaie cu bun miros. Cu totul vrednica de lauda si de
adevar este si cuvantul acela care il zice preainteleptul Meletie Piga in a 3-a scrisoare cea pentru
Crestinism. Pentru aceasta dar numai glasurile cele omenesti sunt primite in Biserica, care sunt
impartasite firii si simple, iar organicestile sunete cele luminate ca pe cele cu totul oprite le
izgonesc Dumnezeiestii Parinti. Pe care cantari musicesti si organicesti s-au nevoit oarecare din
acesti de acum a le baga iarasi in Biserica. Iar tereremurile si nenanelele ce se canta nu se arata a fi
vechi, ci noi. Pentru ca in scrierile lui loan Damaschin, si in facerile altor vechi cantareti, nu se afla
aceste neintelese cuvinte si cratimi. Se arata a fi incepute din timpul lui loan Cucuzel. Iar cratimile
pe care Psaltii de astazi le canta la privegheri, cu toate ca sunt indoite, de multe ori si intreite cu
chimenul, se fac in adevar fara dulceata si ingreoitoare evlaviosilor ascultatori; pentru aceasta
rugam pe canonicestii Psalti, ca sa cante sintoma (in scurt), pentru a fi acestea mai frumoase, si sa
ramana vreme de a se face si citire, si Canoanele a se canta mai rar, in care sta tot sufletescul rod al
privegherii. Zic oarecare, ca, neintelesele aceste tereremuri s-au primit in Biserica, pentru placerea
si indemnarea norodului celui prost.

244

aseamana cu felurimea bucatelor ce mananca gura. Fiindca dupa Iov [cap XII, 11]
«Gatlejul gusta bucatele.» Iar mintea judeca cuvintele. Asa dar daca sufletul cuiva
judeca puterea fiecarui cuvant, precum si gustul pe felurimea bucatelor, acesta plineste
Daviticeasca aceasta porunca. Adauga acelasi Vasilie iarasi (vezi adunarea in scurt 281)
ca oricare nu merge in Biserica sa cante cu dorinta, acela ori sa se indrepteze, ori sa se
izgoneasca. Iar daca sunt Psalti multi, zice, (vezi adunarea in scurt 307) acestia, sa
intrebuinteze Psalmodiile [cintare de Psalmi], cu randul (efimeria), adica dupa
saptamana. Iar eel din Laodichia al 15-lea Canon porunceste sa nu cante in Biserica
altul careva, afara de cei canonici, si din Cartile cele de piele Psaltii sa cante. Adica
numai de pe cele de membrana, cantand insa si de pe alte Carti de psaltichie. Dar si eel
23 al acestuiasi, zice, ca nu pot Psaltii cand canta Orariu. Se cuvine insa ca printre
cantari sa fie si citire (si rugaciune) dupa eel 17 al acestuiasi.

CANON 76

Cum ca nu trebuie in launtru in sfintitele Curti, a se aseza carciuma, sau a se
pune inainte felurile cele de aromsevasul [cucernicia] catre Biserici. Ca Mantuitorul
nostru si Dumnezeu prin petrecerea cea in trup invatandu-ne pe noi, poruncea a nu
face Casa Parintelui sau casa de negutatorie [loan II, 16]. Care si mesele
schimbatorilor de bani le-a rasturnat, si pe cei ce faceau Biserica locas mirenesc i-a
izgonit. Deci de se va prinde vreunul in greseala aceasta de fata, sa se af oriseasca.

tAlcuire

„A zis Domnul Iudeilor [Luca XIX, 46] scris este: Casa mea, casa de Rugaciune se
va chema [Isaia 56, 7]. Iar o ati facut pe ea pestera de talhari [Ieremia VII, 10]. » Drept
aceea ca sa nu se zica si celor Credinciosi acest infricosat cuvant, opresc sfintii Parinti
prin Canonul acesta, a nu se pune carciume, adica a nu se vinde vin, sau rachiu, sau
alte feluri de mancari, dupa Zonara; sau si oarecare feluri de aromatica, dupa
Valsamon, sau alte oarecare negutatorii a se face, in launtru in curtile sfintitelor
Lacasuri, si ale Dumnezeiestilor Biserici, pentru a se pazi cinstea lor. Pentru ca si
Domnul Legiuind noua, zice, sa nu facem Casa Tatalui lui, casa de negutatorie, care si
banii celor ce vindeau monedele, sau banii cei rai i-a risipit, si pe cei ce facusera pe
Biserica casa obsteasca cu bici de franghie i-a izgonit. Iar care va indrazni a face
aceasta, sa se aforiseasca. 216 Citeste si eel 74 al acestuiasi al 6-lea Sinod.

215 Se afla mancari la altii, precum si Zonara talcuieste.

216 p e langa acestea si marele Vasilie categoriseste (vezi dupa Platon 40) vanzarile si cumparaturile
care se fac la Bisericile Mucenicilor si ale sfintilor, la sarbatorile lor, zicand: „Ca Crestinii pentru alt
nu se aduna la Biserici, si imprejurul Bisericilor, fara numai sa se roage, si sa vina intru aducerea
aminte a celor ce pana la moarte au statut si s-au nevoit pe care nevointe le-au aratat sfintii pentru
buna cinstire, si sa se indemne si ei catre aceeasi ravna, si nu ca sa faca serbare, si pe Biserica lor,
bald si negutatorie. Adaugand el si aceasta, ca foarte se manie Dumnezeu asupra celor ce vand si
cumpara in Biserici, ori imprejurul Bisericilor, precum aceasta (o au aratat) Iisus Hristos. Care
totdeaunasi pretutindeni bland fiind si smerit cu inima, si numai asupra celor ce in Biserica vinde
si cumpara, au ridicat franghia sa-i loveasca. Fiindca negutatorii acestia prefac pe Casa Rugadunii,
in pestera furilor si talharilor. Si vezi, ca talhari si furi numeste Domnul pe vanzatori, si de obste pe
negutatori, pentru nedreptatile, si mindunile, pe care le intrebuinteaza la negutatoria lor.

245

CANON 77

Ca nu se cuvine cei sfintiti, sau Clericii, sau aschitiii, a se scalda in baie, cu
muieri; nici tot Crestinul mirean; ca aceasta prihanire este intaia la pagani. Iar de se
va vadi cineva intru aceasta, de va fi Cleric, sa se cateriseasca, iar de va fi mirean sa
se aforiseasca.

tAlcuire

Canonul acesta, este intocmai cu eel 30 al Sinodului din Laodichia, afara insa de
certari numai, caci zice ca nu se cuvine cei sfintiti ce sunt in launtrul Altarului, cum si
ceilalti Clerici ce sunt afara de Altar, adica Monahii si aschitiii, si de obste fiecare
Crestin, a se scalda in bai impreuna cu muierile; fiindca aceasta necuviinta la pagani se
vede a fi cea intaia prihanire, si cea mai mare sminteala impotriva Crestinilor. Iar
Apostolul porunceste «a nu ne face sminteala Iudeilor, si Ellinilor, si Bisericii lui
Dumnezeu» [1 Corinteni X, 32]. Si daca, precum zice Zonara, si numai chiar a
intampina cineva muiere in cale, sau in casa, ii tulbura gandul, cum dar nu se afunda,
si nu se va porni spre pofta mintea barbatilor acelora, care se scalda impreuna cu
muierile? Dar nici cei insotiti dupa Lege se cuvine a se scalda impreuna, dupa
Valsamon, sau in baie, sau in mare, sau in Rau; ca isi stapanesc trupurile sale pentru
nasteri de copii, si nu pentru a se dezgoli, si a-si vedea rusinea lor.

CANON 78

Ca se cuvine celor ce se lumineaza a se invata Credinta, si in joia saptamanii a o
spune Episcopului, sau Presbiterilor.

tAlcuire

§i Canonul acesta, este intocmai cu eel din Laodichia 46 care zice ca cei ce se
catehisesc si se gatesc spre luminare, si spre Botez, se cuvine in toata vremea catehisirii
lor (iar cata este aceasta? Vezi sub insemnarea Canonului al 2-lea al Sinodului intai),
pentru ca sa se invete bine Dogmele Ortodoxei Credinte, si in fiecare Joi a saptamanii,
dupa Zonara, sa le zice de rost Arhiereului, sau Presbiterilor celor ce-i catehisesc pe ei.
Ca nu nestiind Taina noastra sa se boteze, si neinvatati si neintariti fiind, cu lesnire sa
se amageasca de catre eretici.

CANON 79

Nelehusita pe Dumnezeiasca Nastere cea din Fecioara marturisind, precum si
fara de samanta s-a facut, si al toata turma propovaduind, pe cei ce din nestiinta fac
ceva din cele ce nu se cuvin, indreptarii ii supunem. Drept aceea fiindca unii dupa
Ziua sfintei Nasteri a lui Hristos Dumnezeului nostru, arata fierband semidale, si
aceasta unii altora impartindu-o, cu pricinuire adica de cinstea lehusirii a Preacuratei
Fecioarei Maici. Poruncim nimic de acest fel a se savarsi de cei Credinciosi, ca
aceasta nu cinste Fecioarei celei ce mai presus de minte si de cuvant, a Nascut cu
Trup pe Cuvantul eel neincaput, din cele obstesti, si ale noastre a hotari, si a
insemna pe cele dupa negraita sa Nastere. Deci de se va vadi cineva de acum inainte,
facand una ca aceasta, de va fi Cleric, sa se cateriseasca; iar de va fi mirean, sa se
aforisesca.

246

TALCUIRE

Fiindca oarecare Crestini, de la nestiinta pornindu-se a doua zi dupa Nasterea lui
Hristos fierbe semidale (adica faina de grau curata), si alte feluri oarecare, care
impartindu-le unii altora le mananca, facandu-o aceasta ca cand intru cinstea Lehusirii
Nascatoarei de Dumnezeu (Precum se obisnuieste a se face si la celelalte femei, care
dupa natura nasc); pentru aceasta opreste Canonul acesta de a face Crestinii acest
lucru. Fiindca a asemana noi prin acest fel de obicei, cu obsteasca, si smerita nasterea
noastra a oamenilor, pe Nasterea cea negraita a pururea Fecioarei, aceasta nu i se
socoteste cinste, celei ce mai presus de minte si de cuvant a Nascut cu Trup pe
Dumnezeu Cuvantul eel intru toate neincaput, ci mai vartos necinste. Ca precum fara
de samanta, si din Duhul Sfant, marturisim pe Zamislirea de Dumnezeu Nascatoarei,
asa asemeni si pe Nasterea acesteia, o marturisim mai presus de toata mosirea si
lehusirea, care este nasterea de prune cea cu dureri, si urmatoare curgere a sangiurilor
dupa Zonara. 217 Iar care va voi a o face aceasta, de va fi Cleric, sa se cateriseasca, iar
mireanul sa se aforiseasca.

CANON 80

Daca vreun Episcop, au Presbiter, sau Diacon, sau din cei ce se numara in Cler,
sau mirean, nici o nevoie grea avand, sau lucru greu incat a lipsi de Biserica sa mai
mult; ci in oras petrecand, in trei zile de Duminici, si in trei saptamani nu s-ar
impreuna aduna. De va fi Cleric sa se cateriseasca, iar de va fi mirean sa se
indeparteze de la impartasire.

tAlcuire

Canonul acesta randuieste, daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau de Diacon, si de
obste oricare Cleric, sau mirean, fara de mare nevoie, si grea sila, a nu lipsi de la
Biserica sa, ci aflandu-se in launtru in oras, in trei Duminici nu va merge impreuna cu
ceilalti Credinciosi la Biserica. De va fi Cleric sa se cateriseasca; iar de va fi mirean, sa
se aforiseasca. Ca, din doua una este, ori unul ca acesta nu este Credincios, ori
Credincios fiind, defaima obsteasca cantarea de lauda cea catre Dumnezeu, si
rugaciunea.

