MEDITATIE SI AUTOHIPNOZA

MEDITATIE SI AUTOHIPNOZA

Ce este meditatia? Cum
functionează mintea umană în timpul meditatiei? Ce tipuri de transformări cunosc
sufletul si intelectul unui om care o exercită regulat si pentru o perioadă
îndelungată de timp? Cum este utilizată de către gurusii contemporani si, în
general, de către organizatiile new age-iste? Ce rol joacă în planurile lor? în
sfârsit, are ea vreo legătură cu rugăciunea crestină?

Ne vom strădui să
conturăm răspunsurile la aceste întrebări prin apel la învătăturile gurusilor
însisi si, mai cu seamă, la practicile lor – care sunt cu mult mai grăitoare
decât cuvintele.

Mă voi opri, în cele ce urmează, asupra a trei practici
distincte pe care le-am experiat personal. Ele sunt promovate de trei
organizatii diferite care împânzesc în momentul de fată majoritatea tărilor
lumii occidentale. Imaginea fiecărei organizatii este diferită.

Cea
dintâi, intitulată generic Mind Control, îsi revendică o filiatie stiintifică,
adaptată mentalitătii apusene contemporane, vizând racolarea unei palete largi
de adepti.

A doua organizatie, cea a gurului Shri Chinmoy, a acordat
hinduismul cu preocupările tânărului occidental, promovând meditatia îmbinată cu
muzica, gimnastica, sportul, pictura. Centrul organizatiei si principalul sediu
al gurului se află în New York.

A treia organizatie, cea a gurului
Satyananda, având ashramul central în Mongyr (India), îsi conservă mai riguros
identitatea hindusă si evoluează astfel cu o imagine mai „exotică“ si mai
autentic indiană pe piata religioasă. Totusi, pentru o promovare mai eficientă,
îsi revendică statutul de „Universitate Yoga“.

Toate cele trei
organizatii constituie mici segmente ale miscării universale New Age (Noua Eră),
printre ale cărei obiective majore se înscriu distrugerea caracterului crestin
al societătilor occidentale si impunerea conceptiilor orientale despre om, lume
si Dumnezeu. Noua Eră pregăteste sub toate aspectele contextul propice aparitiei
unui nou lider religios mondial care va instaura o religie mondială unică si în
cele din urmă se va proclama pe sine Dumnezeu, instaurându-si dictatura politică
si religioasă absolută. Este cel pe care poporul evreu îl asteaptă ca „Mesia“,
iar Evanghelia îl numeste Antihrist. Aparitia, dominatia temporară si sfârsitul
lui Antihrist au fost profetite de însusi Hristos, de Sfântul Apostol si
Evanghelist Ioan Teologul, de Sfântul Apostol Pavel si de multi alti sfinti
crestini.

Primul exemplu

Iată ce am fost
ghidati să facem în cadrul sedintelor de Mind Control:

Stăm linistiti în
fotoliile centrului de conferinte al hotelului. Suntem în jur de 70 de persoane.
Scurta teorie introductivă s-a terminat. Ne relaxăm… închidem ochii; îi vom
păstra închisi până la finele exercitiului… Declamăm cu voce puternică si
prelungă cuvântul sfânt al hindusilor, OM… Sala vibrează pentru aproximativ
două minute de sunetul OM, „pentru a se purifica spiritual atmosfera“ -asa cum
ne explicaseră deja… Bineînteles, procedeul era antistiintific prin definitie;
tinea de asumarea explicită a unei credinte pur religioase, anume cea hindusă.
Nici unul dintre noi n-a remarcat însă acest aspect. Executam mecanic tot ce ni
se comanda, fără nici un filtru rational.

în continuare, îl auzim pe
profesor zicându-ne: „Voi număra foarte rar si limpede, în sens invers, de la 10
până la 1. La fiecare număr imaginati-vă că aveti de coborât câte o treaptă, ca
si când ati coborî o scară; adânc, tot mai adânc… 10… 9… 8… 1… 6…
coborâti scara în adânc, tot mai adânc… 5… 4… acum vă aflati la un nivel
mental mai profund, si veti coborî încă si mai adânc… 3… 2… coborâti tot
mai adânc…“, continuă vocea sugestivă a profesorului. îi urmăm indicatiile si
simtim cum coborâm „tot mai adânc“ pe această scară imaginară. în sfârsit,
ajungem si la „1“. Suntem cu adevărat pe jumătate adormiti: corpul greu,
pleoapele grele, mintea încetosată, ca într-un somn, păstrând însă o oarecare
constientă.

