EUROPA LUPTĂ ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN

EUROPA LUPTĂ ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN

==========================================================

Mircea Dogaru  – EUROPA LUPTĂ ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN

http://www.youtube.com/watch?v=AoV52ldZwxw&feature=mfu_in_order&list=UL

http://youtu.be/ngNq_sUmO54

==========================================================

Mircea Dogaru- „Mircea cel Batran a facut jocurile in Europa!” 

http://www.trilulilu.ro/alonewolf/1cc4b69f777d0b

========================================================   

Mircea Dogaru- Am vazut tradarea mergand la mars!

http://www.trilulilu.ro/alonewolf/c4f9c56588e21e
=======================================================

România-stat aflat sub ocupatie! 

http://www.trilulilu.ro/alonewolf/c69e4188bdf4da

 =========================================================

UN ISTORIC MILITAR PATRIOT SI CARE STIE SA SPUNA LUCRURILOR PE NUME VA ROG  URMARTI CELE SPUSE DE EL  SI VE-TI AFLA  FOARTE MULTE.

Interviu
cu Mircea Dogaru (martie 2010

Interviu luat de Calin Mihaescu
istoricului militar col. dr. Mircea Dogaru publicat în revista “AXA” in martie
2010


“Avem suficientă inteligenţă, ea trebuie doar
adunată şi coordonată!”



Col. Dr. Mircea
Dogaru (n. 30 ianuarie 1955, Târgu-Mureş) este un istoric şi autor
român.
Este absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie din Bucureşti în
1979. Este repartizat ca profesor de liceu în București. Însă, în același an,
renunţă la învățământ în favoarea cercetării. Devine cercetător-ştiinţific la
Institutul de Istorie şi Teorie Militară (1979-1999), specialitatea “Istorie
militară antică, medievală şi arheologie”. Este specializat în istoria Uniunii
Europene la Institutul Francez (1997) şi în Politici de apărare NATO în Canada
(1998).
Obţine în 1994 titlul de doctor în istorie militara. În calitate de
publicist obţine premiul pentru debut în 1984, devenind membru al Uniunii
Ziariștilor Profesioniști din 1999. Începând cu anul 2002 este profesor asociat
la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universităţii Craiova. Este
realizator de emisiuni TV de succes la postul România de Mâine.
Din 2009 este
președintele-fondator al “Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în
retragere și în rezervă”, singurul sindicat de acest tip din
România.


Călin Mihăescu: Ce credeţi despre trecerea
la armata de profesionişti?


Mircea Dogaru: Este
unul din gesturile de trădare din partea autointitulatei noastre elite politice.
În tradiţia românească şi a altor popoare se considera că fiecare tânăr are
datoria de a se înrola în armată pentru a participa la apărarea patriei, în caz
contrar nu era considerat bărbat.În calitatea mea de lider sindical pot să vă
spun ce s-a întâmplat cu armata de profesionişti: armata în România a fost
redusă de la 320 de mii de oameni la 52 de mii şi s-a trecut la un sistem de
recrutare în baza unei legislaţii cel puţin ciudate.Primii componenţi ai aşa-zisei „armate de profesionişti” şi-au
încheiat contractele la ora actuală, nu li se ia în considerare nimic din ceea
ce au învăţat sub aspect profesional, nimic din ce au devenit în cadrul unei
armate de tip NATO, cu instructori NATO. Cei care au luptat sub drapel NATO şi
drapel românesc în uniforme româneşti în Afganistan, în Irak, în perioada
anterioară în Angola, au fost aruncaţi pe piaţa muncii în calitate de muncitori
necalificaţi la 35-40 de ani. S-a constatat că legislaţia noastră nici măcar
nu-i mai consideră militari. Deci, avem o „armată de profesionişti” care,
conform legii, nu mai este formată din profesionişti, ci e o armată formată din
voluntari. Asta este situaţia la ora actuală, practic nu mai avem armată. Cu
alte cuvinte este un dezastru şi era un dezastru previzibil, pentru că trecerea
la aşa-zisă „armată de profesionişti”, a însemnat slăbirea capacităţii de
apărare a unei ţări, lipsirea de motivaţie a unor generaţii întregi.
În
situaţii excepţionale cum să mai duci tineretul total neinstruit şi să-l îmbraci
în uniforme? Cum şi pentru ce? Ca să-l faci carne de tun? Este o chestie absolut
aberantă, pentru statele din Europa centrală şi răsăriteană şi s-a urmărit
slăbirea lor sub toate aspectele, punerea lor la dispoziţia marilor
puteri.

