Siguranţa cetăţeanului IN PERICOL

NU CRED IN REFORMA MINISTERULUI DE INTERNE!

 


Peste 5.000 de angajati ai Ministerului de Interne nu au promovat examenele de evaluare în baza carora se vor face disponibilizarile necesare reorganizarii institutiei, a declarat, recent, ministrul Traian Igaş. Igaş a spus că aceste concursuri s-au desfăşurat sub supravegherea şi coordonarea şefilor de arme şi că, cel mai probabil, evaluările se vor încheia la mijlocul lunii septembrie, urmînd ca la începutul lunii octombrie ministerul să aibă un număr de angajaţi mai mic cu 10.000, informează Mediafax.
Au fost scoase la concurs 38.850 de posturi pentru care au fost puse la dispozitie aproape 47.000 de persoane. La examene s-au înscris aproape 42.000 de angajaţi, iar 36.069 au promovat probele de concurs. Alţi 5.105 nu au promovat examenul, iar peste 700 nu s-au prezentat. Şi la Reşiţa, arogant şi plictisit, ministrul de Interne a declarat că aproximativ 30.000 de oameni din MAI au intrat “pe pile”, iar în ultimii 13 ani au fost angajate 63.500 de persoane care nu au pregătire militară, 10.000 dintre aceştia urmînd să plece pînă la sfîrşitul lunii septembrie. Arogantul şi plictisitul ministru arădean nu spune nimic de faptul că există, într-adevăr, structuri parazite în cadrul instituţiilor de forţă, încadrate cu militari de carieră, uneori, incompetenţi, care încasează sume fabuloase fără să facă nimic, în timp ce angajaţii, militari sau foşti civili, trag din greu pe salarii de mizerie, ameninţaţi zilnic cu concedierea. Inclusiv “criteriile” expuse de ministrul Igaş confirmă ce spun: “experienţa profesională”… adică pompieri tineri, de viitor, dedicaţi, unii cu Academie, doctoranzi, alţii cu studii de specialitate care nu se “desăvîrşesc” sub cupola Academiei de Poliţie, trăiesc zi de zi cu ameninţarea rămînerii fără loc de muncă, în timp ce colonei burtoşi, incompetenţi, şpăgari şi rău-voitori, sau trepăduşii lor, se lăfăie în birouri, la căldurică, pe zeci de milioane de lei, fără să facă NIMIC! Dacă eşti de bună credinţă ştii sigur că NU efectivele aflate efectiv în slujba cetăţeanului sînt supra-dimensionate, ci structura malignă care sufocă MAI şi o stoarce de resurse! Dar, de aceştia e mai greu să te atingi şi să faci… reformă! Din aceste considerente, “nenorociţii” ăia de europeni, care “nu ne vrea” în Shengen, au inventat un mecanism numit Noul Management Public (NMP) care implică şi companiile private în asigurarea Securităţii şi contribuie la reforma sectorului. Am sperat că Guvernarea aste portocalie, care se revendică de dreapta, va adopta fără rezerve acest mecanism de eficienţă. O tresărire am avut cînd premierul Boc a anunţat “managementul privat” al companiilor de stat! Din păcate, NU! De aceea Nu cred nici în reuşita reformei în Ministerul de Interne! Ea nu va fi decît o altă ciopîrţire brutală a unui sistem menit să asigure SECURITATEA NAŢIONALĂ.

Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de “guvernare eficientă” figurează în Strategia Naţională de Securitate. Din 1990, în Europa, de Noul Management Public au beneficiat şi Companiile de Securitate Private, care au absorbit forţă de muncă înalt calificată, în urma reformelor la nivelul structurilor de securitate, privite destul de “exotic” la noi în ţară. Acestea sînt societăţi comerciale care oferă servicii care, deseori, implică cunoştinţe temeinice în folosirea forţei. Nu vorbesc de firmele de pază cu agenţi burtoşi, nespălaţi şi neglijenţi, nici de cei cu echipament de portar pe care îi întîlneşti, mai nou, pe la uşile Consiliilor Judeţene din România!