„Acum vă aflati într-un plan profund, energetic al mintii“
continuă profesorul. „Vreau să vedeti limpede în mintea voastră, în culori,
imaginile pe care vi le voi indica: un trandafir rosu… un apus de soare… un
lac… un râu… un munte acoperit de zăpadă… o stea…
etc.“

Dispozitiile sunt date într-un ritm foarte lent. Un sir de imagini
directionate îmi traversează mintea. Mă aflu parcă în fata unui televizor.
Claritatea imaginilor depinde numai de nivelul de dezvoltare al imaginatiei
fiecăruia dintre noi… în mod cert, însă, printr-un astfel de procedeu ne
cultivăm si ne dezvoltăm cu totii imaginatia.

Profesorul ne cere apoi să
ne construim imaginativ laboratorul nostru spiritual, în care vom intra de
fiecare dată pentru a executa tehnicile. Unul îsi imaginează o pesteră; altul –
o vilă pe vârful unui munte; altul – un vast apartament într-un zgârie-nori,
s.a.m.d…. Ni se cere să ni-1 imaginăm în cele mai mici detalii. O facem cu
meticulozitate, întrucât ni se lasă timp din belsug la dispozitie pentru
aceasta… Imaginatia noastră lucrează acum la maximum.

Ni se comandă mai
departe să „vedem“ în mintea noastră ceva ce am dori să ni se întâmple… Unul
se „vede“ pe sine frumos, altul îl „vede“ pe seful său dându-i o primă, altul se
„vede“ pe sine familist… Dorintele cele mai intime ale fiecăruia sunt scoase
acum la iveală. Visăm în chip programat…

După un răstimp oarecare,
profesorul ne vorbeste din nou: „Acum voi număra de la 1 la 10. La fiecare număr
veti urca o treaptă mai sus. Când voi ajunge la 10 vă veti trezi, veti fi
linistiti, absolut sănătosi, odihniti si bine dispusi. Tot atunci veti deschide
ochii“.

începe să numere lent. Ajunge la 10, si deschid la rândul meu
ochii. Corpul îmi este greu. Privesc în jur si văd oameni miscându-se cu multă
încetineală, ca după trezirea dintr-un somn adânc. Capul îmi este de asemenea
greoi si amortit. Acuz o stare pronuntată de somnolentă.

Profesorul ne
asigură că, lucrând sistematic în fiecare zi asupra unei teme, în final ni se va
întâmpla exact ceea ce ne dorim.

– Bine, dar cum se va întâmpla asta?
întreabă cineva.

– Când exersati această tehnică, vă conectati la Mintea
Universală care guvernează lumea, si ea va face ca dorinta dumneavoastră să
devină realitate! a survenit prompt răspunsul… Cu cât mai constant exersati
metoda, cu atât mai repede veti ajunge să vă cufundati. Vă veti obisnui…
Trebuie să o practicati la ore regulate – dimineata, la prânz, seara – fie si
pentru zece minute. Există oameni conectati pe toată durata zilei la nivelul
alfa.

S-au spus în cadrul cursurilor încă multe alte lucruri din a căror
analiză se pot desprinde concluzii cel putin interesante. Eu îmi voi concentra
însă atentia asupra a trei chestiuni.

a) Această practică se bazează pe
cultivarea metodică si exploatarea neîngrădită a imaginatiei. Dacă se are în
vedere cazul unei persoane care exersează zilnic, pe parcursul mai multor ani,
această metodă, este lesne de înteles ce amploare va dobândi capacitatea sa
imaginativă, pe de o parte, dar si cât de mult timp din viata sa si-1 va petrece
în tărâmul imaginatiei sau sub influenta ei directă, pe de altă parte.

