Comparatii INTRE CRESTIN SI YOGHIN

Comparatii

In revista ”Infinit” nr. 1, iulie 1992, la capitolul ”Yoga”, printre multele rătăciri se arată că: ”Atingand perfectiunea în realizarea diferitelor procedee yoga,practicantul perseverent devine stăpânul unei cunoasteri directe a anumitor secrete ale naturii si astfel dobândeste puteri paranormale asupra-destinului”.

Studiind mai cu
atentie acest aliniat, vom observa cum yoghinii admit că, chiar si prin ”Tantra
Yoga” se pot dobândi puteri paranormale asupra destinului, deoarece si”Tantra
Yoga” este un procedeu yoghin. Cei care cunoscce se întâmplă în ”Tantra yoga”
si mai au putină întelepciune, îsi vor da seama că prin acele nebunii sexuale
care se petrec în timpul sedintelor de ”purificare” sepot dobândi numai si
numai îmbolnăviri, atât trupesti cătsi mintale’. Un om cu mintea sănătoasă nu ar
accepta săintretină astfel de relatii amoroase în grup, cum seîntâmplă la aceste
sedinte yoghine, nici chiar dacă ar fi singur.

Pe lângă acestea, admitând
existenta destinului, îl reducpe om la starea unui robot care execută ceea ce i
se comandă; elimină credinta, faptele bune, pentru că ce sens ar mai avea
credinta în Dumnezeu si faptele bune, dacă noi suntem destinati, hotărâti
dinainte fie la fericire, fie la muncă? De ce a mai fost nevoie să vină Hristos
si să se jertfească pentru noi dacă există destin?

Iar dacă se pot
dobândi puteri paranormale asupra destinului, înseamnă că acea persoană are
puteri mai maridecât Cel care a hotârât destinul (decât Dumnezeu). Siatunci cum
poate să hotărască un destin dacă altcineva este mai putemic si îl poate
modifica?

In paragraful următor se zice: ”Orice om care trăiesteîn
prezent pe planeta Pământ si care vrea să urmezeîndemnul plin de întelepciune:
”Caută, bate la usă, ceresi vei găsi”; dacă va actiona constant si sincer un
anumitinterval de timp cu aspiratie lăuntrică suficient de putemică, cu o minte
deschisă si cu o dorintă arzătoare dea întelege, poate: să intre gradat în
rezonantă cu focareinfinite, cu izvoare de fortă, întelepciune si
iluminare,capabile să-i aducă pacea interioară, fericirea, satisfactiadurabilă
în viată, întelepciunea, desăvârsirea”.

Se poate observa cum se iau
citate din Sfânta Scriptură si sunt amestecate cu învătături păgâne, care desi
îioferă omului unele stări deosebite, totusi nu-i asigură mântuirea. Ce-i va
folosi omului chiar dacă ar căstigatoată lumea, dacă îsi pierde sufletul? cătă
deosebireîntre învătătura unui Budha sau Krishna, care îti oferă orătăcire prin
univers, prin mai multe vieti care pană laurmă tot la moarte duc si învătătura
lui Iisus Hristos,Care îti oferă mântuirea, fericirea vesnică. Iar cei careau
urmat pe Mântuitorul Hristos au gustat încă dinaceastă viată ce inseanmă
adevărata fericire.

In ultimul paragraf ni se spune: ”Cunoaste-te pe
tineînsuti si vei cunoaste astfel tot universul împreună cufortele ascunse ale
sale”.

Iată un îndemn la o mândrie diabolică. Iată cum îti promite o
cunoastere a întregului univers, cand noi nu putem cunoaste nici ceea ce putem
cuprinde cu privirea. Iată cum esti îndemnat să-ti pui toată nădejdea numai
înfortele tale, să ajungi ca Lucifer care si-a închipuit căpoate fi la fel ca
Dumnezeu, dar nu-ti arată si urmareaunor astfel de cugetări.

Să ne
ferească Bunul Dumnezeu de aceste păreri înalte despre noi însine si să ne
dăruiască o inimă înfrântă sismerită. Să fim cu luare aminte la cuvintele
Mantuitorului: ”Priviti la Mine că sunt blând si smerit cu inima siveti afla
odihnă sufletelor voastre”.

Tot în revista ”Infinit” apar cele zece
porunci ale lui SaiBaba, care sunt un amestec de citate din operele
marilor filosofi păgâni si Sfânta Scriptură. Porunca a doua începe astfel:
”Respectul egal fată de toate religiile. Toate religiile învată (predică)
acelasi ADEVAR”.

