Politicienii şi guvernanţii noştri sunt simple marionete, banali pioni ai Ocultei Mondiale

RIDICA-TE GHEORGHE!, RIDICA-TE IOANE!

 

„Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat evreilor pe goimi (neevrei) cu tot ceea ce ei posedă:” (Talmud Babli, tratatul Baba-Kamuna, f.32, c.2, Rohling L. Cit. Pag.63) Se pare că economia mondială se gaseşte in situaţia catastrofală de a se prăvăli intr-un hău. Euro se află in colaps. Demersurile foarte agresive ale Israelului şi ale Statelor Unite, iminenta lor ameninţare de atacare a Iranului sunt pe cale să arunce omenirea in incleştarea celui de-Al Treilea Război Mondial, cu urmări imprevizibile pentru intreaga planetă. După reeditarea episodului Pearl Harbor – cacialmaua de la 11 septembrie 2001 – s-a dorit inocularea ideii că cel mai mare duşman al omenirii este terorismul extremiştilor islamici. O vreme, chiar si azi, americanii si o covârşitoare parte a lumii occidentale au crezut.

Timpul a scos la iveală dovezi incontestabile ale inamicului real, aflat chiar in interiorul structurilor de conducere ale statelor puternice, ale S.U.A. Corporaţiile – marile imperii multinaşionale – cu bugete substantial mai consistente decât cele ale multor ţări, dictează multor guverne, cum este si cazul României postdecembriste.

Românii nu se pot revolta impotriva lor. „Nu văd pădurea din pricina copacilor”! Zilnic, pe canalele naşionale, fel de fel de „specialisti-analişti” economici anuntă sfarşitul crizei, de fapt, un fel de a fura căciula poporului. Modul in care marile puteri ne aburesc si ne mint că au rezolvat criza din 2008, este de neacceptat. Reţeta de „rezolvare”, găselniţa „genială” si salvatoare au fost tiparniţa de bani „electronici” pentru şmecheri şi creditul de la F.M.I. pentru fraieri

Cum ar putea lua sfârşit această criză provocată, când majoritatea statelor sunt supraîndatorate? Cum ar putea plăti România datoriile, când ne aflam in deficit bugetar? Datoriile cresc şi ne afundăm din ce in ce mai adânc in mlaştină. Când şi cum vom plăti datoria? Vreme de decenii ar trebui ca România să aibă excedent bugetar. De unde? Intr-un sistem politic şi social defectuos, precum cel actual, in care F.M.I.-ul ordonă jaful privatizării şi concedieri masive, când alocarea de investiţii şi crearea de locuri de muncă este nulă, nu este posibil.

Am urmărit, ca atâţia alţii, intâmplările inceputului de an 2012. Iniţial m-am bucurat că răbdarea românilor a ajuns la capăt şi a declanşat „explozia mămăligii”, că demnitatea a scos capul ascuns timp de 22 de ani sub gluga umilinţei. Zadarnic! Totul s-a transformat intr-o derutantă manifestare a teatrului absurd, un fel de razboi al românilor impotriva românilor.

Lipsa de speranţă a declanşat paranoia galopantă pe stradă, pe internet, in ziare şi in studiourile de televiziune, unde protagoniştii au cântat sau au jelit după propriile partituri. Noi nu am ştiut – sau poate am uitat – cine ne-a legat lanţul de grumaz şi ne-a pus in jug in 1989. Nu avem puterea să aruncăm lanţul şi să ne revoltăm impotriva dictaturii F.M.I., care „taie şi spânzură in România”, impotriva „iluminaţilor” care doresc instaurarea Noii Ordini Mondiale – New World Order (N.W.O.), pe intreaga planetă, care doresc instituirea unui stat poliţienesc total şi a controlului absolut asupra individului.[1] Este „ordinea” lor, nu a noastrî!

 

Pentru a inţelege mai bine „fenomenul” N.W.O. şi conexiunea cu România, vă propun să aruncăm o succintă privire retrospectivă asupra situaţiei de dupa Al Doilea Război Mondial, din perioada aservirii absolute Moscovei (1944-1958). In posturile-cheie de conducere, de represiune, in direcţiiile ideologice si culturale veţi constata prezenţa majoritară a unor elemente alogene, in special evrei sau proveniţi din familii evreieşti. Indivizi care au actionat nu in calitate de evrei, ci de comuniţti-evrei, slugi fanatice ale Moscovei, pentru distrugerea majorităţii intelectualilor români – uneori chiar a altor evrei.

