NU PUNETI SEMNUL CRUCII PE UNDE NIMERITI!

Protosinghel Nicodim Mandita (1889 – 1975) – NU PUNETI SEMNUL CRUCII PE UNDE NIMERITI: covoare, dusumele, asternuturi, canapele …

Nicodim_Măndiţă

Foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83

In continuarea articolului CUM FACEM CORECT SEMNUL CRUCII? fratele Cosmin mi-a trimis pe e-mail urmatorul extras din cartea: “ Calea Sufletelor în Veșnicie” sau “Cele 24 Vămi Ale Văzduhului” vol II – Protosinghel NICODIM MÂNDIȚA

“ Și majoritatea creștinilor : ignorează, schimonosesc, înjură, profanează prin călcarea cu picioarele sau ședere pe cruci (!!!)  acest prea minunat Semn al Sfintei Cruci cu care se sfințesc toți și toate , și fără de care nu se poate sfinți nimeni și nimic !!!”

Cei ce-și fac Semnul Sfintei Cruci strâmb pe fețele lor și-l profanează , bucură pe draci. Rânduiala Sfintei Biserici spune tuturor creștinilor dreptcredincioși-cler și popor, Pastori și păstoriți-să-și facă Semnul Sfintei Cruci cu toată luarea aminte, drept pe fețele lor, ca să se poată folosi. Ea ne arată clar că schimonositorii acestui Semn Dumnezeiesc se păgubesc groaznic și cad in pedeapsă vremelnică și vesnică. “Mulți creștini fără nici o socoteală – zice Sf. Ioan Gură de Aur – fluturând cu mâna, iși fac  Semnul Sfintei Cruci (strâmb) pe fețele lor.  Aceia însă se ostenesc în deșert cand nu-și închipuiesc Crucea dreaptă pe fețele lor. Numai dracii se bucură de îngâmfarea aceea …” Dumnezeiasca Scriptură ne spune clar, că: “Blestemat este cel ce face lucrul Domnului fără purtare de grijă, cu lenevire” (Ier.48 10; comp.1 Imp. 15 3,9,35;3 Imp. 20 42). Creștinilor ! Priviți la Mântuitorul nostru Iisus Hristos , mult pătimitorul de bună voie pentru mântuirea noastră din iad, răstignit pe Crucea înaltă de pe creștetul pleșuv al Golgotei; toată greutatea Trupului Său Omenesc, spânzurat pe Cruce, atârnă în rănile cuielor de la mâini și picioare, cu care era pironit. Ce dureri grozave a suferit El pentru mântuirea noastră  din tot răul! Nimeni din noi nu-și poate măcar închipui cât de groaznice au fost suferințele Lui pe Cruce, când toată greutatea corpului Său omenesc atârna numai în rănile mâinilor și picioarelor pironite cu piroane mari de fier în lemnul Crucii! Și noi să ne lenevim a face Semnul Sfintei Cruci drept pe fețele noastre, din lene, din mândrie și îngâmfare, sau de rușinea oamenilor, ori mai bine zis a cadavrelor ce vor intra in putrefacție ca mâine? ! Cum să nu fie aceasta un mare păcat? Cum să nu cadă unii ca aceia în blestemul celor ce fac lucrul Domnului cu lenevire? Cum să nu se bucure dracii de acele strâmbături ale Semnului Sfintei Cruci, când au ce scrie în catastifele lor, când au cu ce opri sumedenii de Suflete prin vămile văzduhului pe care le trag în iad, la Judecata particulară și generală? Cum să nu fie osândite și muncite în iad Sufletele acelora ce nu-și fac nici măcar Crucea dreapta pe fețele lor, când pentru aceasta nu li se cere nici o osteneală peste puterile lor, nici o cheltuială mare , pe care n-ar putea-o suporta ? Cum să scape aceia de infricosata Judecata, pentru mătăhaieli sau schimonosirea Semnului Sfintei Cruci, când facerea acestuia a fost și este un lucru atât de ușor de făcut și atât de plăcut la închipuit, așa drept cum se cuvine unui bun creștin ?