Călin Mihăescu: Dar NATO ce interes ar avea în acest scenariu
să slăbească o armată a unei ţări aliate,
partenere?


Mircea Dogaru: Sunt istoric şi aş vrea
să discutăm adevărul. Pentru că militarii noştri sunt puşi cu spatele la zid,
nimic nu mai poate trezi ţara decât adevărul. S-a ajuns la o situaţie aberantă
la noi: în trecut, în cuvântul „ţară” intrau două componente: militarii
profesionişti (curtenii) şi gloatele, adică lumea din stradă. În prezent,
gloatele au fost întoarse împotriva militarilor profesionişti printr-un război
psihologic şi de imagine astfel încât conceptul de „ţară” s-a distrus. După
părerea mea, ne aflăm la ora actuală în faza unei lovituri de stat în plină
desfăşurare, o lovitură de stat de tip stalinist. Mai mult decât atât, masele au
fost într-atât de îndobitocite, în România, în aceşti 20 de ani de mankurtizare,
încât nu mai înţeleg că luptă împotriva propriilor interese şi sprijină
ocupantul.
Noi am înţeles în decembrie 1989 cum stau lucrurile, însă nu am
putut lupta cu agresorii. România a fost atacată de forţele profesioniste ale
statelor celor două tratate. Nu au fost doar SPEŢNAZ şi OMON, au fost şi
batalioane franco-germane care s-au antrenat în Debreţin (localitatea din
Ungaria care se află în apropierea frontierei cu România), pe macheta
Transilvaniei. Deci, a fost o lucrare generală, pentru că era vorba de o
preschimbare şi explic imediat de ce: pentru a ajuta Rusia să se preschimbe, dar
să rămână mare imperiu. Noi am identificat agresorii dar nu am putut să ne batem
pentru că între ei şi noi erau masele mankurtizate. Mai mult, agresorul trăgea
lepădând unul după altul vestoane ba de Securitate, ba de Armată, ba de Miliţie,
ba de nu ştiu ce…
Am o singură întrebare: era nevoie să se deplaseze masele
de proşti la televiziune, care putea fi închisă printr-o simplă prin simplă
apăsare de buton în punctul de comandă? Acolo unde au lipsit masele, adică
gloatele, între noi şi adversari, cum a fost la podul de la Slatina, acolo
adversarul a fost făcut ţăndări. Eşaloanele venite dinspre Craiova au fost
făcute praf de TAB-urile (TAB=transportor auto blindat) armatei.
Supravieţuitorii care urlau „mamă!” în ruseşte au fost duşi la spitalul de la
Slatina, de unde au fost recuperaţi. În schimb, ofiţerii noştri au dat ani de
zile cu subsemnatul la ambasada sovietică: „cum de şi-au permis să-şi apere
ţara?”.
Ceea ce se petrece acum este identic. În 1989, după o lucrare de 20
ani (fuga lui Pacepa a fost un semnal), noi am fost loviţi sistematic în stomac
ca să ieşim în stradă şi am ieşit din disperare, iar în stradă nimeni nu a
gândit. La ora actuală nu ne mai grăbim pentru că nu numai în stomac suntem
loviţi: ni se interzice dreptul la viaţă, nu mai avem siguranţa zilei de mâine,
ni se stabileşte şi de către un ministru al muncii şi cât trebuie să trăim după
ce ieşim la pensie. Mai mult decât atât, s-au reactualizat toate nucleele
KOMINTERN-iste. Avem bine în vedere acest lucru, nu este vorba de interesele
Rusiei, ci de indivizi care lucrează în Rusia împotriva intereselor ruseşti, în
Israel împotriva intereselor evreieşti, în România împotriva celor româneşti şi
în America împotriva celor americane. E vorba de vechiul KOMINTERN care s-a
reactivat şi sunt oameni care nu pot păţi nimic pentru că nu aparţin nimănui. Nu
au nici un Dumnezeu, sunt atei, sunt fiii şi nepoţii celor debarcaţi de pe
tancurile ruseşti, diferenţa este că “tătuca” le-a murit, nu mai e Stalin, dar
ei merg mai departe.