Stăm si ne întrebăm, cum toate religiile predică
acelasi”Adevăr”, cănd numai Domnul nostru Iisus Hristos a afirmat: ”Eu sunt
Calea, Adevărul si Viata”; iar în alt loc dumnezeiasca Scriptură zice: ”Un
Domn, o credintă, un botez”? Si iarăsi: ”Eu mântuiesc pe cei care Mămărturisesc
în adevăr, nu în minciună”, pentru că si ”dracii cred si se cutremură” dar nu
le foloseste această credintă. Dumnezeu este Unul si a întemeiat o
singurăcredintă, nu mai multe.

Tot Sai Baba zice: ”Aceleasi învătături
divine apar în toate religiile”. Chiar asa să fie? Unde a găsit acest ”om
sfânt” în Sfânta Scriptură ”păstrati curătenia casei si a împrejurimilor ceea
ce va asigura conditii de viată sănătoase si igienice”? (ponmca a 4-a). Cititi
cele zece porunci din Sfânta Scriptură si observati singuri care sunt divine,
care sunt vrednice a fi de la Dumnezeu. în brosura ”Misterul subconstientului”
la pct. 83: ”Când vei ajunge să doresti întelepciunea tot atât de intens precum
un om care, fiind pe cale să se înnece, doreste aer sau ceva de care să se
agate, atunci o vei primi. In Sinele tău Suprem (ATMA) tu esti dejaADEVARUL”,
se observă cum acest drăcusor al încrederii în sine încearcă să pună stăpânire
pe om prin astfel de cugetări: ”atunci o vei primi” (adică întelepciunea).De
la cine? De la Dumnezeu? Dacă vrei să stii cum potiajunge la întelepciune, iată
ce spune Cel ce poate să ti-odăruiască: ”începutul întelepciunii este frica lui
Dumnezeu”, această frică sfântă izvorâtă din iubirea fată de El.

Dar
acest drăcusor al încrederii în sine nu vine singur,ci ajutat de stăpânul său,
dracul mândriei: In Sinele tâuSuprem (ATMA) tu esti deja ADEVARUL”, care
îtisopteste că tu esti deja Dumnezeu.

Câtă nebunie, căta rătăcire! Cum
tu, care esti o creatură, poti să devii Creator? Unde este acea smerenie caresă
înalte pe om? Sfintii se considerau păcătosi si prinaceasta au ajuns sfinti, nu
prin laudă, nu prin încredereaîn puterile lor. Sfântul Apostol Pavel spunea că
dintrepăcătosi cel dintâi este el. Proorocul si împăratul Davidse făcea pe sine
”vierme si nu om”, iar Stăpânul stăpânilor si Domnul domnilor, Iisus Hristos,
S-a smeritpe Sine până la moarte si încă moarte pe cruce ca să nemantuiască pe
noi, creaturile Sale. Acelasi diavol aînselat si pe Eva în rai: ”…veti fi ca
Dumnezeu…”(Facere 3,5).

Tu care te numesti crestin, de ce te lasi
înselat de filosofia păgânilor? De ce cauti pe Hristos în învătătura acestor
oameni fără de Dumnezeu si nu îl cauti în învătăturaBisericii Sale, acolo unde
se găseste? Care dintre înteleptii acestei lumi ti-a mai oferit viata vesnică sau
care dintre ei si-a mai dat viata pentru mântuirea noastră, a oamenilor?

La pct. 29 se vede foarte bine cum se încearcă înselarea crestinului
aducând citate false din Psalmii lui David (34,4): ”Am căutat cu fervoare
ETERNUL si El mi-a răspuns eliberându-mă de toată frica mea”. Dar iată textul
adevărat: Să fie rusinati si înfruntati cei ce caută sufletul meu; să se
întoarcă înapoi si să se rusineze cei ce gândesc rău de mine; căte înselăciune,
cată depărtare de la adevăr!

In ”Yoga Tibetană si doctrinele secrete”
se întâlneste mereu acelasi duh al mândriei, al slavei desarte,al iubirii de
sine. Nu vom analiza toate rătăcirile, toate abaterile de la adevăr, ci numai
căteva, stiind că cine înseală cu putin, înseală si cu mult.

Cap.16.
Cele zece trăsături ale omului superior, alin. 1: ”A nu avea decât putin
orgoliu si a nu fi deloc invidios, este trăsătura distinctivă a omului
superior”. Ce fel de om superior este acesta dacă poate fi si orgolios?