b)
O asemenea tehnică îl educă pe practicant în spiritul unui pasivism si al unei
obediente totale. Să ne reîntoarcem asupra modului în care a fost
executată
metoda Mind Control. Stăm asadar lejer pe scaun si ne relaxăm,
închidem ochii si pierdem contactul cu mediul înconjurător; emitem monoton
pentru câteva minute sunetul „sfânt“, OM, si ne golim treptat mintea de orice
gânduri. Auzim apoi vocea temperată dar autoritară a unui profesor de yoga, care
ne dictează riguros ce să facem. Ne supunem continuu, ordinele succedându-se
fără încetare. Ne conformăm automat, mecanic, fără nici o cenzură ratională,
între altele si pentru că nu dispunem de timpul fizic pentru a rationa; orice
efort rational presupune întreruperea exercitiului. Ii permitem să facă uz de
mintea noastră după bunul său plac, fără să fi fost preveniti despre ceea ce
urmează să ni se întâmple. Nu ni s-a dat ocazia si timpul de a ne gândi, de a
discerne si de a alege liber. Am fost efectiv pusi în fata faptului împlinit.
S-a exercitat asupra noastră o stăpânire totală, vreme de aproximativ douăzeci
de minute. Când ni se spune să ne „trezim“, atunci ne „trezim“, si ne simtim
capul îngreuiat ca si când ne-am scula din somn.

Este scenariul unei
sedinte tipice de hipnoză în masă, condusă de un yoghin experimentat, cu scopul
de a „sparge“ barierele mentale care îl împiedică pe individ să progreseze în
autohipnoză. Pentru că obiectivul ultim al acestui seminar îl constituie
predarea unei tehnici de autohipnoză.

Ni s-a înmânat la sfârsit câte o
casetă audio, cu ajutorul căreia să exersăm la domiciliu. Indicatiile sunau
astfel: „Izolati-vă într-o cameră linistită din casa voastră si rugati să nu
fiti deranjati sub nici un motiv. Trageti obloanele si stingeti toate luminile,
asa încât să fie întuneric si liniste. Asezati-vă în pozitia lotusului sau în
orice altă pozitie de meditatie; dacă vă e greu, atunci întindeti-vă pur si
simplu pe podea. Relaxati-vă si porniti casetofonul“.

Când caseta începe
să ruleze, se aude pentru câteva minute un zumzet continuu, asemănător cu
zgomotul unui motor care functionează monoton. Acest zumzet „pregăteste“ mintea
(întocmai ca si sunetul prelungit OM) pentru a executa comandamentele ulterioare
„fără gânduri“ si reactii lăuntrice de împotrivire. Zumzetul continuu „goleste“
mintea de gândurile deja existente, si împiedică totodată nasterea unor gânduri
noi.

La capătul câtorva luni de practică intensă, puteam deja aplica
singuri metoda, fără profesor si fără casetă. Ajunsesem la stadiul în care eram
capabili să ne „autocufundăm“.

Instructorii preferau să utilizeze
termenul „autocufundare“, evitându-1 cu obstinatie pe cel de „autohipnoză“,
întrucât termenul „hipnoză“ provoacă adesea rezerve si chiar teamă, iar pe de
altă parte este un termen deja consacrat care nu poate fi prezentat ca o
descoperire nouă. Din exact acelasi motiv era evitat, cel putin într-un prim
stadiu, si termenul „meditatie“.

c) Marile promisiuni pe care le
vehiculează învătătorii acestei tehnici sunt instrumentul cu ajutorul căruia îi
tin pe oameni în stăpânirea lor.

Prima promisiune care ni se face decurge
din chiar numele organizatiei: vom învăta să ne controlăm mintea si să-i
valorificăm puterile ascunse. Apogeul acestei promisiuni este atins atunci când
profesorul ne spune că „Mintea Universală“ care guvernează întreaga lume va face
ca dorinta noastră să devină realitate; cu alte cuvinte, orice imagine
autoprogramată am derula pe ecranul mintii noastre prin tehnica pe care am
învătat-o va fi transpusă în realitate de către „Mintea Universală“. Ni se
făgăduieste că putem deveni în felul acesta bogati, frumosi, puternici,
sănătosi, celebri, ba chiar putem ajunge la „progres spiritual“, „cunoastere
spirituală“ si, mai mult, „sfintenie“.

In continuare, suntem invitati să
ne înscriem în asociatia absolventilor seminarului. Vom păstra astfel un contact
permanent si vom fi tinuti mereu la curent cu noile „descoperiri“. în acelasi
timp, devenim membrii unui grup de oameni care se sprijină social, dobândim noi
prieteni, noi cunostinte, noi posibilităti… Pe de altă parte, desigur,
conducătorii grupului îsi sporesc influenta socială, pot introduce mai usor în
circulatie anumite stiri si idei, si pot modela mai eficient perceptia despre
lume a adeptilor lor.

