Prorocii despre războiul care va să vina

Prorocii despre războiul care va să
vină.
Secarea Eufratului – semn că al treilea
război mondial e aproape
Eufratul seaca, Irakul sufera. Debitul Eufratului este
considerabil mai mic fata de alti ani, din cauza politicilor privind apa ale
Turciei si Siriei, a secetei din ultimii doi ani, dar si din cauza folosirii
necorespunzatoare a resurselor de catre Irak. Oficialii cred ca, in viitorul
apropiat, acesta s-ar putea reduce chiar la jumatate. Scaderea debitului
acestuia a dus la naruirea a numeroase ferme aflate de-a lungul lui, a saracit
pescari si a dus la abandonarea oraselor de pe malurile sale, fermierii
mutandu-se la oras pentru a cauta de lucru. Seceta a cuprins tot Irakul insa.
Astfel,
in zona nordica, de obicei scaldata de precipitatii bogate, culturile de grau si
orz sunt cu 95% mai reduse decat de obicei iar palmierii si livezile de citrice
din est au fost deja distruse de arsita. Nivelul precipitatiilor a fost scazut
pe parcursul ultimilor doi ani, lasand rezervoarele goale, iar oficiali
americani au prezis ca productia de grau si orz va fi cu putin peste jumatate
fata de cea de acum doi ani, in contextul in care Irakul era odata cel mai mare
exportator de cereale din lume, scrie Campbell Robertson intr-un reportaj pentru
The New York Times, citat de HotNews.
NOTA:
Probabil că mulţi
dintre voi aţi citit cartea Apocalipsei şi profeţiile cu privire la râul Eufrat
şi viitorul război mondial numit „Armaghedon”. În afară de aceasta există mai
mulţi părinţi înduhovniciţi care luminaţi de harul lui Dumnezeu au făcut
tâlcuiri la Apocalipsă descoperind multe dintre tainele cuprinse în versetele
din „Apocalipsă”. Unul dintre aceşti minunaţi părinţi este Cuviosul Părinte
Paisie Aghioritul un monah aghiorit cu viaţă sfântă care a vieţuit în Sfântul
Munte Athos. Mulţi pelerini care l-au vizitat pe Părintele Paisie l-au întrebat
despre ce va fi în vremurile de pe urmă dacă noi trăim acele vremuri, cele
scrise la Apocalipsă, cerându-i sfatul şi în multe alte probleme cu care se
confruntau. Părintele fiind un adevărat trăitor întru Hristos, nu odată, a
răspuns nedumeririlor celor cel căutau pentru sfat. Aceste îndrumări ale
părintelui fiind descoperite de la Duhul Sfânt sunt de un real folos
duhovnicesc. Unele dintre acestea s-au tipărit în cărţi care apoi au fost
publicate iar altele s-au transmis de la un credincios la altul prin viu
grai.
În cele ce urmează vom
reda câteva profeţii ale părintelui Paisie, dar înainte de aceasta vom încerca
se dezbatem un alt eveniment care este strâns legat de ceea ce a profeţit
părintele.
Mai exact despre ce
este vorba….În Turcia de mai mulţi ani a fost pus în aplicare proiectul
Anatoliei de Sud-Est(GAP). Acest proiect îşi propune să transforme radical
conditiile în aceasta regiune, prin crearea unui vast sistem de irigare. Este
printre cele mai mari proiecte din Europa si unul dintre cele mai importante din
lume. GAP acopera 13 proiecte incluzand 22 de baraje, 19 hidro centrale
electrice de-a lungul Eufratului dar si de-a lungul Tigrului plus un canal de
irigare lung de 630 de kilometri. În afară de asta, proiectul mai cuprinde
investiţii în infrastructura rurală şi urbană, agricultură, transporturi,
industrie, educaţie, sănătate, locuinţe şi turism.