Călin Mihăescu: Tătuca s-a reîncarnat la
Vest?


Mircea Dogaru: Probabil. Nu îl cunoaştem noi.
Stalin s-a multiplicat în câteva zeci de persoane care consideră oamenii simpli
– cifre şi încearcă să destructureze toate statele, nu numai România. Este o
putere a banului, „ochiul dracului” care dizolvă toate naţiunile pentru că „tot
ce este mic, este minunat”. Este un principiu enunţat de Leopold Kohr, state sub
zece milioane care pot fi uşor gestionate asemenea unor SRL-uri, cu poliţia
corporaţiei care asigură toate afacerile şi îi pedepseşte pe cei care
protestează.

Călin Mihăescu: Oare nu cumva cei care fac propagandă
antiromânească în Rusia de azi, deseori cu clişee sovietice, sunt aceiaşi care
fac propagandă antirusească, aici în România?


Mircea
Dogaru:
Cei care, fac propagandă antiromânească în Rusia sau Ucraina nu o
fac nici în interesul Rusiei, nici a Ucrainei, este un praf în ochii. Să vă dau
un exemplu: nu Ianukovici era omul ruşilor, ci Iuşcenko şi Timoşenko, iar
„revoluţia portocalie” a fost instrumentată în sensul ăsta. Lucrurile stau cu
totul altfel, exact pe dos faţă de cum consideram noi.
Realitatea a condus
spre un bipolarism. Aceasta a fost realitatea, aceasta va fi. E o aberaţie să se
încerce altceva. Există putere bipolară şi acum pe pământ.
Va exista o
singură voce doar când ne vom confrunta cu… marţienii. Abia atunci ne vom alinia
în spatele unui „fuhrer”. Până atunci, nu. Chestia este că această lege, etern
valabilă, nu poate fi contestată. Şi la ora actuală sunt aceleaşi două puteri,
Federaţia Rusă şi Statele Unite.

Călin Mihăescu: Când s-a conturat
această formulă bipolară?