In ceea ce priveste marile făgăduinte cu care
publicul este atras către seminariile de Mind Control, una din problemele majore
care se cer rezolvate vizează identificarea continutului notiunii de „Minte
Universală“. Dacă prin acest termen este subînteles Dumnezeu, atunci avem de-a
face cu o religie care îsi revendică putinta de a-i aduce pe adeptii săi în
contact cu Divinitatea si, în felul acesta, se năruie toate pretentiile
stiintifice ale metodei. Insă Hristos ne avertizează că există două feluri de
puteri spirituale: Dumnezeu si îngerii Săi, pe de o parte, si Diavolul împreună
cu demonii lui, de cealaltă parte. Si, de vreme ce această asa-numită „Minte
Universală“ nu este Hristos, ci, dimpotrivă, subminează si maimutăreste
învătătura si Biserica lui Hristos, atunci este cât se poate de evident cine se
ascunde în spatele acestei titulaturi!

Cât priveste măsura în care se
concretizează promisiunile pe care organizatia le agită atât de strident,
majoritatea membrilor pe care i-am cunoscut nu si-au îmbunătătit radical nici
situatia economică, nici starea de sănătate, după cum nici n-au devenit celebri
sau super-inteligenti. Ceea ce s-a schimbat însă substantial în viata lor este
conceptia despre om, despre lume si despre Dumnezeu. De asemenea, au suferit
notabile transformări de comportament si personalitate, devenind în general mai
pasivi, si în special dependenti de instructorii Mind Control. Se poate vorbi
într-adevăr de un control al mintii, însă numai în sensul că mintea le este
dirijată de către conducătorii grupului. Printre acestia din urmă, am constatat
că există unii care îsi exercită realmente puteri suprafiresti. Sunt puteri
spirituale care sustin si dirijează organizatia. Liderii cei mai „evoluati“
întretin un contact nemijlocit cu „fiintele spirituale“, în spetă cu
demonii.

Al doilea exemplu

Să ne oprim, în cele
ce urmează, asupra seminarului organizat de „Centrul OM“ al gurului Shri
Chinmoy. Cel care predă este un discipol apropiat al gurului. Afisul care ne
invita la conferintă purta titlul „Cum veti atinge prin yoga tintele
dumneavoastră spirituale“.

Iată procedeul prin care am fost învătati să
medităm: ne asezăm într-o pozitie cât mai relaxată, închidem ochii si ne
concentrăm mintea asupra unui punct concret (locul inimii, spre exemplu).
Profesorul ne propune: „Imaginati-vă că inspirati si expirati nu prin nări, ci
prin inimă. Simtiti aerul trecând prin inima voastră“. Asadar, pret de
aproximativ zece minute ne imaginăm că aerul intră si iese prin inimă. Se
presupune că astfel ni se deschide „inima spirituală“ si dobândim iubire.
Urmează apoi o pauză în care profesorul ne vorbeste despre yoga, reîncarnare,
karma si despre gurul său. La capătul peroratiei, închidem ochii si ne
concentrăm din nou asupra locului inimii. Profesorul ne indică acum să ne
imaginăm că în locul inimii există o floare deosebit de frumoasă. Ne cere apoi
să ne identificăm cu aceasta. După ce ne lasă câteva minute să ne autostimulăm
imaginatia, ne îndrumă să ne cufundăm în „inima“ florii, unde ar exista, spune
el, un soare minuscul. „Cufundati-vă în soare… Simtiti soarele cum creste si
devine una cu voi…“. După această cufundare a mintii în imaginar, începe lent
revenirea în lumea reală. „Simtiti că iesiti din soare… Sunteti iarăsi în
floare; ridicati-vă deasupra florii… Auziti sunetele din jurul vostru…
Deschideti ochii putin câte putin“.

O dată cu finalul exercitiului,
profesorul îsi reia expunerea: „Aceste exercitii sunt foarte simple, dar foarte
eficiente, mai ales dacă le practicati zilnic, la ore bine stabilite… Veti
putea pătrunde astfel în realitatea spirituală si veti accede la un plan
spiritual superior“, ne asigură el cu convingere. In sfârsit, ne permite să-i
adresăm câteva întrebări. Mă grăbesc să-1 interpelez:

– Domnule profesor,
pe de o parte vorbiti despre o anumită „realitate“ pe care meditatia ne va ajuta
să o descoperim, iar pe de altă parte în toate exercitiile pe care le-am făcut
ne-ati comandat să ne imaginăm această realitate. Cum stim că ea există cu
adevărat si că nu este o simplă născocire a imaginatiei noastre?