Și dacă dracii se bucură mult de aceia care schimonosesc Dumnezeiescul Semn al Sfintei Cruci când îl fac pe fețele lor, apoi închipuiască-și ori cine are minte sănătoasă cu cât mai mult se bucură dracii de cei ce pun așternuturi cu Cruci pe jos pentru profanare prin călcarea cu picioarele ?  De asemenea, cât de mult se veselesc dracii de cei care pun zorzoane cu care își împopoțănau păgânii egipteni, brahmani … idolii lor, pe “Sfințenia Domnului” adică pe Sfintele Icoane ale Prea Curatei Maicii Domnului și pururea Fecioara Maria cu Pruncul Iisus Hristos Dumnezeu – Omul în brațe ? Cât de mult se bucură dracii de cei ce pun și calcă cu picioarele pe Semnul Crucii de pe dușumea (podeală), mozaic, beton, covor, mușama ori alt așternut cu Cruci? Vai ! Vai ! Ce orbire drăceasca !!!

Cei care “sunt sadul lui Dumnezeu” (Mt. 15, 13), intotdeauna să-și facă Semnul Crucii drept pe fetele lor și să lupte a-l șterge de pe jos, să se ferească din răsputeri de a nu-l mai profana, ca să nu cadă sub afurisanie … în robia fiarei apocaliptice. Aceștia să se ostenească cu bună chibzuială a cinsti și folosi acest Dumnezeesc Semn al Sfintei Cruci și a curăti Icoanele sfinte de toate zărzămurile sau deșertăciunile idolești, cu care se împopoțănau femeile și fetele ușoare pentru participări la prăznuiri și petreceri anticreștinesti, spre a deveni, a fi și a rămane pentru totdeauna fii ai zilei, ai Luminii, ai lui Dumnezeu, și moștenitori ai Noului Ierusalim ceresc (Filip. 3, 20-21; Efs. 2,6; Evr. 13, 14; 12-24; Apc.21 ; 22).

Dacă ar aduna stăpânirea lumească pe toți Ierarhii, Arhiereii și Preoții din lume, zicându-le:” Prea Sfințiți și Cuvioși Părinți, să faceți aici o Aghiazmă sau să săvârșiti una din Sfintele Taine ale Sfintei Biserici, însă fără Semnul Sfintei Cruci! “ Oare ce s-ar întâmpla ? Toți Liturghisitorii ar vedea că nu pot, și ar răspunde că fără Semnul Sfintei Cruci nu se poate săvârși nici o Taina Sfântă, nici o rugăciune publică sau particulară. Toate tainele, serviciile religioase și rugăciunile publice și particulare , se sigilează, împuternicesc și se sfințesc numai prin acest Semn, înconjurat cu frică de Îngeri în ceruri, și cinstit așa de minunat. El nu sufere a fi profanat, ci se razbună groaznic asupra celor ce-l pun pe jos, pentru a fi călcat în picioare, ori a sta pe el. Răzbunarea grozavă care a fost asupra Luciferului și a îngerilor lui, care l-au nesocotit în ceruri; asupra protopărintilor noștrii când au călcat porunca Divină mâncând din pomul oprit; asupra Egiptenilor care n-au avut Semnul Crucii la intrarea locuințelor lor (Es. 12, 14); asupra Israeliților în lupta cu Amaleciții, când Moisi de oboseală lăsa mâinile în jos; asupra lui Iuda Iscarioteanul, când în ziua intrării Domnului cu triumf împărătesc în Ierusalim și-a rupt toiagul apostolesc în două și aruncandu-l cu ciudă la pămant, bucățile toiagului rupt s-au suprapus unul deasupra altuia în chipul Crucii, pe care el calcand-o în picioare, a pierdut darul apostoliei, viata îi Sufletul; asupra ereticilor creștini fără Sfânta Cruce și împărțiți în sute de secte potrivnice unele altora, etc., aceeași pedeapsă va fi și asupra profanatorilor ei din toate vremurile.

Păcat este și: facerea Semnului Sfintei Cruci în felurite forme, în : cusături, alesături, așternuturi, broderii, covoare, laicere, mușamale… ce se pun, așternut pe scaune, laviți, canapele, paturi… și pe jos, pe dusumele, unde sa profanat prin șederea și călcarea cu picioarele acest “Sigil”, “Semn” sau “Pecete a Dumnezeului Celui Viu”, Dumnezeiescul Semn al biruinței noastre asupra vrăjmașilor noștrii nevăzuți și văzuți, Arma dată nouă Creștinilor de Domnul Hristos Dumnezeu-Omul prin Biserica Sa asupra diavolului. Facerea Semnului Sfintei Cuci pe fața pământului … și dacă nu stricăm sau ștergem pe cel facut de noi sau altcineva.

sursa

http://saccsiv.wordpress.com

Acest articol a fost publicat în SFINTII PARINTI și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s