E greu cu copiii!

 

E greu cu copiii, nu-i aşa?

 

parinti si copii

 

A gândi, a simţi şi a declara că este greu să-ţi creşti propriii copii a devenit un model cultural extrem de prezent. Nu există zi de la Dumnezeu să nu aud: Şi vă e greu cu ei, nu-i aşa?! Cel ce formulează întrebarea, nici nu mai aşteaptă răspunsul. Ştie că te vei apuca să-i înşiri toate grijile şi lipsurile posibile şi imposibile pe care ţi le provoacă… prezenţa copiilor! Iar dacă spui Nu, nu e greu deloc. E o mare bucurie! – se uită la tine ca la un ciudat, gândindu-se că fie nu ştii ce spui, fie faci pe grozavul, fie glumeşti.

 

E greu cu copiii! este o lespede apăsătoare pe mintea şi inima părinţilor care gândesc aşa, precum şi pe mintea şi inima copiilor lor. Părinţii sunt veşnic nemulţumiţi, iar copiii sunt înfricoşaţi şi copleşiţi de faptul că ei reprezintă sursa nefericirii părinţilor. Şi acest E greu cu copiii! se transmite din generaţie în generaţie. Fiecare copil, când devine adult şi la rândul său părinte, simte şi el că da, e greu cu copiii.

 

 

Sigur că dacă tu, părintele, crezi şi simţi că este greu, atunci chiar aşa îţi este. Dar dacă tu, părintele, crezi şi simţi că este uşor, că este de fapt o foarte mare bucurie să creşti copii – atunci chiar aşa şi este. Toată povestea se petrece în tine, în interiorul tău.

 

De la E greu cu copiii! începe corvoada. De aici, de la această concepţie retrogradă, pleacă nemulţumirile părinţilor, supărările, enervările, atitudinile agresive.

 

Părinţii care îmbrăţişează această idee cu siguranţă că au asimilat-o în copilărie, de la propriii lor părinţi. Apoi a venit societatea – rude, vecini, prieteni, colegi – care au spus şi ei acelaşi lucru: E greu cu copiii! Şi atunci ce să-ţi mai pui problema că poate nu-i aşa, dacă (aproape) toată lumea susţine că e greu ?!

 

De ce e greu cu copiii? Pentru că n-ai cu cine să-i laşi când sunt mici, pentru că nu te ajută mai nimeni să-i creşti, pentru că mereu cer ceva – şi tu fie nu ai bani, fie nu cumperi fiindcă de fapt copilul nu are nevoie de acel obiect, iar copilul începe să insiste pe un ton plângăcios şi tu te enervezi; e greu cu copiii şi pentru că vecinii te ceartă că nu îi stăpâneşti, că fac gălăgie, că aleargă prin casă, că se joacă zgomotos… E greu cu copiii pentru că, atunci când sunt adolescenţi, stai cu sufletul la gură până îi vezi că intră noaptea târziu în casă. E greu cu copiii pentru că de foarte multe ori fac altceva decât vrei tu, gândesc altfel decât ai vrea tu să gândească. E greu, e greu, e greu…

 

*

 

Georgescu, om la 70 de ani, tată şi bunic, se întâlneşte cu Ionescu în lift. Ionescu are doi copii mici – unul de doi ani şi altul de trei ani. Am fost martoră la scenă, pentru că întâmplător mă aflam în lift.

 

– Domnule, ce copii răi ai! Fă, domnule, ceva cu copiii ăştia, că mă înnebunesc. Aleargă tot timpul, trântesc, ţipă, zice Georgescu plin de revoltă.

 

–Copiii mei sunt foarte buni, ca toţi copiii, de altfel! Aşa sunt copiii, domnule Georgescu. Nu am de gând nici să le interzic să alerge prin casă, nici să-şi înăbuşe râsul. Şi apoi copiii mici mai scapă din mână jucăriile… Iar „tot timpul“ de care vorbiţi înseamnă de fapt cam două ore pe seară, între şapte şi nouă, că în rest copiii sunt plecaţi. Iar la ora nouă adorm.

 

Georgescu nu a înţeles nimic şi a ameninţat cu poliţia. Singura concluzie pe care probabil a tras-o în sinea lui a fost că vecinul de deasupra habar n-are să-şi educe copiii.

 

*

 

Educarea este altceva decât dresarea. Mulţi părinţi se aşteaptă ca atunci când ei dau o comandă, copiii s-o execute. Vecinii de care am vorbit mai sus, la fel! Ei bine, copiii nu sunt nişte animăluţe cărora să le spui,de exemplu, Stai!, şi ei să stea, oprindu-se dintr-o alergare. Sau să le spui: Gata, culcarea! şi ei să se aşeze cuminţi în pătuţuri şi să adoarmă în linişte şi fără proteste. Lucrurile se petrec cu totul altfel şi în asta stau, printre multe altele, frumuseţea şi farmecul creşterii copiilor.

