RUGACIUNEA INIMII

Rugaciunea lui Iisus – spusa pe respiratie si spusa cu cuvantul launtric pe pulsul inimii

Introducere:

Rugaciunea lui Iisus” – spusa pe respiratie (se recomanda a se practica pentru curatirea puterii poftitoare).

Pentru a ne aduna si concentra mai usor, putem asocia aceasta rugaciune launtrica spusa pentru curatirea puterii poftitoare, in ritmul respiratiei, lin, fara a ne forta.

Rostim „Rugaciunea lui Iisus”, cu pocainta[1] coborandu-ne pe directia puterii poftitoare, pe ritmul inspiratiei si a expiratiei[2]. Respiratia (inspiratia si expiratia-actiuni fiziologice involuntare) devine masura in doi timpi in rostirea rugaciunii:

1. „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, si inspiram; 2. „miluieste-ma pe mine pacatosul”, si expiram.

II. Puterea manioasa se afla in centrul inimii duhovnicesti[3]. Trimitem pe puterea manioasa gandul cu versetul biblic, sau gandul rugaciunii launtrice: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Rostim rugaciunea launtrica, pana cand observam ca aceasta putere se curateste cu ajutorul Harului Dumnezeisc si gandul rugaciunii intra mai usor in inima duhovniceasca.

Daca observam in noi un duh rau de manie, care ne indeamna sa lovim pe aproapele ori altceva, sa ridicam gandul si cu aceasta putere manioasa sa strigam pe verticala sau in inima duhovniceasca: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine maniosul!

Exemple de versete biblice:

Nu judecati, ca sa nu fiti judecati; Caci cu judecata cu care judecati veti fi judecati, si cu masura cu care masurati vi se va masura (Matei 7,1). Nu judecati si nu veti fi judecati; Nu osanditi si nu veti fi osanditi; Iertati si veti fi iertati (Luca 6,37). Cuvantul Tau este adevarul (Ioan 17,17). Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6, 12). Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel Ceresc (Matei 3,15). Celui ce cere de la tine da-i (Matei 5, 42). Nu va impotriviti celui rau (Matei 5, 39). Oricine se manie pe fratele sau, vrednic va fi de osanda (Matei 5, 22). Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc (Matei 5, 44). Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 11,25).

Rostim rugaciunea, pana cand se va consuma aceasta energie manioasa si vor fi alungate duhurile diavolesti. Aceasta energie manioasa se mai poate consuma si intr-o munca fizica binecuvantata.

3. Puterea cuvantatoare a omului „se afla in piept la doua degete orizontale[4], deasupra sanului stang si tine pana aproape de sanul drept”[5].

Dupa ce s-au curatit puterea poftitoare si puterea manioasa, ne indreptam cu gandul curatitor, insotit de versetul biblic sau al rugaciunii lui Iisus in centrul duhovnicesc al fiintei noastre[6] si ne rugam cu cuvantul launtric, cuvantul cu care vorbim tainic, in gand, in inima noastra, cu noi insine.

In acest centru duhovnicesc al inimii noastre spunem cu cuvantul launtric: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Sau repetam tainic in chip de rugaciune versetele biblice[7] fiind atenti la cuvintele rugaciunii.

„Rugaciunea lui Iisus”- spusa cu cuvantul launtric pe pulsul inimii, pentru curatirea puterii rationale

Prin aceasta metoda ne rugam cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al inimii, unde se afla si puterea cuvantatoare a sufletului, cu cuvintele rugaciunii batand la usa inimii, mai intai cu glas, apoi in soapta, iar dupa o perioada de timp, o vom putea zice tainic, in gand, accentuat, cu insistenta, in ritmul inimii. In aceasta metoda avem mai multi timpi. Rostim rugaciunea rar, in 7 timpi, fiind accentuat fiecare cuvant (fiecare pas din cei 7): 1. Doamne, 2. Iisuse, 3. Hristoase, 4.Fiul lui Dumnezeu, 5. Miluieste-ma, 6. Pe mine, 7. Pacatosul![8].

Nu este vorba de bataile inimii, ci de bataile cuvantului la poarta inimii, de trairea afectiva-n inima a fiecarui cuvant al rugaciunii.

Cand suntem singuri, se poate retine respiratia, dar fara a ne forta prea mult ca sa apara ameteli[9].

Deci cu cuvantul launtric spunem rugaciunea sau versetul biblic, mintea o fixam la Dumnezeu care se afla inlauntrul inimii noastre duhovnicesti, iar cu duhul ne smerim. Astfel se vor curati si uni cu ajutorul Harului Dumnezeiesc cele trei puteri sufletesti, mintea, cuvantul si duhul, treimea umana, realizand rugaciunea de calitate.

Rugaciunea trebuie spusa lin, fara sfortare, Cand lucram[10], rugaciunea spusa cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre, poate fi scurtata[11], dar repetata des, pentru a impiedica gandurile firesti si diavolesti sa ne capteze atentia.