Iniţial finalizarea
proiectului era programată pentru anul 2005 dar lipsa de fonduri la care s-au
adăugat o serie de probleme apărute pe parcurs au întârziat finalizarea,
termenul fiind prelungit până în anul 2010. Proiectul a provocat mai multe
neînţelegeri cu cele două state vecine ale Turciei, Siria şi Irak. Printre
aceste neînţelegeri cea mai accentuată este reducerea fluxului de apă, râurile
Tigru şi Eufrat fiind importante surse de apă pentru cele două state. În
ianuarie 1990 lucrările demarate de turci au redus cu 75% fluxul de apă pentru
cele două state. Astfel, Irakul şi Siria au semnat un protocol cu Turcia care să
le garanteze un minim de debit de 654 de metri cubi pe secundă. Totuşi până în
momentul de faţă guvernele celor două state şi-au exprimat rezeva cu privire la
proiectul GAP. Banca Mondială a refuzat să acorde fonduri pentru acest proiect
până ce Turcia îşi va soluţiona neînţelegerile cu Siria şi Irak. Cu toate
acestea proiectul s-a bucurat de sprijin financiar din partea marilor corporaţii
turceşti. La final va fi posibila irigarea unei suprafete de 1.7 milioane
hectare şi generarea unei energii hidroelectrice 27 miliarde kwh/an cu o
capacitate instalata de peste 7460MW. Terenul total care trebuie irigat
corespunde la 20% din totalul terenului irigabil din punct de vedere economic al
tarii in timp ce productia anuala de energie constituie 22% din potentialul
hidro-energetic al Turciei. Potrivit previziunilor, la terminarea proiectelor de
irigatii, cresterea productiei va fi de 90% la grau, 43% la orz, 600% la bumbac,
700% la tomate, 250% la linte si 167% la vegetale.În prezent proiectul este
finalizat în proporţie de 70%, urmând ca în 2010 să fie gata.
Se mai crede şi faptul
că numele de Eufrat provine din persana veche Ufratu sau din avestană
*hu-perethuua, însemnând „potrivit pentru traversat” (din hu-, însemnând „bun”,
şi peretu, însemnând „vad” ) – conform Wikipedia.
Să vedem acum ce spune
Părintele Paisie Aghioritul:
„Când veţi auzi că
apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt
folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a
acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute
milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va
şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă.
La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând
aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata
Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret
despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum
pe care îl numesc „miracolul epocii”, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi
aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de
fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci
într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia
inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie
că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat.
Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită
toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale,
să „pătrundă în spiritul” Scripturii.
(din cartea „Stareţii
despre vremurile din urmă”)
„Turcii ne vor lovi
dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp dupã atacul turcilor si
rusii îi vor lovi pe turci si îi vor cãsãpi. Asa cum rupi o coalã de hârtie tot
asa va fi sfâsiatã Turcia. O treime din turci vor fi ucisi, o treime se vor
încrestina, si o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor
Eufratului de cãtre turci pentru irigatii va fi o preînstiintare ca a început
pregãtirea marelui rãzboi care va urma. Dupã destrãmarea Turciei, Rusia, va
continua rãzboiul pânã va ajunge în Golful Persic si îsi va opri trupele lângã
Ierusalim. Atunci puterile occidentale îi vor soma pe rusi si le vor da 6 luni.
Rusia însã nu-si va retrage trupele si atunci puterile occidentale vor începe sã
aducã trupe pentru ai ataca pe rusi.
Rãzboiul care va
izbucni va fi mondial si in cele din urmã vor pierde rusii. Se va vãrsa mult
sânge. Marile orase vor deveni ruine. Dar noi, grecii, nu vom participa la acest
rãzboi. Toti cei din jurul nostru se vor sfâsia unii pe altii, însã noi vom sta
de-o parte.”
(din cartea „Cuviosul
Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, Nicolae
Zurnazoglu)
În continuare urmează
un text mai amplu ce cuprinde câteva profeţii ale Părintelui Paisie Aghioritul
precum şi modul în care trebuie să ne raportăm la profeţiile sfinţilor: Odată un
frate evlavios a hotărât să de-a la o parte ruşinea şi să îi pună Stareţului
cele mai grele întrebări. Aşadar, el a întrebat despre tema eshatologică. În
acel timp se vorbea mult despre antihrist, se editau multe cărţi şi era o
încurcătură nemaipomenită. Din fericire, pe atunci Stareţul a scris broşura
„Semnele vremurilor” şi a explicat starea lucrurilor, altfel şi astăzi, mulţi ar
fi fost dezorientaţi .