Noul Management Public are sens în contextul unei economii de piaţă solidă şi în contextul unei guvernări de dreapta, aşa cum s-a revendicat Guvernul Boc! În Europa, Marea Britanie este lider de necontestat al noului concept. Companiile Private de Securitate pot fi evaluate la adevărata lor valoare atunci cînd sînt puse în situaţia de a livra servicii de protecţie entităţilor publice şi private într-un climat de instabilitate, cum ar fi conflictele armate sau crizele umanitare. Cele două sectoare, public şi privat, au un interes comun în dezvoltarea unor modalităţi eficiente de identificare şi gestionare a efectelor negative determinate de activităţile crimei organizate şi de terorism, menţinerea ordinii publice, paza obiectivelor administrative, de învăţămînt sau infrastructuri critice.

Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, “nucleul dur” de personal al CPS. Securitatea unei naţiuni a devenit o problemă de cooperare de tip public-privat, în care autorităţile şi instituţiile statului gestionează o familie de riscuri şi ameninţări iar firmele private de securitate devin responsabile pentru o altă mulţime de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări, specifice domeniului privat al statului sau individului. Autorităţile specializate şi serviciile de securitate privată sînt într-o relaţie de complementaritate, ambele contribuind la realizarea unui mediu naţional de securitate favorabil dezvoltării economice. Serviciile de securitate privată trebuie să devină principalul partener specializat, înalt calificat, al statului în gestionarea securităţii naţiunii. Din această calitate decurg atît drepturi cît şi obligaţii, atît pentru stat cît şi pentru serviciile de securitate privată. Drepturile şi obligaţiile, modalitatea de obţinere a licenţelor, certificarea profesională sau controlul activităţii acestor firme de securitate privată trebuie să fie reglementate în modalităţi care să permită dezvoltarea performanţei profesionale, impunerea unor standarde de calitate a serviciilor, de nivel internaţional, realizarea unei deontologii profesionale adecvate dar şi reducerea posibilităţii de introducere a arbitrariului, sau chiar a abuzurilor, de către autorităţile statului, mai ales în etapa de certificare sau de eliberare a licenţelor! Legea care reglementează activitatea serviciilor private de securitate în România NU asigură aceste condiţii, de aici şi imposibilitatea asigurării eficiente a securităţii, de exemplu, la sucursalele bancare sau unităţi de învăţămînt. La ora actuală Legea 333 din 2004 constituie sistemul de referinţă pentru desfăşurarea activităţii serviciilor de securitate privată în România. Apelul la aceste gen de firme este şi consecinţa neîncrederii publice în autorităţi. Într-un asemenea mediu, utilizarea descurajării (agenţii de securitate) este adesea percepută ca o modalitate mai eficientă de prevenire a infracţionalităţii. Un bun exemplu autohton îl reprezintă Compania românească 100%, BGS! Percepţia că statul este incapabil să-şi protejeze cetăţenii este tot mai crescută. Transparenţa acestor activităţi va permite creşterea performanţei şi a încrederii, atît a cetăţenilor cît şi a statului, în aceste gen de servicii. Evident, organizaţiile profesionale în domeniu au obligaţia de a îmbunătăţii, în permanenţă, regulamentele interne şi de a propune modificări legislative.