217 Pentru aceasta nu trebuie sa inchipuiasca zugravii pe Nascatoarea de Dumnezeu la sarbatoarea
Nasterii lui Hristos, culcata pe paie, ca cum cuprinsa de dureri. Dar nici se cuvine sa se scrie in
Minee a doua zi dupa Nasterea lui Hristos, zicerea acestea. Lehusirea Nascatoarei de Dumnezeu,
ci numai, Soborul Nascatoarei de Dumnezeu; cad dupa Grigorie Nissis, ce se conglasuieste cu
Sinodul acesta, Nasterea lui Hristos, fara lehusire a fost. Caci zicand numele lehusirei nu este mai
presus de nestricaciune si neispitita de Nunta; iar a inchipui oarecare femei spaland pe Hristos in
lighean precum se vede la multe Icoane ale Nasterii lui Hristos, aceasta este cu totul necuviincios,
si aflare a oamenilor trupesti. §i care cu tot chipul trebuie a se lepada. Fiindca si Dumnezeiestii
Cantareti si facatori de Cantari, numesc de multe ori pe Nasterea Nascatoarei de Dumnezeu
lehusie, zica-se cu rea intrebuintare si numele acesta despre nelehusia Nasterii acestei lehusii, fara
de durere, si in loc de simpla nastere intelegandu-se.

247

CANON 81

Deoarece am aflat ca in oarecare cetati, in Tresfintita Cantare, imparte cu
adaogire se glasuieste, dupa Sfinte fara de moarte, aceasta, eel ce te-ai rastignit
pentru noi, miluieste-ne pe noi. §i aceasta de sfintii Parinti cei vechi, ca o straina de
Evsevie (buna cinstire), dintr-un imn [lauda] ca acesta s-au lepadat, impreuna cu
nelegiuitul eretic eel ce a aflat acest fel de glas. §i noi intarind cele mai dinainte cu
buna cinstire legiuite de catre sfintii Parintii nostri, anatematisim pe cei ce inca dupa
hotararea aceasta primesc acest fel de glas in Biserica, sau intru alt chip oarecum il
impreuneaza cu Tresfintita Cantare. §i de ar fi Ieraticesc calcatorul celor hotarate,
poruncim sa se dezbrace acesta de vrednicia Ieraticeasca, iar de va fi mirean, sa se
aforiseasca.

tAlcuire

Cei intai Petru Cnafeul (adica nalbitorul), si urmatorii lui care slaveau (ca
Mantuitorul Hristos cu Dumnezeirea a patimit), au indraznit sa adauge in Tresfintitul
Imn [Lauda], dupa, Sfinte fara de moarte, aceasta, Cei ce te-ai Rastignit pentru noi. 218
Deci ereticii acestia impreuna cu acest fel de adaogire, s-au osandit de catre Sinodul, ce
s-a facut in Roma in vremea lui Felix, mai inainte de Sinodul al 5-lea. Si mai ales
nalbitorul acesta s-a anatematisit (vezi dar procuvantarea Sinodului al 5-lea). Dar
fiindca se afla inca oarecare mostenitor al eresului nalbitorului, zicand Tresfintitul Imn
impreuna cu hulitoarea adaogirea aceasta, Sinodul acesta anatematiseste pe cei ce o
primesc pe ea, si ori fatis in Biserica, ori indeosebi o unesc la intreit Sfanta catnare, si
Clerici fiind acestia ii cateriseste, iar mirenii fiind ii aforiseste.

218 De la Dumnezeu a luat Biserica lauda cea intreit Sfanta. Ca Istoriceste sfintitul Teofan, cum ca,
cutremure facandu-se in Constantinopol, si infricosandu-se cetatenii, au iesit la camp, facand
Litanie (impreuna cu Imparatul Teodosie eel mic, si Proclu Patriarhul desculti, dupa Glica) deci
intru o zi s-a rapit un copil in aer, si a auzit Dumnezeiesc Glas care zicea, sa spuna Episcopului, si
poporului, sa Litaniseasca cu aceste cuvinte: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte,
miluieste-ne pe noi; zice insa Nichlfor, ca locul unde s-a inaltat copilul s-a numit inaltare
Dumnezeiasca, iar acum se numeste Psomatia. Deci de atunci a poruncit Imparatul pretutindenea
a se canta Imnul acesta in limba elineasca. Pentru aceasta si din vechi marele Savva a iertat
armenilor Crestinii sa cante slujba Bisericeasca a lor in limba armeneasca, iar cantarea cea intreit
Sfanta, nu armeneste; ci Elineste. Si pana acum Latinii la Litania ingroparii lor, elineste canta lauda
cea intreit Sfanta, si nu Latineste, pentru cinstea limbii, intru care s-a glasuit de la Dumnezeu. Si se
inalta lauda aceasta Sfintei Treimi. Ca, Sfinte Dumnezeule, insemneaza pe Tatal, care este Izvorul
eel Dumnezeieste Nascator, al Dumnezeirii Fiului, si al Sfantului Duh. Iar, Sfinte Tare, insemneaza
pe Fiul, care este si Tare, si Putere, si Brat al Parintelui, prin care toate s-au facut. Iar fara de
moarte, insemneaza pe Sfantul Duh, care se zice Datarul de viata. Iar miluieste-ne pe noi, unit
singuratic, zicandu-se, insemneaza, pe o Domnie si o Dumnezeire a tustrele fetelor. Iar iesitul din
minte nalbitorul, adaogand, pe, eel ce te-ai rastignit pentru noi, nu numai impreuna cu impreuna
cu Fiul rastigneste pe Tatal, si pe Duhul eel Sfant, precum zice Damaschin in Cartea 3 cap 57. Ci si
a patra fata baga in Sfanta Treime, si osebit pune pe Dumnezeu Fiul, si osebit pe Hristos eel ce s-a
rastignit, dupa Valsamon.

248

CANON 82

Intru unele zugraviri din sfintitele Icoane, se inchipuieste miel aratat cu
degetul de inainte Mergatorul, care s-a luat spre inchipuirea Darului, in loc de
adevatul Miel Hristos Dumnezeul nostru eel ce mai inainte s-a aratat noua prin lege.
Deci figurile cele vechi, si umbrele, ca pe niste Simboluri ale adevarului, si mai
inainte insemnari, predat Bisericii imbratisandu-le, Darul cinstim, si adevarul, ca
plinirea Legii, aceasta primindu-o. Deci ca deplin si intru Zugravituri, fetele tuturor
sa se inchipuiasca, poruncim ca chipul Mielului Hristos Dumnezeului nostru, celui
ce a ridicat pacatul lumii, de acum inainte, dupa omenire, sa se inchipuiasca si pe
Icoane, in locul mielului celui vechi. Prin aceasta intelegand noi smerirea lui
Dumnezeu Cuvantului, si povatuindu-ne spre pomenirea petrecerii lui cu Trup, si a
patimirii sale, si a Mantuitoarei mortii sale, si a izbavirii lumii celei ce din aceasta s-
a f acut.

TALCUIRE

Fiindca oarecare zugravesc, pe Hristos, ca Oaie, si Miel, iar pe Inaintemergatorul
aratandu-1 pe el cu degetul sau si zicand: «Iata Mielul lui Dumnezeu eel ce ridica
pacatul lumii. » [loan I, 29] Pentru aceasta porunceste Canonul acesta, ca de aid inainte
sa nu se faca una ca aceasta, ci sa se zugraveasca Hristos ca un om desavarsit, dupa
chipul omenesc. Ca prin aceasta sa ne aducem aminte de petrecerea cea cu trup, si de
Patimire, si de Moartea lui, si de mantuirea lumii ceea ce prin acesta s-a facut. Caci, pe
inchipuirile cele vechi ale Legii le cinstim, pentru ca insemna pe adevarul Evangheliei,
si al Darului, dintre care una era si mielul eel ce se junghia la Pasti, spre inchipuirea lui
Hristos luandu-se, a Adevaratului Miel celui ce a ridicat pacatul lumii. Acum insa dupa
ce a venit insusi Adevarul si lucrurile, mai mult decat pe inchipuri le cinstim si le
primim. 219

CANON 83

Nimeni sa dea Euharistia trupurilor celor moarte, ca scris este: «Luati, mancati»
[Matei XXVI, 26]. Iar trupurile mortilor, nici a lua pot, nici a manca.

219 Acest Canon il pomeneste pe Gheorghe Chedrinul, drept aceea si de aid se astupa gurile
Papistasilor, care elevetese pe Canoanele acestui Sinod, zicand, ca nici un Istornic, 1-a pomenit pe
acesta, caci si Papa Adrian il primeste pe acest Canon, scriind catre Tarasie. Insemneaza inca, ca
dupa Canonul acesta, nu se cuvine zugravii a inchipui, ori pe Crucea lui Hristos, ori pe alte sfinte
Icoane vitele cele patru singure, care in legea veche mai inainte inchipuiau pe cei patru
Evanghelisti, ci mai vartos cinstind mai intai Adevarul, sa zugraveasca pe Evanghelisti cu chip
omenesc. §i impreuna de vor zugravi cu Evanghelistii si pe cele patru vite socotesc ca nu vor
pacatui.

249

tAlcuire

Fiindca, dupa Zonara, obicei vechi era a impartasi cu Euharistia, adica cu
Dumnezeiestile Taine trupurile cele moarte; pentru aceasta sfintii Parinti opresc a nu se
mai urma aceasta. De unde se intelege ca nici a Boteza cineva pe morti se cuvine.

CANON 84

Canonicestilor legiuri ale Parintilor urmand, Hotaram si pentru prunci, de cate
ori nu se afla martori adevarati, care fara indoiala sa zica ca acestia sunt Botezati, si
nici ei pentru nevarstnicia, nu vor putea a raspunde cu indestularea pentru sfintita
Taina cea data lor, fara de vreo sminteala a fi dator a se boteza acestia. Ca nu cumva
acest fel de indoire sa-i lipseasca pe ei de curatirea cea de acest fel a sfinteniei.
[Cartagina: 80]

tAlcuire

De cate ori nu se vor afla martori vrednici de credinta, pentru oarecare prunci, sa
adevereasca ca sunt botezati (pentru ca poate robindu-se ei de catre barbari, s-au dus in
locuri departate 220 dupa aceea s-au rascumparat de Crestini), si nici ei insisi sunt
indestulati a incredinta, ca sunt botezati, pentru nevrednicia lor, intru care s-ar fi
botezat. Unii ca acestia hotaraste sfantul Sinod, fara de nici o oprire a se Boteza; ca nu
pentru indoirea aceasta, sa se lipseasca de curatirea cea prin Botez. Vezi si
subinsemnarea a celui 47 Apostolesc.