Cap. 23. Cele zece lucruri de prisos, alin.l: ”Dacă natura ultimă a
constiintei a fost realizată, nu mai este necesar să ascultăm sau să medităm
asupra invătăturilor religioase” Cu alte cuvinte, înseamnă că vine un timp cand
nu mai avem nevoie de învătătura lui Dumnezeu îl putem elimina din viata
noastră. Cred că acest sfat nutatăl minciunii adică satana î1 poate insufla
omului. Alin.2: ”Dacă natura pură a spiritului este realizată nu mai este
necesar să se caute iertarea păcatelor” Oare poate cineva să ajungă la această
puritate? De ce să ne amagim singuri? Nu vedem căt gresim nu numai cu lucrul, ci
si cu cuvantul si gandul? Oare satana nu a căzu tpentru ca si-a inchipuit că va
fi asemenea cu Dumnezeu?

Alin. 3: ”De asemenea, solicitarea iertării nu
mai este necesară pentru acela care rămâne în starea de pacementală ”Dar ce
facem cu inima pentru că de acolo izvorăsc hulele, certurile, curviile,
preacurviile, uciderile…?

Din cele doua aliniate de mai sus se poate
observadestul de bine cum se admite cererea iertării păcatelor sichiar dacă nu
se spune de la cine, se intelege de la sinecă numai Dumnezeu prin slujitorii
Săi, preotii duhovnici si episcopi, poate să facă aceasta după cum a
spusHristos: ”Luati Duh Sfânt, cărora veti ierta păcatele iertate vor fi si
cărora veti tine păcatele, tinute vor fi”; si înalt loc: ”Toate cate veti lega
voi pe pământ, legate vor fisi in ceruri si toate căte veti dezlega pe pământ,
dezlegate vor fi si in ceruri”. iar dezlegarea se poate priminumai prin
spovedanie, si împlinirea canonului rânduit decătre duhovnic.

Cap. 28.
Cele zece mari realizări fericite. Noi le-ampune în comparatie cu cele nouă
fericiri ale lui Iisus Hristos, dar pentru a le întelege este nevoie de unele
explicatii, pentru că vom intâlni cuvinte care trebuiesclămurite: ce este
constiinta, smerenia, păcatul,fărădelegea, pierderea Duhului Sfânt, etc.

Ce este constiinta? Ca să nu mai intrăm în amănuntepentru explicarea
stiintifică, noi spunem că, constiintaeste glasul lui Dumnezeu pus în mintea
omului incă decând a fost creat, pentru ca să înteleagă ce este bine si ceeste
rău. Binele este ascultarea de Dumnezeu, iar răuleste neascultarea de Dumnezeu.
Si mintea omului înainte de păcat era atât de luminată siîntelegătoare încât
Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate vietuitoarele facute de El. Dar
cum a stiut omul să le dea nume? Având mintea luminată a stiut rostul pe care-l
avea fiecare vietuitoare si însusirile necesare pentru a-si putea împlini acest
rost.

Ce este smerenia? în scurt, smerenia este constiinta nimicniciei.
Dar pentru a întelege acest lucru este nevoie de o explicatie mai pe larg: Omul,
cu mintea sa luminată de Dumnezeu, a înteles că el, omul, a fost făcut de
Dumnezeu din pământ, iar pământul din nimic. Deci si omul a fost făcut din
nimic, iar el nu a contribuit cu nimic la crearea sa. A mai înteles omul ce
anume L-a determinat pe Dumnezeu să-l facă: ca să se bucure alături de Dumnezeu
de toată creatia Lui. De asemenea, a mai înteles că toată creatia lui Dumnezeu
este la dispozitia omului.

Chiar si îngerii sunt pusi de Dumnezeu să-l
păzească sisă-i ajute a face voia lui Dumnezeu. La fel tot universul,cu soarele,
luna, stelele, atmosfera cu aerul pe care îlrespirăm, precum si pamântul cu
toată vegetatia si podoaba lui; bogătia minereurilor, apele împreună cu
toatevietuitoarele din ea, toate sunt la dispozitia omului.

