Bucurestiul nu e mort!

Istoria nu uita si nu iarta

Afara e frig. Dar si fierbinte. Frigul vine de la iarna, fiebinteala din sperantele milioanelor de oameni care nu se mai simt respectati si reprezentati in tara lor. Astazi, daca protestele vor continua, am intra in a 5-a zi de iesit in strada. In Bucuresti. Pentru ca tara se misca de mai multe zile.
La inceput a fost surprinderea. A oamenilor din provincie dar si a noastra, a bucurestenilor. Uite ca Bucurestiul nu e mort! Singurii care nu cred inca sunt politicienii. Daca pana acum cetatenii nu si-au pus mintea cu ei… politicienii au presupus ca nu existam. Sau ca existam doar ca sa le platim lor concediile, si casele, si masinile, si tot luxul. Ca suntem un fel de electorat mut. Ei bine, se pare ca tara are glas. Si tocmai a inceput sa-l foloseasca. Acum avem democratie. Cand oamenii astia ies in strada si-si exercita dreptul de a-si striga nemultumirea. Insa nu avem tot timpul democratie. Deoarece majoritatea celor care vin la televiziune si se declara, de ani de zile, contra regimului, lipseste. Ei nu sunt nicaieri. Nici in piete, nici la tv. Au disparut cu desavarsire. Astia sunt luptatorii anti-coruptie si anti-putere care incercau sa scoata oamenii in strada? Se pare ca da. Cu cateva exceptii ei sunt ascunsi in propria lor duna de nisip. Stau pititi pana se deceleaza lucrurile. Ma intreb unde-s toti aia care tipau pana acum. Care promiteau ca vor manifesta amplu. Care au, prin prisma profesiilor din care s-au pensionat/au fost disponibilizati/concediati, nivelul de organizare si de hotarare care ar putea scapa manifestantii pasnici de provocatori. Cei care, pana mai ieri, erau colegi cu jandarmii si cu politistii. Ma intreb unde-s politicienii opozitiei. Nu ziceau ei ca vor sa ia pulsul strazii? Acum au o ocazie mai buna decat oricand. Dar ei nu ies. De ce? Pentru ca au demonstrat, inca o data, ca fac joc de glezne. Nu vor binele cetatenilor, ci un bine personal. Daca nu isi pot aroga meritul scoaterii in strada… ce rost are sa mai iasa? Ca si ei sunt parte a sistemului. Tot o parte a sistemului e si presa. Privatizata, ca totul in capitalism. Unul salbatic, dambovitean. Unii (putini ce-i drept) comenteaza de ani de zile contra. Nu intotdeauna echidistant, dar daruirea autista a celor pro pentru o cauza nedreapta ii face pe primii credibili. Presa e privata. Cea de stat nu exista. Sau exista dar n-o baga nimeni in seama. Pentru ca e ceea ce a fost si chiar mai mult de atat: o portavoce. Ma deranjeaza ca presa pro (pro orice masura cretina care s-a luat in Romania) acum improasca cu noroi manifestantii. De parca cetatenii ar fi de 2 categorii: cetateni cu drepturi si viermi fara drepturi. Ce anume face diferenta? Banul. Public, intrat in buzunare private. Suntem numiti viermi, ratati, nevrotici, tarani (desi tehnic vorbind orice deputat din tara asta e taran), mahala inepta si violenta. Etc. Noi, fiind asa neisemnati, prosti si murdari, nu trebuie sa existam. Sau sa existam, dar sa nu ne cerem drepturile. Adica sa nu respiram. Cel putin pana la alegeri, cand brusc noi vom fi cei importanti. Pana se termina alegerile. Si apoi ne vom da din nou peste cap, devenind viermi. Se arunca vorbe cum ca manifestantii ar fi manipulati. De partidele de opozitie. Sau/si de sindicate. Nu cred. Pentru ca pana acum la mitingurile organizate nimeni nu tipa asa din toti bojocii: ca ii e foame, si frig, si s-a saturat. Pana acum, la un miting organizat, oamenii se raspandeau inainte de terminarea oficiala a protestului. Acum nu au avut