Meditatia vă va convinge de aceasta. Cu cât veti exersa mai temeinic, cu atât
veti fi mai edificati si veti dobândi experiente despre această
realitate.

– Dar dacă fac în fiecare zi exact ceea ce-mi spuneti, adică
mă scol dimineata si meditez asupra inimii spirituale, îmi imaginez că respir
prin inima spirituală, că schimb energie cu cosmosul – si tin să subliniez
cuvântul „imaginez“ – nu înseamnă aceasta pur si simplu că mă autosugestionez?
Nu voi ajunge în final, după ani de zile de practică, să creditez propria mea
imaginatie, luând-o drept realitate? Nu cumva mă transpun într-o lume
fantastică? Mai mult, nu cumva voi ajunge să confund în general realul cu
imaginarul? Vreau să spun că nu există în realitate nici floarea, nici soarele
în inimă, nu-i asa?

– Da, nici floarea si nici soarele nu există. însă
dumneavoastră, prin exercitiul meditatiei, ajungeti să încorporati calitătile
acestor imagini – adică frumusetea florii, luminozitatea soarelui – si astfel
sunteti ajutati să le realizati în viata dumneavoastră.

– Asadar, este
vorba de autosugestie, de autoprogramare sau programare din exterior, mai ales
că dumneavoastră sunteti cel care alege aceste simboluri, în timp ce noi vă
executăm riguros instructiunile. Practic, dumneavoastră ne programati mintile,
iar noi ne conformăm programului…

– Uitati ce se întâmplă, întreaga
societate umană functionează pe baza unor programe; noi nu facem decât să
schimbăm un program cu altul mai bun.

– Sunt de acord că societatea
începe să programeze mintile oamenilor din chiar clipa nasterii lor, imprimându-
le adesea valori negative – precum egoismul, agresivitatea, goana după bani si
putere, hedonismul în toate formele lui, s.a.m.d…. Este suficient să evocăm
programele actuale de televiziune, care promovează constant sexul si violenta,
întrebarea mea este alta: De unde stim că noul program pe care ni-1 propuneti
este expresia adevărului?

– Cunoasteti dumneavoastră cumva
adevărul?

– Nu, dar păstrez multe dubii legate de ceea ce ne propuneti,
si vreau să le discutăm. Ce garantii există că programul pe care vreti să-1
impuneti mintii noastre este furnizor de adevăr? Dacă el este gresit, atunci îmi
voi petrece tot restul vietii luând greseala drept adevăr? Nu e oare extrem de
riscant? In cel mai fericit caz, îmi voi irosi multi ani de zile în zadar… Iar
apoi, voi mai găsi oare vreodată resursele spirituale pentru a înlătura acest
program? Voi putea măcar constientiza că acest program este gresit, de vreme ce
m-am supus ani în sir unei actiuni sistematice de anihilare a capacitătii
critice a mintii?

Subit, atmosfera dintre noi a devenit glacială si
profesorul a sugerat că nu mai este dispus la o prelungire a
discutiei.

Intrucât am participat la nenumărate sedinte de hipnoză si am
auzit gurusi celebri vorbind despre hipnoză si meditatie, întrucât am văzut cu
ochii mei maestrii yoghini precum Babaji si Satyananda hipnotizând oameni în
câteva secunde – ba chiar am fost eu însumi „beneficiarul“ unui asemenea
tratament de cinci-sase ori în India, am toate temeiurile să afirm că asa-numita
„meditatie“ yoghină este o formă de autohipnoză. De altfel, am întâlnit gurusi
care admiteau implicit această echivalentă.

Desigur, cei care meditează
sunt de obicei dirijati în prealabil de către un guru, astfel încât temele sunt
atent selectate dinainte. Asa se face că discipolii sunt dirijati uneori spre
a-si „reaminti“ vietile anterioare, ca în felul acesta să îmbrătiseze credinta
în reîncarnare. Alteori sunt dirijati să mediteze asupra figurii gurului, sub
pretextul însusirii valorilor spirituale pe care acesta le întrupează; în
realitate, însă, pe aceste căi ocolite vor fi condusi spre a-1 admira, adora si
zeifica pe guru, devenind în final uneltele lipsite de vointă ale
acestuia.

