Erezia

Erezia, factor al dezechilibrului sufletesc

            „Crede în Iisus și vei mântuit ! O, crede în Iisus ! Iisus este salvatorul meu ! O, Iisus te iubesc ! O, Iisus sunt salvat ! Tu ai murit pentru mine și pentru păcatele mele ! Cred cu toată inima mea ! Sunt salvat ! Glorie Ție Doamne !” (Exclamații specifice adunărilor sectante)
„Nu pot crede că doar crezând în Hristos poți fi mântuit.”(Mahatma Gandhi)
       În creştinismul primar, cunoscut sub denumirea de creştinism ortodox, dogma sau învăţăturile de credinţă sunt izvorâte din lucrarea duhovnicească a vederii sau contemplării Lui Dumnezeu, a celor trei etape ale vieţii interioare: curăţireailuminarea şidesăvârşirea. Dogmele sunt descrierea a ceea ce El descoperă sfinţilor Săi despre Sine şi despre modul în care El susţine şi proniază creaţia prin energiile necreate ale Duhului Sfânt, atât de minunat descrise, pe cât se poate, în cuvinte omeneşti de Sfântul Grigorie Palama. „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul” (In. 16, 13) căci „Acela va mărturisi despre Mine” (In. 15, 26) şi „în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic” (In. 16, 23).
      Dogma – acest termen mult-blasfemiat şi reinterpretat în varii moduri peiorative de slujitorii conştienţi sau inconştienţi ai înşelării spirituale sau vădit demonice – este de fapt consecinţa firească a trăirii în adevăr, în Hristos Care este „Calea, Adevărul, Viaţa” (In. 14, 6). Dogmele sau teologia sunt consecinţa împlinirii scopului vieţii duhovniceşti care este, după cum ne explică Sfântul Serafim de Sarov, dobândirea Duhului Sfânt.
          Sfânta Tradiţie este o noţiune foarte precisă şi definitorie care se referă la Revelaţia Lui Hristos, la „stăruinţa în învăţătura apostolilor” (Fapte 2, 42), „ţinerea predaniilor” (I Cor. 11, 2), „cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut de la noi”(Filip. 4, 9), „dreptarul cuvintelor sănătoase” (II Tim. 1, 13), „ferirea de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi” (Tes. 3, 6), „depărtarea de invăţători mincinoşi” (II Pt. 2, 1), fiind păstrătoarea celor pe „care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, (…) lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (In. 21, 25). Pe scurt, Sfânta Tradiţie păstrează dintru început calea ascezei interioare şi exterioare cu toate mijloacele şi posibilităţile de a ajunge cu adevărat la desăvârşire, având ca rezultat direct al strădaniilor nevoitorului întru mântuire (ca dar și răsplătire de la Dumnezeu) vederea duhovnicească a „celor ascunse de la întemeierea lumii” (Mt. 13, 35), acesta fiind și modul de naștere si formare al dogmelor Bisericii: adevăruri revelate lumii de către Dumnezeu Însuși prin aleșii Săi.
          Sfinţii au fost foarte fermi și hotărâți atunci când era vorba despre învăţătura Bisericii, – și asta pentru că au înţeles că o învăţătură neconformă cu Sfânta Tradiţie este o învăţătură izvorată dintr-un dezechilibru sufletesc rezultat dintr-o depărtare sau necunoaştere de Dumnezeu; în orice caz, dintr-o lipsă a luminării Duhului Sfânt: „Se despre pentru avva Agaton, că s-au dus oarecari la dânsul, auzind că are mare dreaptă socotinţă. Şi vrând să-l cerce de a să mânie, i‑au zis lui: «Tu eşti Agaton ? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru». Iar el a zis: «Ei bine, aşa este». Şi i-au zis lui: «Tu eşti Agaton bârfitorul şi clevetitorul ?» Iar el a zis: «Eu sunt». Au zis iarăşi: «Tu eşti Agaton ereticul ?» Iar el a răspuns: «Nu sunt eretic». Şi l-au rugat pe el, zicând: «Spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ţi-am zis ţie le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit ?» Zis-a lor: «Cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu (spre smerenie). Iar cuvântul acesta eretic este despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu». Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi.” (Patericul Egiptean)  
        Sfânta Biserică „surpă iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robeşte spre ascultarea Lui Hristos” (II Cor. 10, 4-5). Modalitatea practică prin care este separat adevărul de erezie sunt Sinoadele Ecumenice, adică adunarea Păstorilor Bisericii care împreună, asemenea Primului Sinod Apostolic de la Ierusalim (Fapte 15), luminaţi de Duhul, cu Hristos ca şi Cap al lor (Ef. 5, 23), se constituie în „stâlpul şi temelia adevărului” (I Tim. 3, 15)constatând împreună ce este şi ce nu este conform Revelaţiei și Sfintei Tradiţi.
       Există peste 300 de secte în România şi implicit peste 300 de învăţături mai mult sau mai puţin sistematizate care nu duc nici la întâlnirea cu Hristos, nici la dobândirea Duhului Sfânt, nici la iertarea păcatelor şi mântuire. „Mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos” (II Cor. 11, 3) şi nu este de mirare „deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.”(II Cor. 11, 14-15) 
          Rezultatul imediat și concret al acestor erezii sunt: dezbinarea, bolile psihice, dezechilibrele psihice, incapacitatea de adaptare socială şi izolarea în grupuri, fanatism şi nebunie, psihoze, obsesii, tulburări, vedenii, habotnicie în relaţiile cu oamenii, viziuni, halucinaţii – toate culminând în demonizare. Mai mult dăunează decât să folosească şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu: Dumnezeu nu lucrează în minciună, în erezie.
          „Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită” (II Pt. 2, 1), „cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Gal. 5, 21), „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.” (Tit 3, 10-11) 
         „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul.”(Ef. 6, 14) 

Articol publicat și pe Scribd:
www.scribd.com/doc/116102720/Erezia-Factor-Al-Dezechilibrului-Sufletesc

Contact:
parinteleiacob.info@gmail.com
Acest articol a fost publicat în CUVANTUL și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s