Toate
însusirile pe care le are omul, tot de la Dumnezeu sunt, ba chiar Dumnezeu prin
pronia Sa sauprin grija permanentă ce o are pentru om, este tot la dispozitia
omului. Si mai mult decât toate acestea, Dumnezeu a trimis pe însusi Fiul său pe
pământ Să Sejertfească pentru mântuirea omului, iar Duhul Sfânt să-llumineze si
să-l călăuzească în tot restul vietii sale…

Deci, întelegând si stiind
toate acestea, omul simte nevoia ca în fata lui Dumnezeu să se smerească, adică
săse vadă atât de mic si de neînsemnat încât să se prosterneze inaintea lui
Dumnezeu, să-I multumească, să-Llaude, să-L binecuvânteze, să-L slăvească, să-I
cănte,să-L roage asa cum fac îngerii si sfintii în cer si, cumzicem si noi în
rugăciunea Tatăl nostru: ”facă-se voiaTa, precum în cer asa si pe pământ”.
Aceasta ar fi înputine cuvinte, explicatia despre smerenia pe care oavea omul
înainte de a păcătui.

După ce a păcătuit, a apărut în mintea omului
stareade umilintă, adică constiinta păcătoseniei sale, si a simtitcă a murit
duhovniceste; că l-a părăsit Duhul Sfânt sitoate darurile duhovnicesti din cele
trei facultăti ale lui:ratiunea, vointa si sentimentul, care sunt după
asemănarea cu Dumnezeu. A simtit cum i s-a întunecatmintea si nu mai poate să-L
vadă pe Dumnezeu caînainte. A pierdut si lumina cu care era îmbrăcat si s-avăzut
gol. A constatat că i-a slăbit vointa si nu mai poatesă împlinească cele bune.
De asemenea, si sentimentul is-a schimbat încât nu mai simtea legătura normală
cuDumnezeu si toate stările bune pe care mai înainte lesimtea în prezenta lui
Dumnezeu, acum dispăruseră.

Aceste stări bune în prezenta lui Dumnezeu
sunt descrise de ucenicul Sfântului Serafun de Sarov în urma uneidiscutii
privind agonisirea Duhului Sfânt: ”Părintele Serafim mă prinse atunci de umeri
si-mi zise:

– Acum suntem amândoi în Harul Sfântului Duh! Dece nu mă
privesti?

– Părintele meu, nu pot să vă privesc, ochii sfintieivoastre
aruncă fulgere de luminâ! Fata sfintiei voastre emai arzâtoare decât soarele si
mă dor ochii.

– Nu-ti fie frică, dumneata luminezi acum tot atât
cătmine. Te afli în plinâtatea Duhului Sfant, altfel n-ai putea să mă vezi în
starea aceasta.

Si apropiindu-se de ureche îmi zise:


Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea lui către noi. Vezi, n-am făcut nici
măcar semnul crucii; în adâncul inimii m-am îndreptat însă către Dumnezeu,
zicand: Doamne, fă pe omul acesta vrednic să vadă arătarea Preasfântului Duh, si
iată Dumnezeu, Care a auzit rugaciunea smeritului Serafim prin mijlocirea
Născătoarei de Dumnezeu…

De-abia îmi ridicasem ochii si o groază
pioasă îmi cuprinse toată fiinta. Inchipuiti-vă fata unui om care vorbeste în
mijlocul soarelui. Ii vezi miscarea buzelor, expresia ochilor. îi auzi glasul,
simti că te tine de umeri,dar nu numai că nu-i vezi bratele, ci în locul
trupului propriu si al convorbitorului, vezi numai o lumină strălucitoare, o
lumină orbitoare luminând pajistea de zăpadă, pe mine si pe staret. Dar poate
să-si închipuie cineva starea fericită în care mă aflam eu atunci?

– Cum
te simti acum, mă întrebă Părintele Serafim? – Minunat de bine, îi răspunsei eu.
– Cum adică bine? Lămureste! – Simt în sufletul meu o liniste si o pace pe care
n-as putea să o exprim în cuvinte!

– Dragostea ta, este pacea despre
care Domnul zice ucenicilor Săi: ”Pacea Mea vă dau ; eu v-o dau nu cum v-o dă
lumea. De ati fi din lume, lumea ar iubi pe al său; dar fiindcă nu sunteti din
lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru aceasta vă urăste lumea. Dar
îndrăzniti, Eu am biruit lumea” (loan 14, 27). Tocmai acestor oameni urâti de
lume, dar alesi de Dumnezeu, Domnul le dă pacea aceasta pe care o simti dumneata
acum. Dar cemai simti încă?

– 0 dulceata extraordinară!

– Este
dulceata de care Sfintele Scripturi spun: ”Dinrâul dulcetii Tale, le vei da lor
să bea”. In dulceataaceasta parcă ni se topesc inimile si binele care ne umple
nu-l poate spune nici un cuvânt din vorbirea omenească. Si ce mai simti altceva?