CANON 85

Pe gura a doi, sau a trei martori a se adeveri tot graiul, scriptoriceste am luat [2
Lege XVII, 5]. Deci robii cei sloboziti de catre stapanii lor, asupra a trei martori
randuim sa-si dobandeasca acest fel de cinste. Cei ce au fost de fata la intaritura, vor
da si incredintare slobozeniei de la sine si pentru cele ce s-au f acut.

tAlcuire

Fiindca dupa legile politicesti, slobozenia robilor este un lucru ce nu are pret,
pentru aceasta cand urma a se face marturisire pentru ea, trebuia a se infatisa cinci sau
si mai multi martori pentru ca sa se adevereasca dovada. Aceasta insa o surpa Sfantul
Sinod, si hotaraste ca si singuri trei martori sunt indestul spre a intari slobozenia
aceasta a robilor. Fiindca si Dumnezeiasca Scriptura zice, ca tot cuvantul va sta, adica
se va intari, si se va adeveri, si de doi, si de trei martori. Vezi si eel 82 Apostolesc.

CANON 86

Cei ce aduna curve spre vatamarea sufletelor, si le hranesc. De ar fi Clerici, sa se
aforiseasca, si sa se cateriseasca hotaram; iar de ar fi mireni sa se aforiseasca.

220 Precum aceasta o zic Practicable Sinodului din Cartaghen, sau de s-au gasit lepadati la drumuri,
sau la usile Bisericilor, precum se aceasta se intampla la pruncii cei nascuti din curvii, si nu se stie
de sunt botezati.

250

tAlcuire

A fi cineva pastor de curve, adica a aduna, si a hrani curve spre vatamarea
sufletelor, pentru ca sa castige plata cea pentru curvie, si legile cele politicesti opresc, si
pedepsesc 221 cu cat mai vartos Canoanele Bisericesti. Pentru aceasta si Canonul acesta
totodata aforiseste, si cateriseste pe Clericii aceia ce o fac aceasta (care este o pedeapsa
prea grea, si indoita. Fiindca Clericilor indestula le este singura caterisirea), iar pe
mireni ii aforiseste.

CANON 87

Ceea ce pe barbatul sau isi paraseste este preacurva, de a venit catre altul, dupa
sfintitul si Dumnezeiescul Vasilie, din Proorocia lui Ieremia prea bine aceasta
luandu-o, ca muiere de se va face a altui barbat, nu se va intoarce la barbatul sau, ci
spurcandu-se se va spurca [Ieremia III, 1]. §i iarasi: Cel ce are preacurva, nebun si
pagan este [Pilde XVIII, 23 Editia 1688]. Deci de se va vadi ca au fugit fara cuvant de
la barbatul sau, el adica este vrednic de iertare, iar ea de certare. Iertare insa i se va
da lui spre a se impartasi cu Biserica. Cel ce-si va parasi insa pe muierea sa ceea ce
legiuit i s-a impreunat lui, si va lua pe alta, dupa Hotararea Domnului, este supus
judecatii preacurviei [Matei V, 32; XIX, 7; Marcu X, 11; Luca XVI, 18]. §i s-au
canonisit de Parintii nostri, unii ca acestia un an sa se tanguiasca, doi ani sa asculte,
trei ani sa cada, si intru al saptelea sa stea impreuna cu cei Credinciosi, si asa sa se
invredniceasca proaducerii, de se vor pocai insa cu lacrimi. [Apostolesc: 48; Agchira:
20; Cartaghen: 113; Vasilie: 9, 35, 27, 77]

tAlcuire

Acest Canon este alcatuit din trei Canoane ale marelui Vasilie, si inceputul
acestuia este luat din cel al 9-lea al lui Vasilie, ce zice, muierea ceea ce va lasa pe
barbatul sau, si va lua pe altul, este preacurva, precum si Dumnezeiescul Vasilie
intelepteste a incheiat aceasta, si din Proorocia lui Ieremia, care zice: «De va lua
muierea alt barbat, nu poate mai mult a se intoarce la barbatul ei cel dintai» (fara a o
voi el adica dupa Zonara) fiindca a preacurvit. §i din pildele lui Solomon, care zice:
«Ca este pagan, si fara cunostinta barbatul acela ce-si tine pe muierea sa ceea a
preacurvit cu alt barbat». Iar cel de aid inainte (a Canonului acestuia, este luat din al
35-lea al marelui Vasilie; si zice) Deci, de se va vadi, ca fara cuvant, si fara pricina au
fugit de la barbatul sau (fara cuvant de curvie adica; incat, din aceasta se intelege din
deosebire, ca cu drept cuvant poate femeia a fugi de la barbatul sau. Ca nici o alta
pricinuire este binecuvantata, fara numai cuvantul curviei si al preacurviei) barbatul
adica este vrednic de iertare, ca unul ce n-a dat pricina acestei departari fara cuvant, si
poate lua pe alta. Iar muierea dimpotriva, este vrednica de certarile preacurviei, ca una

221 Pentru aceasta si Cartea 60 din Vasilicale titlu 38 Cap 1. Porunceste sa se slobozeasca fiica de sub
stapanirea tatalui sau, si roaba din a stapanului sau, daca ei cauta sa le faca curve. Iar de nu vor voi
ele a se slobozi, sa se izgoneasca, si averile lor sa se rapeasca. Asemenea inca si cap al 2-lea
pedepseste si pe pastorii de curve de vor fi din prosti, cu izgonire; iar de vor fi ostasi, cu rapirea
averilor. Iar Fotie titlu 13 cap 21 zice, ca hranitor de curve se zice si barbatul acela, ce stie pe
muierea sa ca curveste, si tace, dupa carte 24 din Vasilicale titlu 2 cap 14.

251

ce s-a facut pricinuitoare departarii acesteia. Iertarea insa ce va lua barbatul ei, este, a
sta impreuna cu cei credinciosi in Biserica, si a nu se aforisi, nu insa si a se impartasi cu
Dumnezeiestile Taine. (Iar cealalta parte a Canonului acestuia este chiar Canonul eel 77
al marelui Vasilie, care zice) Acela insa ce isi lasa pe femeia sa cea legiuita, (fara cuvant
de curvie), si ia pe alta, se supune certarii preacurviei, dupa hotararea Domnului, care
zice: «Cel ce isi va lepada pe muierea sa, si va lua pe alta, preacurveste cu ea.» Insa
dupa conpogorare, de se va pocai cu lacrimi, se canoniseste unul ca acesta si cei
asemeni cu dansul de catre Parintii (cei din Agchira adica dupa Canonul 20 si de
marele Vasilie dupa Canonul 77) sapte ani a nu se impartasi, petrecand 2 ani
tanguindu-se, iar 2 impreuna cu ascultatorii, iar 3 cu cei ce cad (cu fetele la pamant
inaintea usilor Bisericii, cerand mijlocire de la cei ce intra si ies din sfanta Biserica) si
intru al 7-lea sa stea impreuna cu cei ce stau in Biserica, si asa sa se impartaseasca.

CANON 88

Nimeni in launtru in Biserica sa bage dobitoc ori de ce fel; afara numai, daca
calatorind cineva, prea mare nevoie intampinandu-1, Casa, si salasluire negasind, va
poposi intr-o Biserica ca aceasta. Pentru ca nebagand pe dobitoc in launtru, poate sa
se intample a se strica cumva dobitocul. §i el cu pierzarea dobitocului, de acolea
neputand a intampina calatoria, sa se dea in primejdie de moarte. «Ca Sambata
pentru om s-a facut» [Marcu II, 27] ne invatam, incat prin toate sa socotim ca este mai
de pretuit mantuirea, si nepatimirea omului. Iar de se va vadi cineva, fara nevoie,
precum s-a zis, ca a bagat dobitoc, de va fi Cleric, sa se cateriseasca; iar de va fi
mirean sa se aforiseasca.

tAlcuire

Opreste Canonul acesta de a baga cineva dobitoc in Biserica. Ca, cele sfintite de
evlavie si de cinstire sunt vrednice, afara numai aflandu-se cineva in calatorie, de mare
nevoie, vifor mare intamplandu-se, si neavand unde nazui, ar baga dobitocul intr-insa.
Ca nu el ramanand afara sa se strice, si omul sa se primejduiasca de moarte, neputand
lupta in calatoria sa. §i aduce Canonul marturie din Scriptura, din care se intelege, ca
precum Sambata s-a randuit de Lege pentru a se odihni robul, si dobitocul omului, ca
din aceasta sa mai poata a sluji pe stapanul sau. Asemeni si odihna aceasta a
dobitocului in Biserica, nu se face pentru dobitoc, ci pentru om. Iar fara de o mare
nevoie ca aceasta de va indrazni a baga pe dobitoc in Biserica, Cleric fiind, hotareste
Canonul sa se cateriseasca, iar de va fi mirean sa se aforiseasca.

CANON 89

Zilele Mantuitoarei Patimi in post, si in rugaciune si intru umilinta inimii
petrecandu-le, trebuie Credinciosii in ceasurile cele de mijloc ale noptii celei dupa
Sambata cea mare a se desposti, Dumnezeistii Evanghelisti, Matei, si Luca, eel dintai
adica, prin zicerea dimineata Sambetelor, iar eel de pe urma, prin (zicerea) dimineata
adanca, aratandu-ne noua adancimea noptii. [Dionisie: 1]

252

tAlcuire

Canonul acesta hotaraste, ca credinciosii sa petreaca toata saptamana mare a
sfintelor Patimi cu Post si Rugaciune, si cu umilinta inimii, adevarata adica, si nu
fatarnicita (iar mai ales Vinerea mare, si Sambata mare, in care zile trebuie a se sili spre
a petrece fara mancare) iar dupa miezul noptii a Sambetei mari trecute, si a Duminicii
mari celei viitoare, sa inceteze Postul 222 fiindca acum au Inviat Domnul, precum se
arata de Dumnezeiestii Evanghelisti. Ca Matei, zicand: ca dimineata Sambetelor au
venit femeile sa cerceteze Mormantul, au aratat cu aceasta ca trecuse Sambata, si multa
parte din noaptea cea dupa Sambata. Iar Luca zicand iarasi: Ca venind ele in dimineata
adanca, au aratat ca ramasese multa parte din noapte, pana a se face ziua Duminica;
incat din amandoua acestea se incheie, ca, pe la miezul noptii a Inviat Domnul, trecand
ceasul al saselea, si incepandu-se al saptelea. 223

CANON 90

In Duminici a nu pleca genunchile canoniceste am luat, de la purtatorii de
Dumnezeu Parintii nostri, Invierea lui Hristos cinstindu-o; deci ca nu nestiuta sa fie
noua chiaritatea luarii aminte aceteia, facem cunoscut Credinciosilor, ca, dupa

222 Incetarea Postului ce o zice Canonul a se face dupa miezul noptii, Valsamon zice, ca in vremea
de atunci intr-alt chip se obisnuia a se face de Crestinii cei vechi, care chip in vremile de acum cu
totul este netrebnic. Altii insa pe incetarea postului, o zic; ca este mancare de branza si de oua,
adica a Pastilor. Luandu-o aceasta din Capul 19 al cartii 5 a Apostolestilor asezamanturi. Insa, ori
aceasta de este, ori aceea, Crestinii se cade dupa miezul noptii, mai intai sa asculte toata slujba de
dimineata a Invierii, si asteptand pana se va savarsi Dumnezeiasca Liturghie, apoi sa inceteze
postul, si sa manance Pasti cu veselie si bucurie. Ca zic Apostolestile asezamanturi (la acelasi loc)
„Pentru aceasta si voi Inviind Domnul, aduceti lertfa voastra, pentru care a poruncit voua prin noi
zicand, aceasta f aceti-o intru pomenirea mea, si de aid lasati postul veselindu-va. Vezi ca zic intai
sa se faca Liturghia, si apoi sa mancam Pasti? Drept aceea sa cuteze a strica postul, pana a nu se
savarsi Dumnezeiasca Liturghie; nici Parintii sa lase pe copii ca sa faca o necuviinta ca aceasta.