 

Din fericire, există părinţi care îşi cresc copiii fără să simtă şi să spună că e greu. Două cazuri îmi năvălesc în minte.

 

tata si fetita

 

*

 

Sofia avea cinci ani. Tatăl ei era mereu certat de părinţii săi (deci de bunicii Sofiei), care-i tot repetau că nu aşa se creşte un copil, că toate ideile astea moderne sunt aberante, că în felul acesta fetiţa oboseşte şi, când va fi mare, va fi epuizată etc.

 

Ce se întâmpla de fapt? Sofia era dusă zilnic în parc şi la diverse activităţi – o dată la un curs de pian, în altă zi la balet, în altă zi la lecţii de limba greacă, în altă zi la engleză şi tot aşa, era foarte ocupată.

 

Iar tatăl ei le răspundea celor care îl criticau: „Măi, oameni buni, dacă fata vine sărind de pe un picior pe altul şi cântând, mă pupă, îşi schimbă rochia şi pleacă iarăşi cântând şi ţopăind, eu cred că îi este bine. Cum şi de ce s-o opresc?“

 

Sofia are acum zece ani, cântă excelent la pian, vorbeşte fluent trei limbi străine (engleză, spaniolă şi greacă), înţelege franceza şi italiana, are numai note maxime la toate materiile şi este strălucitoare din toate punctele de vedere.

 

„Cât de greu ţi-a fost s-o ajuţi să fie aşa, Căline?“, l-am întrebat pe tatăl ei.

 

„Greu?!“ mi-a răspuns el, uimit. „Păi ce, am muncit eu, sau ea? Nu mi-a fost greu deloc. Sofia a fost şi este o continuă încântare şi un continuu izvor de bucurie pentru mine şi pentru toţi cei care o cunosc.“

 

*

 

În cazul acestei familii, tatăl copilului a dat la o parte mai toate regulile după care a fost el crescut. Călin e pur şi simplu născut să fie tată, are un talent rar întâlnit. Şi nu are un singur copil, pe Sofia, ci, în total, patru (Sofia fiind cea mai mare), educându-i în acelaşi fel pe toţi.

 

*

 

Familia Maxim are o fetiţă în clasa a III-a. Ambii părinţi lucrează. Niciodată nu l-am auzit pe vreunul dintre ei să se plângă de ceva în legătură cu copilul. Dimpotrivă, când fetiţa frecventa grădiniţa, tăticul ei mi-a demonstrat cât de simplu este totul:

 

–Dimineaţa, la şapte, scularea. Ţac-pac!, îmbrăcarea şi ieşim pe uşă, ţopăind şi cântând. În zece minute o las la grădiniţă, ţac-pac! La ora unu se duce mami (care are pauză de prânz) şi o ia, ţac-pac!, o duce acasă şi o predă în grijă bonei, până când ajungem noi acasă. A, crezi că e mare scofală?! Dacă te organizezi cum trebuie, n-ai nicio treabă. Numai bucurii!

 

*

 

Fetiţa este extraordinară şi are rezultate excepţionale la şcoală. Copiii care sunt crescuţi aşa, adică cu bucurie şi nu cu greutate în suflet, înfloresc pur şi simplu.

 

*

 

Nu, nu este deloc greu să creşti copii. Trebuie doar să ai inima deschisă. Trebuie să îi iubeşti şi să laşi să se manifeste acest sentiment în fiecare clipă, nu să-i iubeşti „teoretic“ sau numai când sunt tăcuţi şi nemişcaţi. Trebuie să fii deasupra micilor lor toane, să fii deasupra teribilismelor lor şi să fii deasupra şi în afara modelului cultural care proclamă Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-şi dorească! Acest proverb este tot din familia lui E greu cu copiii! Ba parcă e chiar mai mult, căci răzbate din el o amărăciune, un regret al părintelui care are copil şi care… asta e, n-are încotro, îl suportă… De multe ori, mai ales la mame, am auzit aceste cuvinte spuse de faţă cu copiii lor. Este umilitor pentru un copil să i se spună aşa ceva. Niciun copil nu merită să audă din gura propriei mame sau a propriului tată proverbul de mai sus. Nu vă înfioraţi gândindu-vă la ce se petrece în sufletul copilului care aude aşa ceva?!

 

Aşadar, dragi părinţi, obişnuiţi-vă să gândiţi că nu e greu să-ţi creşti propriii copii şi veţi vedea ce schimbări de esenţă se vor petrece în viaţa voastră. Totul depinde de voi.

 

sursa: Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor! Ghidul bunelor maniere pentru părinţi, Editura Coresi

 

Sursa: ISTORII REGĂSIT

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s