Exemple de rugaciuni scurte:

Doamne Iisuse!, Doamne ajuta-ma!, Doamne miluieste-ma!, Doamne! Doamne!; Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, man­tuieste-ma!; Maica Domnului!, Maica Domnului!; Bucura-te, bucuria noastra; acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant!; Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule!; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!; Bucura-te, Mare Ierarhe Vasile!; Bucura-te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult patimitorule!…

In acest fel, batand la usa inimii, cu pocainta, cu cuvantul launtric al rugaciunii, accentuat pe fiecare timp-cuvant (cuvinte), deprindem inima sa se deschida; iar, dupa un timp, vom simti si efectul mai pronuntat, cand inima se incalzeste, ca semn al conlucrarii ratiunii cu inima. La inceput, inima nu ne primeste, pentru ca este impietrita; iar daca vom bate la usa inimii mereu, ea se deschide, ne primeste, da semn, conlucrand si incalzindu-se.

Cu timpul, aceasta simtire a rugaciunii o vom avea cand vom citi si alte rugaciuni cu voce tare sau in gand, dar batand cu cuvintele rugaciunii la poarta inimii – centrul nostru duhovnicesc (cele 7 Laude, Acatiste, Sfanta Liturghie si canonul de rugaciune personal). Deoarece avem rugaciuni de lauda, de multumire si de cerere, pe care astfel le vom realiza de calitate.

Coborandu-ne cu mintea in inima, pentru ca mintea sa spuna cuvintele rugaciunii cu intelegere, inima cu simtire duhovniceasca, iar vointa cu sarguinta, vom realiza calitatea rugaciunii.

Rugandu-ne pe pulsul inimii[12], cu cuvantul launtric, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre, pentru a ne putea concentra mai lesne, putem sa retinem cu masura respiratia cat timp spunem o data rugaciunea.

De semnalat este si faptul ca rugaciunea alipita de ritmul inimii are continuitate in toate treptele[13]: 1. In faza incepatoare – ca antrenament si deprindere; 2. In realizarea rugaciunilor multiple de calitate (rugaciuni de cerere, de multumire sau de lauda); 3. In treapta inalta-harisma rugaciunii, care lucreaza in ritmul inimii (ca un ticait de ceas si nu ca un suspin artificial al plamanului). Acest fel de rugaciune este un suspin al inimii miscate de Duhul Sfant, care isi gaseste salas intr-o inima curatita de zgura pacatelor. Astfel avem inima curata in care sa se poata odihni Harul Dumnezeiesc, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ( 1 Cor. 3,16); 4. Rugaciunea cea mai inalta, de unire cu Dumnezeu, care este fara cuvinte; este alipirea de Dumnezeu cu simtirea si caldura duhovniceasca a inimii.

Facand acest exercitiu zilnic, vom realiza calitatea rugaciunii numai cu aceste cuvinte simple: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” Practicand „Rugaciunea lui Iisus”, ne cultivam vointa, primim tarie sufleteasca si simtim lucrarea Harului Dumnezeiesc, care ne incinge cu putere de sus (Ps. 17,35).

Exemple de citate biblice pentru rugaciunea launtrica:

Precum m-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramaneti intru iubirea Mea (Ioan 15,9). Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa-si puna pentru prietenii sai ( Ioan 15,13). Acestea va poruncesc: Sa va iubiti unii pe altii (Ioan 15,17). Eu sunt lumina lumii; cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8,12). Dumnezeu, celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iacob 4,6), Oricine se inalta pe sine, se va smeri, iar Cel ce se smereste pe sine se va inalta (Matei 18, 14).

Daca vedem ca mintea are cugete si pofte trupesti trebuie sa reluam curatirea prin rugaciunea launtrica, curatim puterea poftitoare a sufletului.

De asemenea, daca suntem ispititi de la puterea manioasa (ganduri si duhuri de manie, ura, zavistie…), reluam curatia prin rugaciunea launtrica pe aceasta putere sufleteasca.

Daca nu putem sa ne concentram la rugaciune, atunci facem metanii sau lucram fizic, o ascultare, o munca binecuvantata.

parintele Daniel de la Rarau

Parintele Justin despre rugaciunea launtrica

E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solutie decat rugaciunea.

E foarte important sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calugarii, stam in manastiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la biserica, la slujbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut datoria, din obligatie. Trebuie sa insistam pe lucrarea launtrica. Degeaba zicem multe rugaciuni cu gura sau cu mintea, daca nu aprofundam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire rugaciunea din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor si acolo trebuie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu. Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!

Dar nu exista riscul ca in aceste stramtorari si pe fondul unei saracii de proportii, oamenii sa intre in panica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?

Pai tocmai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaciunea launtrica, sa ne putem stapani in aceste situatii si sa nu ne paraseasca harul lui Dumnezeu. Ei asta si urmaresc instaurarea anarhiei, ca astfel sa ia amploare ura si dezbinarea intre oameni, pana si intre crestini.