Prin meditatie, adică în cea mai mare măsură prin autohipnoză
si autosugestie, persoana este determinată să-si împletească singură lanturile
spirituale cu care se va lăsa târâtă în înselare si sclavie. Gurusii utilizează
însăsi puterea mentală a persoanei pentru a o supune. Este ca si cum ar
convinge-o să-si scoată ochii cu propriile ei mâini.

Iar oamenii răi si
amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe altii si rătăciti fiind ei
însisi (II Tim. 3, 13), spune Apostolul Pavel. Dar cine i-a înselat pe toti
acestia, pe gurusi si pe discipolii lor? Cine i-a deturnat la o asemenea
distantă de realitate? Există în spatele lor o traditie spirituală
multimilenară, în care se nasc si pe care o respiră: vechea idolatrie rezistă
până în zilele noastre, întretinută de anumite entităti spirituale care produc
valuri de evenimente si experiente suprafiresti, alimentându-le oamenilor
atasamentul fată de această traditie. Evanghelia nu face nici un secret din
identitatea autorului si catalizatorului acestei rătăciri: este balaurul cel
mare, sarpele cel de demult, care se cheamă Diavol si Satana, cel care înseală
toată lumea (Apoc. 12, 9).

Al treilea exemplu


voi referi succint la continutul a două conferinte-lectii sustinute de miscarea
gurului Satyananda.

Prima lectie este predată de însăsi Shivamurti,
conducătoarea filialei grecesti a miscării. Suntem înjur de 20 de persoane, cu
vârste situate până la 25 de ani. Ni se indică mai întâi să facem câteva asane,
pentru ca în final să ne asezăm în pozitia lotusului.

– Acum închideti
ochii! Dobânditi cunoasterea tărâmului spiritual care se află în fata persoanei
voastre.

Un întuneric se întinde în fata mea. Mă străduiesc să-1 pipăi,
să-i aflu marginile.

– Imaginati-vă în mijloc o lumânare
arzând.

Facem eforturi serioase în acest sens.

– Deschideti ochii
si priviti intens flacăra lumânării care arde în fata
voastră.

Intr-adevăr, în acest timp cineva aprinsese o lumânare de
dimensiuni mari si o postase în fata noastră. După ce o privim concentrati vreme
de câteva minute, ne porunceste din nou:

– Inchideti pleoapele si
păstrati imaginea lumânării în fata ochilor.

Acum detaliile sunt mai
„palpabile“, exact ca atunci când, după ce privim soarele un anumit timp si
închidem ochii, păstrăm în continuare imaginea soarelui pe retină, ca urmare a
excitării nervului optic. Acelasi gen de „perceptie“ se manifestă si acum.
Imaginea lumânării persistă în fata noastră, fără să facă necesar un efort de
imaginatie.

– Străduiti-vă să păstrati imaginea clar si constant în fata
voastră cu ochii închisi, ne spune din nou Shivamurti.

Intr-adevăr,
reusesc.

– Acum străduiti-vă să vedeti un frumos trandafir rosu… îl
vedeti cât se poate de viu, cu picăturile de rouă pe el…

De aici începe
deja să lucreze imaginatia. Continuăm apoi cu succesiuni întregi de imagini, la
capătul cărora ni se comunică ritos:

– Tărâmul prezent acum în fata
voastră se numeste Tsitakas si este locul vederii spirituale. Se poate dezvolta
acest tărâm, precum si capacitatea de a primi si a trimite imagini.

In
concluzie, ni se adresează din partea conducătorului miscării propunerea
explicită de a ne cultiva paroxistic imaginatia.

Cea de-a doua lectie se
desfăsoară în vasta sală a unui ashram din India. Profesoară este o swami
europeană, veche discipolă a gurului. Poartă rasa portocalie. Printre elevi se
numără în special vizitatori ocazionali ai ashramului, de la copii până la
oameni de vârstă medie. Nidra Yoga sau „yoga relaxării“ se adresează prin
excelentă societătii contemporane.

Profesoara ne invită să ne întindem pe
podea, fără să ne atingem unul pe altul, si să ne găsim o pozitie cât mai
comodă.