Mircea Dogaru: În clipa
în care vechiul parteneriat a căzut, Germania care s-a considerat stăpâna
Vestului şi era, a întins o mână şi a făcut în tratat de alianţă militară cu
Uniunea Sovietică, tratatul Stalin-Hitler fiind o reeditare a tratatului
Alexandru I – Napoleon pentru împărţirea Europei. În momentul acela în Germania
a apărut microbul hegemoniei universale şi Hitler a ajuns la concluzia că poate
elimina partenerul şi poate rămâne de unul singur şi a atacat Uniunea Sovietică,
şi-a atacat aliatul. Acel pact, „Ribbentrop-Molotov” nu era unul al împărţirii
României, ci al Europei în două în funcţie de interesele celor doi. În momentul
în care Germania a înnebunit şi a stricat jocul, era firesc ca Occidentul să
producă un nou partener pentru Răsărit. Şi acest partener a fost încă din 1939
Statele Unite ale Americii. Pentru ca fraţii noştri de dincolo de Prut să ştie
cine i-a vândut cu adevărat, o să dau citire următoarelor enunţuri: la 17
decembrie 1939 (războiul începuse la 1 septembrie) s-a înfiinţat la
Departamentul de Stat al Statelor Unite un organism special numit „Committee on
Problems of Foreign Relations”, care s-a numit din ianuarie 1940, „Advisory
Committee on Problems of Foreign Relations”, iar din mai 1940 „Interdepartmental
group to Consider post-war international problems and policies”, condus de
internaţionalul Leo Pasvolsky.
Ce analiza acest comitet? Zonele de conflict
postbelice care vor exista după cel de al doilea război mondial. Analiza a
început în septembrie 1939 când războiul abia începea. În vara anului 1941, în
plin război antisovietic, acest comitet a devenit foarte activ pentru că era
vorba de ajutorarea ruşilor în calitate de viitor partener în locul nemţilor şi
s-a numit „Advisory Committe on Post War Foreign Policy”, cu un subcomitet
pentru probleme teritoriale, condus din februarie 1942 de Harley Notter. La 24
aprilie 1942 s-au identificat 24 de chestiuni teritoriale care vor pune probleme
stăpânilor lumii după război. Printre acestea şi problemele teritoriului dintre
România şi Ungaria, dintre România şi Rusia, indiferent cum urma să se numească
după război Rusia, Uniunea Sovietică sau altfel.
Chestiunea a continuat, deci
am devenit obiect de analiză, iar realitatea în ceea ce ne priveşte, din punct
de vedere al intereselor viitorilor stăpâni, s-a conturat la 27 ianuarie 1943,
când s-a luat în calcul pentru prima dată ca Bucovina şi Basarabia să rămână în
Uniunea Sovietică. Negociatorii, adică vânzătorii, cei care ne-au vândut, să
ştie şi fraţii noştri de dincolo, s-au numit: Grayson Louis Kirk, Marion W.
Boggs, Charles Eustis Bohlen, John C. Campbell, Cavendish Wells Cannon, Norris
W. Chipman, Otto E. Gutte, Harry N. Howard, Philip E. Mosley, colonel James
Olive, căpitan H.L. Pence. Aceştia sunt cei care au făcut raportul acceptat de
preşedintele Statelor Unite ale Americii de atunci, în baza căruia se spunea că
în Basarabia, în acea perioadă, „la 3 martie 1944, locuiesc 1,6 milioane români,
700 de mii de rusofoni, 165 mii de bulgari, 100 de mii de găgăuzi şi 200 de mii
de evrei. Basarabia şi Bucovina sunt teritorii româneşti, fără nici un fel de
dubii, dar România nu va avea de suferit dacă nu le va mai avea după război. În
schimb, pentru aliatul lor rus, ar fi încă o incomensurabilă pierdere strategică
în posibilitatea de a ajunge rapid prin Bucovina în centrul Europei.” În această
situaţie s-a decis ca aceste teritorii să rămână după război Rusiei. Decizia
finală a fost luată la 3 martie 1944, în plin război. Din acel moment, s-a
perfectat alianţa care funcţionează şi astăzi între Statele Unite şi
Rusia.
„Căţelul” americanilor, Marea Britanie, a lansat pe piaţă conceptul de
„Cortină de Fier”, pentru că el trebuie preluat de undeva. Realitatea este cu
totul alta, acest concept a fost lansat în „Das Reich” la 25 februarie 1944, de
Goebbels, care spunea că „pe măsură ce tancurile germane se retrag şi „mareea
roşie” înaintează, o „cortină de fier” se va lăsa asupra Europei, în spatele
căreia vor fi lichidaţi milioane de oameni.” Britanicilor le-au plăcut foarte
mult conceptul, cu cinism l-au preluat, au bătut palma şi au creat ceea ce
proştii au numit şi numesc în continuare „războiul rece”. „Războiul rece” a avut
un singur scop: să păstreze bipolaritatea: asupra fraierilor din occident tronau
americanii, asupra fraierilor din răsărit tronau ruşii. În momentul în care unii
încercau să se ridice şi să pretindă dreptul să cugete asupra democraţiei, erau
speriaţi cu „pericolul roşu”, iar în răsărit erau speriați cu „imperialismul
anglo-american”. Uite aşa ruşii au ţinut jumătate de planetă în frâu şi
americanii cealaltă. Între ei exista o coordonare perfectă, telefonul roşu a
funcţionat întotdeauna. Desigur, mai existau excese, se mai călcau pe picioare
un pic, dar atunci se ameninţau reciproc de ochii lumii şi treaba se rezolva în
culise. Criza a izbucnit din cauza sistemului aflat în
Rusia.