– 0 negrăită bucurie în inimă!

– Cănd Duhul lui Dumnezeu pune
deplin stăpânirepe fiinta noastră, sufletul ni se umple de o bucurie
farăasemănare. Indată ce Duhul lui Dumnezeu se apropie,toate se schimbă în
bucurie… Si dacă numai bucuriaaceasta ne aduce atâta mângâiere si atâta
înviorare, ce sămai zicem de însăsi bucuria care ne este pregătită în ceruri;
gătită celor ce plâng aici pe pământ! Si altceva ce maisimti?

– 0
căldură extraordinară!

– Cum asta, o căldură? Nu suntem oare în
pădure?Acuma-i iarnă si iată-ne si pe noi înveliti în zăpada aceasta care cade
cu fulgi mari! De ce căldură poate fi vorba?

– 0 căldură ca într-o baie
turcească, plină cu aburi!

– Si mirosul e tot ca într-o baie?


Nu, nu! în lumea întreagă nu se află asemenea mireasmă! Si staretul Serafim
surâse blând:

– Da, dragul meu, stiu lucrul acesta tot atât de bine ca
si dumneata, dar te întreb anume. Ai dreptate. Nici o mireasmă de pe pământ nu
se poate asemăna cu aceea care ne învăluie acum, căci mireasma aceasta este
mireasma Duhului Sfânt. Si ia aminte, mi-ai spus că simteai o căldură ca într-o
baie, dar priveste: zăpada nu se topeste de loc sub dumneata. Ceea ce înseamnă
că această căldură nu-i în aer, ci în noi însine. Aceasta-i cădură de care
Dumnezeu ne cere să o pomenim în rugăciunea încălzeste-mă Doamne, cu căldura
Duhului Tău Celui Sfânt. Despre starea aceasta a zis Iisus Hristos: ”Adevărul
vă spun, sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor
vedea pe Fiul Omului venind întru împărătia Sa” (Matei 16, 28).

Ce este
păcatul? Păcatul este neascultarea de Dumnezeu.

Ce este fărădelegea?
Este nesocotirea legii scrisă deDumnezeu si dată oamenilor pentru a o împlini si
pecare omul nici nu a ascultat-o, nici nu a împlinit-o.

Duhul Sfânt este
a treia persoană sau ipostasă al Dumnezeirii si Căruia ne adresăm prin
rugăciunea ”Impărateceresc…”, unde zicem si aceasta: ”Vino si
Tesălăsluieste întru noi…” iar în Psalmul 50 cerem: ”DuhulTâu Cel Sfânt nu-L
lua de la mine”, ceea ce înseanmă căDuhul Sfânt se poate depărta de la noi sau
îl putempierde, din cauza păcatelor noastre, însă îl putem dinnou căstiga prin
toate cele rânduite de către Biserică,după cum spune si Sfântul Serafim de
Sarov: ”că rostulomului pe pământ este să lupte pentru a căstiga din nouDuhul
Sfânt pe care L-a pierdut din cauza păcatelor”.

Pocăinta este Sfânta
Taină prin care credinciosulprimeste de la Dumnezeu, prin duhovnic,
iertareapăcatelor mărturisite cu zdrobirea inimii. Conditiileiertării păcatelor
sunt: adânca părere de rău pentrugreselile săvârsite, mărturisirea acestor
păcate la duhovnic cu hotărârea de a nu mai gresi, credinta putemică inHristos
si nădejdea în îndurările Lui.

Iată acum si explicarea fericirilor:

a) Fericiti cei săraci cu duhul, că a acelora esteîmpărătia cerurilor.
Din citirea acestei fericiri din careunii ar putea întelege că sunt fericiti cei
sărăciti cu duhul, sau lipsiti de duhul, iar altii ar întelege că sunt fericiti
cei care nu prea au mintea întreagă, cei prosti sineîntelegători. Dar nu este
asa. Dumnezeu îl face pe omsă înteleagă cu mintea si mai ales îi trezeste
constiinta,să stie că din cauza păcatului este sărac cu duhul, adicâeste lipsit
de Duhul lui Dumnezeu, iar prin pocăintăadevărată va putea căstiga din nou Duhul
Sfant si, totodată, împărătia cerurilor.

