Diferenţa între convingeri şi opinii

Nu putem trăi fără credinţă, deoarece aspiraţia spre absolut, nevoia de a crede ne-a fost dăruită de către Creatorul nostru, care, aşa cum spune psalmistul, „a pus întru noi şi gândul veşniciei”.

În opinia mea, credinţa în Dumnezeu se deosebeşte de opiniile banale şi relative din lumea aceasta prin mai multe aspecte. Atunci când cred că liftul nu se va bloca, nu am o convingere, ci doar o opinie, convingerea fiind o opinie asumată afectiv. Nu şi-ar da nimeni viaţa pentru mărturisirea faptului că liftul se va opri la un anumit etaj, deoarece acea opinie, bazată strict pe experienţă, nu implică trăiri afective, convingeri puternice.

Dacă cineva mă va constrânge să susţin, contrar opiniei mele, că soarele se învârte în jurul pământului, voi accepta să exprim această idee, pe care o consider drept anacronică (nepotrivită), pentru a nu suporta consecinţe negative (ceea ce înseamnă că eu cred că pământul se învârte în jurul soarelui, dar nu mă implic afectiv în această opinie ştiinţifică), iar dacă aş fi constrânsă de către cineva să-L neg pe Dumnezeu, atunci aş continua să mărturisesc credinţa, asumându-mi repercusiunile negative, deoarece convingerile religioase sunt adânc înrădăcinate în fiinţa noastră, caci reprezintă convingeri bazate pe Revelaţie, iar nu pe idei la modă şi opinii subiective.

Consider că o altă deosebire între credinţa în Dumnezeu şi cunoaşterea şi opiniile relative despre realităţile lumii materiale este faptul că virtutea credinţei în Dumnezeu este necondiţionată, liberă, bazându-se pe un simţământ lăuntric, ce ne este dăruit de harul Sfântului Duh. „…şi aceasta (credinţa) nu e de la voi, este darul lui Dumnezeu”. Dacă susţin că atracţia gravitaţională există şi poate fi demonstrată ştiinţific, nu fac o mărturisire de credinţă, ci formulez o idee, a cărei veridicitate poate fi demonstrată pe cale experimentală, si poate fi percepută prin simţuri.

Pe de altă parte, când afirm că Dumnezeu există, că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu mărturisesc o credinţă, pe care mi-am asumat-o în mod liber, fără a fi constrâns(ă) prin argumente aparent „evidente” din lumea aceasta.

Măreţia credinţei constă, în opinia teologului Paul Evdokimov, tocmai în faptul că nu poate fi demonstrată în mod desăvârşit prin argumente raţionale. „O credinţă, al cărei obiect apare cu evidenţă, nu poate fi numită credinţă.” (Sfântul Atanasie cel Mare) Desigur, adevărul existenţei lui Dumnezeu se poate dovedi şi prin argumente logice, căci „cele nevăzute ale lui Dumnezeu (…) prin cugetare se văd din făpturi”, dar El, pentru a ne respecta libertatea, ni Se revelează în mod discret, lăsându-ne posibilitatea de a-I accepta, sau de a-I refuza iubirea.

De aceea, în opinia mea, convingerile religioase sunt incomparabil mai înalte decât părerile subiective ce ţin de lumea aceasta şi reprezintă o dovadă a iubirii lui Hristos, Care ne dăruieşte capacitatea de a crede în El, ignorând aparentele dovezi ale pseudoştiinţei, ce infirmă unicul adevăr absolut.

(Laura optimista)

Laura-optimista » 2010-03-07 13:49

Admin, vă mulţumesc mult că mi-aţi publicat acest comentariu sub formă de articol. Sunt foarte emoţionată şi surprinsă! 🙂
Acesta era un comentariu, pe care l-am scris şi într-o stare de oboseală şi cu puţină atenţie, iar voi l-aţi publicat pe prima pagină a site-ului… Nu ştiu ce să mai spun, chair sunt profund impresionată şi nu mă aşteptam!
Doamne ajută!
sursa articol

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s