POPOR SARAC INTR-O TARA BOGATA

image

Popor sarac Romania a avut intotdeauna un popor sarac. Nu am avut nici un moment in storia tarii noastre in care sa putem spune, fara ezitare si fara sa ne gandim prea mult, ca am dus-o bine. Nu am avut niciodata o clasa de mijloc a societatii asemanatoare clasei de mijloc din tarile din Occident, sau din Statele Unite. Chiar perioada interbelica, cea mai laudata si aparent cea mai prospera epoca din istoria Romaniei, a fost un timp in care majoritatea locuitorilor tarii era formata din tarani, care isi duceau traiul la limita existentei. Tot in perioada dintre cele doua razboaie mondiale a lovit si prima criza economica mondiala din ‘29-‘33 care a taiat si fragilul avant pe care societatea noastra si-l luase dupa Marea Unire din 1918. Iar de atunci nu ne-am mai revenit niciodata… A urmat perioada tulbure de la inceputul anilor ‘40 in care confuzia politica a oscilat intre abdicarea lasa a regelui, ce a dus la dictatura militara a lui Antonescu si tentativele repetate de preluare a puterii de catre legionari. Inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial avea sa ne arunce insa in ceea ce avea sa devina cea mai neagra perioada din istoria moderna a Romaniei ctatura comunista! Ranile razboiului, pierderea unor teritorii importante si, mai ales, subjugarea politica si economica fata de marele imperiu sovietic aveau sa se dovedeasca fatale pentru bunastarea romanilor. Am murit de foame in timpul razboiului, am facut foame in Epoca de Aur a ui Ceausescu, pentru a plati datoriile contractate de o minte bolnava, marginita si lipsita de cel mai mic respect pentru popor, pentru a-si vedea mplinite visele bolnave de grandomanie, am murit de foame si in primii ani de dupa Revolutia din ’89… In cei cativa ani de relativa bunastare si prosperitate economica de dupa 2000 nu am facut decat sa ne imprumutam, cu totii, de la bancile occidentale si turcesti, facand din pozitia “ghiocelul” pozitia general-unanim recunoscuta a romanilor. Si am facut-o cat am putut de mult, din nou, pana la limita suportabilului, pana la limita supravietuirii…Sperand in ceea ce, de fapt, am fi putut face singuri, fara ajutorul nimanui!… Ne-am imprumutat pentru a ne defula frustrarile consumiste adunate in 45 de ani dictatura ascunsa in spatele unui comunism flamand. Pentru a ne lua, mai intai, un televizor color, apoi un calculator, masina visata de o viata, iar cei mai norocosi, putini oricum, un apartament sau o casa. De jumatate de an privim cu totii debusolati in jur, nu intelegem nimic din criza economico-financiara care, daca nu ne-a lovit deja suficient de tare, ne da fiori pe sira spinarii si ne apucam sa ne refacem calculele si prioritatile Uitam de vise si ne reintoarcem in cruda realitate. Din nou!… Perioadele istorice sunt greu de comparat intre ele. Foametea de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial sau criza generala de la sfarsitul anilor ’80, traita atat de crunt si de adanc de romani, nu se compara cu criza economica din prezent care, potrivit unor specialisti, nici macar nu ne-a lovit deplin. Insa, ucrul care ramane comun fiecarei epoci este greutatea cu care facem fata vietii si necesitatilor ei. Si noi si parintii nostri, la fel ca si bunicii si strabunicii nostri, am auzit cu totii de mici ca avem o tara foarte bogata. Daca ne mai aducem aminte si cat este de frumoasa, ar trebui sa banuim ca, ori un spirit draconic s-a pus de-a curmezisul dezvoltarii si imbogatirii poporului, ori poporul acesta habar nu are ce bogatie are, ori are un “talent” mefistotelic de a-si taia singur craca de sub picioare!