b) Fericiti cei ce plâng, că
aceia se vor mângâia.După ce, cu ajutorul lui Dumnezeu i s-a trezit constiintasi
omul si-a dat seama că a gresit înaintea lui Dumnezeu,în mod normal si firesc
este ca omului să-i pară rău pentru greseala sa, să se căiască si să plângă
înaintea Domnului. Din acest plâns se naste o schimbare a sufletului, aratiunii,
a vointei, a sentimentului, adică o mângâiere afiintei sale.

c) Fericiti
cei blânzi, că aceia vor mosteni pământul.Se stie din experienta omenească că
cel care plânge seusurează oarecum sufleteste, se linisteste si devine maiblând.
Iar cănd plânge pentru păcatele sale, el va simti odeosebită schimbare spre
bine, o usurare în sufletul său simai ales în raport cu semenii săi, deci el
devine maiblând. Celor ce au ajuns la această stare, Dumnezeu lefagăduieste că
vor mosteni pământul, căci zice: ”Va fi cernou si pământ nou”, adică cerescul
pământ sau pământulcel fericit.

d) Fericitî cei ce flămânzesc si se
însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. cănd omul, cu ajutorul Harului
dumnezeiesc, a ajuns să-si rezolve problemasufletului său, prin treptele de până
acum, începe să-sidea seama că mai are încă si alte trepte de urcat, dar el nule
cunoaste si nici nu stie ce să facă. Asfel începe să i senască în suflet si în
minte dorinta să stie căt mai multedin învătăturile dumnezeiesti, adică să
flămânzească si săînseteze de a cunoaste căt mai mult si mai bine tot ce
arânduit Dumnezeu pentru binele nostru, pentru a le aplica în viată si astfel se
va sătura; adică va simti în sufletul său o mare bucurie si fericire pentru că a
cunoscut, a înteles bine si le-a aplicat în viata sa.

c) Fericiti cei
milostivi, că aceia se vor milui. Cănd înteles omul si a simtit că a rezolvat
problema sufletului său, însusi Duhul lui Dumnezeu care de acum locuieste în el,
îl îndeamnă să se ocupe si de semenii săi si să-i miluiască cu ce poate, atât
material, căt si sprirtual. Ajutând pe semenul său, omul ajută pe Hristos, Care
îi va răsplăti însutit si înmiit si viata vesnică va mosteni.

f)
Fericiti cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. După ce omul a
trecut prin toate aceste trepte începe să-si dea seama că întelege si simte
sensul duhovnicesc al citirii si mai ales al rugăciunii, că stă cuadevărat de
vorbă cu Cel Căruia se roagă. Deci în felul acesta îl vedem pe Dumnezeu, îl
întelegem si mai ales, îl simtim în inimile noastre.

g) Fericiti
făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Trecând din treaptă
în treaptă,omul începe să înteleagă că mai are de rezolvat incă unlucru foarte
important, că trebuie să se împace cuconstimta sa, cu semenii săi si mai ales cu
Dumnezeu,devenind astfel fiul lui Dumnezeu după dar.

Aceste sapte
fericiri privesc pe fiecare om, iarurmătoarele două privesc mai ales pe cei ce
fac misiunesi apostolat.

h) Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, că a
acelora este împărătia. cerurilor. Observăm că la aceastăfericire răsplata este
aceeasi ca si la prima: ”că a aceloraeste împărătia cerurilor”. în prima,
omuil lupta cu patimilesi vrăjmasul din el, iar la a opta cu vrăjmasii si
patimiledin alti oameni pe care vrea să-i ajute să se mântuiască;de aceea si
răsplata este aceeasi, împărătia cerurilor.

i) Fericiti veti fi cand vă
vor ocărî si vă vor prigoni sivor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,
mintindpentru Mine. Asa după cum Hristos a fost ocărât si prigonit pentru
învătătura Sa, tot la fel vor pătimi si cei careîl mărturisesc pe El înaintea
oamenilor. Oamenii cei necredinciosi vor ajunge până acolo încât, din
cauzamărturisirii lui Hristos, vor minti spunând că nu existăDumnezeu sau că
Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeusau vor zice alte minciuni împotriva Lui.

Mântuitorul îi fericeste pe cei care îl mărturisesc pe Elpentru că:
”Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi si Eu
pentru el înaintea TatăluiMeu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda
deMine inaintea oamenilor si Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care
este în ceruri” (Matei 10, 32-33).

Iată ce fel de fericiri făgăduieste
Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, celor ce împlinesc poruncile Lui, si de
aceeavă lăsăm să trageti singuri concluziile despre învătăturacea adevărată;
care este vrednică a fi de la Dumnezeu sicare de la oameni.

Acest articol a fost publicat în SECTOLOGIE și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s