223 Ca pentru aceasta si zicem ca Domnul a Inviat in ziua Duminica, fiindca dupa Vlastar (la litera 8
cap 3) si dupa Hrisant al Ierusalimului (in Gheografie) ziua la cei bisericesti se incepe de la al 7-lea
ceas la noptii, si se sfarseste la al 6-lea ceas al urmatoarei nopti, si orice lucru se face in aceste 24 de
ceasuri ale acestei zile si nopti, se vede ca se face intru o zi. Insemneaza insa aid, ca intru aceasta zi
a Invierii, de doua ori se facea sarutare: una de Dimineata, in imparatescul palat, si osebit in
Biserid, cantandu-se: „Ziua Invierii” la sfarsitul slujbei de dimineata. Si alta, seara la slujba
Vecerniei mari in Biserica cea mare a sfintei Sofiei, cand se facea sarutarea Imparatului cu toti
boierii lui, precum povesteste Curopalatul zicand: „Sede Imparatul in Tron, domesticul eel mare
tinand sabia, si toti boierii, intrand fiecare pana la eel mai de pe urma, mai intai saruta pidorul lui
eel drept (pentru avtocratoria imparatiei) apoi mana cea dreapta (pentru ca este Unsul Domnului
Imparatul si aparatorul Biseridi, precum talcuieste Simeon al Tesalonicului) si cu dreapta sa
aceasta (pentru ca este Imparat si Ostas, bogat si sarac, intru Hristos, deopotriva). Pentru aceasta
pe aceasta a doua sarutare multi din nestiinta o numesc a doua Inviere. Iar despre ouale cele rosii
ce se mananca in zilele Invierii, multi multe zic neincredintate. Iar Paisie al Gazei barbat intelept,
dezlegand oarecare intrebari catre Imparatul Rusiei ii zicea, ca, cand au zis Evreii (catre Pilat):
«Sangele lui asupra noastra si asupra fiilor nostri», indata s-au rosit toate lucrurile ce aveau ei prin
casele lor, si prin urmare si ouale inca. Drept aceea spre pomenirea minunii, rosim si noi ouale la
ziua Invierii. §i aceasta minune, o avem din vechi predanisiri.

253

intrarea Preotilor in Altar la vecernia Sambetei, dupa obiceiul ce stapaneste, nimeni
sa piece genunchile pana la vecernia Duminicii viitoare. Intru care, dupa intrarea in
Altar ce se face in slujba cea de seara, iarasi plecand genunchile, asa aducem
Domnului rugaciunile. Ca a Invierii Mantuitorului nostru, inainte mergatoare luand
noi pe noaptea cea dupa Sambata, laudele de aici Duhovniceste le intelegem,
sarbatoarea implinindu-o din intuneric la lumina, ca de aici intru o intreaga noapte
si zi, sa praznuim noi Invierea.

TALCUIRE

Fiindca am luat (zice Canonul) sa nu plecam genunchi Duminicile, de la purtatorii
de Dumnezeu Parinti, ai Sinodului intai adica, de la Dumnezeiescul Petru, si de la
marele Vasilie, pentru Invierea Domnului, facem cunoscut Credinciosilor, ca, sa
inceteze plecarea genunchilor dupa intrarea in sfantul Altar, ce fac Iereii la Vecernia
Sambetei, si sa o inceapa iarasi dupa intrarea in Altar a Iereilor (adica dupa Vohodul)
care se face la Vecernia Duminicii; adica dintr-o seara pana in cealalta seara; ca inainte
mergatoare si incepatoare a Invierii Domnului, luand noi pe noaptea cea dupa
Sambata, de atunci incepem cantarile cele de Inviere, si de la intunericul noptii celei
dupa Sambata (care se socoteste a Duminicii) incepem praznuirea. Si pana ce tine
lumina zilei Duminicii, o savarsim pe ea. Ca cu chipul acesta, intru o noapte si zi
intreaga, sa praznuim Invierea 224 .

CANON 91

Muierile cele ce dau buruieni otravitoare si pierzatoare, si cele ce primesc
otravile cele omoratoare de prunci, pedepsei ucigasului sa se supuna.

tAlcuire

Canonul acesta supune certarii uciderii pe muierile (sau pe barbatii) ce dau
bauturi omoratoare de prunci, asemeni si pe muierile cele ce le primesc ca sa piarda pe
nevinovatii prunci fiind ingrecate <ingreuiate>.

CANON 92

Cei ce rapesc femei cu nume de impreuna casatorie, sau cei ce impreuna
lucreaza, sau impreuna voiesc cu cei ce le rapesc, sau hotarat sfantul Sinod, de ar fi
Clerici, sa cada din treapta lor; iar de ar fi mireni, sa se anatematiseasca.

224 Dar cand, si de cine s-a ridicat din Biserica noastra Rasariteana, acest Evanghelicesc, Apostolesc,
si Parintesc obicei al ingenuncherii? Cu scumpatate nu stim sa spunem. Ca chibzuire insa socotim,
ca sa se fi ridicat aceasta, dupa desbinare, poate de oarecare ai nostri, cu covarsire ravnitori, ci se
impotriveau obisnuirilor Bisericii Apusenesti, prin urmare inca si acestui canonicesc obicei. §i ca
aceasta socotinta a noastra este adevarata, vezi pe Meletie Piga al nostru la sfarsitul cartii a 3-a cea
despre Crestini, unde vorbeste despre plecarile de genunchi (fata 210 a tiparirii in Bucuresti).
Pentru ca si Papalitra ce se numeste la Apuseni, adica cununa cea de pe cap a Clericilor, obicei
canonicesc fiind, s-a ridicat de catre ai nostri. Asemenea si altele, precum si deasa impartasire, care
la Apuseni se urmeaza.

254

tAlcuire

Canonul acesta este intocmai cu Canonul 47 al Sinodului al 4-lea si citeste
talcuirea acolo.

CANON 93

Muierea a carei barbat este dus, si nearatat unde s-ar afla, mai inainte de a se
incredinta pentru moartea lui, cu altul casatorindu-se, prea curveste. Asisderea si
ostasitele, a carora barbatii nearatati fiind unde s-ar afla, maritandu-se, aceluiasi
cuvant se supun. Precum si cele ce pentru ducerea barbatului nu asteapta
intoarcerea, insa are oarecare iertare lucrul aici, pentru ca este prepusul mai mult de
moarte. Iar ceea ce s-a maritat cu eel parasit la o vreme de muierea sa, dupa nestiinta,
apoi lasandu-se ea, pentru ca s-a intors catre dansul cea mai dinainte; a curvit cu
adevarat, insa intru nestiinta. Deci de nunta nu se va opri, mai bine insa ar fi de ar
ramane asa. Iar de s-ar intoarce oarecand la o vreme ostasul, a caruia muierea pentru
indelungata lipsirea aceluia, s-ar fi maritat cu alt barbat, acesta de va voi, sa-si ia
iarasi pe muierea sa, iertare dandu-se ei pentru nestiinta, si barbatului celui ce s-a
fost casatorit cu dansa, catre a doua nunta.

tAlcuire

Canonul acesta este alcatuit din trei Canoane, ale marelui Vasilie; (ca inceputul
lui, este anume Canonul 31 al aceluiasi) zicand, de se va duce barbatul al vreunei
muieri, si multa vreme nu va veni, iar ea mai inainte de a auzi si a se incredinta ca a
murit barbatul sau, va lua pe altul sau, preacurva este 225 (iar partea cea urmatoare este
Canonul 36 al aceluia); asisderea si muierile ostasilor, de se vor marita a doua oara, ne
auzind ca vin barbatii lor, preacurve sunt. Insa acestea a doua oara maritandu-se, au
oarecare iertare (mai multa adica decat ale celor ce nu sunt ostasi si in lipsa lor se
marita a doua oara). Caci barbatii acestora, ostasi fiind, si in razboaie petrecand, mai
mult se prepun ca au murit, decat ca sunt vii. 226 Iar muierea aceea, care (partea aceasta
a Canonului este anume din eel 46 al aceluiasi Parinte) va lua de barbat pe eel lasat o
vreme de muierea lui, nestiind ca a fost insurat, apoi se va lasa de dansul, pentru ca s-a

225 „Pentru aceasta si Nichita al Iracliei zice, ca de se va duce barbatul femeii intr-alt loc, si acolo va
lua tiitoare, si muierea lui va astepta 3 ani, si nu va veni, apoi barbatul ei se va desparti de tiitoare,
dar nu si de muierea sa. Muierea lui insa nu poate lua alt barbat, ci sa ramana asa. Ca a se marita a
doua oara, este sloboda numai, cand va muri barbatul ei, dupa Apostolul (fata 300 a lui Ghiur
Grecorum). Dar nu si cand este viu. Iar Neraoa lui Leon randuieste ca de se va robi o fata din cei
casatoriti, nu poate cea sloboda a se casatori cu altul. Caci slobozindu-se din robie, are voie a-si lua
pe sotia sa, macar de va fi casatorit cu alta.

226 „Intr-un glas cu Canonul acesta randuieste si Nearaoa 117 a lui Iusinian Titlul 7 Cartea 28 din
Vasilicale (la Fotie Tiltlu 13 cap 3) zice: de se va afla ostasul sau alt oarecare in armat la razboi ori
in cati ani, muierea lui este datoare a-1 astepta, macar desi nu ar lua scrisori de la el. Iar de va auzi
ca a murit, sa nu se marite, pana nu se va incredinta de la mai marii cetei in care a fost barbatul ei,
care inaintea Evangheliei in scris sa adevereze, sa cu adevarat barbatul ei a murit, si asa inca un an
sa astepte, si apoi este sloboda; iar intr-alt chip maritandu-se, ca o preacurva se cearta si ea, si
barbatul ce o a luat, si zece litre de aur sa dea adevaratului barbat, de s-ar intoarce de la razboi,
care si voie are de va vrea sa-si ia iarasi muierea.

255

intors la dansul muierea cea mai dinainte, de a curvit cu adevarat, intru nestiinta insa;
dar nu se si osandeste ca o preacurva. Drept aceea nu se va opri de a-si lua legiuit
barbat, de va voi; mai bine insa este si mai fara sminteala de nu se va marita. Iar
ramasita de aici a Canonului, este insusita randuire a Sinodului acestuia; iar de se va
intoarce ostasul de la razboi dupa cativa ani, a caruia muierea a doua oara s-a maritat
pentru instrainarea lui cea de multi ani, acesta de va voi, isi ia iarasi pe muierea sa,
iertandu-se atat ei, cat si barbatului celui al doilea ce o luase. Pentru ca nestiind ca
acela este viu, s-a fost casatorit. 227

CANON 94

Pe cei ce se jura cu juramanturi elinesti [paganesti] Canonul ii supune
certarilor; si noi acestora le hotaram af orisire.

tAlcuire

Obiceiurile elinilor se cuvine a se uri de catre Crestini, si a nu se jura Crestinii cu
numele mincinosilor dumnezei ai acelora, zicand zeu (unul din dumnezei lor). §i nu
numai juramanturile cele dupa obiceiul elinilor sunt oprite de noi, ci si tot felul
juramanturi. Ca zice Domnul: «Sa nu ne juram nici pe Cer, nici pe pamant, nici pe
Ierusalim, nici pe capul nostru» [Matei V, 34]. Ci in loc de tot juramantul sa zicem
numai, pe asa, asa, si pe nu, nu. Ca orice vom zice mai mult decat acestea este de la
diavolul. Insasi aceastasi o adevereaza si Iacov fratele Domnului [Iacov V, 12], dar si
insusi Osie Proorocul Legii vechi opreste juramanturile zicand: «Nu va jurati pe
Dumnezeul eel viu» [Osie IV, 16]. Pentru aceasta si marele Vasilie Canonul 29 zice, ca
juramantul de odata este oprit, si cu mult mai vartos eel ce se face de catre cineva
pentru a face raul altuia.

