“Ostaşii lui Hristos” sunt în primele rânduri de luptă şi trebuie să fie pregătiţi întotdeauna şi în stare de veghe şi trezvie

 

Indracire

 

 

Mă numesc Flori şi vreau să vă împărtăşesc din experienţa mea nefericită pentru ca alţii să nu mai facă aceste greşeli.

Am crescut într-un oraş de provincie şi de mică am mers la biserică. În toţi aceşti ani m-am rugat, dar rugăciunea nu era primită deoarece nu respectam poruncile din Evanghelie. După facultate am venit în Bucureşti crezând că aici o să găsesc ceea ce îmi doream: un serviciu şi o familie.

Deşi Dumnezeu m-a ajutat de fiecare dată, în loc să Îi mulţumesc, m-am afundat din ce în ce mai mult în păcate grele: mi-am pierdut fecioria la 24 de ani după care am avut mai mulţi prieteni. De asemenea, am păcătuit uitându-mă la filme neortodoxe, practicând malahia 7 ani de zile. Era ceva de care nu puteam scăpa. Parcă nu erau de ajuns păcatele acestea şi iadul în care mă afundam din ce în ce mai mult.

Prin persoane de “încredere” m-am apucat să citesc şi să practic ezoterism, reiki, radiestezie, hipnoză cu diverşi maeştri din ţară şi de peste hotare. Era o mare bătălie pe sufletul meu, şi mă consideram aleasă, neştiind că sunt înşelată de duhurile rele care luau chip de îngeri de lumină. Mi se părea normal să citesc astfel de cărţi, credeam că Dumnezeu îngăduie aceste lucruri. Vedeam în mai toate bisericile din Bucureşti oameni care practicau astfel de metode crezând că “sunt aleşi de Dumnezeu”. Dar aveam să constat că sunt înşelaţi ca şi mine. În toată această perioadă mergem la biserică, mă spovedeam, dar nu mă lăsam de păcate, eram mereu tristă, nemulţumită, depresivă.

La un moment dat eram aşa de adânc în iadul deznădejdii că nu mai suportam nimic în jurul meu şi mă rugam Maicii Domnului să schimbe ceva în viaţa mea.

Prin mila lui Dumnezeu, am ajuns la o mănăstire unde părintele respectiv a primit mărturisirea mea şi mi-a făcut un program de ascultare foarte clar. Sfaturile au fost următoarele:

– Spovedanie completă şi regulată.

– Fără televizor, ziare sau orice conţine imagini necreştine.

– Distrugerea şi îndepărtarea din casă a tuturor cărţilor de ezoterism, psihologie, dezvoltare personală.

– Citirea de cărţi ortodoxe, Biblia, filme creştine.

– Fapte de milostenie.

– Rugăciuni zilnice, acatiste inclusiv citirea Psaltirii.

– Participarea la slujbe, mersul la sfintele moaşte.

Ce s-a întâmplat în această perioadă a canonului? Plăcerile încercau să vină în vis dar strigam către Maica Domnului (îngerul păzitor striga) a cărei icoană era mereu lângă perna mea şi mă salva, deschideam ochii şi mă ridicam să opresc visul şi plăcerea ce încerca să-mi cuprindă trupul. De asemenea, îmi aduceam aminte păcate din trecut şi mă apuca panica că Dumnezeu nu mă va ierta. Dar le notam şi le spovedeam data viitoare. Mii se părea că o să pic şi nu o să ajung să termin canonul. Cum nu îmi făceam canonul complet, imediat se înteţeau luptele şi apăreau şi mai multe ispite (bărbaţi, vise, mândrie şi altele). Îmi umpleam timpul încercând să fiu aproape de oameni în nevoie astfel ca să nu mai am timp liber.

Am trimis la mănăstiri acatiste la Psaltire pentru întărire şi luptă în ispite. Când nu mai puteam duce canonul, fugeam la duhovnic (la 3 săptămâni) şi mă spovedeam. Aşa a trecut timpul (15 luni) şi cu ajutorul Maici Domnului şi al tuturor sfinţilor mii s-a îngăduit să mă împărtăşesc. Am simţit ajutorul lui Dumnezeu în toată această perioadă, şi în semn de mulţumire nu adormeam fără să citesc o minune a Maicii Domnului şi ceva din cărţile duhovniceşti.

Azi, nu aş putea trăi fără Dumnezeu şi cărţile sfinte. Când mă apucă ispita malahiei merg şi bag degetul în focul unei lumânări şi mă liniştesc. Aprinderea trupului o mai putem linişti citind cărţi duhovniceşti. Orice îngrijorare avem, să citim învăţături ale sfinţilor. Dacă se întâmplă să cădem, să mergem să ne mărturisim. Bunul Dumnezeu vede pocăinţa şi dorinţa noastră de îndreptare şi nu ne lasă, ne iartă şi o luăm de la capăt.

Vă mărturisesc că am văzut oameni tineri în pragul morţii care nu au avut timp să se îndrepte şi erau chinuiţi de diavoli în flăcările iadului neputând să-şi dea duhul. Pentru ei nu a mai fost timp de pocăinţă.

Sfinţii sunt cei mai buni prieteni ai noştri şi dacă le cerem ajutorul, îl primim în mod cert. Trebuie să ne rugăm cu smerenie şi înflăcărat, nu doar să citim. Dacă îi oferim lui Dumnezeu timp, să o facem cu implicare, responsabilitate şi dragoste.

Dumnezeu ne ajută la gândul nostru bun, dar să nu uităm că “ostaşii lui Hristos” sunt în primele rânduri de luptă şi trebuie să fie pregătiţi întotdeauna şi în stare de veghe şi trezvie. Să aprindem tămâie zilnic în casă, să chemăm preotul pentru sfinţirea casei şi alte slujbe.

Să ne îndreptăm acum, Dumnezeu şi Maica Domnului ne aşteaptă! Să ne rugăm să găsim duhovnicul potrivit care să ne fie alături prin sfaturi şi rugăciuni. Să facem ascultare şi să cerem binecuvântare pentru toate lucrurile care le considerăm importante.

Doamne ajută!

http://ortodoxiatinerilor.ro/

deveghepatriei

Acest articol a fost publicat în ATENTIE! și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s