Călin Mihăescu: Se agită atât mult în România de
azi acuzația de comunism, “cripto”- comunism, la adresa poporului român în
ansamblu. Democrația noastră pare determinată sa nimicească comunismul. E o
treabă serioasă cu comuniștii ăștia?

Mircea Dogaru: Foşti
kominternişti care mai trăiesc, foşti agenţi ai lui Stalin, fii şi nepoţii lor,
aruncă pe piața din România acuzația comunismului. Comunismul există în Israel,
există poate în Singapore, dar nu a existat în Rusia, nu a existat în România,
aici a existat cu totul altceva. Comunismul după Karl Marx şi Engels urma să se
instaureze într-o societate superdezvoltată din punct de vedere economic, prin
concentrarea capitalului la vârf, în nici un caz prin revoluţie.
Rusia nu
putea prospera cu modul său de producţie pentru că ducea la o scleroză a
structurilor economice în special, Este vorba despre “modul de producţie
asiatic”, numit de ruşi “socialist”, de occidentali “hidraulic” şi de români
“tributal”, o societate în care există proprietate colectivă asupra mijloacelor
de producţie dar şi exploatarea e exercitata de o aristocraţie birocratică de
funcţii, care tinde să devină de sânge. Adică Leon Tismenitzky, tatăl
kominternist, ni-l lasă moştenire pe Volodea (Vladimir) Tismăneanu, fiul… (nota
redacției – Vladimir Tismăneanu este profesor universitar american, lider de
opinie de orientare democrat-liberală, emigrat din România în 1981; a fost
coordonatorul comisiei prezidențiale care a redactat și prezentat în Parlamentul
României ”Raportul final” de condamnare a comunismului)
Era ca un capac pe
orizontală, care trebuia înlăturat periodic şi înlocuit cu altul, pentru ca
generaţia următoare să poată respira. Dar dacă se constituie după aceleaşi
principii, matematic, după 30-50 de ani va trebui din nou înlocuit prin
revoluţie. Or, Rusia ajunsese la final, pentru că îngheţase şi trebuia să se
producă acolo o răsturnare. Ca lucrurile să poată merge înainte, o răsturnare de
alt tip, cu revenire la economia de piaţă controlată de stat, se putea face doar
cu sprijinul aliatului. În concluzie, tot ce s-a întâmplat în răsărit, s-a
întâmplat pentru că a fost conceput la sfârşitul anilor 50, de către serviciile
speciale ruse şi americane, mână în mână. Vă dau un singur exemplu: cel mai mare
luptător „antiamerican” şi „antiimperialist” Brucan, devine goarna intereselor
americane (nota redacției – Silviu Brucan – lider comunist în România anilor
`50, dizident anti-ceaușist, profund implicat în revoluția din 1989 și în viața
politică de imediat după Revoluție). În ceea ce ne priveşte… şi-au pus agenţii
la mijloc, împreună, în aceeaşi căciulă. Rusia trebuia să se refacă, dar nu să
se prăbuşească şi nu se va prăbuşi, pentru asta avea nevoie de un cerc de foc la
graniţele ei şi asta au fost revoluţiile în ţările din est. Trebuia să se dea
fraierilor iluzia libertăţii. Basarabenilor li s-au dat 20 de metri de frâu ca
să creadă că sunt liberi, în loc de 2 metri sau 1,5 metri, după care nu au mai
înţeles ce se întâmplă şi s-a terminat şi cu libertatea lor.