CANON 95

Pe cei ce dintre eretici se adauga la Ortodoxie, si in partea celor ce se mantuiesc
ii primim dupa asezata urmare, randuiala si obicei. Pe Ariani adica si Machedoniani,
si Navatiani, pe cei ce se zic pe sinesi curati 228 , si Ariseri 229 (Stangaci), si pe
Patrusprezeciani, adica Mercuriani si Apolinaristi ii primim, dand ei Libele
(marturisirea Credintei in scris), si anatematisind pe tot eresul ce nu cugeta, precum
cugeta sfanta lui Dumnezeu Catoliceasca si Apostoleasca Biserica, pecetluindu-se ei,
adica ungandu-se ei mai intai cu sfantul Mir la frunte, si la ochi, si la nari, si la gura,
si la urechi. §i pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfant. Iar pentru
Pavlianistii, ce apoi nazuiesc la Catoliceasca Biserica, Hotarare s-a asezat, a se Boteza
negresit. Pe Evnomiani insa care se boteaza intr-o afundare si pe Montanistii cei ce
aici se zic Grigi, si pe Saveliani cei ce slavesc iopatorie (fiu-parintime), si fac alte

227 Zice insa Vlastar ca Parintii acestia au hotarat sa aiba iertare pentru a doua insotire muierile
acelea, care sunt gata a se lepada barbatul al doilea, si nu staruiesc intru pacatuirea cea din
nestiinta a nuntii a doua; nu sa se ierte si cele ce se impotrivesc, si nu vor a se desparti de barbatii
cei al doilea ai lor (cap 5. stih 3)

228 In altele: Cei ce se zic curati si preacurati.

229 In altele: Preabuni.

256

oarecare cumplite, si pe toate celelalte eresuri, fiindca multe sunt aid, mai ales cei ce
vin din tara Galatenilor, pe toti cei ce dintre acestia voiesc a se adauga la Ortodoxie,
ca pe ellini ii primim. §i in ziua dintai, ii facem pe ei Crestini, ia intru a doua,
catihumeni; apoi in a treia, ii juram pe ei insuflandu-i de trei ori in fata, si in urechi.
§i asa ii catehisim pe ei, si ii facem sa zaboveasca in Biserica si sa asculte Scripturile,
si atunci ii botezam. Inca si Maniheii, si Valentinianii, si Marchionistii, si cei din
eresurile cele asemenea. Nestorianii trebuie a face Libeluri, si a anatematisi eresule,
pe Nestorie, si pe Evtihie, si pe Dioscor, si pe Sevir, si pe ceilalti Exarhi ai acestor fel
de eresuri, si pe cei ce cugeta cele ale lor, si pe toate eresurile cele ce mai inainte s-au
pomenit. §i asa a se impartasi cu sfanta Cuminecatura.

tAlcuire

Canonul acesta, de la inceput si pana la aceasta, „si atunci pe ei ii botezam”, este
chiar Canonul 7 al Sinodului 2. Iar partea cea din mijloc, ce zice: „Iar pentru
Pavlianisti”, pana la aceasta, „a se boteza ei negresit”, este chiar din Canonul 19 al
Sinodului 1, pentru aceasta nici le mai talcuim, ci vezi talcuirea lor acolo. Iar ramasita
Canonului acestuia, este chiar randuire a Sinodului acestuia, zican: Ca si Maniheii 230 , si
Valentinianii 231 , si Marchionistii 232 , venind la Dreaptaslavire se cuvine a se boteza, ca si
Evnomianii, si Montanistii, dupa talcuirea lui Valsamon. Iar Nestorianii 233 , si Evtihianii,
Dioscoritii, si Sevelianii 234 trebuie sa anatematiseasca in scris eresul lor, si pe eresiarhii
lor, si pe toti cei ce cugeta eresul lor, cu care se numara si Monotelitii; ca si Navatianii
adica, si Machedonianii, si asa sa se impartaseasca cu Dumnezeiestile Taine.

230 Manis Persul, rob fiind in multa vreme, Schiticesc s-a numit dupa Teodor; eretic, Cacomit;
Cartea 1 cap 26. Numit fiind si Cuvrichie dupa Epifanie eresul 66. Maniheu s-a numit in urma de
catre urmatorii sai, si reaua slavire a lui Vasilid, si Marchion in al 3-lea veac au semanat, dupa
Augustin in cea pentru eresuri cap 46, zicea catre altele, ca, sufletele in pasari, si dobitoace si in
taratoare, intra dupa moarte, dupa Teodor (acolosi).

231 Valent care pe al 2-lea veac a fost, zicea, ca Hristos Trupul din Cer luandu-1, ca printr-un Canal
prin Fecioara a trecut, nimic luand dintr-insa. Tertulian cartea impotriva lui Valent, Cap 15.
Valentinianii tagaduiau invierea trupurilor, pe Testamentul vechi il lepadau, citind Proorocii,
replazmuiau oarecare basme la talcuirile lor. Inca si altele barfind raucredinciosii, dupa Anonimul
(nenumitul) talcuitor al Canoanelor.

232 Marchion ucenic a fost oarecaruia Cherdon ucenicului lui Vasilid si Satornin urmatorii lui
Simon vrajitorul, dupa Tertulian cartea, Pentru Trupul lui Hristos. Acest Marchion intreband
oarecand pe sfantul Policarp, de-1 cunoaste pe el cine este? A raspuns sfantul, ca foarte bine il
cunoaste, a fi intai nascut fiu al diavolului. (Irineu Cartea 3, Cap 3) a zis acesta a fi trei incepatorii,
intai nevazutul Dumnezeu, a doua eel vazut si Facator al lumii, si al treilea diavolul. Botezau nu
numai odata, ci de trei ori, iertand si pe femei sa boteze. Acesta dupa Canonul 47 al marelui
Vasilie, ocara Nunta si Vinul. Zicea pe faptura a fi necurata, si pe Dumnezeu il zicea facatorul
relelor, s-a aratat aceasta in al 2-lea veac.

233 p en tru acestia am zis in Prologul Sinodului al 3-lea.

234 Pentru acestia vezi in Prologul Sinodului al 4-lea.

257

CANON 96

Cei ce intru Hristos prin botez s-au imbracat, au marturisit a urma petrecerea
lui cea in Trup. Deci pe cei ce parul Capului spre vatamarea celor ce ii vad cu aflari
de impletire il impodobesc si il gatesc, si amagitura din aceasta propun sufletelor
celor neintarite, cu certare potrivita parinteste ii vindecam, povatuindu-i pe ei si
intelepceste a vietui inatandu-i, catre a ceasta, lasand amagirea, si desertaciunea cea
din materie, catre fericita si nepierzatoarea viata, mintea neincetat sa-si mute, si cu
frica sa aiba curata petrecere, si sa se apropie de Dumnezeu cu curatia cea in viata
dupa dorinta. §i pe omul eel din launtru, mai mult decat pe eel dinafara, sa-1
impodobeasca cu fapte bune, si cu neprihanite naravuir, incat o ramasita de
amagirea celui potrivnic sa poarte in sinesi. Iar daca cineva afara de Canonul acesta
ar face, sa se aforiseasca.

tAlcuire

Cati in Hristos v-ati boteza, in Hristos v-ati imbracat, zice marele Pavel [Galateni
III, 27]. Drept aceea adauga Canonul acesta, ca cei ce s-au imbracat intru Hristos, se
cuvine si a petrece dupa Dansul, si a intrebuinta toata curatia, si neintinarea, si nu a-si
impodobi trupul cu prisosinta si cu dinadinsul. §i aforiseste pe Crestinii, cei ce-si
impletesc parul capului lor, pieptanandu-1 si netezindu-1, si propunandu-1 ca pe o
amagire sufletelor celor neintarite, si lesne intoarse spre pacat, atat pe ale barbatilor, cat
si pe ale femeilor 235 , cu certarea aceasta de aforisirii povatuind pe unii ca acestia, ii
invata sa lase toata amagirea, si desertaciunea, si impodobirea trupului acestui
materialnic si stricacios, si sa-si inalte mintea lor catre Viata cea fericita si
nestricacioasa, apropiindu-se dupa putere de Dumnezeu, cu curatirea vietii, si
impodobind mai mult pe omul eel din launtru cu Moraluri bune, si cu bunatati, adica
pe suflet, mai ales decat pe omul eel din afara, adica pe trup, cu aceste amagitoare si
zadarnice impodobiri. Incat sa nu aiba asuprasi nici un semn al rautatii diavolului, de
care prin sfantul Botez s-au lepadat.

CANON 97

Pe cei ce impreuna cu muierile lor loeuiese, sau intr-alt chip cu nebagare de
seama sfintele Locuri obstesti le fac, si cu defaimare se arata catre ele, si asa sed intr-
insele, si din vrednicele de cinstire Case ale celor ce se catehisesc, poruncim a se

235 Sub aceasta aforisire a Canonului acestuia cad, dupa Zonara, si cei ce nicicum nu pun brici pe
capul lor, nici isi taie perii capului, ci inadins ii lasa ca sa se faca lungi pana la brau, ca ai muierilor.
Asemenea si cei ce isi vopsesc pletele ca sa se faca rosii, sau ca aurul, sau ii leaga cu trestii ca sa se
faca creti. Sau pun peruci, si strain par pe capul lor. Acestei aforisiri se supun si cei ce-si rad
barbile, ca sa se faca drepte, si frumoasa in urma, si nu crete, sau pentru ca sa se arate totdeauna ca
niste tineri fara de barbi. Si cei ce cu caramida infocata isi ard perii barbii cati sunt mai lungi decat
ceilalti, sau mai strambi, sau cu tinbistre isi smulg perii fetei ca sa se arate frumosi. Sau isi vopsesc
barbile, ca sa nu se arate batrani. Asisderea si muierile cele sulimenesc, si pun dresuri pe fata lor ca
sa se arate frumoase, si sa traga pe barbati spre sataniceasca iubirea lor. O si cum ticaloasele
indraznesc a necinsti chipul ce le-a dat Dumnezeu, cu aceste mici impodobiri? Ah! Si cum le va
cunoaste Dumnezeu de sunt fapturi, si chipuri ale sale, cand ele poarta alta fata diavoleasca! Si alt
chip satanicesc.

258

scoate. Iar de nu va pazi cineva aceasta, de va fi Cleric, sa se cateriseasca, iar de va fi
mirean, sa se aforiseasca.

tAlcuire

Sfintite locuri nu numeste Canonul aici pe Dumnezeiestile Biserici, ci pe locuintele
de prin prejurul Dumnezeiestilor Biserici, precum sunt cele ce se zic catehumena; in
care locuiau unii cu muierile lor, si le intrebuintau ca pe celelalte obstesti locuri, fara a
face osebire intre Locul sfant, si intre eel de obste. §i porunceste sa se izgoneasca unii
ca acestia dintr-insele. Iar care nu va voi a pazi aceasta, Cleric fiind sa se cateriseasca,
iar mireanul, sa se aforiseasca.