Pentru început el l-a
sfătuit pe frate să nu se ocupe prea mult de problemele eshatologice, deoarece
dacă – să zicem – îl va lovi o maşină şi va muri, atunci pentru el de acum s-a
săvârşit a Doua Venire. Ulterior, deoarece fratele era bine informat – şi,
fireşte, cu bune intenţii -, pe parcursul discuţiilor, continua să vorbească
despre evenimentele înfricoşătoare care îl aşteaptă în viitor, într-un fel
îngrozind interlocutorii. Stareţul, cu toate că fratele nu i-a spus
nimic în prealabil, a zis:
– Fii atent şi nu
speria oamenii!
Referindu-se la cele
două pascalii, a spus că aceasta s-a întâmplat în anul 1912, când a fost
eliberată Macedonia. Despre anumite proorocii a spus că felul în care acestea ni
se transmit e legat de grave dificultăţi – ele se păstrează oral s-au pe foi
semişterse. De aceea deseori sunt şterse sau încurcate.
În curând au venit şi
alţi vizitatori şi, spre deziluzia, fratelui au schimbat tema discuţiei. Totuşi,
Stareţul a reuşit să spună unele lucruri despre turci.
– Mulţi greci se tem
de turci, deoarece populaţia lor e mai numeroasă cu multe milioane. De fapt,
aceasta nu are nici o importanţă. Important e că ajutorul lui Dumnezeu vine la
cel drept.
Duşmanii noştri o
păţesc precum lupii. Lupul, apropiindu-se de o turmă de oi, se apropie
încetişor, ca să nu fie simţit. Şi, cu toate că este sălbatic şi puternic, dar,
fiindcă îşi simte vina, se teme chiar şi de lătratul unui căţeluş şi o ia la
sănătoasa. Simţul vinei îl face să se teamă chiar şi de lătratul unui câine mic
şi neputincios. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu turcii. Şi aceştia îşi simt
vina. Se tem, deoarece nu au dreptate, iar în război morala decăzută şi vina
sunt cei mai mari duşmani. El chiar a spus că turcii, cu toate acestea, au
puţine unităţi militare. Şi, în final a adăugat: – Turcii poartă coliva (pentru
pomenire) în glugi.
Ostaşul grec, dacă se va feri puţin de hulire şi
amoralitate, nu se va teme de nimic. Îmi amintesc cum în anul 1940 gloanţele
goneau după hulitori şi amorali ca după şerpi: când vânătorul obsevă un şarpe,
neavând o ţintă mai bună, îl ocheşte fără de greş, pentru că acesta atrage
glontele.
Astfel Turcia va fi
divizată într-un mod „nobil”.
Fratele l-a întrebat
pe Stareţ despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a
spus:
– Europenii acum, de
dragul turcilor, fac independente regiunile populate de musulmani (Bosnia şi
Herţegovina). Dar văd că Turcia va fi divizată într-un mod nobil: se vor răscula
kurzii şi armenii şi europenii vor cere independenţa acestor popoare. Îi vor
zice atunci Turciei: v-am făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod trebuie
să obţină independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi împărţită într-un
mod „nobil”.
Sfântul Arsenie le
spunea credincioşilor din Farasa că şi-au pierdut patria, dar în curând o vor
primi înapoi.
Un medic la
întrebat pe Stareţ:

– Părinte, vor mai fi războaie mari? – Ce
întrebi fiule? Nici nu- ţi închipui ce va fi!