Pentru a înţelege această transformare, procesul trebuie să fie examinat prin prisma teoriei managementului public, despre care vorbeam în deschiderea acestui text, destul de plictisitor şi, constat, destul de tehnic. Noul Management Public explică motivul pentru care guvernele contractează serviciile CPS şi mecanismele implicate, nu excluzînd Ministerul de Interne, ci suplimentînd necesarul. Noul Management Public, contractează şi controlează relaţia dintre sectorul public şi privat pentru cheltuirea eficientă a banului public. NMP presupune, aşadar, o reformare a relaţiei tradiţionale între sectorul public şi sectorul privat. Firmele private pot intra acum în zonele considerate anterior monopol de stat, pentru că ele devin “parteneri în furnizarea de bunuri şi servicii publice ” (Rosenbloom şi Kravchuck, 2002, p. 501). EFICIENŢA este, aşadar, în spatele reformei NMP. Ca rezultat al aplicării unei astfel de politici, ar trebui să avem costuri reduse pentru Guvern! În acest context, participarea CPS în industria de securitate colectivă şi naţională presupune o alternativă mai eficientă la serviciile de securitate publice aflate la dispoziţie. În practică, însă, eficienţa nu este întotdeauna realizabilă. Factori non-economici pot afecta procesul de selectare a celor mai bune firme. Noul Management Public induce o schimbare esenţială de viziune: “de la responsabilitate politică la responsabilitatea managerială “(Baker, 2004, p. 46). Teoretic, aflaţi în funcţii de conducere, politicienii identifica obiectivele şi apoi managerii le pun în aplicare. Managerii din sectorul public, spre deosebire de funcţionari publici tradiţionali, exercită un grad mai mare de autonomie şi de discreţie în realizarea obiectivelor. În consecinţă, managementul are unele forme autonome, pentru un set de activităţi, cum ar fi bugete, măsurarea performanţei şi organizare (Terry 1998, p. 4). SECURITATEA devenind un “produs de consum” generează apariţia în ecuaţie şi a altor termeni, proprii pieţei libere, precum PREŢUL sau STANDARDE DE CALITATE. Astăzi se caută identificarea unor standarde de tip ISO pentru serviciile de securitate privată, menite a oferi aceeaşi calitate, pentru aceleaşi tipuri de servicii.

Grupul pentru Securitate şi Democraţie a lansat un proiect propriu de reformară a Ministerului de Interne, în această perioadă în care, la nivel politic şi la nivelul specialiştilor în problematica securităţii interne se vorbeşte doar de o restructurare de personal şi ajustări bugetare. Între cele trei linii de reformă “de dreapta” a Ministerului de Interne, propuse de GSD se regăseşte şi separarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă de Ministerul de Interne şi înfiinţarea unui Minister al Situaţiilor de Urgenţă (sau o agenţie!), cu două direcţii clare, stingerea incendiilor (care beneficiază de o lege specială) şi protecţia civilă – respectiv intervenţia în cazul situaţiilor excepţionale, domeniu care intră sub incidenţa unei legislaţii stufoase şi uneori contradictorie, reconstruită pe scheletul Inspecţiilor de Prevenire, şi care să gestioneze întreaga gamă de situaţii excepţionale, cu personal militar, civil, voluntar sau privat. Propunerea a stîrnit zîmbetul ministrului Igaş.

Remilitarizarea poliţiei naţionale şi re-modelarea structurilor de aplicare primară a legii (poliţie, poliţie de frontieră şi jandarmerie) pentru a nu încălca Legea Poliţiei Locale, iar prin redimensionarea aparatului profesional să sprijine profesionalizarea Companiilor private de securitate, ce funcţionează în baza Legii 333, prin ridicarea standardelor, este o altă propunere care vine în concordanţă cu conceptul european de Nou Management Public. De asemenea, s-au avut în vedere şi externalizarea serviciilor non-operative, mari consumatoare de fonduri (logistica, financiarul, cabinetele medicale etc) şi scoaterea lor de sub incidenţa hainei militare, precum şi înfiinţarea unei Şcoli Naţionale de Poliţie Locală, finanţată din banii primăriilor, care să instruiască în mod corespunzător agenţii de poliţie locală.

După transformarea celor două “structuri” din cadrul Ministerului, acesta va mai avea în componenţă, în principal, structurile de forţă, militare, care vor gestiona – sau nu! – siguranţa cetăţeanului: jandarmerie, poliţie şi poliţie de frontieră. Un minister suplu şi… eficient! Însă, atîta timp cît nu va exista o întrepătrundere reală şi firească între industria privată de securitate din România şi structurile Ministerului de Interne, în BENEFICIUL SIGURANŢEI CETĂŢEANULUI, nu cred în reformele reale din Internele româneşti!

Sursa: MERKAVA

Acest articol apartine blogului Mario Balint

Acest articol a fost publicat în CRIZA și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s