Călin
Mihăescu: Care va fi efectul amplasării scutului antirachetă în
România?


Mircea Dogaru: Păi, de ce se discută atât
despre scutul antirachetă? Ameninţă interesele ruseşti? Nu. Totul e un praf în
ochi, totul este o mare cacealma întru cât se trece la încheierea acordului SALT
II, pentru că acordul SALT I s-a încheiat. Bineînţeles că Nicolai Makarov şi
alţii urlă că scutul antirachetă este împotriva ruşilor, dar în nici un caz nu
este împotriva Rusiei. A scăpat un ziar azer, „Trend News” de la Baku, acum trei
zile, o opinie interesantă a doamnei Beata Kviatek-Simanska, publicat de un ziar
din Israel, conform căreia, Rusia şi nimeni altul a propus ca radarele de
interceptare să fie instalate în România sau Bulgaria ca o alternativă la
intenţia de desfăşurarea lor în Polonia sau Cehia. Deci, ruşii au decis să fie
instalate la noi şi nu în Cehia. Tot scandalul îl fac pentru a deţine controlul
maritim total în Marea Neagră.

Călin Mihăescu: S-a decis la vizita lui
Obama în Rusia?


Mircea Dogaru: Asta se poate doar
presupune. Chestiunea constă în interesele cui foloseşte toată treaba asta? În
primul rând scutul este îndreptat împotriva Iranului. România este cel mai
apropiat stat în care SUA poate amplasa aşa ceva şi subsidiar împotriva altora.
Ca o consecinţă directă, o declaraţie a fostului comandant al flotei ruse de la
Marea Neagră, amiral al Statului Major, general al marinei militare ruse, Viktor
Kravcenko, precizează că Moscova va fi nevoită, în replică, să întărească flota
de la Marea Neagră. În cele din urmă, beneficiarii scutului antirachetă vor fi
ruşii, nicidecum românii. Eventual pe ideea lui Putin de desfiinţare a acestei
invenţii a serviciilor speciale ruseşti şi germane, care se cheamă „la
marginea”, adică, „Ucraina”.

Călin Mihăescu: România ar putea să se
apropie de Ucraina pentru a rezolva problema Transnistriei şi a
Basarabiei?


Mircea Dogaru: Este o aberaţie, nu
putem face o alianţă cu Ucraina pentru că suntem un stat membru NATO şi putem
face parte dintr-o alianţă cu Ucraina doar în cadrul NATO. Nu mai putem face
alianţă cu nimeni de capul nostru. Suntem stat NATO şi stat membru al Uniunii
Europene. E o iluzie că reprezentăm ceva. Nu mai reprezentăm nimic, suntem
partea a unui superstat care se cheamă Uniunea Europeană, cu legislaţie proprie,
care prevalează asupra legislaţiei româneşti. Asta nu înţeleg KOMINTERN-iştii de
la Bucureşti şi slugile lor, că nu mai pot face ce vor.

Călin Mihăescu:
Poate ei asta vor, au pregătit direcţia asta…


Mircea
Dogaru:
Ei au pregătit distrugerea Ungariei şi proiectul le-a reuşit.
Ungurii abia acum şi-au dat seama că nu mai stăpânesc nimic în ţara lor. Noi
i-am urmat. La ora actuală pământul nu mai este al nostru, este al italienilor
sau ciprioţilor, industrie nu mai avem pentru că am făcut-o praf, bănci nu mai
avem nici una. Ne întrebăm de ce mai avem criză. Ce fel de criză? Că în afară de
criză de nervi nu mai putem identifica nici un fel de criză, nici economică,
nici financiară. Practic, noi ne-am distrus ca şi ungurii, ca şi cehii, sârbii
sau polonezii, singuri, Ţara!

Călin Mihăescu: Nu putea să ieşim din
NATO, UE și să facem o uniune ortodoxă?