Turcia se va ruina „va
veni timpul când o vor păţi. Kurzii şi armenii vor crea state proprii şi vor
primi independenţa. Alte popoare mici, deoarece nu respectă normele
internaţionale, vor fi asimiliate de cele mari într-un mod civilizat. Iar nouă,
elenilor, ni se va da Oraşul (Constantinopol) nu pentru că cineva ne va îndrăgi,
ci pentru că vom da dovadă de reţinere. Da, vom primi oraşul
înapoi.
În timpul procesiunii
Drumului Crucii, Mijlocitoarea noastră, în 1992, sublocotenentul V.T. din
Ioanina ţinea umbrela deasupra icoanei Panaghiei. Când mergeam, eu eram în
dreapta lui, iar în stânga era Stareţul, care înntr-un moment dat i-a spus
ofiţerului:
– Hai, roagă-te
binişor şi vei fi stegar când vom intra în Oraş (Constantinopol). Şi
adresându-mi-se mie, a zis:
– Ai auzit ce am spus?
– Da, Părinte, am
auzit. Amin, i-am răspuns.
Atunci el a zâmbit şi a rostit obişnuitul
său:
– A! (Bine, anume aşa!)
Peste o zi am coborât în chilia lui şi l-am
întrebat referitor la Oraş. Şi el mi-a spus:
– Vom lua Constantinopolul, însă
nu noi. Noi, din cauza degradării tineretului, nu suntem în stare să facem
aceasta. Însă Dumnezeu va face astfel încât alţii vor cucerii Oraşul şi ni-l vor
da nouă, ca o soluţie e propriei lor probleme.
Odată am coborât la
Stareţ şi l-am gasit tulburat şi indispus. M-a servit şi deodată mi-a
zis:
– Au venit aici nişte
inşi care au început să spună ca va fi război, şi turcii vor intra în Grecia şi
ne vor alunga şase mile până la Corint (explicând greşit, cu cugetul lor
stricat, proorocia sfinţitului mucenic, prooroc şi întocmai cu apostolii Cosma
Etolul – 1714 -1779).
Atunci i-am luat în primire şi le-am spus că duşmanul
cel mai rău al elinilor e aceea că nişte elini, asemeni vouă, trâmbiţează în
toată lumea că, în caz de război, turcii ne vor alunga până la Corint, deoarece,
când va începe războiul, duhul tuturor va fi înfrânt şi ostaşii de bună voie se
vor retrage până la Corint.
Totodată, chiar dacă
ar fi adevărat, despre aceasta nu ar trebui să se vorbească. Cu atât mai mult
când nu e adevărat. Şi iarăşi vă repet: nu vorbiţi nicăieri despre aceasta,
pentru că veţi face un rău mai mare decât multe divizii turceşti.
Le-am spus aceasta şi
ei mi-au cerut să le explic, cu toate că niciodată n-am vrut să vorbesc despre
proorociri, că acele şase mile despre care vorbeşte Sfântul Cosma sunt şase mile
pe întinderea mării. Această temă care, în ultimul timp, este mărul discordiei
între noi şi Turcia va constitui motivul din cauza căruia ne vom „încăreia”.
Însă ei nu vor intra în Grecia: vor înainta numai aceste şase mile şi, conform
proorociilor, asupra lor va veni o urgie dinspre nord şi „nu va rămâne nimic în
picioare”. O treime de turci va fi ucisă, o treime se va încreştina, iar
ceilalţi vor pleca în adâncul Asiei. Turcii nu ne vor face nici un rău. Vor
nimici doar unele lucruri fără de importanţă şi mânia Domnului va veni peste ei
.
Am auzit ce au spus ei şi m-am indispus. Nu puteam să cred că înşişi
grecii, răspândind asemenea lucruri în timp de pace, le vor face turcilor un
serviciu atât de mare. De asemenea, au început să mă convingă că spusele
Sfântului Cosma – ” va veni atunci când vor veni împreună două pascalii „, acum,
când Învierea a coincis cu Bunavestire şi iarna a trecut asemeni verii –
înseamnă că turcii vor năvăli asupra Eladei (Greciei).