[1] Sunt multe metode de a cobori mintea in inima, dar calea cea mai usoara este cea a duhului umilit, a pocaintei si a smeritei cugetari. [2] „Sfantul Grigorie Sinaitul spune: „opreste-ti mintea cea neinfranata, adica aceea care mereu se instraineaza de la sine si este imprastiata de puterea vrajmasului. Si in locul rasuflarii, pune pomenirea lui Dumnezeu”. [3] Cleopa Ilie Arhim, Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 17, p. 65, Editura Manastirii Sihastria Neamt, 2010. [4] „Te pui pe un scaunel sau in picioare si concentrezi atentia deasupra inimii, cu barbia in piept, unii chiar tin doua degete acolo pentru atentie (deasupra sanului stang, vezi si icoana cu Sfantul Serafim de Sarov). Parintele Daniil (Sandu Tudor), care a murit in inchisoare, Dumnezeu sa-l ierte, tinea doua degete aici tot timpul ca sa nu piarda atentia in alta parte. Si daca vezi de la o vreme ca atunci cand concentrezi mintea incepe sa te doara inima, ca te doare tare, bine ii face, ca ea e izvorul tuturor rautatilor, ca de acolo izvoraste pacatul. Ca zice Sfantul Nil Ascetul ca mintea, rugandu-se fara raspandire, o necajeste si o smereste pe inima. Bine ca o smereste, ca inima infranta si smerita Dumnezeu nu o ca urgisi”. Cleopa Ilie Arhim., Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 17, pp. 65-66, Editura Manastirii Sihastria Neamt, 2010. [5] Ibidem, p. 64. [6] Puterea cuvantatoare isi are locul de petrecere in piept, in partea de sus a inimii, care se gaseste in partea sanului stang, cu doua degete orizontale mai sus de el si tine pana aproape de sanul drept. Deci, pentru a face unirea mintii cu inima, trebuie ca, in vremea rugaciunii, sa tinem luarea-aminte si atentia in aceasta parte, unde este puterea cuvantatoare a inimii. Acest loc al inimii gasit de Sfintii Parinti – mari rugatori, este centru duhovnicesc al fiintei noastre. El se poate afla haric, prin caldura duhovniceasca care apare in timpul practicarii Rugaciunii launtrice. Intr-o icoana, Sfantul Serafim de Sarov, tine mana dreapta in dreptul inimii, in centrul duhovnicesc al fiintei noastre. [7] Parintele Adrian Fagetean, recomanda sa se fo­lo­seas­ca ca rugaciune launtrica, rugaciunea Domneasca: Ta­tal nostru. [8] Notarea cu majuscula scoate in evidenta faptul ca avem 7 timpi. Forma invita la o hotarare, la o angajare.
[9] Pentru ca mintea sau lucrarea mintii (gandurile n. n.) are obisnuinta din tineretea sa sa nu se infraneze pe sine sau sa se risipeasca in lucrurile cele simtite ale lumii din afa­ra, din aceasta pricina, cand ea isi rosteste aceasta ru­ga­ciu­ne, tu sa nu ramai asa la nesfarsit, dupa cum din fire esti obis­nuit, ci sa-i opresti putin in loc suflul, pana ce cuvantul cel launtric si-a zis o data rugaciunea si numai dupa aceea sa rasufli. Aceasta, dupa cum ne-au invatat dumnezeiestii Pa­rinti”. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Edi­tura Christiana, 2008, p. 68). [10] Cand ne rugam si lucram, lupta este mai mare, dar si binecuvantarea Harului Dumnezeiesc, pentru ca participa la rugaciune in lupta de curatire si sfintire, atat sufletul cat si trupul. [11] Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata: „Nu este nevoie sa spunem vorbe fara numar. Ajung cuvintele putine si simple. Raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile noastre nu depinde de multimea cuvintelor pe care le rostim (Matei 6,7), ci de curatia gandului si a inimii noastre. [12] Se foloseste aceasta concentrare pe pulsul inimii trupesti, pentru ca mai intai se afla inima trupeasca si apoi inima duhovniceasca. [13] „Aceasta curatire si lucrare launtrica trebuie dusa asa de departe, la adanc, de cealalta parte a inimii, incat sa ajunga sa innoiasca si partea cea dinafara. Aceasta se face prin atingerea principiului intruparii si invierii, in ceea ce are mai profund si adevarat.
Prin urmare, nu se nesocoteste exteriorul, ci se ajunge la el prin launtru, in chip organic si viu, din centru spre afara, din inima cea tainica, spre vileagul vadirii si implinirii desavarsite totale”. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 75).

Cititi si: Datoria drept-credinciosilor de a spune „Rugaciunea lui Iisus” Rugaciunea lui Iisus: Invataturi practice pentru incepatori

SURSA

http://apologeticum.wordpress.com

Acest articol a fost publicat în STIATI CA... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s