CANON 98

Cel ce va lua intru impartasire de nunta muiere, pe cea logodita cu altul, inca
viu fiind logodnicul ei, sa se supuna vinovatiei preacurviei.

tAlcuire

Logodna ce se va face dupa lege, in varsta legiuita adica a barbatului, si a femeii,
cu darea inelelor, si cu sfintita cuvantare, si cu obisnuita sarutarea celor ce se logodesc,
o logodna ca aceasta, zic, are aceeasi putere cu nunta cea deplinita (si vezi
subinsemnarea Canonului 17 Apostolesc). Pentru aceasta Canonul acum porunceste, ca
eel ce va lua pe cea asemeni logodita, viu inca fiind logodnicul ei, sa se certe intocmai,
ca si eel ce ar lua pe cea maritata cu altul inca traind acela, unul ca acela sa se certe ca
un preacurvar, adica precum si pe acela care a voit a lua de femei pe cea maritata cu
altul. Pentru ca si sotie numeste logodnicul pe logodnica sa, precum si dreptul Iosif
logodnicul, se numeste de catre Evanghelisti barbat al Preasfintei Fecioare, si de
asemeni si Preasfanta Fecioara, Femeie lui Iosif. Fiindca si de catre Legea cea veche,
putere de nunta avea si logodna. 236

CANON 99

Inca si aceasta ne-am instiintat ca in tara Armenilor se face, incat oarecare in
launtru in sfintitele Altare, fierband parti de carnuri, le proaduc, ramasituri
Iudaiceste impartind Preotilor. Drept aceea noi pazind neintinarea Bisericii,
poruncim, a nu fi slobod cuiva din cei sfintiti sa ia parti deosebite de carnuri de la
cei ce le proaduc, ci cu cele ce s-ar multumi eel ce proaduce, cu acelea indestuleaza-
se, afara din Biserica acest fel de proaducere facandu-se. Iar daca cineva aceasta nu o
ar face asa, sa se aforiseasca.

tAlcuire

§i Zonara, si Valsamon, si Aristin, si Anonimul talcuitor, toti de obste talcuiesc,
precum ca in launtru Altarelor Armenii fierbeau carnurile. Mie mi se pare insa ca
talcuitorii acestia, ne insemnand cu coma, impreunand pe partile carnurilor cele

236 Conglasuindu-se cu Canonul acesta hotaraste si in Capul al 2-lea Titlul al 58-lea Cartea 6 din
Vasilicale si Tema 3 Cap 12 Titlu 37 a acestei Carti 60 ca ca un preacurvar sa se judece care va lua
de femeie pe cea logodita cu altul. Vezi si in capul 11 eel despre invatatura nuntilor.

259

fierbea, cu, in launtrul Altarelor, au ratacit. Insa nu este asa; caci in Altare nu se
impreuna, cu partile carnurilor ce le fierbea, ci despartindu-se cu coma, le impreuna cu,
aduc prinoasele. Pentru ca este foarte cu neputinta a crede pentru necuviinta, ca sa
fiarba carnea in launtrul sfantului Altar, si sa-1 faca pe acesta bucatarie. Canonul acesta
zice, ca acest obicei ce se facea in Armenia, a fierbe carnuri la casele lor adica, si apoi a
proaduce parti dintr-insele in launtrul in sfantul Altar, Iereilor (precum proaduceau si
Iudeii Iereilor parti din dobitoacele cele ce se jertfeau) acest obicei, zic, de aici inainte.
Sa nu se mai faca. Dar nici Preotii sa aiba slobozenie a lua partile dobitocului acele ce
vor, si sa se multumeasca cu cele ce va da Crestinul eel ce le aduce, si proaducerea
acestora insa sa o faca afara din Biserica, si nu in sfantul Altar. (Intr-aceasta se face
aratata noima noastra cea mai de sus.) Daca se fierbeau carnurile acestea in Altar,
trebuia Canonul sa o opreasca si aceasta, ca pe o cu totul necuviincioasa, precum au
oprit si proaducerea lor. (Caci care nu va voi a se parasi de aceasta, sa se aforiseasca.)
Iar Valsamon zice (la talcuirea Canonului 3 Apostolesc), ca au vazut Egumen Preot
caterisit, si gonit din Egumenie, pentru ca a bagat in sfantul Altar carne, si branza. Vezi
si talcuirea celui al 3-lea Apostolesc.

CANON 100

Ochii tai drepte sa vaza, si, cu toata paza tineti inima ta, porunceste
Intelpciunea [Pilde IV, 22, 25]. Ca lesne introduc simtirile trupului in suflet pe cele
ale lorusi. Deci, zugraviturile cele ce ademenesc pe vedere, ori pe table, ori intr-alt
chip cumva puse inainte, si strica pe minte, si pornesc spre aprinderile indulcirilor
celor de rusine, poruncim de acum nici intr-un chip si orice fel a se insemna. Iar daca
cineva s-ar apuca a face aceasta, sa se aforiseasca.

tAlcuire

Fiindca unii zugraveau pe pereti , si pe scanduri, oarecare zugraviri necinstite,
adica, muieri goale, sau scaldandu-se, sau de barbati sarutandu-se, sau alte uraciuni ca
acestea, care amagesc ochii celor ce le vad, si mintea, si inima lor pornesc spre pofte
trupesti; pentru aceasta Canonul acesta porunceste, ca chipurile cele de acest fel
nicidecum sa se mai zugraveasca; iar de le-ar zugravi cineva, sa se aforiseasca. Caci
cele cinci simtiri ale trupului, si mai ales cea mai intai, si imparateasa vedere, cu lenire
baga chipurile acelora ce le vede in launtru in suflet. Pentru aceasta si Solomon
sfatuieste, ochii fiecaruia sa vada drepte, si lucruri bune, si fiestecare sa-si pazeasca
mintea si inima sa cu toata paza, despre toate cele de rusine potrivnice simturilor sale.

CANON 101

«Trup al lui Hristos, si Biserica, pe omul eel zidit dupa Chipul lui Dumnezeu»
[1 Corinteni XII, 27; 2 Corinteni VI, 16], Dumnezeiescul Apostol cu mare glas il
numeste, fiind dar mai presus de toata simtita zidire eel ce s-a norocit de cereasca
vrednicie cu mantuitoarea Patima, mancand si band pe Hristos, deapururea se uneste
cu Viata cea pururea vecuitoare, si sufletul, si trupul isi sfinteste cu impartasirea
Dumnezeiescului Dar. Drept aceea, de voieste cineva a se impartasi cu preacuratul
Trup in vremea adunarii, si una cu acela a se face cu impartasirea, mainile
inchipuindu-si in chipul Crucii, asa apropie-se, si primeasca impartasirea Darului.

260

Ca pe cei ce cinstesc mai mult pe oarecare vase de aur, sau de alta materie, facandu-le
spre primirea Dumnezeiescului Dar, mai mult decat pe mana, si printr-insele se
invrednicesc preacuratei Impartasiri, nici intru un chip ii apropiem, ca pe unii ce mai
mult cinstesc decat pe Icoana lui Dumnezeu pe materia cea neinsufletita, si omului
supusa. Iar de s-ar vadi cineva ca da preacurata Impartasire celor ce aduc niste vase
ca acestea, sa se aforiseasca, si insusi, si eel ce le aduce.

tAlcuire

In timpul acela era obicei a se impartasi si mirenii, ca si cei sfintiti, luand in maini
sfantul Trup; precum in ziua de astazi o iau Anafora. §i fiindca unii, poate ca pentru
evlavie, si cinste mai multa catre Dumnezeiestile Daruri, faceau vase de aur, sau de alta
materie de mult pret, si intru acelea primind Preacuratul Trupul Domnului, asa se
impartaseau cu el. Pentru aceasta Canonul acesta nu primeste aceasta urmare, de se si
faceau pentru evlavie; caci omul, si pentru ca s-a facut dupa Chipul lui Dumnezeu, si
pentru ca mananca Trupul, si bea Sangele lui Hristos, prin acestea sfintindu-se, si
pentru ca fiind trup, si Biserica a lui Hristos, dupa Apostolul, covarseste pe toate
zidirile cele simtite, si neinsufletite, si prin urmare, mainile lui sunt mai cinstite, decat
tot vasul. Drept aceea cine voia a se impartasi cu Trupul Domnului, trebuia sa-si
inchipuiasca mainile in chipul Crucii, si sa-1 primeasca. Iar care din mireni 1-ar fi primit
in vas, si oricare Preot 1-ar fi dat intru acest chip, amandoi hotaraste Canonul sa se
aforiseasca, adica sa se opreasca de Dumnezeiasca Impartasire.

CANON 102

Trebuie dar cei ce au luat de la Dumnezeu stapanire a dezlega, si a lega, sa ia
aminte felurimea pacatului, si gatirea catre intoarcerea celui ce a pacatuit, si asa
potrivita boalei pe vindecare sa o aduca. Ca nu pe ne masurarea intru amandoua
intrebuintandu-o sa greseasca catre mantuirea celui ce boleste. Ca nu simpla
[proasta] este boala pacatului, ci de multe feluri, si multe odrasle de vatamare
odrasleste, din care raul mult se revarsa, si inainte sporeste, pana sa stea impotriva
puterii celui ce vindeca. Drept aceea eel ce se arata stiutor de doftoria cea intru
duhul, mai intai se cade a cerceta dispozitia [asezarea sufleteasca] celui ce a pacatuit,
si de se indupleca spre sanatate, sau dimpotriva prin chipurile sale cheama asuprasi
pe boala, sa priveasca in ce chip poarta grija de intoarcerea sa in vremea pocaintei; si
de nu sta impotriva doftorului, si de nu creste rana sufletului prin aducerea
leacurilor celor ce se pun asupra ei, si asa milostivirea sa o masoare dupa vrednicie.
Ca tot cuvantul lui Dumnezeu si celui ce i s-a incredintat pastoreasca ighemonie,
este, a intoarce pe oaia cea ratacita, si de sarpe ranita a o tamadui. §i nici catre
prapastia deznadajduirii a o impinge, nici fraiele a le slabi spre abaterea si
defaimarea vietii. Ci cu un chip numaidecat, ori prin doftoriile cele mai aspre si mai
pietroase, ori prin cele mai moi si mai blande, sa stea impotriva patimii, si sa se
nevoiasca spre inchiderea ranii, ispitind rodurile pocaintei, si intelpteste
iconomisind pe omul eel chemat catre stralucirea cea de sus. Deci amandoua se
cuvine a le sti noi, si cele ale scumpatatii, si cele ale obiceiului. §i a urma, la cei ce
nu primesc marginirea, cu chipul eel predat, precum ne invata pe noi Sfintitul
Vasilie.