Nu toţi, părinte, am
devenit prooroci şi cu mintea noastră explicăm lucrurile cum ne vine. Şi aici am
fost nevoit să le spun că Sfântul Cosma, spunând „va veni atunci”, nu îi avea în
vedere pe turci. Subînţelegea că atunci va veni libertatea pentru oamenii din
ţările nordice. Şi, într-adevăr, anul acesta, după atâţia ani, s-au deschis
frontierele şi ei pot comunica liberi cu patria lor.
Părinte am văzut că
aceşti oameni aduc mari daune, explicând lucrurile cu mintea lor săracă. Şi, mai
mult decât atât, transmit şi altora scornirile lor.
Astăzi a citi
proorociile e ca şi cum ai citi un ziar – într-atât de limpede e scris totul.
Cugetul îmi spune că se vor desfăşura multe evenimente: ruşii vor ocupa Turcia,
iar Turcia va dispărea de pe hartă, pentru că o treime de turci se vor creştina,
o treime va pieri şi o treime va lua calea Mesopotamiei. Orientul Mijlociu va
deveni arenă a unor războaie cu participarea ruşilor. Mult sânge se va varsa.
Chiar şi chinezii vor trece râul Eufrat cu o armată de 200.000.000 şi vor ajunge
până la Ierusalim. Drept semn caracteristic al apropierii acestor evenimente va
servi distrugerea moscheii lui Omar, deoarece nimicirea ei va însemna începutul
lucrărilor de reconstrire a templului lui Solomon, care s-a aflat exact pe acel
loc. La Constantinopol va fi un mare război între ruşi şi europeni şi se va
vărsa mult sânge. Grecia, în acest război, nu va fi pe primele roluri, însă ei i
se va da Constantinopolul nu pentru că ruşii vor avea un respect adânc faţă de
noi, ci pentru că nu se va găsi o soluţie mai bună; totodată, ei nu vor fi
forţaţi de circumstanţe grele. Oraşul va fi dat armatei greceşti, înainte va
aceasta să reuşească să ajungă acolo. Evreii, având puterea şi ajutorul
conducerii europene, se vor obrăznici, îşi vor arăta neruşinarea şi mândria şi
vor face tot posibilul pentru a conduce Europa. Atunci şi două treimi din evrei
se vor creştina.
Din păcate, astăzi, în teologie îşi croiesc drum oameni care
nu au nimic în comun cu Biserica, care filozofează absolut lumeşte, spun
diferite lucruri ciudate şi săvârşesc acţiuni nepermise cu scopul de a
îndepărta, prin poziţia lor, creştinii de la credinţâ.
Astfel au procedat şi
ruşi când vroiau să introducă comunismul în ţara lor. Iată ce făceau ei. Unii
preoţi şi teologi nedrepţi, după ce au intrat în partidul lor – şi „erau deja
una cu el” – au început să învinuiască Biserica şi permanent să vorbească
împotriva ei. În felul acesta otrăveau poporul, căci el nu putea să înţeleagă
rolul acestor teologi. Apoi luau unul dintre preoţii lor credincioşi, foarte
gras din cauza vreunei boli, găseau vreun băieţel cerşetor, îi puneau alături pe
un afiş şi scriau sub imagine: „Iată cum trăieşte Biserica şi cât de nenorocit e
poporul”. De asemenea, puneau fotografia reşedinţei patriarhului, aşternută cu
covoare, bogat mobilată ş. a. m. d., alături de baraca vreunui cerşetor (asemeni
ţiganilor noşttri) şi spuneau: „Vedeţi luxul popilor şi mizeria cetăţeanului
rus”. Astfel, puţin câte puţin, le-a reuşit să otrăvească poporul şi să-l
îndepărteze de la menirea sa. Şi după ce poporul s-a devorat unul pe altul, au
intrat aceia şi, după cum ştim, au împins Rusia cu 500 de ani în urmă şi au
lăsat-o pe jumătate moartă, ucigând milioane de creştini ruşi.
Ei vor face multe
intrigi, dar, prin prigoana care va urma, creştinismul se va unii cu
desăvârşire. Însă nu aşa cum vor cei care prin uneltiri organizează unirea
mondială a Bisericilor, vrând să aibă în frunte o singură conducere religioasă,
Se va uni, pentru că, în situaţia creată, se va face despărţirea oilor de capre.
