Credinţa vine din auz

Credinta vine din auz si
auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte.

Credinta vine din cuvânt. Credinta noastră în Dumnezeu ne vine si se întăreste
în noi din predica preotului la biserică, din
sfaturile date de bătrâni, din citirea cărtilor sfinte si mai ales din cuvintele si învătăturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfânta Evanghelie  Dar în Sfânta Scriptură auzim că unii
sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au îndoit în
credintă.

Asa s-a îndoit Avraam. Căci atunci când
i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ti dau
pământul acesta de mostenire…, a zis Avraam: Stăpâne Doamne, pe ce voi
cunoaste că-l voi mosteni?… Atunci a zis Domnul către Avraam: Să stii bine că urmasii tăi vor fi
pribegi în pământ străin, unde vor fi robiti si apăsati patru sute de ani
(Facerea 15, 7, 13). Si au stat în robie 430 de ani. De aceea a
întrebat Moise: „De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, că s-au împlinit
anii?” Si a zis Dumnezeu: „Anii s-au împlinit, dar canonul pentru păcatele
poporului, nu”. Deci, în loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat în robie 430
de ani.
De ce n-a murit Moise în
pământul făgăduintei, ci a murit la muntele Nebo?
Căci Moise, care a
condus poporul acela, a fost cel mai blând om de pe fata pământului, cum se
spune la Numerii: Moise însă era omul cel mai blând dintre toti oamenii de pe
pământ (Numerii 12, 3). Pentru o greseală nu a intrat în pământul
făgăduintei. Pentru o greseală l-a pedepsit Dumnezeu să nu treacă Iordanul:
pentru că s-a îndoit la stânca Rafidim. Că Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si
adună obstea, tu si Aaron, fratele tău, si grăiti stâncii înaintea lor si ea vă
va da apă; si le veti scoate apă din stâncă si veti adăpa obstea si dobitoacele
ei.
A luat deci Moise
toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron
obstea la stâncă si a zis către obste: Ascultati, îndărătnicilor, au doară din
stânca aceasta vă vom scoate apă? Apoi si-a ridicat Moise mâna si a lovit în
stâncă cu toiagul său de două ori si a iesit apă multă si a băut obstea si
dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise si Aaron: Pentru că nu M-ati crezut, ca să
arătati sfintenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce
voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau (Numerii 20,
8-12). Pentru îndoiala aceasta, Moise n-a văzut pământul
făgăduintei.

De ce a suferit Sfântul Simeon Bătrânul
283 de ani, câti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf până la Hristos?
Pentru că s-a îndoit. N-a crezut că Hristos Se poate naste dintr-o fecioară. Si
i-a dat Dumnezeu canon să mai trăiască 283 de ani ca să vadă pe Cel născut din
Fecioară.

Asa s-a îndoit si Toma la învierea lui
Hristos si a trebuit să fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindcă M-ai
văzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au văzut si au crezut. Hristos a pus
astfel fericirea a zecea după Înviere, ca să întărească credinta celor ce nu văd
dar cred, precum suntem noi si cum trebuie să fie toti crestinii până la
sfârsit. Ce spune Apostolul Iacov: Bărbatul îndoielnic este nestatornic
în toate căile sale (Iacov 1, 8). Omul îndoielnic care zice: „Oare este sau nu
Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?” este ca un nor pe care îl poartă satana
cum vrea, căci el nu crede cu fermitate, cu tărie, în existenta lui Dumnezeu. De
aceea satana îl duce oriunde.

Să vă dau o pildă. A venit un mosneag
deunăzi si a zis:

– Părinte, în ziua de Sfântul Vasile am
văzut la restaurant multă lume. Vor merge toti aceia în iad? Eu cred că nu vor
merge toti.

I-am răspuns:

– Nu crezi dumneata, dar Duhul
Sfânt ne spune în psalmi prin gura Sfântului Prooroc David: Că Tu esti Dumnezeu care nu voiesti
fărădelegea, nici va locui lângă Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta călcătorii
de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toti cei ce lucrează
fărădelege
(Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata că Dumnezeu
nu-i părtas la fărădelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat
asezământul de lege al Meu prin gura Ta, iar tu ai urât învătătura si ai lepădat
cuvintele Mele înapoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice în psalmi: Pune-voi
fărădelegea ta înaintea ta si te voi mustra.

Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strâmtă, că
largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si multi sunt cei care
o află. Si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si
putini sunt care o află
(Matei 7, 13-14).

Deci nu te mira că merg multi la joc
sau că cei care merg la bine pe cărarea cea strâmtă sunt putini. Tot lucrul bun
este rar. Deci nu vă îndoiti de cuvintele Mântuitorului. Nu sta la îndoială când
e vorba de a împlini porunca lui Hristos si de a te feri de
păcate.

Dacă n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si
pe Moise pentru îndoială, dacă nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au
îndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a
pedepsit în această viată ca să nu se muncească în vesnicie.

Oare câti dintre crestinii de azi nu se
îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: „Nu cred până nu
văd!” Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale
existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipăire si
vedere.

Câti dintre crestinii botezati nu zic:
„Aici este raiul si iadul! Aici pe pământ este totul!” Si nici când se văd
bolnavi, în fata primejdiei, a sărăciei, a mortii si nici măcar la bătrânete nu
se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viata lor din tinerete,
cheltuită în desfrânări, în răutăti si în necredintă. Putini sunt cei ce se
pocăiesc de păcate la bătrânete. Cei mai multi mor asa cum au trăit, în
îndoială, necredintă si nepocăintă, spre a lor vesnică
osândă.

Cu adevărat mare este credinta în Dumnezeu
însotită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din dreapta credintă
apostolică în tot felul de secte si grupări religioase. Multi din cei
îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însusi Hristos; se smintesc de
Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de
sfinti si de cinstea dată lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de
învătăturile Sfintei Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a
lor osândă si amăgirea multora.

Să stăm dar neclintiti în dreapta
credintă si să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de
ani. Necredinciosii se leapădă si caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupesti;
îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credintă caută minuni;
sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credintei si vestesc altă
Evanghelie; cei robiti de patimi amână pocăinta, iar noi, fiii învierii si fiii
lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credinciosi până la sfârsit, stiind că cel ce va răbda toate până
la sfârsit, acela se va mântui Amin.

Pr. Ilie
Cleopa

www.ortodoxia.md

Acest articol a fost publicat în CUVANTUL și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s