Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca
avem:cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi,dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparammai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii maimici,Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;avem mai multefunctii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putinajudecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam preamult,Cheltuim prea nesabuit,Râdem prea putin,Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,Ne culcam prea târziu, ne
sculam prea obositi,Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus
valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi,dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu unvecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am
facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar ampoluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa
asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe
informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce
mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai
multe divorturi,Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar
nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie
sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele
iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pecare opoti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti
acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga
tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa
împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi
să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm
ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem
timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp
pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp
să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm
întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l
reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să
primim lecţii şi să le uitam după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu
le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină
tandreţe.
Când să facem şi asta – murim.
Am învăţat unele lucruri în
viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!
Am învăţat că nu poţi face pe
cineva să te iubească.
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.

Restul… depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie

altora s-ar putea să nu le pase.
Am învăţat că durează ani să câştigi
încredere
şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că
nu contează CE ai în viaţă
ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi
ţi-e de folos farmecul circa 15 minute.
După aceea, însă, ar fi bine să ştii
ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine
să facă
ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li
se întamplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia
orice lucru are două feţe.
Am învăţat
că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde.
S-ar putea să fie
ultima oară când îi vezi…
Am învăţat că poţi continua încă mult timp

după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce
trebuie, când trebuie
indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni
care te iubesc
dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt
supărat am dreptul să fiu supărat
dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am
învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă.
Iar
asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu
te iubeşte cum ai vrea tu
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
oricum te va
răni din când în când.
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat
că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii.
Câteodată trebuie să
înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că indiferent cât de mult
suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că
trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
şi nu faptele sale
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi
lucruşi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent deconsecinţe
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Amcînvăţat că scrisul
ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede…
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi
linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler

08 Mai 2006

” Sunt, totusi, dintre cei care se simt comod in
irealitate, deoarece irealitatea e mai docila, ma asculta, ma menajaza, si pot
s-o modelez dupa voia mea, pe cand realitatea e de atatea ori refractara,
intransigenta sau chiar necrutatoare. In plus, in irealitate tot ce ai gresit
poate fi mai usor suportat, erorile nu se platesc si uneori chiar te poti lauda
cu ele, pe cand in realitate lucrurile se petrec de obicei cu totul altfel.

E adevarat ca exista un mic inconvenient in faptul ca e greu sa te consolezi
cu fericiri ireale. Si vin intotdeauna momente cand esti gata sa dai tot
universul tau de himere peste care esti monarh absolut pentru o mansarda
adevarata in care nu domnesti decat daca stii sa fii in acelasi timp si vasal.

Dar sa nu fiu ingrat. Irealitatea a fost extrem de intelegatoare cu nevoile
mele. Ea a fost totdeauna aproape de mine cand, in realitate, prietenii m-au
parasit. Si cand nimeni nu mi-a intins mana, irealitatea mi-a oferit toate
darurile. Ea nu mi-a refuzat nimic din ce i-am cerut. Am vrut sa ma visez Don
Quijote, irealitatea m-a lasat sa ma visez Don Quijote. Am vrut sa-mi iau
revanse iluzorii, mi-am luat revanse iluzorii. N-a existat un singur lucru pe
care sa-l fi cerut irealitatii si pe care ea sa mi-l fi refuzat. Am cutreierat
Spania, am ajuns la Polul Nord, adica peste tot acolo unde am dorit sa ajung si unde realitatea nu mi-a oferit nici o sansa. Am privit cum cumpana dreptatii sta in perfect echilibru. Am vazut cum nimeni nu-si face rau decat siesi si ca omulx este, in orice imprejurare, visul surem al naturii.
Singurul lucru care ma incurca e ca prea des n-am cui spune toate astea. Irealitatea nu ma poate ajuta oferindu-mi pe cineva care sa ma asculte. Acest lucru nu-l putem cere decatbrealitatii. Banuiesc ca tot de aceea irealitatea m-a indemnat uneori sa ascult
voci imaginare.”

da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii… Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii… LA MULTI ANI! Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.”

OCTAVIAN PALER

This entry was posted in Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s