Se pare că abuzurile comise in anii ’50 de către unii dintre cei menţionati au fost uitate de evreii de azi, iar responsibilitatea, fie ea numai morală, ar trebuii recunoscută şi asumată. Pe cei de teapa impostorului zice-se dovedit, Ellie Wiesel, nu-i interesează decât Auschwitz-ul şi nu vor să ştie nimic de Basarabia şi Transilvania anului 1940, de Aiud, Sighet, Piteşti sau Canal. Este firesc să-i preocupe soarta evreilor in timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar, in mod regretabil şi de nepermis, au „uitat” de crimele si persecuţiile comise de confraţii lor contra românilor. Pentru inţelegere şi comparaţie, o lectură a numelor celor instalaţi in scaunele decizionale ale diferitelor domenii de activitate de atunci este edificatoare:

Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Teohari Georgescu (Burach Teskovich), Gheorghe Apostol (Aaron Gershwin), Lothar Radaceanu (Lothar Wuertzel), Iosif Kisinevsky (Ioska Roitman), Liouba Kisinevschi, Leonte Rautu (Lev Oigenstein), Petre Borila (Iordan Dragan Russev), Vasile Luca (Lukacs Laszlo), Alexandru Moghioros (Balogh Joszef), Silviu Brucan (Saul Brukner- zis si “Oracolul de la Damaroaia”), Emil Bodnaras (Emilian Botnarenko), Walter Roman (Ernő Neuländer), Miron Constantinescu (Mehr Kohn), Alexandru Barladeanu (Sasa Goldenberg), Leontin Salajan (Szilágyi Leon), Gheorghe Gaston Marin (Ghiuri Grossmann), Leonid Tismaneanu (Leon Moiseevici Tismenetki), Dionisie Patapievici (sau Dionis, sau Patapiewicz Denys, sau Patapicovici), Avram Bunaciu (Abraham Gutman), Gheorghe Stoica (Moscu Kohn), Maxim Berghianu (Maximilian Bergmann), Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenco) zis Pantiusa, Dumitru Coliu (Dimitar Kolev), Ion Vinte (Vincze János), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Mihai Dulgheru (Misa Dulbergh), Mihai Florescu (Misha Iakobi), Ana Toma (Ana Grossman), Alexandru Sencovici (Szenkovits Sàndor), Strul Mauriciu, Moises Haupt, Stefan Coller (Koller), Feller Moritz, Mirodan (Alexander Zissu Saltman)… Aurel Baranga (Ariel Leibovich), Marcel Breslasu (Mark Breslau), Jules Perahim (Iulis Blumenfeld), Nina Cassian (Renée Annie Cassian), Veronica Porumbacu (Veronika Schwefelberg), Alexandru Graur (Alter Brauer), Alexandru Toma (Solomon Moscovici), Ion Calugaru (Strul Leiba Croitoru), Maria Banus (fiica lui Max Banush de la Banca  Marmorosch Blank), A.E. Bakonsky (Anatol Eftimievici Baconsky), Ovid S. Crohmalniceanu (Moise Cohn), Alexandru Jar (Alexander Avram), Mihail Davidoglu (Moise Davidson), Ion Vitner (Itic Wittner) s.a. Dar sa nu-i neglijam nici pe contemporani: Petre Roman, Mugur Isarescu, Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Mihai Razvan Ungureanu… si de ce nu, cei trei presedinti ai Romaniei de dupa ’89. Daca in perioada de dupa razboi, ucazurile veneau de la Moscova, astazi ordinele ni se transmit de la  Washington, de la Bruxelles, maine, cine stie?, de la Tel Aviv.

Trăim, repetăm drama anilor postbelici şi suportăm consecinţele dramei postdecembriste. Din moment ce am fost imbrânciţi pe poarta U.E. si N.A.T.O.!, adio suveranitate naţională! Revenind la borna prezentului, in aceeaşi zi in care F.M.I. a lăudat reformele guvernului, Primul Ministru in exerciţiu a depus mandatul guvernului. Vi se pare că s-a produs ca urmare a presiunii strazii? Fals! Aşa s-a ordonat. „Nu protestele l-au silit pe Emil Boc să demisioneze, ci propriul sau partid”, scrie Karl-Peter Schwarz in editorialul intitulat „Teatru absurd la Bucureşti”, din ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Editorialistul afirmă că propozitia de rămas-bun a premierului demisionar: „Am luat decizia de a depune mandatul pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au câştigat cu atâtea suferinţe, şi anume stabilitatea economică a ţarii”, ar fi inspirată din opera „compatriotulului sau, Eugen Ionesco”.[2]

Politicienii şi guvernanţii noştri sunt simple marionete, banali pioni ai Ocultei Mondiale, uşor de inlocuit. Din nou, imposibilul a fost posibil. Numirea noului premier stă sub semnul ambiguităţii, al nesiguranţei. Deşi tânăr, se află sub „umbra” multor semne de intrebare. Multe dintre ele au fost menţionate în cadrul unor articole pertinente editate de NECENZURAT, aşa că nu mai inist asupra lor.

Nu sunt anti-evreu, nu sunt xenofob, nu am nimic cu nici un alt popor al lumii, dar, parafrazandu-l pe René Descartes, cuget, deci trăiesc si mă tot intreb, „sine ira et studio”: dintre atâtea milioane de ROMANI numai alogenii ne pot conduce destinele? Umilitor pentru condiţia de român! Ce ne-a mai rămas de făcut? Ne raspunde Radu Gyr: „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane !”

  1. David Rockefeller într-un discurs din 23.09.1994 la un dineu al ambasadorilor ONU, a spus: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mindială”.
  2. http://apochtines-romania.com/2012/02/teatrul-absurdului-la-bucuresti-frankfurter-allegemeine-zeitung-141-181

Scris de Teodor FILIP

Sursă: http://www.badpolitics.ro via www.ne-cenzurat.ro

Acest articol a fost publicat în PLANURI OCULTE și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s