… Avem o tara bogata, dar am facut mai mereu foamea, avem o tara frumoasa, dar nu e vizitata de mai nimeni. Suntem primitori si dragut cu strainii, insa ne place sa ii tragem in teapa si sa ii pacalim ori de cate ori ii prindem descoperiti pe meleagurile noastre, crezand ca suntem mai destepti si mai smecheri decat ei…Amarnica pacaleala!…Uitam, de fapt, ca ei au trecut prin perioada prin care trecem noi si stiu la ce sa se asptepte… Suntem pe ultimul loc in Europa la consumul de apa si sapun, insa ne alergam pe drumuri de tara sparte si rupte cu cele mai scumpe si mai no masini din lume. Avem aproape cel mai scazut salariu mediu din Uniunea Europeana, insa avem cel mai ridicat procent din Europa al proprietarilor de case sau apartamente Una peste alta, suntem un popor sarac intr-o tara bogata si frumoasa. Suntem saraci, dar ne descurcam. Cu toate acestea, aranjam mereu ceva facem “combinatii” si credem ca noi am inventat roata…Ba chiar reusim sa asam impresia ca o ducem bine. Intre timp, ne-am dezvoltat o adevarata arta in a gasi vinovatii pentru aceasta stare: tarile vecine (aici principalii vinovati sunt rusii si turcii), Dumnezeu, politicienii, istoria. Nu credeti ca ar fi cazul sa mai lasam goana dupa tapi spasitori si sa fim mai responsabili, sa incercam sa facem FIECARE cate un ucru bun, pentru ca, asa dupa cum spun chinezii, „un pas mic, dupa un alt pas mic, te poate duce intr-o calatorie MARE” ?!… Daca fiecare am face cate ceva CORECT si BUN in domeniul in care lucram, prin ADUNAREA TUTUROR faptelor mici si individuale am putea in sfarsit sa MISCAM TARA ASTA IN DIRECTIA BUNA !! Totul e sa vrem!!!…. Nu cred ca e un blestem faptul ca traim cum traim. Cred ca mentalitatea de sarac impusa de sute de ani ne face sa fim asa. Bogatii de la noi si-au facut averile, pe spatele celorlalti, tot din acelasi motiv si ca sa scape de saracie, iar restul sunt determinati in fiecare zi sa faca tot felul de smecherii, combinatii, evaziuni ca sa-si faca saracia mai dulce.Asa-zisele „modelele romanesti” foarte mediatizate arata oamenilor ca prin smecherii si tepe se pot imbogati in Romania. Mai e varianta de a pleca din tara. Cei care pleaca, satui de saracie si mizeriile societatii romanesti cu o democratie “originala” – cum ne place sa spunem – se aliniaza acolo, raman sa-si traiasca demn, asa cum orice om isi doreste, sau se intorc mai chivernisiti, sperand sa poata sa traiasca, prin puterea exemplului, in Romania, la fel ca pe meleagurile pe unde au fost…Nu avem modele, sau avem dar sunt din categoria baietilor smecheri, asa-zisi”destepti”. Trebuie sa fii intr-un „clan” ptr a avea acces la „cascaval”. Asa a fost intotdeauna pe aceste meleaguri carpato-danubiano-pontice. Fie ca a fost vorba de secolul 18,19,20 sau 21. Daca te-ai saturat ai plecat…Daca nu te-ai saturat te bagi intr-un „clan” si iti merge bine. Nu faci nici una nici alta, ti duci zilele asa cum poti si iti invoci norocul..sau ghinionul de a te fi nascut aici…Fiindca, singur fiind, nu te poti pune contra curentului…Romania este ntr-o criza permanenta…De fapt, criza la noi e de oameni cinstiti….Criza la noi e de oameni cu bun simt…Criza la noi e de oameni cuviinciosi… Ei exista dar nu se vad, fiindca sunt dati la o parte, sunt marginalizati de cei “destepti”, ca sa poata sa isi scoata doar „clanurile” in lumina reflectoarelor. Iar”clanurile” nu au timp de cinste, de bun simt.

sursa http://leonard-sirbu.blogspot.com

Acest articol a fost publicat în CRIZA și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s