nevoie sa fie adusi cu japca in piete. Vin acolo si nu se mai lasa dusi. Tipa la infinit acelasi lucru: demisia! Nu i-a speriat nici interventia in forta a jandarmilor (apropos, stiti de ce se aduc jandarmi din provincie- pentru ca cei din respectivul oras ar putea sa ezite sa-si loveasca tatal, sau copilul, sau fratele- reteta e veche), nici frigul noptilor de iarna, nici zapada care cade pe capetele lor incinse. Revolta fata de un sistem care i-a ingropat inainte de a muri ii tine in priza. Ghinionul politicienilor ca au reusit sa ofere o fata unica acestei uri populare. Nu-i vorba, ca ce-si face omul cu mana lui nu desface nimeni. Cand ti-e foame e greu sa militezi pentru principii. Pentru un bine iluzoriu care s-a tot indepartat de noi incat acum e la o distanta de ani lumina. Desi ne-a fost promis ca tangibil. Curand, dupa ce s-au luat masuri de austeritate prima oara. Unde e austeritatea? In vilele bogatilor? In patronul cu 4 clase, dar conectat politic, care a angajat un licentiat pe care-l umileste zilnic? Austeritatea e pentru plebe. Bogatii traiesc la fel de bine ca inainte. Sau chiar mai bine. Unii, printre care si Alex, se intreaba: bine bine, si ce facem dupa? Nu stiu. Insa stiu ca parintii mei si ai tai n-au stiut ce urmeaza nici la revolutie. Insa asta nu i-a impiedicat. Pentru ca nu mai suportau. Dupa fiecare schimbare politica (de regim, de partid) urmeaza haos. De bunele intentii ale celor ce vor confisca rezultatele protestelor depinde durata haosului: mai mult sau mai putin. Dar trebuie sa ne asumam acest risc. Pentru ca altfel am putea constata ca nu stim de nimeni cu adevarat drept, si patriot, si doritor de maretie a natiei si iubire de romani. Si ne-am resemna sa asteptam sa ne salveze cutremurul. Sau apocalipsa. Ce-mi pasa mie ca o sa ne scada ratingul de tara? Acum, la triplu B, deja o duc rau. Ce-mi pasa mie ca va fi haos? Pentru mine, cetateanul sarac, ordinea de acum e in detrimentul meu: se fura organizat. Tot restul e haos! Multi ani de zile nu mi-am inteles parintii: de ce detestau comunismul. In ultimii 2 ani am inceput sa pricep: romanii se feresc sa vorbeasca la telefon. Romanii se feresc sa-si dea detalii pe internet sau prin posta despre ceea ce li se intampla in tara lor. In care teoretic ar trebui sa fie stapani. Romanii se feresc sa intre in discutii politice la coada, la doctor, oriunde. Pentru ca nu stiu cine e cine. Si cum ar putea disparea, intr-o democratie originala ca a noastra. Ni se spune ca cei din piete sunt putini. Ei si? Ei sunt un esantion perfect reprezentativ al populatiei Romaniei: cersetori cu 4 clase langa intelectuali de marca. Romani langa romi. Maghiari si romani, umar la umar. Profesori, doctori, studenti, suporteri de fotbal (nu ma refer la huligani, ci la cei care se simt cetateni ai tarii si se manifesta ca atare- pasnic), pensionari dar si adolescenti. Romani plecati la munca afara si reveniti strict acum. Pentru ca simt, dupa 20 de ani, ca nu mai sunt invizibili. Si numarul lor creste. In toata tara. Nu stiu ce va fi. Nu stiu daca protestele in strada vor avea un efect. Daca politicienii vor intelege ca intre noi si ei e o prapastie peste care nu se mai poate construi nici un pod. Toate puntile sunt rupte. Si pentru asta fac responsabil istoric, moral si politic, un singur om. Cel la care se raporteaza toata Romania. Istoria nu uita si nu iarta!
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc
Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
m
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s