– Inchideti ochii si linistiti-vă, relaxati-vă…

Ritmul
indicatiilor este lent, pentru a ne asigura tot timpul necesar executiei. în
sală domneste o liniste deplină, întreruptă numai de glasul yoghinei.


Simtiti-vă corpul devenind greu, din ce în ce mai greu… Este cu neputintă să-1
miscati… Simtiti punctele de contact cu podeaua…

Urmează o pauză de
câteva minute.

– Acum simtiti-vă corpul foarte usor, gata să-si ia
zborul… Uitati acum corpul, si priviti cu mintea un minunat apus de soare…
Acum o floare galbenă… O cascadă frumoasă… Un soare
strălucitor…

Imaginile se însiruie ca la un cinematograf. Glasul
profesoarei este domol si ritmat. întregul exercitiu durează în jur de o
oră.

– Acum dobânditi din nou constiinta propriului corp… Miscati-vă
încet-încet membrele…

Intr-adevăr, îmi simt corpul îndeajuns de greu
cât să nu pot schita miscări rapide.

– Deschideti-vă ochii putin câte
putin si luati act de amănuntele camerei…

Mă ridic alene, ca după un
somn profund. Privind în jur, constat că majoritatea cursantilor par a fi
proaspăt treziti din somn… Unii rămân însă întinsi pe podea. Au adormit
într-adevăr de-a binelea!

– Treziti-i, ne spune zâmbind
profesoara…

Acesta a fost continutul lectiei de Nidra Yoga, pe
parcursul căreia ne-am predat controlul mintii si întreaga vointă în mâinile
swamitei, devenind subiectii unei proceduri tipice de hipnoză în masă.
Hiperstimularea imaginatiei a constituit din nou activitatea noastră
principală.

Am evocat cele trei cazuri de mai sus pentru a ilustra si sub
acest aspect imensa diferentă dintre yoga si ascetismul ortodox. Acesta din urmă
adoptă o pozitie refractară fată de imaginatie, concentrându-se asupra unei
ancorări cât mai intense în realitate. Consideră imaginatia un teren extrem de
primejdios, folosit prin excelentă de către Diavol. Părintii asceti desemnează
frecvent imaginatia ca fiind „puntea demonilor“, iar pe Diavol îl numesc „mare
scenograf, „regizor“ sau „născocitor“. Prin intermediul imaginatiei, Diavolul se
străduieste să influenteze decisiv mintea umană. Părintii disting net lucrarea
imaginatiei de adevărata lucrare a harului dumnezeiesc. Această lucrare a
Duhului Sfânt este percepută în stare de trezvie, în deplină cunostintă, si
totdeauna în afara tărâmului imaginatiei.

Să consultăm însă chiar
scrierile patristice. Textul ce urmează apartine Sfântului Nicodim Aghioritul,
fiind extras din cartea sa Războiul nevăzut. Sfântul Nicodim a studiat riguros
vechile scrieri ascetice ale Părintilor crestini si le-a reunit în monumentalele
culegeri intitulate „Filocalia“ si „Everghetinos“, care au devenit cele mai
citite cărti în mediile monahale ortodoxe. îmbrătisând el însusi acelasi mod de
viată pe care si-1 asumaseră Părintii isihasti si rezumând experienta patristică
a Bisericii lui Hristos, Sfântul Nicodim scrie:

„După ce am vorbit despre
corectarea simturilor noastre, urmează a vorbi aici si despre felul cum să
corectăm imaginatia si memoria noastră; căci, potrivit aproape tuturor
filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decât impresii ale lucrurilor
sensibile pe care le-am văzut, auzit, mirosit, gustat si pipăit. Am putea
asemăna întrucâtva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu
imprimarea pecetii. […]

Să stii că, după cum Dumnezeu este în afară de
toate simturile si lucrurile ce se simt, în afară de orice formă, culoare,
distantă si loc, ca o fiintă fără formă si neînchipuită, fiind pretutindeni si
mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare,
să stii că imaginatia este o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu,
din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei.

Să stii că Lucifer, cel ce
fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si
afară de orice formă, culoare si perceptie, ca minte ratională, imaterială, fără
formă si fără trup, mai apoi râvnind în mintea sa să devină întru totul egal cu
Dumnezeu, a căzut în această mult divizată, grosolană si multiformă imaginatie.
Astfel, din înger fără formă, nematerial si nepătimas, a devenit diavol, oarecum
material, pluriform si pătimas.