Fiecare oaie se va strădui să fie alături de o altă oaie şi atunci se va realiza
în faptă zicerea „o turmă şi un păstor”. Înţelegi? Vedem că într-o anumită
măsură aceasta deja se realizează: creştinii au început să simtă că se află
într-o admosferă nesănătoasă, se străduiesc să evite situaţiile critice şi vin
cu miile la mănăstiri şi biserici. În curând veţi vedea că în oraş există două
feluri de oameni: cei care vor duce o viaţă desfrânată, departe de Hristos, şi
restul, care vor veni la privegheri şi în locurile de închinare. Nu va exista ca
acum, o pătură medie.
Să pătrundem în duhul
Scripturii
În vara anului 1987
l-am întrebat pe Stareţ despre viitorul război mondial numit „Armaghedon”,
despre care vorbesc Scripturile. Cu ardoare părintească mi-a comunicat diverse
informaţi. Şi chiar a dorit să-mi descopere nişte semne anumite care ne vor
convinge că într-adevăr facem parte din generaţia Armaghedonului.
Aşadar, el a
spus:
„Când veţi auzi că
apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt
folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a
acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute
milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va
şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă.
La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând
aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata
Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, aică acel număr concret
despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum
pe care îl numesc „miracolul epocii”, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi
aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de
fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci
într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia
inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie
că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat.
Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită
toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale,
să „pătrundă în spiritul” Scripturii. Cam aşa a fost şi în cazul Cenobâlului.
Sfântul Ioan Teologul, în Apocalipă, spune că a văzut o stea care cade din cer
otrăvind apele şi oamenii. Cei care mai aşteaptă să cadă din cer o stea se află
în rătăcire şi nu-şi dau seama că aceasta deja s-a întâmplat. În Rusia cuvântul
Cernobâl are semnificaţia de pelin şi noi observăm că s-a produs o mare pagubă
cu timpul se va amplifica şi mai mult”.
(din cartea „Stareţii
despre vremurile din urmă”)
Damasc, 22 iun
/Agerpres/ – Siria a decis să crească debitul Eufratului spre Irak, oferind
statului vecin cote de apă mai mari, a anunţat luni ministrul sirian pentru
irigaţii, Nader Bounni, citat de Sana, transmite AFP.
„Siria va creşte cu
58% debitul Eufratului spre Irak pentru a ajuta această ţară afectată de
secetă”, a declarat Nader Bounni, subliniind ‘importanţa elaborării unui program
de împărţire a cantităţilor de apă ale Eufratului în cadrul acordurilor
existente’.
Ministrul sirian a
făcut anunţul în cursul unei convorbiri cu ministrul irakian al energiei şi
electricităţii, Karim Wahid, în vizită la Damasc.
La rândul său,
ministrul irakian a apreciat că ajutorul ‘va contribui la funcţionarea
centralelor electrice şi a sistemelor de irigaţii în această vară’.
Bagdadul se teme de o
„catastrofă” în această vară dacă Turcia continuă să reţină apa din Tigru şi
Eufrat, o sursă importantă, veche de milenii, pentru irigarea culturilor
agricole.
Potrivit Irakului,
originea problemei constă în numeroasele baraje pe care Turcia le-a construit în
amonte în ultimii 30 de ani pentru irigarea terenurilor agricole din Anatolia de
sud-est. Aceste baraje îi permit Turciei să reglementeze debitul fluviilor în
funcţie de nevoile sale.
Fluviul Eufrat, care
îşi are izvorul în munţii din sud-estul Turciei, traversează Siria şi Irakul
înainte de a se uni cu Tigrul pentru a forma Shatt al-Arab, graniţa naturală
dintre Irak şi Iran.AGERPRES/(Violeta Gheorghe)
Cu râvnă întru
Domnul,
preluat
şi prelucrat de

Vitalii
Mereuţanu – Magistru în
Teologie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s