261

tAlcuire

Dupa ce Sinodul acesta a randuit despre multe, si osebite certari, in sfarsit prin
Canonul acesta lasa totul la judecata Episcopilor, si a Duhovnicestilor Parinti,
stapanirea de a lega si a deslega. Zicand, ca ei se cuvine a socoti si felurimea pacatului,
adica de este de iertare, sau de este de moarte, si plecarea ce are pacatosul spre
pocainta, si asa sa aduca potrivita lecuirea cu boala lui. Nu cumva dand ei celor mari
de suflet, si osardnici spre pocainta, certari compogoratoare, si usoare, iar celor mai
lenesi, si mici de suflet, dimpotriva sa le dea Canoane aspre, ca nici pe unul vor
indrepta, nici pe altul, ci mai vartos ii vor pierde. Pentru ca atat de mult in felurit este
pacatul, si atat de tare creste, incat sta impotriva, adica biruieste si puterea, si
mestesugul Duhovnicescului doftor. (Ori si asa mult infelurit este pacatul, si foarte
creste, pana ce ajunge a vesteji si pe mestesugul Duhovnicescului doftor). Deci pentru
aceasta doftorul sufletelor mai intai de toate trebuie sa socoteasca asezarea [dispozitia]
si plecarea pacatosului, desi iubeste sanatatea sufletului sau cu fierbinte pocainta, sau
dimpotriva, desi creste pacatul sau asuprasi. §i cu ce chip se poarta cu pacatul. De nu
se impotriveste mantuitoarelor doftorii ce-i da (precum o fac aceasta cei stricati de
minte, impotrivindu-se doftoriilor ce le dau doftorii cei trupesti). §i de nu creste mai
mult cu acestea rana pacatului. Acestea toate, zic, trebuie mai intai Duhovnicul a le
socoti, si asa dupa analoghie [proportie] sa masoare milostivirea. Usurand certarile la
eel lenes, si mic de suflet, ingreunandu-le la eel osardnic si mare de suflet. §i amandoua
facandu-le pentru milostivire. Ca pe eel mare de suflet sa-1 curateasca de pacat, iar la
eel mic de suflet sa nu faca rana mai rea. §i in scurt a zice, tot scopul, si lui Dumnezeu,
si Duhovnicului aceasta este, a intoarce oaia cea ratacita, adica pe pacatosul (la
pocainta), sa-1 vindece ranit fiind de sarpele eel gandit, si nici sa-1 impinga in prapastia
dejnadajduirii cu grelele canonisiri, nici iarasi sa slabeasca fraul lui, cu usoarele
Canoane, si cu aceasta sa-1 arunce in defaimare, si in lenevire. Ci cu tot chipul, ori cu
cele aspre si iuti leacuri, ori cu cele usoare si blande, sa se sileasca a-1 face sanatos;
cercand rodurile pocaintei lui, si cu intelepciune iconomisindu-1 catre stralucirea cea de
sus a Sfintei Treimi (care este imparatia Cerurilor, dupa Teologul Grigorie). Deci
Duhovnicul, pe amandoua trebuie a le sti (precum in Canonul al 3-lea al marelui
Vasilie anume se zice aceasta) adica si scumpatatea a o sti, si obiceiul. §i daca pacatosii
nu vor a pazi scumpatate, pentru care se face compogoramant, si de ani, si de
canonisirea pacatelor lor, macar sa le porunceasca sa pazeasca obiceiul. Adica intregi
anii cei randuiti de Canoane, si certarile.

262

PROLEGOMENA

DESPRE SFANTUL SI ECUMENICUL AL SAPTELEA SINOD

Sfantul si Ecumenicul [a toata lumea] al 7-lea Sinod [Sobor] s-a adunat in Niceea
Vetiniei a doua oara in timpul lui Constantin, si a Irinei maicii lui, in anul de la Hristos
783. Iar Parinti au fost la acesta, Dreptslavitori adica trei sute cinzeci, s-au adaugat insa
si alti saptesprezece, care mai intai erau luptatori de Icoane, in urma insa caindu-se s-
au primit de Sinodul acesta. Incat toti au fost trei sute saizeci si sapte. Iar covarsitori si
mai insemnati intre ei era Tarasie al Constantinopolului, Petru Arhipresbiterul Romei,
si alt Petru Presbiter si acesta si Egumen al Monastirii sfantului Savva din Roma, tiind
locul lui Papa Adrian. Toma Singhelul si Ieromonahul, si loan Ieromonahul, plinind
locul Apostolescului Scaun, adica in locul lui Apolinarie al Alexandriei, al lui Teodorit
al Antiohiei, si al lui Hie al Ierusalimului. Aveau insa multa putere in Sinodul acesta si
Monahii, fiindca era de fata intru acesta 135 Arhimandriti ai Monastirilor. Si s-au
adunat Sinodul acesta, impotriva paganilor, si prihanitorilor de Crestini luptatori
[iconomahi] ai sfintelor Icoane, pe care anatematisindu-i, si mai ales pe Anastasie, pe
Constantin, si pe Nichita, care in vremea luptatorilor de Icoane au statut minciuno-
patriarhi [pseudo-patriarhi] ai Constantinopolului, ca unii ce sfintele Icoane, nu numai
nu le sarutau, si nu li se inchinau, ci si idoli le numeau, si le ardeau, si le calcau, si pe
drumuri le tara, si in tot chipul le batjocoreau. Acest Sinod stricand insa (in Praxa a 6-a)
si hotararea cea minciuno-numita si data de mincinosul Sinodul eel adunat in Vlaherna
in timpul lui Constantin Copronim, Epifanie si loan Diaconii citindu-1. Si pe sfantul
Ghermano, si pe loan Damaschinul, si pe Gheorghe Ciprianul din nou propovaduindu-
i de Dreptslavitori si sfinti, au dat hotarare in a saptea Praxa a sa, asa fiind anume:
„Hotaram impreuna cu toata scumpatatea, si staruirea, ca intocmai dupa chipul
cinstitei si de viata facatoarei Cruci, sa se inalte si cinstitele si sfintele Icoane, cele
zugravite cu vopsele, sau cu mozaic, sau cu alta materie cu iscusinta asezata, in sfintele
lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele Vase, si pe vesminte, pe pereti, si pe scanduri, in
Case si in cai, atat Icoana Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus
Hristos si a Preacuratei Stapanei noastre sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cat si ale
cinstitilor Ingeri, 237 si ale tuturor sfintilor. Ca cu cat mai adeseori prin Iconiceasca

237 fjgQ m p r axa a 5-a a acestui Sinod, citindu-se cuvantul lui loan al Tesalonicului, intru care
dovedeste, ca se cuvine a se inchipui ingerii precum s-au vazut de multi simtitoreste de multe ori,
cu chipul trupurilor lor. Au raspuns Tarasie, ca a dovedit Parintele acesta ca se cuvine a se zugravi
ingerii, pentru ca sunt scrisi imprejur, si pentru ca s-au aratat la multi ca oameni. Iar cu socotinta
lui Tarasie s-a unit si Sinodul. Insa trupuri insusite ale Ingerilor talcuiesc oarecare mai noi Teologi,
ca sunt trupurile cele vremelnice, pe care le-au luat ca sa se faca cu ele vazuti ochilor, lipite catre ei
din fiinta aerului. Iar numitul loan zice in Praxa a 5-a, ca pentru aceasta se inchipuiesc Ingerii,
pentru ca au trupuri subtiri. Aducand si martori la aceasta pe marele Vasilie, pe marele Atanasie,
si pe Dumnezeiescul Metodie. Ca cu subtiri trupuri dupa acestia sunt si Ingerii, dar nu cu totul

263

insemnare se privesc, cu atata mai mult si cei ce le privesc pe acestea se desteapta catre
aducerea aminte, si dorirea prototipilor celor intai. §i acestora a le da sarutare, si
cinstitoare inchinaciune. Nu insa adevarata slujirea cea dupa Credinta noastra, care se
cuvine singurei Dumnezeiestii Firi. (Ca slujirea se hotaraste de catre marele Vasilie, ca
este slujirea cea intinsa si necurmata, si neraspandita catre Dumnezeirea careia slujim;
Hotararea cea in scurt 230) ci dupa chipul ce ne inchinam cinstitei si de viata facatoarei
Cruci, si sfintelor Evanghelii, si celorlalte sfintite lucruri.” §i a le face proaducerea de
tamaieri, si de lumini, spre cinste acestora, precum cu buna cinstire se obisnuiau si cei
vechi. Ca cinstea Icoanei trece la Chipul eel intai, 238 si eel ce se inchina Icoanei, se
inchina intru ea Ipostasului celui scris in ea. 239 Ca asa se intareste invatatura sfintilor

desavarsit fara trupuri ca Dumnezeu. Ca zice marele Vasilie in capul 16 al cuvintelor celor pentru
Sfantul Duh, despre Ingeri: „Pentru aceasta si in loc sunt, si vazuti se fac, in felul trupurilor lor
aratandu-se celor vrednici.” Inca si Dumnezeiescul Ilarie zice, ca tot eel zidit, este si trupesc. (Cap 2
la Matei) ci si Origen cu trupuri subtiri a inteles pe Ingeri (despre incepatorii cartea 1 cap 7, si
cartea 2) si Tertulian in multe locuri, si mai ales in Voroava cea pentru Trupul lui Hristos (Cap 6) si
Iustin, si Clement Stromateul (cartea 3) si Atinagora in Apologie (adica desvinovatire); si Ciprian
(pentru haina fecioreasca), si Ambrosie (in Cartea pentru Noe si pentru corabie) si Eusebie (in
cartea 5 pentru Evangheliceasca progatire), si Sulpichie Sevirul (pentru Bisericeasca Istorie), si
Lactantie (Cartea 2 a introducerilor) si Augustin. Iar pe langa toti acestia si marele Macarie
Egipteanul. Si vezi capul 67 al lui Simeon Metafrastului in Filocalie, Fata 270.

238 Zicerea aceasta este a marelui Vasilie, precum insusi Sinodul acesta in a 6-a Praxa a sa zice
aceasta: Si insusi Vasilie in Canonul 18 pentru Sfantul Duh. Zice insa si Atanasie „Deci eel ce se
inchina Icoanei, prin ea se inchina Imparatului.” Asemenea insa si Hrisostom: „Nu stii, ca de vei
ocari Icoana Imparatului in fata dregatoriei lui aduci ocara?” (Foaia 859 al tomului al 2-lea al
Sinodicalelor). Cinstea aceasta insa, alt fel se face chipului celui intai (adica insusi persoanei) si alt
fel Icoanei (dupa Vlastar) ca aceluia adica se face slujitoreste, iar Icoanei, cu chip relativ.

239 Icoana se zice, (greceste adica de la eikene) de la asemanarea ce are cu prototipul (intaiul chip).
Si alta se zice fireasca, precum este fiecare firesc fiu, catre firescul sau tata (pentru aceasta si
Dumnezeiescul Vasilie; pe zicerea cea mai de sus, adica, cinstea Icoanei (a chipului adica) o au luat
la firescul chip al Fiului si Cuvantului catre Dumnezeu si Tatal). Iar alta urmatoreasca si
mestesugeasca, precum este ceea ce cu vopsele se face, si cu alta materie lesnicioasa, despre care
este cuvantul aid. Si firescul chip adica se osebeste cu adevarat dupa Ipostas de pricinuitorul sau,
fiindca, Tatal si Fiul sunt doua Ipostasuri. Nu se osebeste dupa fire, fiindca ei una sunt dupa firea
omenirii. Iar eel mestesugesc este dimpotriva, dupa fiinta adica se osebeste de intaiul chip, caci
intaiul chip este insufletit si viu om, iar chipul lui este neinsufletit si materie moarta. Pentru care si
acest al 7-lea Sinod a zis in a 6-a Praxa a sa: Ca Icoana nu este dupa fiinta intaiului chip, iar dupa
Ipostas, adica dupa urmarea Ipostasului este una cu intaiul chip. Ca un Ipostas este a inchipui, si a-
1 intaiului chip; fiindca intai chip se vede in Icoana, si Icoana se infiiteaza intru intaiul chip, ca
umbra de la trup, si a se desparti de el este cu neputinta. Fiindca Ipostasul se inchipuieste, si nu
firea. Si fiindca la fiecare Icoana se scrie nu numele firii, adica acesta este chiar chip de om, ci
Numele Ipostasului, adica cum ca este a lui Hristos; sau a lui loan, sau a altuia. Pentru aceasta si
Sinodul in Praxa mai de sus zice, ca Icoana se aseamana cu intaiul chip numai cu numele, si dupa
asezarea madularelor celor ce-1 caracterizeaza. Este insa si al treilea chip, care se zice inteles si
insemnator. Precum erau intaiele inchipuiri ale Tainelor Darului Evangheliei si al adevarului. Iar
inchipuirile acestora erau semnele [simbolurile] legii vechi si ale Proorocilor; dupa care, si la Slava
Vecerniei a Duminicii Ortodoxiei se zice (adica a intaiei Duminici a marelui post), ca Darul
Evangheliei, si Biserica, mai inainte au insemnat pe chipul Cortului marturiei. Fiindca acesta, ca un