Mircea Dogaru:
Astea sunt capcane în care suntem aruncaţi ca să ne irosim energia degeaba.
Nici nu ar fi de interes. Interesul României, ca inteligenţi ce suntem, ar fi să
utilizăm pârghiile NATO şi UE ca să ne facem propria politică. Dar condiţia este
să ai patrioţi lucizi în fruntea statului şi să „te faci frate şi cu dracul până
ce treci puntea”. Din moment ce NATO e mână în mână cu Rusia, am avea linişte în
toate părţile şi am putea învinge duşmanii interni care întâmplător sunt şi
duşmanii NATO şi duşmanii Rusiei. NATO ne-ar da mână liberă.

Călin
Mihăescu: Nu cumva strategia asta a aplicat-o Ceauşescu într-un alt context
istoric?


Mircea Dogaru: Ceauşescu urma strategia
lui Brâncoveanu, a lui Mihai Viteazu, prin care Mihai Viteazu a propus alianțe
în februarie-martie 1600, pe rând: lui Boris Godunov împotriva polonezilor şi
împotriva turcilor şi tătarilor, polonezilor împotriva ruşilor şi împotriva
austriecilor, Habsburgilor le oferea alianţă împotriva turcilor, turcilor
împotriva tuturor. Asta şi era politica lui Brâncoveanu, care era prieten al
ţarului, ceea ce era un titlu, era baron al Imperiului romano-german şi în
acelaşi timp era Paşă Bei cu trei tuiuri de la Poartă. Între trei mari puteri,
el a manevrat în interesul românesc. Asta a făcut şi Ceauşescu, de aia a şi
plătit cu viaţa. Dar astăzi este alt context istoric, nu ne mai putem permite să
facem asta. Astăzi suntem la marginea NATO şi UE. Cu acordul Rusiei se pune
scutul antirachetă în România. Şi de ce cu acordul Rusiei? Pentru că noi am fost
cedaţi. Noi şi polonezii din cadrul NATO suntem cei mai periculoşi. Ăia pentru
că sunt turbulenţi în nebunia lor de şleahtă, noi pentru că, indiferent ce s-ar
negocia cu noi, facem pe dos, facem altceva.

Călin Mihăescu: Dacă
există această bipolaritate şi această coordonare, de ce s-a desfiinţat Tratatul
de la Varşovia dar nu s-a desfiinţat şi NATO? Mai este necesar NATO? Care este
rolul lui?


Mircea Dogaru: Îmi pun şi eu întrebarea:
în afară de Rusia, ceilalţi membri ai Tratatului de la Varşovia unde sunt? Nu
sunt în NATO? Nu s-a produs o desfiinţare, s-a produs o strângere a forţelor
între cele două state care ne-au făcut nouă revoluţiile. Ei le-au făcut, pe
teren au fost specialiştii lor, militarii lor.

Călin Mihăescu: Există
şi acum o coordonare între Rusia şi NATO?


Mircea
Dogaru:
Bineînţeles. „Lasă-mi mai mult din Polonia şi România, ia-ţi mai
mult din Bulgaria”, sigur că este o coordonare, o regrupare, o strângere a
forţelor. La ora actuală membrii tratatului de la Varşovia sunt în NATO, mai
puţin Rusia.

Călin Mihăescu: Dar aceasta nu s-a produs totuşi în
dezavantajul Rusiei?


Mircea Dogaru: Vă recomand să
vă duceţi în Cipru, în Antalya, oriunde în Marea Mediterană. Acolo se vorbeşte
în rusă, ca primă limbă, în palate, în hoteluri de cinci stele; toate sunt
proprietăţi ruseşti. Rusia nu s-a destrămat, ci s-a extins. Noi gândim la
nivelul secolului XIX – începutul XX: „o armată faţă în faţă cu graniţa”. Nu,
Rusia e peste tot, inclusiv în România. Rusia există politic acolo unde o
concentrare de populaţie rusească face jocul în zonă, iar economic Rusia a
cuprins toată Marea Mediterană, Rusia a trecut oceanul. Suntem în altă lume,
suntem în mileniul trei, nu mai putem gândi soldatul faţă în faţă cu soldatul
inamic. Cei mai cumpliţi inamici suntem noi înşine, în vanitatea, în lăcomia, în
prostia noastră, în setea noastră de putere!

