Despre hackeri…

Majoritatea dintre noi stim ca hackeri sunt pasionaţi ai informaticii care se ocupă în special cu “spargerea” codurilor unor sisteme informatice. Asocierea cuvântului hacker (expert în calculatoare) cu operaţiuni imorale şi/sau ilegale este doar „între urechile” publicului larg, care a citit astfel de articole, şi a ramas cu impresia greşită (prejudecata, stereotipul) că hackerii (în general) ar fi nişte infractori Se pot deosebi următoarele sensuri specializate (din subcultura informaticienilor) ale cuvântului hacker:- cineva care cunoaşte foarte bine un limbaj de programare sau mediu de programare, astfel încât poate scrie un program fără niciun efort aparent- cineva care inventează, proiectează, dezvoltă, implementează, testează sau îmbunătăţeşte o tehnologie- cineva care oferă soluţii neconvenţionale dar adecvate împotriva exploiturilor, erorilor şi ale unor alt fel de probleme, cu ajutorul mijloacelor disponibile. E.S. Raymond spune în ghidul pentru cei care vor să devină hackeri:„Hackerii adevăraţi îi numesc «crackeri» şi nu vor să aibă de a face cu astfel de oameni Hackerii adevăraţi îi consideră pe crackeri drept leneşi, iresponsabili şi nu foarte deştepţi, reproşându-le că a fi în stare să spargi o protecţie te face la fel de hacker pe cât a porni un automobil prin efracţie te face inginer. … Diferenţa esenţială este: hackerii construiesc, crackerii distrug. Dacă vrei să devii hacker, citeşte în continuare. Dacă vrei să devii cracker, citeşte grupul de Usenet news://alt.2600 şi pregăteşte-te să faci de la cinci la zece ani de pârnaie din momentul în care afli că nu erai aşa deştept pe cât te credeai. “ Există unele zvonuri conform cărora hackerii ar urma o etică proprie acestui grup social. Există „hackeri etici”, care respectă legile ţării în care se află şi sparg sisteme informatice doar pentru a aduce la cunoştinţa proprietarilor lor lipsa de protecţie a acestora, spărgându-le doar cu acordul prealabil al proprietarilor sistemelor respective. Referindu-ne la hackerii care comit infracţiuni, numiţi mai corect crackeri sau spărgători de calculatoare, din informaţiile publicate de FBI nu ar rezulta că cei care comit infracţiuni informatice ar avea vreo etică respectabilă, ei comiţând tot felul de fapte care pe lângă a fi infracţiuni sunt fapte profund antisociale (furt, fraudă, escrocherie, violarea dreptului la privacy, furt de identitate, şantaj, hărţuire, etc.) iar păgubiţii sunt adesea oameni de rând, nu mari companii cărora li s-ar putea reproşa ceva. După Sam Williams, a existat într-adevăr o etică a hackerilor, dar pe vremea respectivă hackerii nu erau infractori, ci doar informaticieni motivaţi de curiozitate şi spirit de joacă. Epitetul de hacker aplicat infractorilor ar proveni după el din faptul că ziarele au luat notă că primii infractori informatici care au fost judecaţi făceau referire la etica hackerilor (ne- infractori) în apărarea proprie. Printre cei mai cunoscuti hackeri din lume se află un tânăr pe nume Jonathan James, care la vârsta de doar 16 ani a reuşit să spargă mai multe coduri ale NASA şi mai multe coduri din sistemul de apărare al SUA. Jonathan a făcut toate aceste lucruri foarte simplu, în opinia lui, reuşind să fure softuri în valoare de 1,7 milioane de dolari, dar şi mai multe parole ale unor angajaţi din cadrul instituţiei, având astfel acces la multe mail-uri “sensibile”. Pentru că la vremea când a comis delictul era minor, nu a primit decât o pedeapsă de 6 luni de închisoare pe care le-a efectuat la reşedinţa sa. Dacă Jonathan ar fi fost adult, s-ar fi ales cu o pedeapsă de peste 10 ani de închisoare. Argumentul tânărului? “Am vrut să văd până unde pot merge”. Un alt caz este acela al lui Adrian Lamo, un alt tânăr din SUA. Supranumit şi “hackerul fără casă”, acesta a accesat doar din internet caffe-uri baze de date ale unor site-uri precum Yahoo, Bank of America sau Microsoft, căutând puncte slabe ale acestora. A reuşit să spargă codurile şi apoi a informat companiile respective de punctele slabe pe care le au. Când un “white hat hacker” este angajat, având acceptul companiei totul este legal, dar ceea ce Adrian Lamo a făcut, a fost ilegal, acesta neavând permisiunea site-urilor pentru a accesa baze de date. Pentru delictul comis a primit 6 luni de închisoare pe care de asemenea le-a efectuat la reşedinta sa Kevin Mitnick sau “hacker poster boy”, este probabil “cel mai căutat om de pe internet”, dupa spusele poliţiei. Faima pe care acesta şi-a construit-o încălcând legea pe www i-a adus şi“privilegiul de a fi subiectul a două ecranizări: “Freedom Downtime” şi “Takedown”. La fel ca unul dintre fondatorii Apple, Steve Wozniak, Kevin a început prin a-şi procura abonamente de transport în comun, falsificându-le de pe internet, prin accesarea bazei de date a companiei de transport. Însă nu acest obicei i-a adus faima. Dupa doar cateva luni a reusit sa intre in sistemul de aparare nationala a S.U.A. si sa fure codurile de acces, avand astfel cale libera spre bombele nucleare ale Americii, asta după ce mai furase cateva dintre cele mai importante coduri de acces pentru conturile din bănci ale mai multor corporaţii, reuşind să dea peste cap sistemul de telefonie fixă de pe coasta de vest a Americii. Un hacker foarte  faimos este şi Kevin Poulsen, cunoscut şi sub pseudonimul “Black Dante”. Poulsen a reuşit să spargă mai multe coduri pe internet şi apoi să îşi cumpere un Porsche nou nouţ, aceasta fiind prima abatere de la normele legale. Dar ceea ce l-a facut cel mai celebru a fost momentul în care a reuşit să acceseze baza de date a mai toate reţelele de telecomunicaţie. Pentru modul în care a procedat Poulsen a fost asemuit cu celebrul personaj de filmul “tăcerea mieilor”, Hannibal Lecter. De asemenea, Poulsen a reuşit să intre în baze de date a FBI, având astfel acces la dosarele multor cazuri celebre ale Americii. Hackerul a fost prins în timp ce îşi făcea cumpărăturile la un supermarket Nici România nu duce lipsă de cazuri în care hackerii au facut probleme autorităţilor. Cazul “Vladutz” este unul foarte recent şi nu este decât vârful iceberg-ului din aceest domeniu în ţara noastră. Vlad Duiculescu, tânărul de 20 de ani care a reuşit să spargă sistemele de securitate ale companiei eBay, a fost punctul de plecare al unei colaborări între autorităţile americane şi cele române pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice. Zvonurile în cazul Duiculescu spun că site-ul eBay a renunţat la acuzaţii, oferindu-i un loc de muncă tânărului român şi totodată şansa de a trece de la“black hat hacking” la “white hat hacking” Bibliografie: Raymond (2008) – „What Is a Hacker?” Williams, Sam (2002) – „Appendix B

Sursa http://piatza.net

Acest articol a fost publicat în ATENTIE! și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s