264

intai chip si nepricinuit, mai inainte era de chipul Cortului; iar chipul acestuia, in urma Darului a
fost facut, nu dupa vreme, ci dupa aceasta, ca a fost chip si pricinuit; si iarasi intai chipuri sunt
lucrurile cele din viitorul veac, iar inchipuirea ale acelora sunt Tainele Darului Evangheliei.
(Pentru aceea atat Dumnezeiescul Pavel a zis, ca umbra avand Legea, nu pe insusi chipul
lucrurilor. Unde chip adica intelege pe Darul, iar lucruri pe cele ale viitorului veac; cat si marele
Vasilie in Canonul 91 chip al viitorului veac a numit pe Duminica. Drept aceea si unii Parinti au zis
antitipon (in loc de chip) al Trupului si al Sangelui Domnului, pe Dumnezeiasca Euharistie dupa
Sfintenie, catre lucrurile cele ce se vor descoperi gol si aratat in viitorul veac potrivindu-1 pe el,
acoperite fiind acum de intamplarile Painii si a Vinului, precum talcuieste sfantul Maxim.) La
Sfintele Icoane una si aceeasi este si inchinaciunea si sarutarea; Pentru aceasta si sfantul Sinod in a
7-a Praxa a zis, dupa toate a se primi cinstitele Icoane, si a ne inchina lor, si a le saruta; ca
amandoua aceeasi insemneaza; precum in hotararea cea mai de sus zice: Si a le da lor sarutare, si
cinstitoare inchinaciune. Iar mai pe larg luandu-se inchinaciunea, insemneaza pe toata cinstea si
inchinaciunea ce cu cadere ce se face inaintea sfintelor Icoane, precum a zis Dumnezeiescul
Damaschin in eel pentru Icoane. Alta este inchinaciunea cea slujitoreasca, alta cea fara atarnarea si
tinere, alta cu atarnarea si tinere. Ca inchinaciunea cea slujitoreasca numai lui Dumnezeu, si lui
Hristos insusi se da, si Painii si Vinului celor ce s-au prefacut la Dumnezeiasca Euharistie, in
Trupul si Sangele lui Hristos; ca eel ce se inchina lui Hristos, dupa Vlastar, insusi Tatalui si
Duhului celui Sfant impreuna se inchina, Firii celei una in Treime, si inchinandu-se lui Hristos ca
lui Dumnezeu si Stapanului se inchina lui, pentru sine si nu pentru altul, dupa Sinodul eel ce s-a
facut in vremea Patriarhului Nicolae si a Imparatului Alexie Comnino pentru Icoane la anul 1085.
(Foaia 961 a Tomului 2 a Sinodicalelor) Fiindca slujirea chiar robirea insemneaza, dupa Augustin
(Cap 45 pentru adevarata Pelaghie) Si cuprinde Credinta si nadejdea mantuirii noastre. Iar sfintei
Icoanei lui Hristos, nu slujitoreste ne inchinam, intocmai adica Icoanei ca intaiului prototip celui
insemnat intr-insa; nici ca unora Dumnezei slujim Sfintelor Icoane, precum ne prihaneau luptatorii
de Icoane, sa nu fie; ca acest lucru este strain de Bisericeasca predanie. Pentru care si Sinodul
acesta in hotararea sa a zis. Si acestora sarutare si cinstitoare inchinaciune sa le dam, nu insa
slujirea cea adevarata dupa Credinta noastra, care se cuvine numai Dumnezeiestii Firi. Si insusi
Dumnezeu inca a zis, «Domnului Dumnezeului tau te vei inchina, si lui unuia vei sluji» [a doua
Lege VI, 13; Matei IV, 10; Luca IV, 8]. Vezi ca inchinaciunea o au lasat a se da si altuia, iar slujirea
nu o au iertat altuia cuiva, decat numai luisi unuia. Precum si Anastasie al Teupolei preabine a
talcuit zicerea aceasta. Ca ori la care altul se zice slujirea, dupa intamplare se intelege, si nu chiar, si
insemneaza pe singura cinstea. Precum este ceea ce pentru Vasilie se zice in oarecare Tropar: „0
Vasilie intelepte si slujitorule al Nascatoarei de Dumnezeu”. (Pentru aceasta si inchinaciunea ce se
face catre Dumnezeiestile Taine dupa prefacere, fiindca este slujitoreasca, se cuvine a se face cu
osebire de ceea ce li se face mai inainte de prefacere, adica cu robeasca si pana la pamant
inchinaciune.) Iar inchinaciune fara impartasire a Icoanei este, cand se inchina cineva la Icoana
numai celui ce se inchipuieste, si nu si Icoanei si celui inchipuit. Dar aceasta inchinaciune nu se da
sfintelor Icoane; caci dupa Chipul acesta, si alte multe pot a fi Icoane si inchipuiri neinchinate,
fiindca numai se inteleg ca niste pomeniri a oarecarora (precum pot a se intelge toate zidirile,
inchipuiri ale Ziditorului). Iar inchinaciunea cea cu atarnare si cu tinere, de mijloc fiind, intre cea
slujitoreasca si intre cea fara impartasire, aceasta chiar se da sfintelor Icoane, se zice insa cu
atarnare, fiindca Icoana (adica Chipul), nu se zice de sinesi, ci catre oarece, si cu atarnare; ca Chipul
este chip al celui ce se inchipuieste. Drept aceea pentru atarnarea aceasta si tinerea ce are catre eel
ce se inchipuieste dupa asemanarea Ipostasului adica, si dupa numele eel scris pe ea, impreuna se
cinsteste si impreuna se inchina cu eel inchipuit, cu o inchinaciune adica, de acelasi nume insa si
impartasitoare, si aceasta nu dupa toate si fara schimbare, precum zice Teodor Studitul in Epistolia
cea catre Atanasie. Ca lui Hristos celui Inchipuit slujitoreste precum am zis ne inchinam, iar

265

Chipului lui cu atarnare pentru tinerea cea catre acela; asemeni si insusi sfintilor si Trupurilor lor,
ca unor slujitori si robi ai lui Hristos ne inchinam cu inchinaciune cuviincioasa slugii, pentru
apropierea lor cea catre Hristos, iar Icoanelor lor cu atarnare ne inchinam pentru tinerea ce au ele
catre dansii, din asemanarea Ipostasului lor, si din numele lor eel scris pe ele, precum Sinodul eel
mai de sus din vremea lui Nicolae Patriarhul au randuit; asisderea, si insasi Nascatoarei de
Dumnezeu; cu prea slujitoreasca cinste ne inchinam, ca presfintei Maicii lui Dumnezeu, iar
Chipului ei, cu atarnatoare inchinaciune. Insemneaza insa ca desi se zice in Praxa a 4-a a acestui
Sinod, ca cinstitele Icoane sunt deopotriva la cinste cu Evanghelia, si cu cinstita Cruce, fiindca
adica toate acestea se inchina cu atarnatoarea inchinaciune, cu toate acestea dupa randuiala
inchinaciunii, mai intai ne inchinam sfintei Evanghelii (poate precum zice Hrisostom, pentru ca
cele zise de sfinti, sunt inchipuiri ale sufletelor lor; si prin urmare pentru ca si cuvintele sfintei
Evangheliei sunt inchipuiri ale Sufletului si a Inimii Domnului. Pentru aceasta si se protimisesc <a
da intaietate>) apoi Crucea, apoi Icoana lui Hristos, Icoana Nascatoarei de Dumnezeu; si prin
urmare Icoanele sfintilor, precum se arata aceasta in aceeasi Praxa; din cuvantul Sfantului Maxim,
si de obste a zice, dupa randuiala si vrednicia Prototipurilor; asa urmeaza si randuiala inchinarii
Chipurilor lor. Sfintelor Icoane nu se inchina oamenii pentru materie, ci pentru asemanarea ce au
cu eel inchipuit pe ele. Drept aceea Parintii acestui Sfant Sinod in oarecare voroave a lor, au zis, ca
lemnele inchipuirii Crucii, cand se vor strica se ard. Si zugraveala Icoanelor si chipul cand se va
strica desavarsit, scandura se arde ca un lemn prost; unii insa pentru evlavie le ingroapa. Sfintele
Icoane nu trebuie a se unge cu sfantul Mir, sau a se sfinti cu Rugaciuni de Preot: 1. Pentru ca noi nu
ne inchinam lor pentru ca sunt miruite, sau pentru ca sunt sfintite cu Rugaciuni, ci indata ce
vedem Chip sfant, fara a cerceta macar despre Mir si Rugaciune, ne inchinam lui, si pentru
Numele sfantului, si pentru asemanarea ce are cu acela a caruia este chipul. Pentru aceasta in a 6-a
Praxa a Sinodului acestuia, Sinodul luptatorilor de Icoane eel din vremea lui Copronim au prihanit
pe sfintele Icoane zicand, ca numirea Icoanelor nici sfintita Rugaciune au, care sa le sfinteasca; ca
din aceasta catre sfintenie sa se mute din lucru obstesc, ci ramane o obsteasca si necinstita, precum
o a facut zugravul. Iar catre acestea Sfantul al 7-lea Sinod raspunzand prin Epifanie Diaconul, nu a
zise ca s-a facut Rugaciune asupra Icoanelor, ci a zis ca, precum multe sfintite lucruri, rugaciune
sfintita nu primesc, ci de la insusi numele lor sunt pline de dar si de sfintenie, precum este Chipul
sfintei Cruci, care este vrednica de cinste si de inchinaciune la noi, cu toate ca se face fara de vreo
Rugaciune, si noi cu singura inchipuirea ei credem ca luam sfintenie, si cu inchinaciunea ce-i
facem, si cu insemnarea ei pe frunte, si cu pecetluirea ei ce in aer se face cu degetul (vezi ca nu cu
trei degete se facea din invechime semnul Crucii, ca acum, ci cu un deget, care zice si Hrisostom in
oarecare cuvant al sau, si vezi despre aceasta in a 2-a insemnare a Canonului 91 al lui Vasilie)
nadajduim sa izgonim pe draci. Asemeni precum si multe vase sfintite avem, si le sarutam, si
nadajduim ca vom lua de la ele sfintenie, macar ca sfintita rugaciune nu au. Asemeni si sfanta
Icoana, ce nu are Rugaciune, inchinandu-ne ei si sarutandu-o, ne impartasim de sfintenie, inaltand
cinstea la eel inchipuit pe ea. Iar de nu pot luptatorii de Icoane sa zica ca sfintele Vase sunt
necinstite si de obste, fiindca nu au rugaciune, ci sunt precum le-au facut, tesatorul, zugravul, si
argintarul, si le au pe ele sfinte si cinstite. Asemeni dar se cuvine sa aiba si pe cinstitele Icoane ca
sfinte si cinstite si sf