Călin Mihăescu: Asta
înseamnă că ruşii au gândit foarte bine şi au foarte buni strategi… Dar totuşi
cum au putut accepta groaznica suferinţă şi dezastrul din anii 90? Atunci Rusia
a fost aproape distrusă.


Mircea Dogaru:
Nimic nu se produce fără suferinţă. Trebuie să distrugi gangrena ca să
reînvii, iar asta face victime colaterale. Iar pentru Rusia niciodată nu a
contat omul de rând; acesta a fost o simplă cifră statistică. Sacrificiul a fost
necesar pentru ca să supravieţuiască întregul.

Călin Mihăescu: Dacă
există această coordonare, înseamnă că noi nu avem probleme de securitate
reale?


Mircea Dogaru: Depinde. Adversarul lucrează
oriunde. El poate lucra la noi, poate lucra în America…

Călin Mihăescu:
Atunci, pericolul ne poate veni şi dinspre
NATO?


Mircea Dogaru: Nu dinspre ceea ce reprezintă
NATO, ci dinspre forţele care parazitează NATO, aşa cum şi dinspre forţele care
parazitează Rusia, dinspre forţele care parazitează Israelul. Adversarul tuturor
îl constituie astăzi nu state, nu armate, nu servicii de spionaj, ci Asasinii
Economici Mondiali.

Călin Mihăescu: Şi în ce măsură este capabil NATO
să ne asigure securitatea?


Mircea Dogaru: În măsura
în care înţelegem că NATO ne asigură securitatea doar dacă o cerem. Nu vine din
propria iniţiativă, suntem stat membru NATO. NATO se străduiește să aibă un
partener de dialog realist în noi şi nu îl are, Rusia se străduiește şi ea să
aibă un partener de dialog realist şi nu îl are… nu e vina noastră? Adică, aici
ar trebui noi să conştientizăm şi să nu îi alegem pe toţi imbecilii în frunte
care trec de la o culoare la alta cu nonşalanţă şi care sunt în stare să
vorbească 24 de limbi şi 24 de ore să spună mulţimii „Aleluia!”, iar mulţimea
imbecilizată îi urmează ca pe „omul care aduce ploaia”.

Călin Mihăescu:
Dacă nici cei din Rusia, nici cei din Statele Unite nu îşi găsesc parteneri
de dialog printre asemenea oameni…


Mircea Dogaru:
Deocamdată suntem prea mici. Rusia îl are pe Putin, care şi-a pus ţara pe
şine şi care i-a expediat în închisori, sau i-a obligat să fugă mâncând
pământul, pe regii banului. Obama încearcă acelaşi lucru. Nimic nu se face fără
avizul celor doi. Preşedintele României devine preşedinte doar dacă are avizul
celor doi.

Călin Mihăescu: Acest lucru înseamnă că puterea poate fi
luată de oricine prezintă încredere celor
doi?


Mircea Dogaru: Nu, pentru că nu există
nici o structură în România care nu este penetrată. Nu putem să fim decât masă
de manevră şi mână de lucru. Deocamdată nu noi propunem. Trebuie să reţineţi că
tot ceea ce ni se înfăţişează este contrariul realităţii: hoţul este prezentat
drept negustor cinstit, trădătorul drept erou, agresorul drept luptător pentru
pace, patriotul drept terorist. Mai avem de tras după păcăleala „revoluţiilor”
democratice, astfel în cât să fim în stare să răspundem râzând în hohote la
orice tentativă de manipulare.
Astăzi doar un singur război este valabil, cel
al inteligenţelor. Avem suficientă inteligenţă, trebuie doar adunată şi
coordonată!

Sursa: Calin
Mihaescu blog

Best Blogger Tips
Acest articol a fost publicat în ATENTIE! și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s