NEASCULTAREA DE PĂRINTI

Să vă spun un caz ce s-a întâmplat acum de curând. Au venit doi soti, o
doamnă si un domn, si s-au asezat lângă mine. Erau cu prestantă, îmbrăcati bine.
„Domnul părinte, au zis ei, am vrea să vorbim ceva”. I-am luat în casă, că ei
aveau un necaz pe care nu-l puteau spune de fată cu toată lumea.

Când
i-am întrebat de unde sunt, mi-au spus: „De la Reghin, domnul părinte”, si au
început a plânge amândoi. Păi când vezi tu că plâng doi oameni asa de mari –
erau directori de întreprindere amândoi -, nu plâng de flori de măr. Ce-i în
inima lor, numai Dumnezeu stie!

– Ce-ati pătit, fratilor?

– Domnul
părinte, am avut un singur fecior. L-am învătat scoală, a terminat facultatea si
a iesit inginer la retele electrice. I-am cumpărat si masină. Într-o seară când
ne-am întors acasă de la niste rudenii, am găsit toate usile deschise, banii
luati din casă si masina furată. După ce-am anuntat politia, la trei săptămâni,
am aflat că fiul nostru a luat banii din casă si masina si a plecat la
Sighisoara, unde s-a însurat fără voia noastră.

Când au auzit părintii,
au crezut că el a luat o fată la nivelul lui. Dacă el era inginer, putea lua o
profesoară, o doctorită, o farmacistă, o ingineră. Părintii au luat niste
cadouri si s-au dus la fiul lor la Sighisoara ca să-l îmbuneze. Dar el se
însurase cu o vrăjitoare. Dacă n-a crezut în nimic, dracii si-au bătut joc de
el.

Când a văzut-o pe mama lui, s-a înnegrit la fată si a zis: „Ce cauti
aici, scorpie?” Dar tată-su de colo: „Măi băiete, dragul tatii, dar mama ta este
scorpie?” „Taci, nebunule, că-ti crăp capul!”

Ia gânditi-vă ce-a fost
acolo! Cu câtă dragoste au venit părintii si cu câtă jertfă, si cum au trecut ei
cu vederea toate relele pe care le-a făcut, iar el tot neascultător a
rămas!

Atunci am zis părintilor:

– Cum ati crescut copilul acesta?
Cum l-ati crescut de când era mic si a început să zică tată? L-ati învătat că
Unul este Tatăl din ceruri si să zică Tatăl nostru?

– Nu,
părinte!

– Când era la scoala elementară, l-ati învătat Tatăl
nostru?

– N-a vrut!

– L-ati învătat Crezul?

– Nu.


L-ati dus la biserică?

– N-a vrut.

– Când era la liceu, i-ati dat
vreo carte sfântă în mână, Biblia sau Noul Testament?

– N-a vrut. Se
ducea si bătea mingea sau pierdea vremea cu alte desertăciuni.

– L-ati
bătut vreodată?

– Niciodată.

– Dar se ruga vreodată?

– Nu,
părinte!

– Si cum ai putut dumneata să stai cu copilul în casă fără să-l
pui la rugăciune? Nici voi n-ati avut credintă. Vedeti acum? Dumneavoastră beti
acum paharul mâniei lui Dumnezeu pe care-l meritati.

– Părinte, nici noi
n-am prea stiut!

Atunci le-am spus:

– Iată ce-ati crutat! Ati
crutat un om demonizat. Zice Scriptura: Calul neînvătat, se face năsălnic, iar
copilul lăsat de capul lui, mare scârbă si rusine va aduce părintilor săi. Si
cela ce crută varga urăste pe fiul său. Nu-l iubeste! Îl urăste.

L-ati
crutat, iar acum dumneata, care l-ai purtat în pântece si l-ai crescut, esti
scorpie, iar tatăl lui este nebun.

Auzi ce lume creste azi? Si aceasta
este vina părintilor, că n-au pus mâna pe vargă când a trebuit si nu i-au spus:
„Hai la rugăciune! Hai la biserică! Hai la spovedit! Azi este vineri, este post,
nu mânca de frupt! Astăzi este sărbătoare, nu lucra!” Să stiti voi că cea mai
înaltă scoală de rugăciune si de credintă în Hristos nu-i în scoala primară,
nici la liceu, nici la facultate, îi în sânul familiei. Cei mai mari profesori
de religie ati rămas tot voi, tata si mama.

Copilul crescut fără frică de
Dumnezeu, nu mai stie ce-i mamă, ce-i tată, ce-i păcat, ce-i moarte, ce-i
judecată. S-a trezit ca o fiară. Si atunci cine o să răspundă în ziua judecătii,
mai tare ca tata si mama? L-au avut în bratele lor si l-au crescut sălbatic si
s-a făcut ca si o fiară.

Au venit apoi să-l pun la slujbe. Dar n-am putut
să-l pun pentru că trăia în preacurvie cu vrăjitoarea aceea. I-am pus la slujbe
numai pe părintii lui. După vreo două luni mă trezesc cu o telegramă: „Domnul
părinte, băiatul nostru a fost electrocutat si a paralizat si i s-a legat si
limba. Nu poate vorbi si este pe moarte la spital. Nu se stie câte zile mai
are”.

Ati văzut mânia lui Dumnezeu cea dreaptă? L-a ajuns blestemul si
suspinul părintilor pe acest tânăr rău si necredincios, căci zice la Psaltire:
Dreptatea lui Dumnezeu rămâne în veacul veacului.

V-am spus această
istorioară că sunteti părinti de copii. Cea mai imperioasă datorie si cea mai
mare, pe care o aveti voi ăstia căsătoriti, este să cresteti copiii în frica si
certarea Domnului.

Ati auzit ce s-a întâmplat în Vechiul Testament cu
preotul Eli , pentru feciorii lui, că s-au dus în iad împreună cu el.

 

Parintele Cleopa  Ilie

Acest articol a fost publicat în SFINTII PARINTI și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s