De aceea este numit de către
dumnezeiestii Părinti Ťpictor a toateť, Ťimitator a toateť, Ťsarpe cu multe
chipuriť, Ťmâncător al pământului patimilorť, Ťnălucireť, si alte nume de acest
fel. […]

Deci, învată din acestea, iubite, că diferitele forme ale
imaginatiei, după cum sunt inventii si născociri ale diavolului, tot asa îi sunt
lui si foarte pe plac. Pentru că, după unii sfinti, imaginatia este puntea pe
care trec demonii ucigători si se amestecă în suflet, fâcându-1 sălas al
gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti.
[…]

O! Dar diavolul cel ucigător de oameni a făcut ca, întocmai precum
el a căzut prin imaginatie, tot asa si Adam să-si închipuie că poate deveni egal
cu Dumnezeu, si prin această închipuire să cadă. Astfel, din acea viată
cugetătoare, îngerească, indisolubilă si statornică, a fost aruncat de diavol în
imaginatia robită simturilor, multiformă si nestatornică, si în starea
animalelor irationale. […]

Omul, o dată căzut într-o astfel de stare,
cine poate spune în câte patimi, răutăti si greseli n-a fost aruncat prin
imaginatie?

A umplut filosofia morală cu felurite amăgiri, fizica cu
multe opinii neadevărate, iar teologia cu dogme false.

Căci multi dintre
cei vechi si dintre cei noi, dorind să vorbească despre Dumnezeu si să se ocupe
îndeosebi de adevărurile înalte si neînchipuite ale lui Dumnezeu, chiar înainte
de a-si curati mintea de formele pătimase si de feluritele închipuiri ale
lucrurilor care cad sub simturi, în locul adevărului au aflat minciuna. Răul cel
mare este că au îmbrătisat această minciună drept adevăr. în loc de teologi, ei
se arată a fi niste amăgitori, bizuindu-se pe iscusinta mintii, cum zice
Apostolul.

Deci, frate, dacă doresti să te eliberezi degrabă de aceste
patimi si răutăti, dacă voiesti să te feresti de feluritele curse si mestesugiri
ale diavolului si dacă iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca
luminare, atunci luptă-te din răsputeri a-ti goli mintea de orice formă, culoare
si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor
bune sau rele, pentru că toate acestea sunt plăgi, umbre si neguri care întunecă
puritatea, nobletea si strălucirea mintii. Nici o patimă trupească sau
sufletească nu poate pătrunde în minte pe altă cale decât prin imaginarea
lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele înselăciunii
vrăjmasului, dar mai cu seamă imaginatia: într-însa este rădăcina oricărui
păcat.

Sârguieste-te, deci, a-ti păstra mintea curată de orice
imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.“

Asadar, în vreme ce crestinii se
feresc de imaginatie în timpul rugăciunii, toti gurusii si new age-istii,
dimpotrivă, o stimulează si o dezvoltă prin diversele mijloace de „meditatie“,
considerând-o „vehicul“ si mod de a se apropia de „Dumnezeu“. Bineînteles,
„Dumnezeul“ lor este cu totul altul decât Hristos.

In zilele noastre
asistăm la o veritabilă explozie de organizatii new age-iste care cultivă
sistematic imaginatia în mintile adeptilor lor. în acest fel, Diavolul găseste
terenul cel mai prielnic pentru a-i „duce la cinema“, cum obisnuia să spună
bătrânul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de către
Antihrist, în scopul plăsmuirii falselor sale minuni. Sfântul Apostol Pavel
scrie în cea de-a doua sa epistolă către tesaloniceni că arătarea lui Antihrist
va fi însotită de false minuni care se vor săvârsi prin lucrarea Diavolului:
Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însotită de tot felul de
puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amăgiri nelegiuite, pentru
fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului (II Tes.
2,9-10).

Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia
orientală si rugăciunea crestină revelează o dată în plus antiteza fundamentală
dintre cele două religii. Pe cât diferă lumina de întuneric si Dumnezeu de
Diavol, pe atât diferă Biserica lui Hristos de păgânismul hindus si de sectele
new age-iste.

fragment din cartea MARI INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Acest articol a fost publicat în PAISIE AGHIORITUL și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s